A purtat 14 ani roba de judecător, acum este avocat - Adrian Toni Neacșu: "În România, judecătorul nu există. Este personaj colectiv, impersonal. Este «onorata instanță». De aceea dau sfatul: «Aflați-vă judecătorul!"

Avocatura înseamnă instanță, iar un "actor" împortant într-un proces de judecată este judecătorul, cu care avocatul trebuie să știe cum să comunice eficient.

Avocatul Adrian Toni Neacșu (autorul cărților "Convinge judecătorul" și "Comunicarea Judiciară Eficientă") a evidențiat, la conferința Avocatura.com, elementele pe care unii practicieni nu le iau în calcul în momentul în care se prezintă în fața unui magistrat. Vă redăm o parte dintre "învățăturile" avocatului care a purtat, timp de 14 ani, roba de judecător.

- "Nimeni nu cunoaște judecătorii în țara asta - nu mai mult decât vor ei să fie cunoscuți. Dar chiar și așa, nu îi cunoaștem în calitatea lor de judecători, ci în calitatea lor de reprezentanți ai unor asociații profesionale. Poate la această nevoie am încercat eu să răspund și, dacă am făcut ceva interesant, a fost să acopăr această «tăcere», încercând din interior să vorbesc despre judecători, așa cum sunt ei în realitatate.

- Începutul meu în avocatură este unul ușor. Din fericire, nu trec prin ceea ce știu că trec tinerii absolvenți de Drept care intră în avocatură. Am venit cu un renume, cu un prestigiu în «desagă». Îmi place să mai spun la atelierele la care mai vorbesc că nu știu dacă mi-am «despachetat» chiar toate bagajele de judecător în noua profesie, cea de avocat.

- În mod normal, în orice comunicare reală, există feedback. În comunicarea judiciară, feedback-ul nu există niciodată. Nu știi ce părere are judecătorul despre ce îi spui. Lipsește feedback-ul, pentru că nu are voie să-l dea. Dacă îl dă, din punctul nostru de vedere, este un judecător slab. Dacă lasă să se înțeleagă ce impresie îi faci, în mod normal, acela este un judecător slab. Orice reacție a unui judecător în sala de judecată care îl scoate din acea obiectivitate te poate duce ușor cu gândul într-o altă zonă, a subiectivității. Mă refer strict la aceste semne exterioare vizibile pe care au aș putea să le înțeleg, ca avocat, și să zic: «OK, acum să dau invers, că până aici asta nu îi place».

- Dacă un judecător bate cu pixul în masă atunci când avocatul ține o pledoarie de jumătate de oră, ar trebui să înțelegi că trebuie să te apropii de sfârșit. Dar acesta nu este un feedback real.

- Din experiența mea ca judecător, dar și ca avocat, cam orice pleacă de la avocați, în general, nu are în vedere judecătorul. De prea multe ori, atunci când ne pregătim niște concluzii scrise sau o cerere de chemare în judecată, ne gândim prea puțin la judecător. Ne concentrăm asupra mesajului și asupra codificării - să fie într-o formă frumoasă, explicită. Dar nu avem în vedere acest personaj (judecătorul, n. r.) dintr-un considerent foarte simplu: în România, judecătorul nu există.

- Judecătorul este personaj colectiv, impersonal. Este «onorata instanță» sau cum vreți să-i spuneți. Nu este o persoană pe care s-o identificați și căreia să vă adresați. Aceasta ține de mentalitatea noastră și de modul în care suntem pregătiți chiar de pe băncile facultății. De aceea, unul dintre sfaturile pe care le dau este: «Aflați-vă judecătorul! Nu vă judecă instanța, ci un judecător. Încercați să vedeți cine este, încercați să vedeți cum se comportă în sală, ce îi place, ce nu-i place, ce îl enervează, ce obiceiuri are. Comunicarea n-o poți face cu peretele. Trebuie să comunici cu o persoană». Cu cât încercăm să umanizăm judecătorul, cu atât cresc șansele ca această comunicare să fie eficientă.

- Un judecător obosit nu se va comporta, în acest proces de comunicare, la fel ca un judecător care nu este obosit. Oboseala este un factor de distorsiune. Pur și simplu, vizează limita lui ca om. Cât poate și el".

Avocatul Adrian Toni Neacșu și-a încheiat prezentarea povestind auditoriului cum a decurs prima lui ședință de judecată, în calitate de judecător. Episodul, care este absolut savuros, îl vom prezenta în curând pe Avocatura.com.