Președintele UNBR, Gheorghe Florea: "Avocatura între responsabilizarea prezentului şi proiectarea viitorului"

Profesia de avocat trece printr-o epocă de tensiune şi tranziţie. Există limitări tradiţionale ale profesiei de avocat care se impun a fi depăşite pe măsură ce modificările economice, politice şi culturale care afectează instituţii juridice fundamentale şi persoanele şi entităţile deservite de avocaţi cuprind şi profesia care nu poate fi decât integrată în realităţi noi.

În funcţie de context activitatea avocatului şi a instituţiilor avocaturii – forme de exercitare a profesiei, barouri – reclamă un nou tip de colaborare, oricum mai intensă, între avocaţi şi clienţii lor sau entităţile interesate de serviciile profesionale ale avocaţilor, sistemul judiciar, autorităţile publice locale şi mediul de afaceri, dar, mai ales, şi facultăţile de drept.

Pe plan mondial se promovează în fapt, în prezent şi în perspectivă noi tipuri de responsabilitate a avocatului faţă de clienţii săi, faţă de sistemul judiciar şi exigenţele statului de drept, faţă de propriile instituţii ale avocaturii, faţă de societate în ansamblu.

Modelele economice ale profesiei de avocat sunt pur şi simplu puse la încercare. Participarea non-avocaţilor la capitalul întreprinderii profesionale a avocatului, managementul făcut de profesionişti non-avocaţi, depăşirea conceptelor referitoare la unicitatea serviciului profesional al avocatului tot mai mult integrat serviciilor profesionale conexe ce reclamă cunoaşterea şi aplicarea dreptului (contabili, experţi, auditori, evaluatori, consultanţi fiscali, consilieri în proprietate intelectuală, mediatori, lichidatori etc.) pun la grea încercare şi adesea estompează imperativele etice ale profesiei.

Este vremea în care echilibrul dintre aspectele economice presante ale avocaţilor, inclusiv nevoile individuale imediate, se confruntă cu responsabilităţi etice ale avocatului care se impun a fi reevaluate. Viaţa a dovedit că profitul economic pe termen scurt alterează uneori ireparabil cultura şi integritatea instituţională a profesiei în ansamblu. Obiectivele economice pe termen scurt au prevalat asupra exigenţelor şi responsabilităţilor etice. De aici o neîncredere generalizată asupra profesiei, realitate regretabilă. "Efectul de marketing" nu poate fi descurajant pentru o profesie bazată tradiţional pe transparenţă şi adevăr.

Percepţiile despre profesia de avocat sunt încă incorecte!

Trecerea de la avocatura dezvoltată prin menţinerea relaţiilor cu clienţii la avocatura bazată pe mecanismul "tranzacţiei" ca mijloc de realizare a dreptului la onorarii este dureroasă.

Scăderea cererii de servicii juridice, tendinţa de reducere a cheltuielilor cu asistenţa juridică exercită încă presiuni asupra onorariilor. Nu înseamnă că dreptul la existenţă profesională bazat pe dreptul la onorariu echitabil ar trebui altfel exercitat decât pe baza criteriilor prevăzute de legislaţia profesională specială, ale cărei mecanisme nu sunt şi nu pot fi cunoscut complet de alţi profesionişti ai dreptului, deoarece configurarea acestora ţine de domeniul practicii activităţii avocaţiale, insuficient de popularizată.

Avocaţii sunt provocaţi şi trebuie să răspundă adesea dacă sunt doar simpli profesionişti sau sunt şi cetăţeni?! Tot mai des avocaţii au nevoie de viziune largă, cunoştinţe şi aptitudini organizatorice pentru a impune, dar şi corecta, poziţia lor în percepţia publică asupra profesiei de avocat.

