Daniel Vochescu: "Am putea să oferim serviciile noastre şi unor categorii defavorizate"

"În primul rând, cred că profesia de avocat nu se limitează doar la ştiinţă juridică exactă, ci trebuie să se implice mai mult în viaţa socială, să îmbine partea juridică cu problemele curente ale societăţii, pentru că nicio speţă nu seamănă cu cealaltă, fiecare caz are implicaţii proprii şi foarte multe aspecte personale pe care trebuie să le luăm în seamă. Din punctul meu de vedere, ca meserie în general, trebuie să vedem mai multe aspecte din viaţa socială.

Este o legendă - în general, noi, avocaţii, nu suntem foarte bine văzuţi în societate. Poate că nu este chiar corect. Cred că am ajuns în acest punct şi din cauza concurenţei acerbe pe acest segment, care îi face pe unii colegi să abordeze greşit relaţia avocat - client. Şi atunci, suntem văzuţi ca nişte persoane care aleargă numai după profit, fără să avem în vedere că munca noastră este mult mai complexă şi nu se raportează doar la bani. Într-adevăr, s-a format o imagine mai proastă, însă nu este în totalitate adevărată această imagine. Are şi anumite aspecte care sunt reale, pentru că ne impune profesia să fim mai incisivi în anumite situaţii pentru a rezolva problemele clienţilor noştri, însă diferenţa este foarte greu de făcut, în ceea ce priveşte limita, dacă am depăşit sau nu o anumită limită în activitatea pe care o desfăşurăm", a declarat avocatul Daniel Vochescu pentru Avocatura.com.

Avocatura.com: Cum ar putea avocatul să schimbe imaginea negativă a profesiei sale şi să fie mai implicat în problemele societăţii?

Daniel Vochescu: Este cert că ar trebui să ne implicăm mai mult în viaţa socială. Practic, am putea să oferim serviciile noastre şi unor categorii defavorizate. Măcar pentru a răzbate în relaţia cu instituţiile statului, pentru că sunt încă foarte multe lacune în acest segment. Activitatea în unităţile administrative, unităţile publice se desfăşoară cu dificultate şi există o atitudine ostilă faţă de cetăţeni. Şi, atunci, am putea să ajutăm cetăţenii să-şi obţină drepturile în raporturile cu instituţiile statului.

Sigur, există serviciile gratuite pe care le oferă Baroul pentru anuminte categorii sociale, ajutor public, însă acestea se referă, în special, în cadrul judiciar, mai exact în momentul în care este deja deschis un proces şi, în proporţie de 90%, în materie penală, foarte puţini apelează la ajutor judiciar în materie civilă sau administrativă, pentru că foarte mulţi nu cunosc acest aspect. Ar fi bine ca şi autorităţile locale să se implice, Primăria, pentru că ei cunosc cel mai bine cazurile sociale pe care le au şi ar putea să ne ceară sprijinul, eventual, în anumite situaţii. Din păcate, au şi ei puţin personal, au unul, maxim doi consilieri, care se descurcă greu, trebuie să acopere toată partea de juridic, inclusiv în stare civilă şi asistenţă socială.

Avocatura.com: Organele profesiei credeţi că fac suficient pentru a-l ajuta pe avocat să se implice în societate?

Vochescu: După părerea mea, nu. Este foarte puţin vizibilă această interacţiune cu societatea şi, în general, cu noi, cu avocaţii, este destul de slabă comunicarea. Ar fi multe de rezolvat. Mai ales în mediul rural. Aici, în Bucureşti, lucrurile sunt un pic mai simple, suntem foarte mulţi şi acoperim cam tot segmentul de servicii juridice. Însă, în provincie, lucrurile stau un pic mai prost, pentru că vă daţi seama, avocaţii nu pot să-şi facă un birou în fiecare sat, nu au nici măcar ce face acolo şi atunci se găsesc, în jurul judecătoriilor, oameni care vin de la zeci de kilometri să caute un avocat. Nu-l găsesc, mai vin o dată, uneori se satură şi renunţă.

Cred că ar putea fi organizate nişte birouri specializate în problemele sociale, birouri pe care să le pună la dispoziţie Baroul şi în care să lucrăm cu rândul, într-un anumit program, special pentru persoanele care nu-şi permit un avocat, au nevoie de consiliere şi, în general, ajung să piardă, practic, drepturile, pentru că nu au posibilitatea să apeleze la un avocat. Sunt destul de multe probleme în societate şi unele ni le creăm singuri, dar trebuie să ne ajutăm mai mult între noi şi atunci ne ajutăm pe noi. Din păcate, breasla noastră nu este foarte unită. Fiind această activitate individuală, fiecare îşi urmăreşte interesele. Şi aceasta este o problemă, deoarece nu există comunicare între noi şi soluţiile rămân la nivel de discuţii. Sigur, există comportamentul de colegialitate pe care îl respectăm, este un cod nescris, însă în relaţia cu societatea şi între noi lucrurile nu merg extraordinar. Este loc pentru mult mai bine.