STARTUL ÎN AVOCATURĂ - Alina Aroșculesei: "Sunt multe lucruri de care m-am lovit și pe care nu le-am studiat în facultate. Unul ar fi învățarea unor tehnici de redactare a documentelor juridice, dar și a unor elemente de oratorie"

Avocatura.com: De ce ai ales avocatura și nu magistratura?

Alina Aroșculesei: Primul contact cu lumea avocaturii l-am avut în ultimul an de facultate, când am început colaborarea cu un avocat. Încă nu luasem o decizie cu privire la profesia aleasă, fiind atrasă deopotrivă de avocatură și de magistratură. Din momentul în care însă am intrat în contact cu activitatea de avocat, cu ritmul uneori extrem de alert al activității de zi cu zi și cu mobilitatea pe care o presupune această profesie, mi-am dat seama că acesta este drumul pe care vreau să merg. Avocatura se potrivește cu firea mea dinamică și cu dorința mea de a acumula experiență în mai multe arii de practică, dar și de a cunoaște mentori și lideri în adevăratul sens al cuvântului.

Avocatura.com: Cum a fost pentru tine examenul de admitere în Barou, dar și pregătirea pentru această probă importantă?

Alina Aroșculesei: Examenul de admitere în Barou a fost un moment important, pe care l-am abordat cu seriozitate, reprezentând un pas valoros în dezvoltarea și ascensiunea profesională. Pentru că eram deja "în câmpul muncii", începusem să redactez cereri, să am contact cu instanțele, așa încât pentru mine examenul de admitere în profesie era trecerea la nivelul următor: susținerea cererilor în fața instanței. Pregătirea pentru examen a fost puțin dificilă pentru că trebuia să îmbin activitatea de birou cu timpul alocat studiului. Am beneficiat de înțelegere din partea colaboratorilor mei de atunci, care mi-au acordat mai mult timp liber, însă îmi era destul de greu să mă desprind de ritmul alert în care mă obișnuisem, așa încât am preferat să îmbin activitatea cu învățatul.

Avocatura.com: Avocatura s-a dovedit a fi conform așteptărilor tale? Ai fost vreodată dezamăgită?

Alina Aroșculesei: Avocatura, ca orice altă profesie, este un drum cu suișuri și coborâșuri, dar care îți oferă cu siguranță multe satisfacții. Cred că la începutul carierei resimți cu atât mai mult satisfacțiile, dat fiind că fiecare experiență prin care treci vine, inevitabil, și cu un lucru nou învățat, fie că vorbim despre abordarea unui dosar de instanță, despre interacțiunea cu instanța sau de relația avocat - client.

Au fost însă și momente când am fost dezamăgită, de exemplu de anumite lipsuri din sistemul de justiție care ne îngreunează uneori munca, deși ar putea fi aplicate soluții mai simple. Dezamăgirea a venit și în momentul în care mi-am dat seama că practicarea unei profesii juridice este la o oarecare distanță de teoria pe care o absorbi ca un burete în perioada studiilor, când nu ți se oferă prea multe ocazii de a intra în contact, de exemplu, cu diferite departamente ale instanței sau posibilitatea de a vedea cum arată dosarul pe care un judecător îl are în față.

Avocatura.com: Cum ai ajuns în echipa "Duncea Ștefănescu & Asociații"? Ai un mentor aici?

Cred că cel mai dificil mi-a fost să reușesc să corelez cunoștințele teoretice pe care le dobândisem în perioada studiilor cu situațiile faptice de care mă loveam. Apoi am resimțit faptul că, în general, pregătirea în domeniul Dreptului pune mare accent pe patru dintre materiile din aria curriculară, respectiv Drept Civil, Drept Penal, Drept Procesual Civil și Drept Procesual Penal.

(Avocatul Alina Aroșculesei)

Alina Aroșculesei: În echipa "Duncea Ștefănescu & Asociații" am ajuns în 2013, ca avocat definitiv, într-un moment în care am simțit că am nevoie de o schimbare în plan profesional. E dificil să spun că am un singur mentor aici, pentru că, încă de la venirea mea în echipă, am simțit că pot găsi un îndrumător în fiecare dintre colegii mei. Deși tânăr, fiecare dintre ei are, în aria de practică în care activează, o experiență destul de vastă pe care o poate împărtăși. Totuși cred că principalul meu mentor este Adriana Duncea, care coordonează echipa de litigii și care ne îndrumă de fiecare dată cu sfaturi nu doar în ceea ce privește spețele pe care le avem, ci și activitatea de zi cu zi a profesiei pe care o practicăm.

Avocatura.com: De ce anume te-ai lovit în practică și nu ai studiat în facultate?

Alina Aroșculesei: Cred că sunt multe lucruri de care m-am lovit și pe care nu le-am studiat în facultate, însă m-aș opri la două dintre ele, pe care le consider a fi componente importante în exercitarea profesiei. Un prim aspect se referă la învățarea unor tehnici de scriere, de redactare a documentelor juridice - cereri de chemare în judecată, întâmpinări ș.a. -, dar și a unor elemente de oratorie.

