A VIZITAT LOCURILE SFINTE. "Hagiul" Gheorghe Piperea: "Cred că I-ar «plăcea» foarte mult lui Iisus dacă ar vedea ce s-a întâmplat acolo. Pe Via Dolorosa se vinde şaorma... Totul este pe bani"

Am impresii - cum să le spun? - încâlcite, nu neapărat amestecate, la întoarcerea din Ţara Sfântă. Mai degrabă încâlcite. În primul rând, este şocant calmul oamenilor din Tel Aviv, având în vedere că noi la televizor ne-am obişnuit să observăm riscul foarte ridicat al călătoriei în Israel. Senzaţia pe care am avut-o este că lumea este mai calmă acolo decât în Europa. Un lucru foarte, foarte interesant - poate că ar trebui pus în practică şi în oraşe ca Bucureştiul, care este un oraş foarte îmbâcsit, foarte tensionat, foarte plictisit câteodată.

Acolo, oamenii se strâng undeva pe la 19.30 – 20.00, când începe să se lase întunericul, se strâng în piaţă, cu sutele, şi le pune cineva un megafon, la care cântă muzică tradiţională evreiască. Dar nu din aceea veche, de acum 200 de ani, ci muzică tradiţională evreiască pusă pe ritmuri moderne. Şi oamenii dansează, pur şi simplu, în stradă. Sute de inşi! Dansează foarte frumos, în stil tradiţional evreiesc şi în sincron. E o plăcere să îi vezi, pur şi simplu am stat o oră acolo să îi văd şi să încerc să le repet mişcările... nu prea mi-a reuşit. Dar, mă rog, mai încerc, că mai merg pe acolo!

Noi, dacă facem adunări din acestea publice, sunt adunări de mers în genunchi la moaştele Sfintei "Cutărică" sau unde dăm roată în jurul bisericii în genunchi, ca să ne vadă lumea la televizor. Sau dacă facem astfel de întruniri, sunt întruniri de genul "cel mai lung cârnat din lume" - ca să intrăm în Cartea Recordurilor prosteşti şi ironice la adresa propriei populaţii. Sau batjocoritoare la adresa propriei populaţii. Frumoasă idee.

Pe de altă parte, am văzut Locurile Sfinte, am călcat prin locurile unde se presupune că... spre exemplu, Iisus l-a făcut piatra pe care să îşi construiască Biserica, pe Sfântul Petre. E chiar un loc acolo unde se presupune că a fost făcut Apostol. Şi tot acolo l-a făcut şeful Bisericii pe Sfântul Apostol Petru, pe malul lacului Tiberiada. Ei îi zic Marea Tiberiadei, dar e un lac de vreo 12 kilometri lungime şi vreo 6 lăţime. Este singurul lac cu apă potabilă din Israel, de unde se alimentează cu apă întreaga populaţie de 8 milioane a Israelului.

Şi un lucru spectaculos, foarte interesant - nu cred că au văzut foarte mulţi români acest lucru: există două Biserici ale Bunei Vestiri în Nazaret. Una catolică... Vă spun din start că mi se pare foarte, foarte nepotrivită arhitectura acelei biserici. Nu are nimic de veste bună, nu are nimic de speranţă, de frumuseţe a sentimentului viitorului. E ca un cavou. Este foarte sumbru. Şi se presupune că acolo ar fi fost peştera unde Arhanghelul Gavriil i-ar fi dat vestea Fecioarei Maria.

Dar un pic mai sus, la vreo 40 - 50 de metri, este Biserica Ortodoxă a Bunei Vestiri, unde se presupune că este locul adevărat unde s-a dat Vestea Bună. Este şi un izvor acolo, natural, din care am şi luat nişte apă. Bineînţeles, plătit, pentru că totul se plăteşte acolo. Asta este partea neplăcută a Locurilor Sfinte.

Care este lucrul care m-a surprins? Absolut şocant a fost lucrul acesta. M-am uitat pe picturile din interiorul bisericii, şi într-o primă fază am avut o senzaţie stranie: că ştiam cum arată acele picturi. Şi m-am întrebat de unde această senzaţie. Ne-a auzit cel de la intrare că vorbim româneşte - bineînţeles că nu ştia nici româneşte, nici engleză -, şi l-a întrebat pe ghid: "Oamenii aceştia sunt din România?". Şi ghidul i-a răspuns: "Da, dar de unde i-ai recunoscut?"

"Păi... I-am recunoscut limba"

"De ce ai recunoscut limba?"

"Ia uitaţi-vă pe pereţi, vedeţi cine a pictat această biserică în interior! Şi uitaţi-vă şi pe pisanii!".

Bănuiesc că nu multă lume ştie ce înseamnă pisanie – este scrierea aceea de la intrarea în Biserică. Pisania este scrisă în limba română! Sunt foarte multe nume de sfinţi scrişi în limba română! Care este motivaţia? În 1977 – 78, această Biserică a fost pictată de trei fraţi români. Trei fraţi români, trimişi acolo de Patriarhul Iustin. Am rămas absolut şocat. Nu cred că multă lume ştie chestiunea aceasta. Că acolo este recunoscută de către oameni limba română, întrucât se ştie că pictura este făcută de români.

