» Exclusiv

EXCLUSIV - Decanul Baroului Bucureşti, Ion Dragne: "Sfaturi pentru un tânăr avocat"

Înainte să fiu vizitat de echipa Avocatura.com, erau la mine doi avocaţi. Nu a fost o programare, nu au rezervat, ci au bătut la uşă şi au intrat. Uşa mea este deschisă tuturor avocaţilor - evident, în funcţie de agenda pe ziua respectivă.

Dragul meu tânăr confrate,

În primul rând, o să îÅ£i spun să nu disperi È™i să nu te suspenzi sau să te retragi din profesie, pentru că cei care vor cu adevărat, până la urmă ies la liman. Rari sunt oamenii pe care i-am văzut, care au spus: "Nu mai pot, vreau să plec". Iar cei care au plecat, temporar sau definitiv, au avut tot timpul o rezervă. Au putut să meargă într-o altă parte, care le-a creat o oarecare siguranță. 

În al doilea rând, te-aÈ™ întreba ce ai făcut până la acest moment. Te întreb ce ai făcut până acum, dacă te-ai zbătut destul, fiindcă meseria de avocat este o meserie a concurenÈ›ei. Pe "Doctor Râureanu" în faţă [adresa Baroului BucureÅŸti, n.r.] nu sunt clienÈ›i ai avocaÈ›ilor, È™i nici nu trimit cererile de acordare a asistenÈ›ei juridice centralizat la Decanul Baroului sau la Consiliul Baroului, să poÈ›i să-i repartizezi clienÅ£i tânărului meu confrate. E de evitat întotdeauna sistemul ăsta, fiindcă ceea ce dă performanță este exact concurenÈ›a. Ea trebuie să fie loială. 

În al treilea rând, te-aÈ™ întreba dacă te-ai uitat cu atenÅ£ie să poÅ£i să intri pe o zonă de interes pentru public. Åži dacă eÅŸti avocat tânăr dornic să munceÅŸti, îÅ£i voi spune: "Ai încercat să intri pe zona, de exemplu, a proprietății intelectuale? Ce-È›i place mai mult? Ai încercat să intri pe zona arbitrajului, ai încercat să intri pe zona de achiziÅ£ii publice?" În alÅ£i termeni, vrând - nevrând, trebuie să acceptăm ideea că un pic de specializare e necesară. Nimeni nu e atât de deÈ™tept încât să le È™tie pe toate È™i, cu toate eforturile, avocaÈ›ii nu sunt universali. Nu contest că e posibil ca tu, fiind la început, să accepÈ›i tot. Cea mai mare parte a avocaÈ›ilor care au început «cum se începe» au luat, la început, clientelă diversă, cu o practică diversă, pentru a È™i-o forma. Și apoi au încercat, încet-încet, să se specializeze. 

Specializarea înseamnă a alege între cele două zone – în primul rând, vrei să intri în instanță, vrei să mergi pe zona de consultanță? ÎÈ›i formezi bagajul de cunoÈ™tinÈ›e, îÈ›i formezi strategia de dobândire a clientelei în funcÈ›ie de cele două elemente. Vrei să mergi în Penal, atunci îÈ›i formezi din nou, un alt segment. Vrei să intri în Civil, iată un alt mijloc de a te specializa. Deci cam astea ar fi elementele pe care Å£i le-aÈ™ da. 

Încă o întrebare: cum te pot sprijini È™i ca avocat? EÅŸti interesat să te recomand? – lucru important în lumea noastră, a avocaÈ›ilor, unde trebuie să mai ÅŸi existe oportunitatea de a sări într-un tren bun, atunci când e cazul. Și te voi recomanda, dacă simÈ›i nevoia să colaborezi cu cineva – cu un îndrumător care să te înveÈ›e È™i meserie, fiindcă ÅŸi meseria de avocat nu e totuna cu meseria de jurist. Trebuie să termini facultatea, È™i apoi să începi să devii avocat. 

Te-aÈ™ mai întreba dacă ai în vedere să lucrezi singur sau  în echipă, pentru că È™i asta este important, din perspectiva a ceea ce îÈ™i formează omul. Avem o obligaÈ›ie profesională: "Nu lua mai mult decât poÈ›i duce." În cazul în care te-ai încărcat foarte mult È™i nu te prezinÈ›i la dosar, o să îi întârzii clientului lucrările, o să îi produci prejudicii, o să răspunzi - È™i pecuniar față de el È™i, Doamne fereÈ™te, disciplinar față de profesie.

Cam astea ar fi sfaturile pe care Å£i le-aÈ™ da, dragul meu tânăr confrate.

