» Special

Avocat Carmen Nemeş: "Ordinul de protecţie în regim de urgenţă ar trebui să fie o prioritate în România"

În timp ce unii se "luptă" în plagiate și demisii, mai sunt și profeisoniști ai Dreptului care vor într-adevăr să schimbe lumea în care trăiesc și care nu este deloc atât de frumoasă. Avocatul Carmen Nemeș se declară bucuroasă să vadă că ratificarea Convenţiei de la Istanbul a adus speranţă pentru ONG-urile care se luptă de ani de zile cu legile "defecte" din România, legi ce privesc victimele violenței domestice.

Cunoscută atât ca avocat, dar şi pentru proiectele sociale în care este implicată, Carmen Nemeş, reprezentanta asociaţiei "ANAIS", speră ca reglementarea noilor legi, printre care şi ordinul de protecţie în regim de urgenţă, să fie aprobate cât mai curând, pentru a putea stopa cazurile de violenţă împotriva femeii şi abuzului în familie. 

"Pe masa Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale stă un proiect de lege care vine cu modificări ale legislaţiei româneşti conform principiilor şi valorilor europene, prevăzute în legislaţia comunitară şi în Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul 11.V.2011). Desigur, așteptăm autorităţile să îl pună în dezbatere publică căt mai curând", a declarat Carmen Nemeş.

Prin adoptarea acestui proiect de lege, va fi asigurată o protecţie socială promptă a victimelor violenţei domestice.

Astfel, Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prin articolele 21 şi 23, interzice discriminarea de orice fel şi enunţă egalitatea de şanse şi gen între bărbaţi şi femei, dezvoltând astfel valorile şi principiile europene prevăzute în art. 2 din Tratatul de la Lisabona. Aceste valori şi principii comune sunt de natură a implica ţările membre în sensul asumării de responsabilităţi, atât faţă de comunităţile naţionale, cât şi faţă de comunitatea europenă din care fac parte.

Ulterior, Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul 11.V.2011), în baza principiilor şi valorilor europene statuate de către Tratatul de la Lisabona şi Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, dar şi a altor acte normative internaţionale, devine un instrument juridic complex de cooperare internaţională în ceea ce priveşte violenţa împotriva femeilor, măsurile de protecţie pentru victime, sancţionarea agresorilor, dar şi în cazul măsurilor conexe.

Prin Legea nr. 30/ 2016, România a ratificat Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice - denumită pe scurt Convenţia de la Istanbul. Prin ratificarea acestei Convenţii, Guvernul României a transmis un important semnal pozitiv privind angajamentul ferm al României de a respecta şi de a promova o serie de măsuri prin care să se asigure o prevenţie şi o combatere adecvată a fenomenului violenţei. 

Prevederile Convenţiei impun statelor semnatare crearea unor mecanisme care să garanteze o protecţie adecvată victimelor, precum şi un grad cât mai mare de conştientizare a efectelor acestui fenomen. În mod cert, violenţa împotriva femeilor încalcă drepturile protejate prin Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, printre care dreptul la viaţă, demnitate şi interdicţia de a folosi violenţa şi tortura.

Obligaţiile asumate prin semnarea Convenţiei Drepturilor Omului impun statelor membre obligaţia de a crea un sistem de suport adecvat pentru victimele acestui tip de infracţiune. Acest suport, la care face referire textul Convenţiei, trebuie să includă un personal bine pregătit în vederea consilierii şi reabilitării victimelor, prin mijloace precum asistenţa medicală, financiară şi socială oferită prin instituţiile guvernamentale sau locale. 

În România, 1 din 4 femei a fost agresată fizic sau sexual de către partenerul său, iar 75% dintre aceste cazuri rămân neraportate (Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE, 2014); 1 din 3 femei a trecut cel puţin o dată în viaţă printr-o formă de violenţă (Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE, 2014); din 2012 până astăzi, 91% din cererile de emitere a unui ordin de protecţie sunt făcute de victime femei; în anul 2014 s-au înregistrat 1.459 inculpaţi trimişi în judecată în cazuri de violenţă în familie, adică 2,9% din totalul celor trimişi în judecată (Studiu exploratoriu cu privire la implementarea ordinului de protecţie şi a prevederilor referitoare la violenţa în familie din Codul penal al României, ediţia 2014 şi 2015 realizat de Asociaţia Transcena); în anul 2014 s-au înregistrat 155 victime ale omorului în situaţii de violenţă domestică, cu 32,5% peste media perioadei 2004 - 2012; (conform rapoartelor IGPR şi Ministerului Public) de la intrarea în vigoare a Legii 25/2012 pentru modificarea Legii 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi până în aprilie 2015 au fost solicitate 7.312 ordine de protecţie, din care au fost admise 3.045 de cereri (Studiu exploratoriu cu privire la implementarea ordinului de protecţie şi a prevederilor referitoare la violenţa în familie din Codul penal al României, ediţia 2014 şi 2015 realizat de Asociaţia Transcena).

Mai mult, conform datelor statistice, în anul 2015 au fost înregistrate 186 de decese generate de violenţa în familie.

