Florentin Țuca: "Am fost stupefiat văzând hotărâri judecătorești ce spuneau: «Nu există la dosar probe directe de incriminare a inculpatului, dar nu se poate ca el să nu fi știut, să nu fi făcut. Știm noi!»"

Casa de avocatură TZA a fost și sponsorul acțiunii, contribuind astfel la organizarea unei finale interesante - au putut fi urmăriți tineri cu experiență în dezbateri, care au oferit un spectacol la care ar fi trebuit să fie prezenți mulți dintre conducătorii țării.

Moțiunea pe care au primit-o tinerii a fost "Salariile profesorilor ar trebui să fie direct influențate de rezultatele elevilor". Faptul că discursurile au fost atât de convingătoare, întrucât au conținut argumente plauzibile și însoțite de intonația specifică unor teze în care vorbitorul crede, a condus la necesitatea unei dezbateri și în rândul juriului - după cum a menționat la final unul dintre organizatori.

Tinerii au reprezentat Guvernul (pro moțiune) și Opoziția (împotriva moțiunii), iar cei mai convingători au fost doi membri ai unei echipe din cea din urmă tabără. În lumina concursului și a prestației tinerilor câștigători, putem conchide că profesorii nu ar trebui să primească salarii în funcție de rezultatele elevilor din mai multe motive, printre care se numără și apariția dezbinării între profesori din pricina concurenței, pericolul ca un dascăl să lucreze doar cu cei care au potențial, iar restul clasei să se descurce cum poate, evitarea școlilor din mediul rural, deoarece copiii de acolo nu învață șamd. Unii tineri din Opoziție și-au încheiat discursul cu o frază de impact: "Pentru toate acestea, sunt mândru să mă opun!".

"Dezbaterile, ca fenomen și ca exercițiu intelectual, sunt foarte puțin cunoscute"

Invitat în calitate de keynote speaker și de "tată de debater", avocatul Florentin Țuca a susținut, la rândul său, un discurs presărat cu umor de calitate, în cadrul căruia a subliniat importanța introducerii orelor de debate în orarul tinerilor liceeni și studenți.

"Mă adresez Dvs. nu în calitate de debater și nici în calitate de fost debater, pentru că nu am avut șansa să prind acele vremuri în care lumea analiza dileme. Am trăit, din păcate pentru mine, vremi în care nu existau dileme, ci doar adevăruri. Mă adresez ca un îndrăgostit de Dvs. și de exercițiul formidabil pe care-l faceți și pe care l-ați impus în mediul academic și în mediul liceal românesc. Și în calitate de «bodyguard» al unei echipe de debateri. O să încep cu trei amintiri care m-au amuzat.

Într-una dintre misiuni, mă întorceam de la Sfântu Gheorghe cu echipa și, din fericire pentru noi, în mașină aveam și trofeul. Foarte grăbit să ajungem acasă să celebrăm, am depășit viteza legală, evident, eu fiind șofer. Am fost urmărit cu foarte mult sârg de un echipaj de Poliție. Oprit - eram la Sinaia - domnul polițist m-a legitimat. S-a uitat lung în mașină și a văzut trofeul: «Ce-i acolo, ce au câștigat?». «Au câștigat o cupă». «La ce anume?»

Cum n-o vedea pe Nadia Comăneci în mașină, nu prea știa ce anume au câștigat. Am spus că au câștigat un campionat de dezbateri. «Adică... de ce?». «Adică o competiție în care două echipe de tineri sunt puse față în față și au poziții argumentative contrare». Privirea domnului polițist m-a lăsat fără grai. «Adică, cum? Dați-mi și mie un exemplu, pentru că m-ați făcut curios!» Să îi spun despre disputele conflictului Israel - Palestina... nu merge. Și mă întorc puțin spre stradă și zic: «Uite, spre exemplu, o echipă zice că trebuie să circulăm pe dreapta, și o echipă spune că trebuie să circulăm pe stânga». Mi-am dat seama că mai bine îi spuneam de Israel - Palestina!

A doua întâmplare, cu aceeași echipă, la Zagreb, în dialog cu un ospătar. Intru în dialog: «Prima oară?» «Pentru prima oară!» «Cu ce treburi?", «Bodyguard al unei echipe de dezbateri». «Dezbateri, adică cum?» Și iarăși: «O echipă în dreapta, una în stânga polemizează". «Pe ce temă?» Și imprudent am spus: «De exemplu, echipa Dinamo Zagreb este mai bună decât Partizan Belgrad". Mi-am dat seama că referința a fost foarte riscantă. Replica: «Păi evident că Dinamo Zagreb e mai bună!».

A treia oară, la Bratislava, fript din nou, a trebuit să îi explic unui taximetrist. Nu am mai dat exemplu cu calea dreaptă și cu calea stângă, nici nu Partizan și Dinamo Zagreb, ci: «O echipă zice că e mai bună berea albă, și altă echipă că e mai bună berea brună». Răspunsul a fost, din nou, foarte prompt: «Este evident că e mai bună berea albă!».

Trei experiențe care m-au făcut să înțeleg două lucruri: dezbaterile, ca fenomen și ca exercițiu intelectual, sunt foarte puțin cunoscute,. Și, doi: lumea are prea multe certitudini. Trăim vremuri în care dilemele nu mai sunt la preț. Și, dacă mi s-ar fi dat șase minute, aș fi pledat astăzi moțiunea «Dezbaterile ar trebui introduse drept curs obligatoriu în liceele și facultățile din România» și aș susține o asemenea moțiune - aș pleca, în susținerea ei, de la dezbaterile publice din România contemporană. (...)

În spațiul public autohton - și o știți foarte bine - dezbaterea este văzută, mai curând, drept «cafteală, meci, luptă, dușmănie, ușa cortului». Or, colegii noștri de la Putere și de la Opoziție au demonstrat că se poate vorbi civilizat și constructiv. În al doilea rând, un păcat care mă amărăște foarte tare - și în calitate de spectator al discursului public românesc, dar și în calitate de avocat, -este lipsa substanței discursului argumentativ, lipsa conținutului, lipsa temeiniciei lui, a referințelor și a probelor.

Am remarcat că sunt și avocați în sală. Eu, ca avocat, am fost stupefiat, văzând hotărâri judecătorești care menționau, textual: «Nu există la dosar probe directe de incriminare a inculpatului, dar nu se poate ca el să nu fi știut, să nu fi făcut. Știm noi!». Un al treilea păcat, la fel de deranjant, este lipsa rigorii, a coerenței, mulțimea de sofisme, incoerența premiselor și maniera în care regulile de bază ale silogismului argumentativ sunt călcate în picioare. (...) Păcate or mai fi, sigur mai sunt. Știu că nu fac un inventar complet, dar aș vrea ca moțiunea asta să treacă", a spus Țuca, în discursul său.