"Era o zi de ianuarie. I-am spus soÅ£iei: «Cred că o să îmi placă avocatura»"

Poate te întrebi cum a fost începutul meu ca avocat. A fost greu? BineînÈ›eles că a fost greu. Orice început presupune să te arunci în apă È™i să încerci să înoÈ›i. Am fost într-o zi de ianuarie în Tribunalul BucureÈ™ti – era într-o stare execrabilă. Palatul de JustiÈ›ie era în aceeaÈ™i stare execrabilă, dar m-am simÈ›it bine. Am ajuns acasă È™i i-am spus soÈ›iei mele: "Cred că o să îmi placă avocatura". Și, de atunci, îmi tot place. N-am ajuns la punctul la care să spun: "M-am săturat de avocatură!". 

CâÅ£i ani aveam atunci? Cred că aveam vreo 26 de ani. Fiindcă doi ani de zile fusesem preparator universitar, È™i am dat examen de admitere după ce am avut acea experienţă. Am mai continuat, în paralel, È™i viaÈ›a universitară. 

Sfaturi de viaţă? Se poate întâmpla ca prezenÈ›a unui partener să fie factor de echilibru, factor de motivare. AÈ™a încât, dacă există partenerul, È™i Decanul e întrebat de un tânăr avocat: "Să mă însor sau nu?", voi privi partea optimistă ÅŸi voi spune, categoric,"Căsătoria este binevenită".

Al doilea sfat de viață – să nu cumva să îÈ›i doreÈ™ti să Å£i se întâmple toate prea repede. Adică, în alÅ£i termeni, ÅŸi în profesie - È™i aici nu  este o părere proprie... Profesorul Ciobanu are în cursul domniei sale de Procedură civilă, o parte consacrată avocatului. Åži spune că un pic de efort - evident, "un pic" înseamnă un efort prelungit - È™i răbdare înseamnă, È™i pentru profesia de avocat, parcurgerea bună a etapelor profesionale.

Cu alte cuvinte, un avocat stagiar care vrea să fie "recunoscut", cu ghilimelele de rigoare, ca fiind maestru la început, recunoscut ca fiind cu clientelă multă È™i variată È™i cu situaÈ›ii complexe, nu È™tie pe ce poziÈ›ie se află. Este la început È™i este ucenic. Ca atare, el trebuie să fie perseverent È™i să aÈ™tepte. 

Categoric că, tu, dragul meu tânăr confrate, o să spui: "Da, dar dacă o să ajung ca tine la 47, o să fie prea târziu. Iar eu vreau să mă bucur de viață acum!". Iar eu te asigur că, È™i la 47 de ani, viaÈ›a e frumoasă, deci luptă ca să ajungi la ea ca avocat, È™i să ajungi pe picioarele tale, cu seninătatea celui care nu a făcut compromisuri, nu are genunchii nesiguri din cauză că nu a studiat o parte a materiei, È™i care priveÈ™te spre mâine cu optimism.

În avocatură e extrem de important să priveÈ™ti optimist, pentru că e o vorbă foarte clară: "Știi câÈ›i bani ai astăzi, nu È™tii câÈ›i bani ai mâine!" - referindu-ne la veniturile profesionale, care sigur că dau confortul material al vieÅ£ii de avocat. E minunat să ai clientelă pentru care să lucrezi È™i pro bono, dar asta e o parte. Profesia de avocat nu e o profesie făcută de dragul ei, fără să ai o recompensă.

Din cauza asta, când eram tânăr, îmi propuneau diverÈ™i părinÈ›i de absolvenÈ›i să îi iau drept colaboratori, È™i îmi spuneau: "Și vă plătim noi ceva pentru deranj", sau "Nu trebuie să îi daÈ›i nici un ban". Åži eu spuneam: "Nici un om nu trebuie să intre într-un cabinet de avocatură dacă e tânăr stagiar, sau chiar student în practică, să nu aibă «un ceva» pentru care lucrează."

Un avocat, de regulă, trebuie să aibă un onorariu care să-l motiveze. Este preÈ›ul inteligenÈ›ei, preÈ›ul cunoÈ™tinÈ›elor juridice, preÈ›ul muncii, preÈ›ul transpiraÈ›iei pe care o presupune profesia de avocat. Deci, din perspectiva asta, sfatul este: "Încet, încet". Dacă te grăbeÈ™ti să te duci la o înălÈ›ime foarte mare, e posibil să fii frustrat, pentru că nu s-a întâmplat să ajungi acolo. Sau e posibil să fii acolo, dar să fii speriat. 

Deci, la 47 de ani, dragul meu tânăr confrate, te invit să fii sigur pe tine. 

 

Decanul Baroului BucureÅŸti, avocatul Ion Dragne, a dialogat cu redactorul-ÅŸef Avocatura.com, Teodor Burnar.