Adrian Robert Nănuţ: "Avocatura a luat o curbură descendentă, din cauza faptului că trăim într-o societate care este foarte materializată"

Avocatura.com: Care credeţi că este misiunea socială a avocatului în România?

Adrian Robert Nănuţ: Din punctul meu de vedere, responsabilitatea socială a avocatului este dată de faptul că avocatul este un element foarte important în desfăşurarea şi înfăptuirea justiţiei în România. Una dintre misiunile noastre este de a lupta pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. De aici, pleacă şi această responsabilitate pe care avocatul o are. Nu numai faţă de clientul pe care îl reprezintă, ci şi faţă de întreaga societate. Pentru că avocatul trebuie să se implice mai mult, pe lângă activitatea pe care o desfăşoară strict într-un dosar, şi în activitatea de promovare, în primul rând, de apărare a acestor drepturi şi libertăţi ale omului, în general. Eu cred că asta este şi misiunea principală a avocatului, pe care este dator să şi-o ducă la îndeplinire.

Cred că avocatura la noi se limitează la a-ţi proteja clientul şi a-i apăra interesele celui care te-a angajat într-un anumit dosar. Această implicare ar trebui să transceadă un pic doar intereselor clientului şi ar trebui să urmărească apărarea intereselor tuturor cetăţenilor pe anumite aspecte care ţin de interpretarea şi de aplicarea prevederilor legale. Asta nu înseamnă că noi, ca avocaţi, ar trebui, acum, să înfiinţăm ONG-uri, să promovăm, să luptăm pentru apărarea dreptului şi intereselor cetăţeanului. Deşi şi acest segment este destul de aproape de activitatea pe care noi o desfăşurăm. Dar din punctul meu de vedere, se impune o implicare mai mare a avocaţilor în a ajuta cetăţeanul să înţeleagă şi să interpreteze legea. Şi aici am văzut că sunt site-uri de specialitate, cum este site-ul dumneavoastră, care vin într-un fel în ajutorul cetăţeanului prin a publica anumite articole, pe anumite teme, mai ales cu privire la modificările legislative majore care au un impact asupra cetăţeanului.

Avocatura.com: În ce fel ar trebui să se implice profesia mai mult în societate?

Nănuţ: Atât profesia, cât şi avocatul ca individ sunt indivizibile, mai ales că această profesie te urmăreşte şi în afara biroului sau a sălilor de judecată. Cred că implicarea profesiei este dată de implicarea avocatului ca om, nu numai ca avocat, nu numai când apără interesele clientului, nu numai când reprezintă cabinetul său. Şi mă refer aici că am văzut că se desfăşoară, sunt importante şi sunt bine primite activităţile şi acţiunile, de exemplu, congresele, întâlnirile, simpozioanele organizate de diferite instituţii, atât publice, cât şi private, cu privire la cunoaşterea şi interpretarea legislaţiei.

Şi aici un profesionist al Dreptului se poate implica destul de mult în a ajuta cetăţeanul, omul căruia îi sunt adresate în primul rând aceste legi, să le înţeleagă, să le interpreteze, nu numai strict pe litera ei, cât şi în spiritul legii. Ca profesionist, ajungi să înţelegi mai mult, lucrând cu legea, care este spiritul ei. Ca cetăţean, este mult mai greu să interpretezi, pentru că legea ţi se pare câteodată abstractă. Aici cred că ar trebui implicarea profesiei, atât a avocatului, cât şi a organelor de conducere, în ajutorul pe care poate să îl dea societăţii.

Marea problemă pe care eu am văzut-o de când sunt avocat este că - şi pleacă în principal de la o caracteristică a avocatului modern - avocatul este şi rămâne un lup singuratic al Dreptului. Eu cred că cel mai important aspect cu privire la profesia de avocat, la organele de conducere, ar fi ca această breaslă să fie mult mai unită, noi între noi, ca profesionişti ai Dreptului.