Ca avocat de litigii este, în opinia mea, foarte important să știi cum să-ți structurezi și să-ți prezinți lucrările astfel încât cel căruia i te adresezi să nu aibă dificultăți în a înțelege mesajul și argumentele pe care te bazezi. Chiar dacă, în urma modificărilor legislative din ultimii ani, mare parte din procedură se derulează în scris, cred că o importanță la fel de mare o are pledoaria avocatului, modul în care acesta își prezintă oral ideile, argumentele. De la felul îngrijit și profesional în care se prezintă, tonul vocii, introducerea, structurarea și concluzionarea ideilor, totul ține de arta comunicării.

Un al doilea lucru are legătură cu diversitatea umană și cu modul de a relaționa, de a comunica, ce poate să difere de la o persoană la alta. Concret, mi se pare important, ca avocat, să înțelegi tipologia celui pe care îl ai în față și să-ți adaptezi modul de abordare și de comunicare cu acesta, indiferent că vorbim despre judecător, client sau, de ce nu, adversar. În multe universități din afară se organizează cursuri de psiho-sociologie, chiar și înainte de a-ți alege meseria; iar pentru avocați mai cu seamă, cursuri simple de marketing, în care să dobândească abilități de vânzare, negociere și de menținerea relațiilor cu clientul, inclusiv cu clienții mai dificili, până la dezvoltarea de noi produse.

Avocatura.com: Care au fost dificultățile pe care le-ai întâmpinat atunci când ai pășit în avocatură? Cum ai trecut peste ele?

Alina Aroșculesei: Cred că cel mai dificil mi-a fost să reușesc să corelez cunoștințele teoretice pe care le dobândisem în perioada studiilor cu situațiile faptice de care mă loveam. Apoi am resimțit faptul că, în general, pregătirea în domeniul Dreptului pune mare accent pe patru dintre materiile din aria curriculară, respectiv Drept Civil, Drept Penal, Drept Procesual Civil și Drept Procesual Penal. Or, atunci când începi să practici efectiv, sunt șanse să nu activezi în materia Dreptului Civil ori a Dreptului Penal, așa cum mi s-a și întâmplat de altfel. Acela este momentul în care îți dai seama că te-ai concentrat poate prea mult pe unele materii studiate și că nu le-ai acordat suficientă atenție altora, considerându-le, pe nedrept, niște "Cenușărese" ale Dreptului.

Peste aceste dificultăți - deloc insurmontabile până la urmă, căci, în definitiv, cu toții am absolvit facultatea de Drept, și nu facultatea de Drept Civil ori de Dreptul Muncii - am trecut cu ajutorul îndrumătorilor și colegilor. Pot să mă declar norocoasă că am avut mai mereu alături oameni de la care am avut multe de învățat, oameni răbdători, care au văzut în mine dorința de a evolua și care au fost dispuși să aloce timp pentru îndrumări și pentru a mă ajuta să înțeleg instituții sau noțiuni juridice pe care nu le stăpâneam la momentul respectiv.

Avocatura.com: Unii tineri se descurajează atunci când se lovesc de unele piedici la începutul profesiei. Ce sfat le oferi în acest sens?

Alina Aroșculesei: Să nu renunțe! Dacă ei cred și simt că avocatura este profesia pe care își doresc să o practice, să nu se lase întorși din drum de piedicile peste care, inevitabil, vor da și care sunt inerente începutului în orice alte domenii. Mai târziu își vor aminti cu drag despre începuturi și vor realiza că alegerea unei profesii cu mari provocări este calea prin care evoluezi cu adevărat și prin care înveți să apreciezi și mai mult rezultatele. Vor avea ce să povestească colegilor, copiilor sau studenților, mai ales dacă vor dori să devină profesori.

Avocatura.com: Ce îi așteaptă pe tinerii care se pregătesc să devină avocați și cu ce aptitudini să se înarmeze?

Alina Aroșculesei: Îi așteaptă o profesie frumoasă, cu suișuri și coborâșuri, o lume într-o continuă schimbare, care îți oferă multe satisfacții. Ca avocat de litigii, cred că spontaneitatea și mobilitatea reprezintă atuuri mari. Trebuie să fii întotdeauna pregătit ca lucrurile să ia o altă întorsătură decât cea pe care poate ți-ai imaginat-o sau pe care ai anticipat-o. La fel de importantă cred că este dorința de a învăța, de a evolua în permanență. Dreptul este un domeniu supus în permanență schimbărilor, la fel cum sunt și oamenii. De aceea, cred că o altă aptitudine ce este necesară nu doar unui avocat, ci oricărui profesionist, constă în a fi sincer cu sine și a recunoaște atunci când nu știe sau când greșește și de a învăța întotdeauna din greșelile sale ori ale altora.