» Exclusiv

Avocatul Ana Diculescu-Şova (Senior Partner NNDKP): "O dată în viaţă eşti Dumnezeu: când îţi alegi partenerul de viaţă" / "Eu le spun şi colegilor mei: «Aveţi grijă! Să nu uitaţi să fiţi fericiţi acasă!»"

Prima grijă, în cuplu, nu-i de tine ci de celălalt. Când vine mai întâi omul iubit, şi apoi tu, înseamnă că iubirea subzistă.

Al doilea lucru pe care l-am învăţat în viaţă: să nu-ncerci să-l schimbi. Are limite, are comodităţi... să i le descoperi! Are neajunsurile firii? Nu-ncerca să-l schimbi. Iubeşte-i partea cea mai frumoasă pe care o are, iar pe celelalte, ori le ignori, ori le accepţi. Altminteri, conflictul e gata, despre divorţ se ştie că se pronunţă foarte uşor...

Şi, mai ales, trebuie să accepţi că, în cuplu, sunt două libertăţi care rămân una lângă alta. Dacă vei considera că celălalt e al tău - tu eşti liber, el nu-i liber -, se epuizează foarte repede resursele de înţelegere şi de armonie.

Nu discuţi despre contracte aici. Nu discuţi despre contracte... Aici este inefabilul, domnule! Un inefabil care, cum apare, aşa trebuie să se păstreze. Să ai grijă să nu dispară. Pentru că, fără inefabil într-un cuplu, eşti ca un vecin cu celălalt vecin, care tocmai discută ceva despre masa unde se pune, despre gardul care se trage între proprietăţi. Nu, nu, nu. Dacă vorbim despre contract, atunci nu mai vorbim despre iubire.

Sunt de acord cu ce spunea un Părinte al Bisericii, că scopul căsătoriei e mântuirea unuia prin celălalt. E foarte frumos spus, pentru că iubindu-l pe celălalt, vrei să se împlinească aşa cum îşi doreşte el. 

Şi, cel puţin în cuplul nostru, eu aşa mi l-am dorit să se împlinească soţul meu, cum şi-a dorit el. Iar el, cum sunt eu. Perioada aceasta de scurtă vacanţă, în ultimele zile, am citit cărţi profesionale. Şi îmi spunea: "Am ieşit de două ori pe terasă, şi te-am văzut foarte concentrată. Şi am zis: hai să o las, că e ceva important dacă ea stă cu creionul în mână şi scrie acolo." Şi, după trei ore, când mi-am dat seama, în primul rând, că trebuie să mă opresc eu pentru că nu mai asimilam, îl văd senin şi bucurându-se că eu am avut de lucru şi că mi-a reuşit ceva. Că am găsit o idee care, ulterior, m-a liniştit şi pe mine, care m-a bucurat. Asta a însemnat iubirea lui Coman Şova în ziua, în dimineaţa aceea, când între 9 şi 12 m-a lăsat să "tocesc", iar după aceea, cu un cuvânt de mângâiere, de apreciere că am făcut lucrul acesta, mi-a spus: "Şi-acuma, hai să încerc să te destind un pic!" Dar asta face de 30 de ani.

Vedeţi, până la urmă, pentru noi doi - nu ştiu cum trebuie să fie pentru ceilalţi - asta este esenţialul. E greu să dai sfaturi. Important e să trăieşti.

Eu le spun şi colegilor mei: "Aveţi grijă! Să nu uitaţi să fiţi fericiţi acasă! Acasă să fiţi fericiţi." Pentru că, după aceea, vii de-acasă cu fărâmele de fericire după tine, şi intri şi aici să-ţi faci treaba bine. Dar, fără armonie acolo...

Şi să nu-ţi furi căciula. În relaţia de căsătorie nu trebuie să-ţi furi căciula.

O relaţie de căsătorie este un exerciţiu care nu se poate face doar în doi. Ci cu multă protecţie. Cu ajutorul lui Dumnezeu, să ştiţi. Nu putem fi atât de îngâmfaţi să credem că, într-o relaţie de cuplu, noi le aranjăm pe toate. Îţi trebuie acea construcţie morală... Bun, vine din educaţie, vine din cultură, vine din formare. Dar mai e ceva, care vine din afara ta, şi din afara voastră, a celor doi.

E o împlinire, dar pe care trebuie tot timpul să o ocroteşti, fără însă să spui: "A, azi am făcut efortul ăsta ca să păstrez.." În clipa în care simţi că faci un efort să păstrezi frumuseţea în cuplu, poţi să spui că s-a încheiat.

Deci, grijă! Să îl iubeşti mai mult pe partener decât pe tine. Atunci lucrurile vor fi bune. Pentru că el e frumosul! Pentru că ea e frumoasa! Pentru că e alesul!

O dată în viaţă eşti Dumnezeu: când îţi alegi partenerul de viaţă. Atunci. După aceea, trebuie să te păstrezi.