Concurenţa tot mai acerbă, costurile promovării, dezvoltarea tehnologică, transparenţa activităţii profesionale confruntată cu exigenţele confidenţialităţii şi ale onestităţii, ori ale "prestigiului profesiei" – criteriu tradiţional de judecată în interiorul profesiei – alocarea diferită de resurse, compromisurile la care este invitată tradiţia profesiei… iată doar câteva din forţele care revoltă premisele economice ale profesiei şi reclamă un nou model al funcţiei utilitare sub aspect social al profesiei, noi reţete de succes durabil susţinut prin competenţă şi plus - valoare.

Avocatul trebuie să conştientizeze, mai mult decât altădată că este, deopotrivă, tehnician al dreptului, sfetnic al celor interesaţi de consultaţia profesională a avocatului, lider de fapt al proiectelor iniţiate de cei interesaţi să se dezvolte într-o realitate juridică extrem de prolifică şi din ce în ce mai tehnicizată, făuritor de tactici şi strategii de apărare sau atac judiciar, stăpân al procedurilor şi "decident" de soluţii tehnico-juridice , uneori imediate.

Toate aceste ipostaze şi roluri "social - profesionale" impun cunoştinţe, tehnici şi deprinderi complementare competenţelor juridice fundamentale. Pregătirea profesională permanentă, mentoratul şi dezvoltarea tinerilor avocaţi devin esenţiale.

Este nevoie de timp afectat şi nevoilor mai largi ale profesiei, adesea la nivelul baroului chiar, dar şi nevoilor mai largi, ale societăţii. Integritatea este, în acest context, cheia marii performanţe profesionale. Valori precum cinstea, sinceritatea, corectitudinea şi încrederea configurează "buna reputaţie" şi permit, pe termen lung, dobândirea, păstrarea şi dezvoltarea clientelei

Baroul este concomitent, ca şi profesia de avocat, în general, o instituţie utilitară dar şi economică. Deopotrivă, obiective economice şi etice, converg spre a fi realizate responsabilităţi diverse: faţă de clienţi şi persoane interesate de servicii profesionale, faţă de profesia de avocat, faţă de sistemul judiciar, faţă de forma de exercitare a profesiei din care avocatul face parte, faţă de tinerii avocaţi, faţă de seniorii profesiei.

Transparenţa crescândă, comunicarea informaţiilor relevante privind piaţa serviciilor juridice, concurenţa profesională intensă - în condiţiile în care se trece tot mai rapid de la avocatura, mai degrabă locală, la avocatura dezvoltată pe baze naţionale şi internaţionale – au modificat realitatea profesiei. Barourile însele au nevoie de investiţii pentru instruirea, dezvoltarea şi mentoratul tinerilor avocaţi, pentru tratarea demnă a avocaţilor în vârstă, pentru reprezentarea categoriilor vulnerabile, pentru promovarea profesiei de avocat, pentru îndeplinirea unor scopuri comunitare generale.

Sunt mulţi tineri avocaţi care muncesc adesea fără îndrumare şi fără remunerare corespunzătoare. Uneori aceştia nu înţeleg că este nevoie de o strategie de dezvoltare profesională proprie!

A scăzut în profesie rata de recrutare a avocaţilor colaboratori, au crescut dezamăgirea şi frustrarea. Experienţele nesatisfăcătoare ale primilor ani în profesie dăunează perspectivei. Adeseori, tineri avocaţi care doresc o profesie care le promite provocări intelectuale şi perspectiva binelui social după absolvirea unei facultăţi pe care nu o urmează neapărat pentru maximizarea imediată a viitorului, părăsesc profesia descurajaţi, uitând motivul pentru care au devenit avocaţi.

Găsirea echilibrului este dificilă!

Nu este necesară o întoarcere nostalgică în trecut. Tensiunea între cererea de resurse concurente, dezagregarea în diferite segmente ale pieţei serviciilor profesionale (tranzacţii obişnuite, litigii cu grad redus de complexitate, administrarea litigiilor prin sisteme de comunicare în mediul virtual) impune adesea concentrarea avocaţilor şi dezvoltarea tehnologiei profesionale, preocuparea pentru calitate, creşterea angajamentului faţă de profesie şi societate.

