» Interviuri

PORTRET - Maria Mihuţ, un procuror curajos, cu simţul umorului: "Primul lucru pe care-l face procurorul? Îşi bea cafeaua..."

Ne face plăcere să vorbim cu procurorii, însă doar pe teme jurnalistice, de înfăptuire a justiţiei, nu de încălcare a legii. Din când în când, damnata profesie de jurnalist îţi scoate în cale şi oameni pe care reportofonul sau aparatul de fotografiat nu îi transformă într-o versiune cosmetizată a lor, interlocutori care au curajul să îşi susţină convingerile şi - foarte important - care îi acordă omului de presă prezumţia de nevinovăţie şi respectul cuvenit. Unul dintre ei este Maria Mihuţ.

În cei 24 de ani ai săi de existenţă, Maria Mihuţ a susţinut până acum două interviuri, ambele în faţa unor instituţii reputate în mediul juridic: INM şi Avocatura.com. "Este primul interviu, de la cel dat la INM", ne-a avertizat, în timp ce încă "prindea rădăcini" într-unul dintre birourile redacţiei noastre.

A depăşit suficient de repede emoţiile inerente primului interviu "adevărat", pentru a-şi spune povestea cu coerenţă, onestitate şi, foarte important, cu simţul umorului. E o poveste pe care o veţi afla, începând de astăzi, în paginile Avocatura.com. 

O voce delicată sugerează fragilitatea şi căutările intrinseci ale justei formule, specifice tinereţii. Cuvintele tânărului procuror, însă, transmit determinare. Fiica unor profesori de matematică, Maria a ştiut din liceu că ecuaţia vieţii ei include necunoscutele Facultatea de Drept şi INM, pe care şi-a propus să le devoaleze, succesiv. Şi a făcut-o, chiar dacă prietenii o îndemnau - prieteneşte - să îşi abandoneze îndrăzneţul "plan de carieră". "N-ai nici o şansă, în justiţie se intră pe pile", i-au "claxonat" zgomotos oamenii care cunosc drumul, dar nu ştiu să conducă maşina.

S-a avântat totuşi pe drumul ei, crezând în prevalenţa meritului, a studiului, asupra nepotismului - imaginar sau nu - iar câţiva ani mai târziu ecuaţia este aproape rezolvată. Privind prin oglinda retrovizoare, Maria vede în colb două jaloane bifate cu succes (a terminat Dreptul în 2013, iar INM-ul anul trecut), înaintea primei mari pietre de hotar: un post de procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4.

Am întrebat-o, către finalul interviului, de ce a acceptat să discute cu Avocatura.com, dată fiind cunoscuta reţinere a magistraţilor de a se exprima public. "Pentru că nu am de ce să mă ascund. Când aţi sunat, am întrebat, doar, «Când?». Nu am avut nici o ezitare, fiindcă este vorba despre lucruri în care cred. În plus, contribuţia la educaţia juridică a cetăţeanului se aduce şi printr-un interviu, graţie căruia acesta îşi cunoaşte magistraţii".

Frumos mod de a gândi. Dacă încă există speranţă pentru (justiţia din) România, un lucru este cert - ea vine de la generaţia Mariei.

Un tânăr magistrat de 24 de ani, care îşi înţelege responsabilitatea socială. Dar şi pe a noastră, a presei autentice şi valoroase.