» Interviuri

Avocatul Victor Marcusohn: "Dreptul trebuie să fie arta binelui şi a echităţii"

Adevărul este concordanţa între ceea ce credem şi realitatea independentă. Adevărul absolut este un fel de sumă a adevărurilor relative în devenirea lor. Omul îşi construieşte adevărul în funcţie de informaţiile pe care le are, de lucrurile în care crede şi în funcţie de oamenii din jurul lui, este de părere Victor Marcusohn. Avocatul a vorbit, pentru Avocatura.com, despre Adevăr, Tema Lunii pe site-ul nostru, subliniind importanța acestuia în realizarea actului de justiție.

Avocatura.com: "Dreptul este uneori nedrept". Cum comentaţi această afirmaţie, prin prisma experienţei Dvs.? De ce un lucru adevărat în fond nu este, uneori, recunoscut ca atare în formă, în justiţie?

Victor Marcusohn: În primul rând, vă mulţumesc pentru invitaţia, dar şi pentru oportunitatea de a răspunde acestei teme, care vizează una dintre problemele fundamentale cu care se confruntă avocaţii în România, şi anume "Adevărul în avocatură". Din păcate, afirmaţia că "Dreptul este uneori nedrept" este mult prea valabilă în spaţiul juridic românesc. După o experienţă de mai bine de 10 ani ca avocat pledant, am ajuns să conştientizez că, de multe ori, obţinerea unei soluţii favorabile în justiţie nu depinde numai de "a avea dreptate" pe fondul problemei, ci şi de modul în care reuşeşti să foloseşti beneficiile Procedurii în favoarea clientului tău. Cred că instanţele din România sunt, de multe ori, excesiv de formaliste şi preferă, atunci când este posibil, să soluţioneze o cauză pe baza unor excepţii, ideal de Procedură, fără a mai intra pe fondul cauzei.

Este bine, este rău… Bănuiesc că pentru judecător e mai facil aşa. Pentru avocat, însă, este de cele mai multe ori profund nociv. Am asistat la adevărate drame familiale şi sociale, oameni care nu înţelegeau cum nu îşi mai pot obţine drepturile în justiţie, în condiţiile în care era evident că aveau dreptate. Este greu să le explici că, din cauza unor clauze contractuale sau a unor situaţii de fapt concrete, balanţa este în mod iremediabil înclinată în favoarea părţii adverse. Mulţi nici nu pot accepta această realitate şi preferă să meargă la alt avocat, care să le spună ce vor să audă. E un fenomen interesant. Unii oameni preferă să fie minţiţi, să li se spună că au procedat bine, de exemplu semnând un anumit contract care conţine clauze vădit în dezavantajul lor, chiar dacă este evident şi pentru un jurist începător că nu este aşa. Aici depinde şi de conduita morală a avocatului, care se reliefează inclusiv în sinceritatea faţă de client. 

Avocatura.com: Ce relaţie există între adevărul juridic şi cel factual?

Marcusohn: Ar trebui să existe o relaţie indisolubilă însă, de multe ori, nu este aşa. Cum spuneam mai sus, de multe ori, Procedura primează în faţa fondului Dreptului. Nu spun că este neapărat ceva rău. Există cazuri în care anumite persoane apelează la justiţie cu rea-credinţă sau sunt, pur şi simplu, ceea ce numim în mod vulgar "procesomani". Prin intermediul Procedurii li se pot impune acestor persoane anumite restricţii. Problema intervine în cazul situaţiilor la limită, când s-ar putea trece peste anumite chestiuni minore de Procedură pentru a salvgarda drepturi evidente ale petentului. Aici, cred că un judecător cu adevărat curajos ar putea să facă diferenţa. Noi am fost învăţaţi că Legea trebuie privită exclusiv în litera ei. Undeva pe parcurs s-a pierdut din vedere spiritul Legii, ceea ce nu poate fi decât profund nociv într-o societate democratică.

Avocatura.com: Aflarea adevărului este un principiu chintesenţial în Drept. Putem transpune acest principiu și în lumea avocaților? Prin ce s-ar defini el?

Marcusohn: Adevărul nu poate fi absolut. El este întotdeauna relativ. Avem tendinţa să vedem Legea, la modul general, ca pe un izvor de corectitudine, dreptate, adevăr. Cum spunea Martin Luther King Jr., "şi adevărul te va elibera". Unii oameni au tendinţa să creadă că propriile lor convingeri sau năzuinţe despre modul în care lucrurile ar trebui să fie sunt cele corecte, drepte, că "adevărul" le aparţine. Aşadar, din moment ce propriile lor convingeri sunt cele corecte, atunci şi Legea ar trebui să fie de partea lor. Însă, ceea ce se pierde din vedere este că adevărul, dreptatea, corectitudinea sunt chestiuni subiective. Până la urmă şi legiuitorul este subiectiv.