De asemenea, se are în vedere amploarea şi gravitatea fenomenului violenţei în familie în România. Problematica lansează semnale îngrijorătoare, mergând până la decesul victimelor, fiind în mod imperios necesar o serie de măsuri active, care, pe de o parte, să limiteze fenomenul prin măsuri de prevenire şi de gestionare a recidivei faptelor de violenţă, din perspectiva agresorilor, iar, pe de altă parte, să vină în sprijinul victimelor acestor violenţe.

Totodată, incidentele tragice cu privire la fapte de violenţă domestică, soldate cu decesul victimelor, înregistrate în ultimii ani şi adeseori larg mediatizate (cazurile: Perla, Mogoşoaia, Cal. Victoriei etc.), au devenit repere negative pentru acest domeniu, în care, trebuie să se realizeze schimbări reale în plan legislativ şi, mai ales, în mentalitatea şi modul de lucru al tuturor profesioniştilor cu atribuţii în domeniu. 

Referitor la ordinul de protecţie, mai multe asociaţii membre în Reţeaua pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor, printre care ANAIS şi Transcena, luptă pentru obţinerea acestuia în regim de urgenţă.

"Atunci când o victimă are un ordin de protecție nu poate fi protejată eficient, pentru că polițiștii nu au instrumentele necesare pentru a supraveghea și opri agresorul. Singura cale a unei victime de a se apăra este să solicite la 112 o intervenție, atunci când un nou atac are sau a avut loc.

Ce anume o poate proteja cu adevărat pe victimă de amenințarea, promisiunile sau presiunile constante ale agresorului?

1. Existența unei posibilități reale de a-l pedepsi pe agresor, astfel încât acesta să știe că există consecințe.

2. Suficiente adăposturi pentru victime care să ofere cazare pentru o perioadă îndelungată de timp.

3. Existența unei căi legale de a separa victima de agresor, imediat după constatarea agresiunii.

4. Educarea obligatorie a tuturor adolescenților cu privire la egalitate de gen, relația de cuplu sănătoasă și riscurile violenței domestice.

Toate aceste prevederi există în Convenția de la Istanbul", a scris într-un articol, Mihaela Săsărman, reprezentanta asociaţiei "Transcena".

Reprezentanţii societăţii civile, în întâlnirile avute cu reprezentanţii instituţiilor, cu atribuţii în domeniu, au venit cu propuneri de politici publice coerente şi articulate la principiile şi valorile europene, prevăzute în legislaţia comunitară.

Astfel, pe lângă o serie de măsuri conexe este necesară reglementarea unor atribuţii şi instrumente concrete, care să conducă la posibilitatea emiterii ordinului de protecţie în regim de urgenţă şi la instituirea prerogativelor necesare pentru autorităţile competente, în ceea ce priveşte dreptul de a dispune, în situaţii de pericol imediat, ca autorul violenţei domestice să părăsească domiciliul victimei sau al persoanei aflate în situaţie de risc pentru o perioadă de timp suficientă şi de a-i interzice agresorului să intre în domiciliu sau să contacteze victima sau persoana în situaţie de risc. Este necesară totodată înfiinţarea unor centre destinate agresorilor, în vederea consilierii, reabilitării şi reintregrării sociale a acestora. 

Prezentul proiect de act normativ prevede şi anumite schimbări. Printre cele mai importante, în primul rând, ar fi înfiinţarea Registrului Naţional al Agresorilor. Acesta trebuie să fie un sistem cu circuit închis pentru poliţişti, instanţe şi organizaţii. Registrului Naţional al Agresorilor ar putea fi util chiar şi în cazul unui divorţ, unde judecătorul poate verifica antecedentele părţilor implicate în proces. 

În al doilea rând, ar fi posibilitatea instituirii de către instanţă a unor măsuri mai ferme privind obligarea agresorilor la urmarea unor sedinţe de consiliere psihologică şi educaţie sau la urmarea unor măsuri în scopul tratamentului adicţiei (jocuri de noroc, alcool, droguri) sau chiar a internării nevoluntare într-un spital de specialitate. 
    
În vedera implementării principalelor prevederi ale convenţiei, pachetul legislativ necesar pentru implementarea Convenţiei, numim cele mai importante proiecte relevante de acte normative, care se află în curs de elaborare: 

- Proiect de lege privind modificarea şi completarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi; 

- Proiect de lege privind modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie; 

- Proiect de lege privind modificarea şi completarea Legii 286/2009 privind Codul Penal (vizează reglementarea unor noi infracţiuni: mutilarea genitală a femeilor, avortul forţat, strerilizarea forţată, precum şi pedepsirea înlesnirii şi tentativei în cazul infracţiunilor prevăzute de către Convenţie, dar şi a unei infracţiunii distincte de violenţă în familie care să poată ajuta la luarea unor măsuri imediate la încălcarea ordinului de protecţie de către agresori); 

- Proiect de hotărâre privind înfiinţarea şi funcţionarea centrelor integrate de urgentă în caz de violenţă sexuală;

- Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală.
 
Convenţia de la Istanbul a intrat în vigoare la data de 1 august 2014 şi, prin complexitatea prevederilor sale, contribuie în mod eficient la îmbunătăţirea vieţii tuturor femeilor care sunt supuse violenţelor, pe baza apartenenţei la acest gen.