Muzicianul Mihai Toma: "În avocatură e ca în Biblie, ca în Parabola Fiului Risipitor. E bine să faci oamenii să se simtă regi din nou, să-i ridici"

Ne-am întâlnit cu Mihai Toma în octombrie, atunci când am participat la o recepţie specială, organizată de o casă de avocatură. Inevitabil, l-am întrebat ce le recomandă să asculte avocaţilor:

"Pot să asculte cele două melodii ale mele de pe «Buddha Bar», melodia Flutaka şi a doua melodie de pe Buddha Bar, melodia Ena – care e o piesă foarte melodioasă, are o temă de pian şi vocea superbă a lui Irene. O fată cu o voce deosebită, care nu este cunoscută la noi. Dar are o voce foarte sensibilă, şi a înregistrat această linie vocală pe piesa Ena. Sunt foarte relaxante, chiar te fac să pluteşti. Flutaka e mai dramatică. Ena e mai curată, mai spaţială, liniştită, are o linişte de o altă factură. Pe acestea două le-aş recomanda avocaţilor, alături de o piesă de la Vangelis, ce mi-a plăcut mie mai demult – Missing. Missing este muzică de film, face parte din coloana sonoră şi, mai important, are o poveste."

Este românul cu două piese pe celebra compilaţie «Buddha Bar», un brand cunoscut în întreaga lume.

"Eu sunt «celebrul anonim», compozitorul probabil mai mult cunoscut în afară deocamdată, în urma apariţiei a două piese, pe două compilaţii Buddha Bar. Sunt un compozitor de muzică electronică, un om căruia i-a plăcut de când era mic muzica electronică, în stilul Vangelis, Jean Michel Jarre, Kitarō. Şi, deşi am ascultat toate genurile de muzică - clasică, pop, precum Abba, Queen sau hip hop, ca MC Hammer, sau pop Michael Jackson - şi am avut acces la toată muzica, tot muzica chill-out, New Age, electronică, ambient mi-a rămas la suflet. Deci nu am decis eu asta, asta s-a întâmplat să fie atracţia mea."

Cum a ajuns să le cânte avocaţilor?

"O avocată din acea firmă m-a contactat pe Facebook. Primesc mesaj de la o anume doamnă, că îi place muzica mea şi că ar vrea să ne întâlnim. M-a întrebat dacă aş vrea să susţin un «performance», un concert. I-am spus: «Sigur, cum să nu!», şi am stabilit o întâlnire la sediul lor. Aşa a început totul. Le-am povestit - ea deja ascultase... Culmea e că, atunci când m-a contactat, era într-o perioadă care urma lansării Enesciadei, un mix cu prelucrări din Enescu. În cadrul Festivalului Enescu, am avut şansa să pot prelucra temele celebre ale lui Enescu şi să fie expuse, să fie puse în Pasajul Universităţii, pentru a fi ascultate de masele de oameni care trec pe acolo - lumea obişnuită, care nu neapărat îşi ia bilet la Ateneu să asculte muzică clasică, sau nu îşi ia bilet la Festival..."

"Acei avocaţi căutau ceva precum Dacica pe Youtube, şi au dat de filmarea mea, «Dacika». Nu ştiu cum a căutat Dacica şi a dat de filmarea mea, Dacika Live. Şi acolo este o filmare din Cişmigiu, unde am cântat în vara asta, o cântare pe o scenă din Cişmigiu. Presupun că le-a plăcut muzica cu influenţe folclorice - prelucrările mele folclorice, plus piesele originale -, şi s-au gândit că aş fi potrivit să cânt în evenimentul lor", a mărturisit Mihai Toma pentru Avocatura.com.

Îşi defineşte stilul ca "o fuziune de World Music, aş putea spune. Sau, să zicem aşa, e o muzică cu influenţe româneşti, cu teme româneşti. Dar deocamdată, proiectul acesta care are legătură cu folclorul, pe care îl trăiesc acum - pentru că am avut şi altele în trecut - are legătură cu reinterpretarea folclorului românesc şi scoaterea lui din zona pur folclorică, etnică, cu ansamblul clar de vioară, acordeon, ţambal etc., sau cântat pur şi simplu acustic. Îmbrăcat în - să zicem – ritmuri moderne, percuţii din toate colţurile lumii. Eu în România nu prea am văzut - dacă te uiţi la televizor sau la o nuntă, sau la o petrecere în care se cântă muzică populară românească - nu prea sunt tobe, percuţii.

Practic, e un reset, e un refresh la muzica populară în stilul meu. Stilul, să zicem Buddha Bar."

După o carieră care l-a purtat din Norvegia în insula Rhodos, via studioul lui Marius Moga, "acolo unde nu am făcut doar muzică comercială, ci şi muzică de film", Mihai luptă - inclusiv prin muzica sa - pentru autenticitate.