Pentru avocat, ceea ce contează până la urmă este adevărul clientului său. Avocatul trebuie să ştie cum să întrebe clientul, să afle toate detaliile cazului respectiv, pentru ca apoi să facă tot ceea ce este posibil, din punct de vedere legal, pentru a obţine o soluţie favorabilă clientului său. Numai cunoscând perfect datele problemei, avocatul poate şti când poziţia pe care se află clientul este una defavorabilă - şi atunci are tot interesul să negocieze cu partea adversă -  sau când poziţia clientului este una mai avantajoasă, moment la care, de exemplu, nu mai este forţat să accepte o negociere, ci poate să se adreseze direct instanţei de judecată.

Avocatura.com: Au avocații interesul să cunoască adevărul despre o situație de fapt, despre un client? De ce?

Marcusohn: Absolut. Avocatul este dator să afle adevărul într-o anumită cauză, pentru a putea să apere cât mai bine drepturile şi interesele clientului său. Avocatul trebuie să încerce să obţină dreptatea de partea clientului său. Însă nu avocatul este cel care trebuie să facă dreptate în acea cauză. Aici ar trebui să intervină magistratul.

Avocatura.com: Ce prevalează pentru un avocat în soluționarea unei spețe / unui caz?

Marcusohn: Aşa cum am spus mai sus, avocatul trebuie să folosească toate instrumentele pe care Legea i le pune la dispoziţie pentru a încerca să obţină dreptatea de partea clientului său. Asta este ceea ce contează în momentul în care ai semnat contractul de asistenţă juridică. Dacă respectiva cauză este vădit în defavoarea persoanei care îţi solicită serviciile de avocat şi nu vrei să o preiei, sau dacă apreciezi că este o incompatibilitate de ordin moral în a o prelua, din cauza circumstanţelor speţei sau conduitei persoanei respective, nimic nu te opreşte să refuzi! Însă, odată ce te-ai angajat, ţi-ai asumat toate circumstanţele legate de cauza respectivă şi ceea ce trebuie să primeze este să încerci să obţii o soluţie favorabilă clientului respectiv, folosind în acest sens toate pârghiile pe care legea ţi le pune la dispoziţie.

Avocatura.com: Se face o confuzie în lumea juridică între "a afla adevărul" și "a face dreptate"? Dacă da, în rândul cărei părți  (judecător / procuror / avocat / justiţiabil) este mai accentuată ea?

Marcusohn: Este greu de dat un răspuns exact la această întrebare. Cred că judecătorul trebuie să facă dreptate. Pentru asta, el trebuie să afle adevărul, însă, aşa cum am spus mai sus, adevărul este unul relativ. De exemplu, se poate ca una dintre părţi să fi profitat de un text de lege în favoarea sa. Acesta este adevărul. Însă asta nu înseamnă şi că dreptatea este de partea sa. Pentru judecător, a face dreptate nu ar trebui să fie sinonim doar cu a afla adevărul, însă adeseori ele sunt sinonime.

La fel şi pentru procuror. Însă, spre deosebire de judecător, procurorul nu este obligat să facă dreptate. Deşi el ar trebui să strângă probe nu doar în defavoarea suspectului sau inculpatului, ci şi în favoarea acestuia, de cele mai multe ori, procurorul nu este decât un acuzator, iar faptul că este subordonat ierarhic poate avea incidenţă asupra obiectivităţii cu care abordează o anumită cauză. De aceea, este bine că poate fi cenzurat în instanţă de către judecător. Pentru avocat, aşa cum am spus, este vital să afle adevărul faptic pentru a putea reprezenta cât mai bine drepturile şi interesele clientului său. Însă avocatul nu poate face dreptate. El poate doar să folosească toate pârghiile legale pentru a încerca să convingă judecătorul că dreptatea este de partea clientului său.

Avocatura.com: Se spune că adevărul este relativ. Ce anume nu ar trebui să fie relativ, în cazul adevărului în justiție?

Marcusohn: Cred că, dacă adevărul este întotdeauna relativ, ideea de dreptate nu ar trebui să fie. Dacă veţi citi o hotărâre judecătorească, veţi vedea că formula "magică" dinaintea dispozitivului este: "Pentru aceste motive, în numele legii, hotărăşte"… Nu trebuie să pierdem nici un moment din vedere faptul că "Jus est ars boni et aequi", adică faptul că Dreptul trebuie să fie arta binelui şi a echităţii. De cele mai multe ori, nu este suficient ca o hotărâre judecătorească să fie dată în respectarea legii. Aşa cum realităţile sociale o arată, ea ar trebui să fie şi echitabilă, justă, corectă. Să facă dreptate, până la urmă.