Oportunităţile practice de dezvoltare, evitarea supra-specializării care transformă adesea avocaţii tineri, mai ales în tehnicieni de nişă, reevaluarea relaţiei cu tinerii înseamnă resetarea aşteptărilor într-o profesie încercată de lipsa acută a stimulentelor economice. Este vremea în care este nevoie de lideri autentici ai Barourilor, care, prin puterea exemplului, pot promova concomitent interesele clienţilor şi supremaţiei legii, dar şi responsabilităţile profesiei faţă de societate.

Nu există cale de întoarcere. Formele de exercitare a profesiei trebuie să fie conduse ca şi o afacere comercială. Există obstacole variate în schimbarea paradigmei. Sunt dificultăţi. Dezvoltarea unui nou model de "întreprindere de avocatură" este o provocare ce ţine de o altă cultură profesională, alt tip de relaţii cu clienţii, altă perspectivă a dezvoltării profesionale. Esenţială este voinţa profesiei, dar şi viziunea centrelor decizionale implicate.

Inovaţia şi punerea în executare a deciziilor dublate de responsabilizare şi dezvoltarea eticii profesionale reprezintă cheia în care poate fi scrutat viitorul! Baroul este în prezent confruntat şi cu o altă nevoie acută: justiţie egală în fata legii! Nu este cazul să se cultive o justiţie cu două viteze după cum există posibilitatea de a rezista presiunilor financiare ale accesului la justiţie sau nu! Sunt actuale constantele profesiei, potrivit cărora Baroul nu poate să rămână indiferent faţă de cei săraci sau slab reprezentaţi deoarece apărarea persoanelor dezavantajate face parte din responsabilităţile esenţiale ale unei profesii dezvoltate din nevoia apărării omului!

Dezvoltarea unei culturi a profesiei prin alocarea de resurse pentru reprezentarea celor în nevoie este confruntată cu constrângeri bugetare statale. Resurse care ar putea fi alocate de barouri în alte proiecte, unele aducătoare indirect de venituri, sunt folosite încă pentru a complini nevoile reclamate de asistenţa judiciară, în condiţiile în care cheltuieli substanţiale privind logistica şi organizarea apărării prin asistenţă judiciară prin avocat sunt transferate de facto de la stat, de la autorităţile locale la barouri, în realitate sunt suportate de avocaţi, fără ca fenomenul să fie transparentizat suficient.

Un rol decisiv în dezvoltarea profesiei revine facultăţilor de drept. Nu este vorba numai despre rolul lor în formarea şi educarea studenţilor ca viitori practicieni ai Dreptului, inclusiv avocaţi. Este vorba chiar de producerea de cunoştinţe cu privire la lege şi la instituţiile legale specifice profesiei de avocat , dar mai ales cu privire la reglementarea în perspectivă a profesiei de avocat.

Pe lângă rolul lor în mediul universitar, în care alcătuiesc o componentă de bază, profesorii de Drept trebuie să se dedice înţelegerii rostului şi scopului unei educaţii juridice complete, care rupe barierele artificiale dintre "teorie" şi "practică", dezvoltă predarea Dreptului în echipe cu profesori din domeniu conexe serviciilor profesionale ale avocatului şi cultivă şi reconsolidează competenţe principale şi complementare de care au nevoie viitorii avocaţi, ori de care are nevoie perfecţionarea profesională continuă a tuturor practicienilor dreptului, inclusiv a avocaţilor, cu atât mai mult dacă aceasta se realizează în medii interprofesionale.

Este de dorit concentrarea învăţământului juridic superior, dar şi a formării profesionale iniţiale în toate profesiile juridice, pe responsabilităţile etice ale juriştilor, de orice profesie, de care vremurile incerte pe care le traversăm au nevoie. Dezideratul se resimte inclusiv la nivelul modelelor oferite de avocaţii – cadre didactice, deopotrivă dascăli şi practicieni interacţionând firesc cu colegi magistraţi - cadre didactice sau foşti studenţi, masteranzi, doctoranzi.