"Lumea a cam pierdut contactul cu sine. De ce, cum, să ai încredere în tine, cum să te descoperi pe tine, să ştii ce vrei până la urmă. Este o problemă şi la artişti. Şi e bine că unii oameni, precum avocaţii, au ştiut de timpuriu ce au vrut, şi au ajuns avocaţi. Că mai regretă unii, e inevitabil. Şi eu poate regret câteodată că trebuie să fac muzică comercială! Dar dacă vreau să fac muzică, trebuie să fac şi asta - ca să rămân în domeniul muzical, trebuie să fac şi ce se caută, ce se întâmplă pe plan internaţional.

Orice meserie ai avea, să fii fericit. Pentru că lumea simte că nu-ţi place meseria de ospătar, că nu-ţi place meseria de avocat, sau de doctor, că nu-ţi mai plac pacienţii. Simte când vii cu o energie bună, dar şi când te consumi singur."

Avocatul, un consolator

"În avocatură e ca în Biblie, ca în Parabola Fiului Risipitor", opinează Mihai Toma. "E bine să întâmpini cu bine oamenii care au probleme şi nevoi, şi să îi faci să se simtă regi din nou, şi bine primiţi, şi să-i ridici. Dacă poţi să ajuţi pe un om, fă-o! Nu ai ce să faci cu dojana când e prea târziu. Situaţia e clară. S-a terminat, situaţia e «groasă» rău, gravă, ce facem? Ce să-i zici omului - că nu e bine ce-a făcut? E clar, doar vede situaţia în care este. Aşa că îl primeşti şi îl tratezi şi îi dai ce poţi să îi dai".

Şi avocaţii, ca şi muzicienii, sunt nişte povestitori - iar de abilitatea lor ţine şi succesul demersului lor "narativ", ne confirmă Mihai. Problema fundamentală? Că sistemul nu încurajează abilitatea indivizilor.

"Unii spun povestea mai natural, alţii trebuie să înveţe arta povestirii. În România nu prea se predă arta povestirii, fiindcă la şcoală nu prea am vorbit în faţa clasei, nu am fost nevoiţi să convingem pe nimeni de nimic. Nu am fost obişnuiţi: «Ia convinge-ţi tu profesorul că ai dreptate, ia convinge-ţi angajatorul că tu meriţi să iei jobul ăla!». Ajungi aşa, la vreo 20-25 de ani, că ai terminat facultatea şi trebuie să îi convingi pe oameni că eşti bun şi că ai încredere în tine. Nu ai fost niciodată pus în situaţia asta. Decât poate la nişte olimpiade, la nişte examene pe hârtie - dar nu ai vorbit cu oamenii. Şi ai fost singur, cu o foaie de hârtie în faţă şi cu cărţile. Singur, şi ţi-ai ascultat profesorii la tablă: «Ia să vedem, ştii să rezolvi asta? Hai bine, pa!». Sau: «Bravo, nota 10!». Dar, dintr-o dată, eşti obligat să te descurci singur şi să îţi spui povestea. Şi nu ţi-ai spus niciodată povestea, nici nu ştii care e, nici nu te-ai gândit care e."

Finalul de an vine cu un nou album pentru Mihai Toma.

"Am de terminat albumul Dacika - sunt 15 melodii, atât prelucrări cât şi piese originale. Albumul va putea fi downloadat sau cumpărat de pe site-ul meu, mihai-toma.com. Voi avea multe piese cunoscute pentru oameni, multe prelucări, cum ar fi «Lie Ciocârlie», «Mociriţă cu trifoi», «Aşa-i românul», «Barbu Lăutarul» – sună destul de dur, însă melodia în sine este foarte melodioasă. Sunt multe piese frumoase şi la înălţime. La fel de frumoase ca şi albumul Flutaka, pe care l-am scos acum un an, şi pe care l-am ridicat pe site-ul meu."

Cum pot ajuta firmele de avocatură un artist care a dus numele României peste hotare?

"Dacă o casă de avocatură este dispusă să susţină un turneu naţional, să mergem în marile oraşe, să facem 10 concerte în Timişoara, Constanţa, oriunde, ar fi extraordinar. Ne-ar trebui nişte bani de echipamente. Este o muzică destul de sensibilă - fluier, vioară. Dacă ţi-a «ţipat» fluierul că n-a fost bine pus microfonul, sau că efectul din mixer e într-un fel, sau faci microfonie cu boxa de lângă, se poate distruge starea, pentru că e muzică firavă. Şi vioara la fel. Sunt instrumente înalte, firave, fine şi se poate ruina totul dacă nu repetăm de pe instrumentele noastre.".