Mi-a plăcut foarte mult perioada interbelică a României, a fost o perioadă foarte frumoasă cel puţin din punct de vedere social, privită strict pe aspectul de viaţă socială, mai ales din marile oraşe şi din Bucureşti. Perioada interbelică a fost destul de grea, în principal pentru oamenii care locuiau în zona rurală. Din ce ştim, din piesele lui Caragiale, din literatura de specialitate, avocatul în acea perioadă era mult mai implicat social, i se cereau păreri, participa. Drept dovadă că marii noştri avocaţi au fost şi sunt recunoscuţi ca persoane care s-au implicat în viaţa socială, în viaţa publică a societăţii la momentul respectiv. Cred că lucrul acesta ar trebui să-l vedem mai mult, atât în breasla noastră, cât şi în cadrul instituţiilor care ne reprezintă.

Avocatura.com: De ce s-a ajuns aici? De ce a decăzut avocatura?

Nănuţ: Din punctul meu de vedere, şi este strict părerea mea, avocatura a luat o curbură descendentă cu privire la măreţia pe care ea a avut-o odinioară cel puţin, tocmai din cauza faptului că trăim într-o societate care este foarte materializată, unde lucrurile materiale, în principal banii, sunt elementele care conduc într-un fel activitatea orcărui om în această societate. De aici a plecat şi această pantă descendentă a măreţiei, a frumuseţii avocaturii, pentru că ne-a determinat foarte mult totuşi să raportăm strict din punct de vedere material. Acesta cred că este un element, şi totodată şi tendinţa generală a societăţii este ca oamenii să devină din ce în ce mai individualişti, să se gândească, metaforic vorbind, la pătrăţica lor, lucru care generează o scindare a fiecărui individ în cadrul societăţii.

Avocatura.com: Aţi amintit de perioada interbelică, cred că atunci erau mai implicaţi avocaţii, pentru că erau alte valori. Se punea mai mult accentul pe dialog cu oamenii competenţi din domeniu, care se puteau implica în societate. Nu credeţi că acum organele profesiei ar trebui să redeschidă acest dialog şi să li se ceară avocaţilor părerea mai des?

Nănuţ: Perioada interbelică a fost o perioadă frumoasă pentru avocatura noastră şi pentru societate în sine, pentru că mentalităţile de la vremea respectivă, scara de valori era alta. Şi în primul rând, mă refer la mentalitate. Din câte cunosc eu marile familii, oamenii care locuiau la oraş şi aveau o situaţie materială bună apelau tot timpul la serviciile unui avocat. Avocatul ajunsese un fel de membru al familiei, nu făceau nimic înainte de a se consulta cu el. Această mentalitate îl implica pe avocat în viaţa socială, mai întâi a familiei, a comunităţii şi apoi a societăţii. Asta plecând de la mentalitate.

Una dintre valorile care erau atunci promovate de societate şi care este foarte importantă, în acea perioadă, erau apreciaţi oamenii care aveau o cultură. Toţi marii avocaţi, deşi şi noi avem o şcoală de jurişti foarte bună, din perioada interbelică, învăţau la renumite şcoli din Franţa sau din Marea Britanie, unde într-adevăr căpătau o cultură şi o educaţie foarte bună. Această scară a valorilor era un element foarte important care îl determina sau ajuta pe avocat să se implice în viaţa socială. Aceste două elemente, atât mentalitatea, cât şi o scară a valorilor promovate de societate, aceste două elemente lipsesc la ora actuală, astfel încât avocatul să fie un element important în cardul societăţii.

Avocatura este o profesie nobilă pentru că vine în sprijinul cetăţeanului. În primul rând, că vine în sprijinul omului şi, în al doilea rând că ai nevoie de educaţie, ai nevoie de cultură, ai nevoie de un bagaj de cunoştinţe, lucru care te ajută să te diferenţiezi de ceilalţi, te ajută să te ridici foarte mult. Avocatura te dezvoltă pe tine ca om, în primul rând, pentru că ai de-a face cu actul de justiţie, care nu face decât să împartă dreptatea. Acest lucru este şi o frumuseţe a profesiei, dar şi o obligaţie totodată.