Prodecanul Baroului Bucureşti, avocatul Mihnea Stoica: "Am intervievat un stagiar pentru biroul meu. Mi-a cerut 3000 de lei lunar. Mi se pare deplasat, imatur, desprins de realitate"

"Există un dezechilibru în profesia asta, care se resimte din mai multe puncte de vedere. În primul şi în primul rând, pensia noastră se întemeiază pe principiille contributivităţii şi confraternităţii. Şi atunci, o generaţie – că nu pot să spun nici contingent, nici promoţie – de 1000 de avocaţi va trebui susţinută de o generaţie de 2-300 de avocaţi. Invidiez generaţia care a fost înaintea mea, unde 2-300 de avocaţi sunt susţinuţi de 800-1000 de avocaţi la pensie.

Nu mă îngrijorează situaţia. Casa de Asigurări a Avocaţilor este pregătită, şi a luat măsuri adecvate, crescând contribuţia asta cu încă 1%, ca să asigure continuitate şi stabilitate sistemului de pensii.

Însă fenomenul pe care îl resimt cel mai tare este stimularea financiară a stagiarului. Am avut ocazia să intervievez un stagiar pentru colaborare la mine în birou, iar pretenţiile domniei sale au fost de 3000 de lei lunar. Nu pot să spun nici că e mult, dar nici nu pot să îl felicit că după 0 zile experienţă vine şi pretinde onorariu de 3000 de lei lunar."

La observaţia Avocatura.com că pretenţiile de acest gen ale neofiţilor sunt valabile în mai toate profesiile, Stoica a replicat:

"Da, după cerere şi ofertă. În momentul în care s-a intervenit artificial asupra cererii şi ofertei... Sau oricum, chiar dacă nu este artificial, este un recul al unui fenomen natural care a forţat asupra cererii şi ofertei, şi care impune regândirea, reproiectarea bugetului oricărei societăţi de avocatură. Nu cred că cineva poate supravieţui - nesusţinut de părinţi - cu minimul garantat în profesie, de 1000 de lei. Dar [să ceri] 3000 de lei cu 0 zile experienţă, mi se pare deplasat."

Întrebat după câte luni de muncă o asemenea cerinţă financiară ar fi rezonabilă, prodecanul a afirmat:

"Pentru unii oameni poate să fie rezonabil la pensie. Pentru alţii, câteva luni de zile pot să justifice această chestiune. E vorba de chemarea pentru profesie. E şi o chestiune de validare.

Nu sunt eu mercurialul onorariilor pentru profesia asta, nici pe departe. Însă o asemenea pretenţie mi se pare dezechilibrată. Nu denotă seriozitate din partea candidatului - tocmai de aceea nu-i dau nici numele, nu vreau să îl dezavantajez. Nici aşa o părere groaznică, teribilă, nu am despre el. Nu, nici pe departe. Însă e vorba, până la urmă, de o eroare de percepţie. Exact despre ce vorbea preşedintele Zamfirescu [Călin Andrei-Zamfirescu, preşedintele de onoare al UNBR, n.r.]: «Domnule, tinerii vor peste noapte!». Nu se întâmplă aşa. Faptul că deţii o legitimaţie de avocat nu îţi dă valoare."

Stoica a vorbit, amuzat, şi despre primele sale câştiguri ca avocat:

Nu cred că cineva poate supravieţui - nesusţinut de părinţi - cu minimul garantat în profesie, de 1000 de lei. Dar să ceri 3000 de lei cu 0 zile experienţă, mi se pare deplasat.

(Prodecanul Baroului Bucureşti, avocatul Mihnea Stoica)

"Eu am fost în Biroul Colectiv 1. În Biroul Colectiv exista o evidenţă strictă a avansurilor şi lichidărilor. Şi, pe vremea aia, în 1997, dacă ţineţi minte, era o inflaţie galopantă. Dacă îţi plătea cu o lună întârziere, câştigai jumătate din ceea ce contractaseşi!