Profesia de avocat are dreptul moral de a invita la reflecţii cu privire la ce se doreşte a fi predat, modul în care se predă, perioada de timp petrecută în facultate şi în "practică" în timpul studenţiei etc. Facultăţile de Drept trebuie să devină şi instituţional, nu doar "de facto", puntea de legătură dintre studenţii la drept şi sectorul locurilor de muncă viitoare, inclusiv profesia de avocat, care are nevoie reală nu doar de profesionişti, ci, deopotrivă, de "buni cetăţeni".

Există un deziderat al competenţelor prezentului, dar mai ales al viitorului?

Pot face diferenţa în curriculă faţă de ceea ce numim "inerţia tradiţională" a învăţământului juridic superior:

- cultura în afaceri (înţelegerea şi evaluarea oportunităţilor, a riscurilor) prin studiul contabilităţii, al economiei firmei, al competiţiei în piaţă, al lanţurilor de aprovizionare

- noile tehnologii şi practica Dreptului

- acomodarea cu Teoria luării deciziei

- cunoaşterea instituţională a profesiei de avocat şi a proiectelor instituţionale a societăţii

- lucrul în echipă

- dar mai ales etica profesiilor juridice.

Preocuparea pentru Dreptul comparat şi studiul de caz dezvoltă învăţarea concretă în perspectiva unor avocaţi ai viitorului pentru care tăvălugul globalizării serviciilor profesionale intelectuale nu aşteaptă! Realitatea demonstrează că există încă nevoia unei aprofundări sistematice a cunoştinţelor de Drept după absolvirea şi primirea în profesia de avocat.

Viaţa reclamă nevoia de cât mai multă educaţie juridică postuniversitară!

Reducerea costurilor educaţiei juridice postuniversitare pentru formarea profesională iniţială în profesia de avocat, eliminarea dificultăţilor educării avocaţilor în competenţe complementare ce impun, adesea, spargerea frontierelor disciplinare, combinarea dreptului cu informatica, cu ingineria sau cu ştiinţe ale mediului, cu urbanistica, asocierea pregătirii generale cu pregătirea specializată sunt deziderate pe care noi, avocaţii, le urmărim, le sprijinim şi le încurajăm .

Ele se pot materializa în proiecte ce vizează şi colaborarea dintre barouri şi Facultăţile de Drept, dar şi conlucrarea în Proiecte comune între avocaţi - administraţia publică locală - facultăţile de Drept, adaptate nevoilor dezvoltării comunităţilor locale. Competenţele complementare – cheie, instruirea interdisciplinară, instruirea directă de către practicanţi, aprofundarea educaţiei orientate spre menţinerea statului de drept şi dezvoltarea sa ca "bun public", esenţial într-o societate democratică, menţinerea și dezvoltarea corectă a relaţiei dintre lege şi interesul public – iată câteva din dezideratele formării profesionale (iniţiale şi permanente) pe care profesia de avocat nu le poate realiza decât alături de facultăţile de Drept.

Prezentul confirmă că în schimbul statutului lor privilegiat de "profesionişti licenţiaţi", avocaţilor le revin obligaţii explicite şi implicite de protecţie a intereselor clienţilor, de promovare a supremaţiei legii şi, în general, de furnizare a serviciilor de interes public. Pe lângă aceste angajamente profesionale imediate, avocaţii trebuie să joace - deşi cu siguranţă nu întotdeauna – rolul critic de "cetăţeni" model contribuind la formarea instituţiilor publice şi private care au contribuit şi vor contribui la prosperitatea comunităţilor locale în care avocaţii trăiesc, dar şi celei naţionale.

Viitorul reclamă menţinerea si dezvoltarea rosturilor prezente şi de perspectivă ale unei profesii care este predestinata realizării binelui moral, menită să reziste prin adaptare si modernizare!

avocatul dr. Gheorghe Florea
Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România