» Exclusiv

ÎNVĂȚĂTURILE UNUI AVOCAT DE "PROVINCIE" - Petru Percă: "Am auzit colegi care spuneau că banii nu se fac în sală, ci pe lângă ea. Fals!"

Avocatul Petru Percă va sărbători, cu prilejul Anului Nou, nouă ani în profesie - dar și în echipa "Chelaru și Asociații", societatea de avocatură ce domină nu doar pitorescul peisaj al Romanului, ci și al întregii Moldove. Într-un interviu pentru Avocatura.com, acesta a vorbit despre calitățile apriorice ale unui avocat - pledant dar nu numai - și despre dezavantajele de a profesa în... provincie. Care, spune Percă, sunt de fapt o binecuvântare deghizată.

Făcând parte dintr-o casă de avocatură, în mod automat, ai acces la niște dosare la care un avocat, care profesează independent, undeva, pe holul Judecătoriei, căutându-și clientelă, sunt puține șanse să ajungă. Este greu să acceadă la niște dosare, la niște spețe, la o cazuistică.

Să nu uităm că, până la urmă, profesia ți-o faci în sala de judecată. Dincolo de "bucătăria internă" a profesiei, de munca și de lucrul cu clientul, și cu dosarele, cu legislația, cu doctrina, evident că ajungi la momentul în care pledezi.

Am auzit colegi care spuneau că, până la urmă, banii nu se fac în sală, ci pe lângă ea. Sunt avocați care nu sunt pledanți, sunt avocați de business de succes. Dar, dacă te dedici acestei profesii, cred că nu urmărești neapărat veniturile materiale. Cred că ai în tine altceva - dorința de a ajuta omul, de a-i rezolva problemele, de a te apleca atent asupra necazurilor lui, de a încerca să lupți, alături de el sau pentru el, în numele lui, obținând ceea ce legea și interesul lui permit. Cred că trebuie să ai un fel de a fi, înnăscut, pentru a avea această disponibilitate, această aplecare către om, către probleme, către societate, către profesie.

Vorbeam despre sală. Pentru a putea pleda, un avocat trebuie să stăpânească limba română.

Nu există avocat mare care să spună sau despre care să se poată spune: "Domnule, l-am auzit sau am citit ceva scris de dumnealui, și sunt acolo niște greșeli flagrante de limba română." Nu. Întotdeauna, ca să poți comunica corespunzător judecătorului - dincolo de știința Dreptului și a speței în sine, a dosarului, a probatoriului administrat -, evident că trebuie să stăpânești limba română, altfel îți pierzi credibilitatea. Un profesionist al avocaturii întotdeauna va ști și limba română. Mi se pare o cerință fundamentală.

"Dacă ai pierdut un termen, înseamnă că nu ai ce căuta în profesia asta"

După aceea văd, la fel, ca o necesitate de bază, o gândire foarte logică, foarte bine organizată, o minte care poate să gestioneze o agendă încărcată - pentru că nu poți altfel… Nu suntem ca în filmele americane - unde toată lumea e degajată, e o singură problemă pe rolul instanței.

Întotdeauna, un avocat, mai ales dintr-o casă de avocatură, are mai multe dosare pe agendă, are o agendă încărcată. Ca să poți gestiona respectiva agendă, la fel, sunt de părere că trebuie să ai o minte organizată, să lucrezi permanent cu agenda - ca să-ți urmărești termenele. Pentru că nu îi este permis unui avocat să piardă un termen niciodată - este o lege fundamentală a avocaturii. Dacă ai pierdut un termen, înseamnă că nu ai ce căuta în profesia asta. Sunt acte care trebuie întocmite la timp, expediate către instanță, dacă nu chiar depuse în arhivă. Or, nu îți permiți să pierzi din vedere ceva, fiindcă te-a acaparat o altă chestiune, sau pentru că ai în viața personală niște probleme. Profesia îți pretinde concentrare maximă.

Care sunt avantajele și dezavantajele de a fi avocat în Roman sau în zona Moldovei? Noi nu profesăm numai la nivelul Judecătoriei Roman, ci și la Tribunalul Neamț, la Curtea de Apel de la Bacău șamd. Oferim și prestăm servicii avocațiale inclusiv la instanțe din județele Moldovei, și nu numai. Avem dosare în țară, în alte localități, chiar în București.

"Un avocat de Provincie trebuie să se pregătească mai mult ca unul din București"

Faptul că ești un avocat într-un oraș din Provincie probabil că, în primul și în primul rând, nu-ți permite să te specializezi strict pe o ramură de Drept și să rămâi doar acolo. Pentru că nu ai avea acces la clientelă. În București, într-un oraș mare, dacă ești specializat, probabil că mergi și ai clientela ta, știindu-te lumea că ești acela care e specializat pe acea ramură a Dreptului. Dar într-un oraș precum Romanul sau alte orașe ale Moldovei, în mod automat, trebuie să te pregătești mult mai mult ca să fii bun nu doar în ramura pe care ți-o permite un oraș mare. Este acesta un dezavantaj? Nu știu dacă să-l numesc dezavantaj - faptul că ești obligat să muncești mai mult, să te perfecționezi în mai multe materii, eu l-aș numi avantaj. Adică cel care cunoaște mai mult, cred că poate mai mult. Iată de ce nu l-aș numi dezavantaj.

În Roman, poate că un minus este existența unei singure instanțe, o primă instanță de fond, Judecătoria…Un oraș mai mare îți permite accesul rapid la mai multe instanțe - să luăm de pildă Bacăul, unde ai și Judecătorie, dar ai și Tribunal, ai și Curte de Apel în același oraș. În acest condiții, automat sunt clienți mai mulți - un avantaj, dacă este să privim doar latura materială. Dar eu cred că îndrăgostiții de profesie nu privesc neapărat numai latura materială. Ea vine muncind, să spunem, dar nu asta trebuie să urmărești, nu acesta este scopul avocaturii. Cum spuneam, eu văd profesia mea ca pe o vocație, cea mai nobilă, de a-ți ajuta semenii.

Ca să fii avocat întreg, îți trebuie încă o dată pe-atâtea!

"Ca să fii om întreg, atâtea sunt necesare...", spunea Geo Bogza într-una dintre cărțile lui memorabile. Plecând de aici și aplicând această mirare a lui avocaturii, aș spune: Ca să fii avocat întreg, îți trebuie încă o dată pe-atâtea!

 

Avocatul Petru Percă a discutat cu redactorul-șef Avocatura.com, Teodor Burnar.