Ei, acum vine partea neplăcută. Pentru că, în Nazaret, şi după aceea şi în Ierusalim, sunt foarte multe locuri aglomerate, şi am senzaţia că sunt ţinute în mod voit în starea asta de aglomeraţie şi mizerie. Foarte multe bazaruri. Cred că I-ar "plăcea" foarte mult lui Iisus dacă ar vedea ce s-a întâmplat acolo. I-ar plăcea între ghilimele. Via Dolorosa, spre exemplu, din Ierusalim, este unul dintre cele mai neplăcute bazaruri pe care le-am văzut în oraşele orientale. E chiar mai neplăcut decât în bazarurile, mă rog, imitaţiile de bazaruri din Bucureşti. Să ai pe Via Dolorosa, spre exemplu, un magazin în care se vând şaorme... exact pe punctul 6, unde se presupune că Veronica i-a dat batista lui Iisus ca să Îşi şteargă sudoarea cu sângele pe faţă, nu mi se pare în regulă.

În schimb, am avut o surpriză foarte plăcută la Ierusalim - aceasta se numeşte Biserica Creştină Etiopiană. Nu ştiu dacă ştie lumea acest lucru, că există o Biserică Creştină Etiopiană, şi care este de rit ortodox, deşi ne-am fi aşteptat să fie de rit copt - acel ortodoxism un pic mai ciudat, mai diferit, pe care îl practică creştinii din Egipt. Şi care, din câte am înţeles - cu excepţia Bisericii Armene - este cea mai veche din lume, sau poate chiar cea mai veche.

Biserica Etiopiană din Ierusalim este pur şi simplu o magherniţă, cu două caturi. Cred că este un pic mai mică decât sala de consiliu a casei mele de avocatură, acea biserică. Sunt trei - patru locuri, două - trei - patru scaune în strana Mănăstirii, trei - patru tablouri, cu nişte figuri de etiopieni, adică nişte Sfinţi negri la faţă, şi cu scena la care, bineînţeles, s-ar aştepta toată lumea. Cea a reginei din Şeba dându-i nişte cadouri lui Solomon. Totul sărăcăcios acolo. Dar feţele celor care erau acolo - erau vreo doi - trei preoţi - erau foarte smerite, exact aşa cum trebuie să fie un creştin. Aceea a fost, după părerea mea, cea mai corectă formă de religie creştină. A etiopienilor!

Să vă mai spun un lucru: cei care slujesc această Biserică locuiesc pe acoperişul celor două caturi - pentru că sunt unul deasupra altuia. Pe acoperişul catului superior există o construcţie, care cred că are cam 5 metri lăţime şi vreo 7 - 8 - 10 metri lungime maximum, aproape fără ferestre, fără lumină. Acolo locuiesc cei care slujesc Biserica. Preoţii şi cele două - trei, sau şase persoane care se ocupă cu administraţia locului. Deci ceva absolut uluitor. Ai senzaţia că este adusă Etiopia în inima Ierusalimului.

Toate celelalte biserici - că sunt catolice, protestante, ortodoxe - , sunt pur şi simplu opulente. Iar diferenţa faţă de Biserica Etiopiană, singura care mi-a atras cel mai mult atenţia, este uluitoare. Am fost şi la Zidul Plângerii. Foarte interesant acolo. Cu excepţia Bisericii Sfântului Mormânt, acesta este locul unde am simţit că sunt în Ierusalim. Că sunt pe Pământ Sfânt. În rest, pe Via Dolorosa, nu am avut această senzaţie.

Întoarcerea? Am venit acasă plin de speranţă... Dar, din fericire, nu se schimbase nimic în România. Era exact aşa cum o lăsasem. Probabil că eu m-am schimbat, nu ştiu. Ştiţi că, după obiceiul musulman, preluat de la turci, şi românii medievali - mă rog, post-medievali, cei de pe la 1700 - 1800 -, care făceau drumul la Ierusalim se numeau la fel ca şi cei care făceau drumul la Mecca: hadji. În momentul de faţă pot să spun că sunt la propriu un «hagiu». Că am făcut drumul, dar nu l-am făcut aşa, oricum, ca turist. Ci l-am făcut pentru a vedea Locurile Sfinte, pentru a simţi Locurile Sfinte. Probabil că m-am schimbat eu, nu ştiu. Nu ştiu cât de mult m-am schimbat, dar e ceva diferit.

În locurile noastre însă lucrurile sunt la fel. Adică acelaşi Oprescu - Opărescu este în puşcărie şi se chinuie să demonstreze că este foarte bolnav, aceleaşi bănci - la fel de delincvente ca şi Oprescu - se chinuie să demonstreze că ele, statistic, au câştigat mai multe procese decât au pierdut. Deşi un om normal la cap s-ar putea întreba: "Bun, dar de ce nu le-ai câştigat pe toate? Dacă eşti aşa de temeinică şi eşti aşa de morală, legală, etică şi îţi faci treaba cum trebuie. Chiar şi 20% dacă ai pierdut dintre procesele respective, de ce le-ai pierdut pe alea? Nu cumva pentru că s-a demonstrat că ai săvârşit un delict?".

Aşa şi cu domnul Opărescu, sau Stopescu, mă rog, nu mai ştiu cum se numeşte domnul acesta. Nu era bolnav şi înainte să se trezească în Beciul Domnesc? Sau e posibil, ştiu eu, ca, din punct de vedere psihologic [puşcăria] să îţi agraveze o stare precară de sănătate, preexistentă. E posibil, dar la oamenii normali, nu la oamenii ipocriţi. La oamenii ipocriţi se întâmplă ca toate bolile din lume să se concentreze atunci când sunt în situaţie de criză.

Gheorghe Piperea, Partener Fondator "Piperea & Asociaţii", a discutat cu Teodor Burnar, redactorul-şef Avocatura.com