Dacă ar fi să fiu critic, aş fi critic cu percepţia asupra profesiei. În momentul în care vine un tânăr şi îşi imaginează că, peste noapte, sare de la o bursă de 600-800 de lei, la un onorariu lunar de 3000 de lei, e puţin desprins de realitate.

Nu că asemenea onorarii nu s-ar practica. Există societăţi [de avocatură] care încurajează tinerii, care oferă onorarii de ordinul acesta, nu e nici o problemă.

Problema [tinerilor avocaţi] este că nu au percepţia faptului că, prin asemenea onorarii, apasă asupra bugetului unei forme de exercitare a profesiei. Faceţi abstracţie de situaţia mea, să zicem că s-ar fi adresat unui cabinet. Şi gândiţi-vă că pragurile astea, plafoanele în funcţie de care plătim contribuţia la pensie, nu sunt făcute într-un moment de inspiraţie, ci în baza unor studii. Studii care au în vedere şi veniturile realizate efectiv la nivel naţional, au şi caracter actuarial, sunt mai multe elemente. "

Oficialul Baroului Bucureşti cataloghează drept "deplasate" şi insensibile în raport cu realitatea pretenţiile nou-intraţilor în profesie:

"În momentul în care constaţi că profesia în sine validează un venit minim naţional, exprimat prin raportare la întregul corp profesional, de 2400 de lei, păi atunci să vii şi să pretinzi, în minutul 1, 2400 şi un leu, sau mai mult, e puţin deplasat.

Pentru că s-a avut în vedere la studiile astea şi situaţia unor oameni cu 10, 15, 30 de ani experienţă, care profesează în Bucureşti sau în provincie, în Penal sau în Civil, sau în orice ramură de Drept. Şi sunt nişte medii la care trebuie să te raportezi.

Doi la mână, în condiţiile în care în plin boom economic – pe care oamenii ăştia l-au prins în facultate – onorariile pe care le primeau în medie stagiarii nu ajungeau la nivelul ăsta, mi se pare nerealist şi imatur să îl pretinzi acum, când suntem într-o criză economică perpetuă.

Şi atunci, toate treburile astea cred că sunt influenţate cumva de cererea mare şi oferta mică. Oferta mică fiind determinată de rezultatele examenului. Nu poţi să ai în Bucureşti 10000 de avocaţi în exerciţiu, 9000 definitivi... Să ponderăm puţin numerele. Din 9000 de avocaţi în exerciţiu, probabil că circa 7000 au capacitatea de a asigura îndrumare profesională unui stagiar.

Să îl mai ponderăm încă o dată, ţinând cont de regula potrivit căreia numai reprezentanţii legali ai formelor de exercitare a profesiei pot asigura îndrumare. Norma asta are sens, pentru că îndrumarea nu vizează numai aplicarea părţilor teoretice dobândite în şcoală, dar şi efectiv organizarea unui birou de avocatură - indiferent de forma aleasă, că e cabinet individual sau că este societate. Tânărul stagiar trebuie să le deprindă şi pe astea, şi asta a fost raţiunea pentru care s-a adoptat norma asta, că numai reprezentantul legal al formei de exercitare a profesiei poate asigura îndrumare."

"Deci, dacă ponderăm numărul ăsta ajungem undeva pe la 5000 de avocaţi - ca să fie calculul simplu - ce pot asigura formarea profesională, care se bat pe 250 de avocaţi stagiari. Şi atunci, în momentul acesta, într-adevăr dezechilibrul invocat probabil că determină asemenea pretenţii. Pretenţii disproporţionate, pe care le-aş apropia de abuz de drept.

Nu pot să recomand tânărului avocat cât să pretindă. Dar îi pot recomanda ca, înainte de a formula o pretenţie, după propriile nevoi, să examineze şi posibilităţile celui care le oferă. Pentru că nu toţi avocaţii trăiesc pe roze", a conchis prodecanul Mihnea Stoica, pentru Avocatura.com.