Cristian Ducu, Doctor în Filosofie Morală şi expert în Etică Aplicată, despre Dilema Avocatului: "Îţi vine la cabinet un domn acuzat de fapte de corupţie, un om extrem de imoral. Ce faci, îl reprezinţi sau nu?"

Cristian Ducu s-a specializat în ultimii 15 ani în zona de etică aplicată, a mediului de afaceri dar nu numai, oferind consultanţă pentru bunul mers al organizaţiilor şi al profesiilor. Într-un interviu de mare interes, care va fi publicat joi pe Avocatura.com, acesta explică de ce Etica este fundamentală pentru Drept, arată de ce orice faptă de corupţie - anchetată, bunăoară, de DNA - are la bază corupţia morală, analizează Dilema Avocatului şi vorbeşte despre valenţele diferite ale eticii la avocaţi şi la magistraţi. Mai jos, câteva extrase din discuţia cu reputatul profesor universitar Cristian Ducu!

- Cred că e o dilemă care nu poate fi rezolvată. Tu, ca avocat, să zicem că ai nişte valori morale puternice. Dar îţi vine la cabinet un domn care e acuzat de tot felul de fapte de corupţie, el însuşi fiind un om extrem de imoral. Ce faci, îl reprezinţi sau nu? Meseria ta este să reprezinţi interesele omului indiferent de situaţia în care se află. Poţi fi şi avocat din oficiu. Şi, chiar şi atunci când omul e vinovat, tot trebuie să-l reprezinţi. Ei, în cazul acela, tu te afli într-un conflict între valorile tale - principiile morale după care te ghidezi - şi cele cu care vii în contact.

- Eu aş sfătui avocaţii să nu se oprească din reprezentare, pentru că e obligaţia lor. E ca la medic. Chiar dacă pacientul e criminal în serie, medicul nu poate să zică: "Valorile lui nu sunt valorile mele, deci nu-l tratez!" Dimpotrivă, e imoral să nu-l trateze. Şi cred că şi avocaţii sunt în aceeaşi situaţie. Trebuie să reprezinte interesele acelui client "problematic". Asta e Dilema Avocatului.

- Percepţia noastră cu privire la avocaţi este una puternic influenţată de imaginea pe care o au cei reprezentaţi de avocaţi. Când te specializezi pe divorţuri, toată lumea te percepe ca pe un om cu nişte moravuri mai uşoare. Când te specializezi pe criminali, evident că eşti considerat un tip care are sângele rece. Când eşti specializat pe borfaşi, pe corupţi, n-ai cum să nu fii băgat în cloacă. De ce s-ar duce - asta e mentalitatea adesea invocată de români - respectivul corupt la avocatul acela, dacă nu ar fi la fel ca el? Negândind, de fapt, că acel om se duce la cel care îl poate reprezenta cel mai bine, care e specializat pe tipul de infracţiune, ca să poată să îi câştige cauza.

- Binele social e cel care primează în tot ce înseamnă societate ateniană. Este vorba despre binele întregii societăţi.În unele cazuri se vorbeşte despre fericire. Celebra idee că fericirea Polis-ului este cu atât mai mult de dorit, decât fericirea individului. Asta e de la Aristotel. Dacă înţelegi fericire prin sentimente de moment, o iei razna. Nu despre asta vorbeşte Aristotel, ci vorbeşte despre această viaţă reuşită pe care trebuie să ţi-o duci. Viaţa reuşită înseamnă foarte multe lucruri, dar în primul rând înseamnă să-ţi împlineşti menirea ta ca fiinţă raţională, superioară. Înseamnă să nu fii tras în jos de momentele mai dificile, sau mai euforice prin care treci. Şi esenţial este să fii în armonie cu comunitatea.

- Ideea de prieten este esenţială pentru moralitate. Nu poţi fi un om moral dacă nu ai prieteni.