» Arhivă

Mihnea Stoica: "Baroul trebuie să faciliteze exercitarea profesiei, nu să o obstrucţioneze"

"Decanul va fi primul dintre egali. Şi nu mă raportez la consilieri, ci la toţi confraţii" - este sloganul lui Mihnea Stoica, avocat care candidează pentru funcţia de decan al Baroului Bucureşti. După 18 ani în profesie, Mihnea Stoica susţine că noua generaţie are experienţa şi resursele necesare pentru a-şi asuma conducerea. El evocă facultatea şi îi momeşte în profesie pe studenţi, enuntând că funcţia socială a avocaturii le va asigura satisfacţii pe masură.

Avocatura.com: Mulți se plâng de lipsă de implicare din partea Baroului. Sunteți de acord cu asta? Cum ați îmbunătăți relația dintre Barou și avocați?

Mihnea Stoica: Da, din păcate sunt de acord. Baroul se implică firav şi cu un retard considerabil în problemele noastre. Iar cauza principală o constituie inerţia pe care însăşi legea o induce organelor colective de conducere. Începând cu art.2, legea trebuie înlocuită. Credeţi că ar fi stricat vreo dispoziţie care să stipuleze expres posibiltatea organelor colective de a mandata cu titlu permanent vreun for care să reacţioneze neîntârziat?

Dar nu pot îmbunătăţi totul de unul singur. Nu putem îmbunătăţi mai nimic nici în echipă. Putem face însă cu toţii un efort colectiv. Cum am făcut şi de-a lungul istoriei. "Prin noi înşine". Primii care pot îmbunătăți relația sunt chiar avocații, duminica viitoare, votându-şi colegii care le merită cu adevărat încrederea.

Decanul va fi primul dintre egali. Şi nu mă raportez la consilieri, ci la toţi confraţii. Cred în continuare că avocaţii conduc Baroul, nu că Baroul conduce avocaţii. Baroul trebuie să faciliteze exercitarea profesiei, nu să o obstrucţioneze. (avocat Mihnea Stoica)

Decanul va fi primul dintre egali. Şi nu mă raportez la consilieri, ci la toţi confraţii. Cred în continuare că avocaţii conduc Baroul, nu că Baroul conduce avocaţii.

Baroul trebuie să faciliteze exercitarea profesiei, nu să o obstrucţioneze. De exemplu, ca să candidăm a trebuit să luăm tare multe vize. Te descurajau. Păi nu putea să le ia un funcţionar şi să comunice candidatului orice eventuală menţiune defavorabilă spre conformare? S-au invalidat astfel avocaţi de prestigiu.

Noi am propus în concret eliminarea birocraţiei şi cea mai bună dovadă că proiectul este viabil o constituie însuşirea lui de către alţi candidaţi. Acordăm licenţă gratuită tuturor, măcar să fie pus în practică.

Avocatura.com: În general, avocatul este prost văzut de societatea civilă. Sunteți de acord cu această afirmație? Dacă da, ce ați face pentru redobândirea prestigiului în rândul societății civile?

Mihnea Stoica: Nu sunt de acord cu enunţul dumneavoastră. E mult prea sever. Dar admit că trebuie să cercetăm erodarea prestigiului profesiei, percetibilă în ciuda prestaţiilor avocaților care fac onoare profesiei printr-o conduită exemplară şi ireproșabilă. Probabil pentru că acestea nu sunt mediatizate atâtă vreme cât circul cu descinderile face rating mai bun.

Dacă opinia publică percepe avocatul ca fiind rapace, aş îndrepta atenţia ei către alesii locali. Pentru că, dacă studiem legea actuală, vedem că autoritățile locale trebuie să suporte asistență extrajudiciară, că ar trebui să susțină financiar consultarea unor avocați pentru oamenii care nu își permit unul. Eu aș susține în alegerile locale partidul care ar asigura cel mai generos buget pentru asistenţa extrajudiciară. În Europa, într-o măsură mai mică sau mai mare proporţională cu veniturile, cam toţi cetăţenii beneficiază de asistenţă judiciară şi extrajudiciară. Avocaţii sunt parteneri şi veritabili cenzori ai autorităţilor, fiind în mod corespunzător susţinuţi financiar de bugetele locale sau, după caz, centrale.

Dacă publicul autohton percepe avocatul ca fiind un fel de ficus judiciar, un biet accesoriu, trebuie să fim recunoscători tot politicienilor reformişti, care au hiperbolizat rolul "crucişătoarelor" justiţiei, abandonând apărarea ca şi componenţă esenţială şi indispensabilă a justiţiei. Chipurile acum avem sistem adversarial.

Îi felicit însă pe propagandiştii DNA sau DIICOT, cărora le-au făurit un super brand. Chiar sunt ispitit să îi contractez, să restaureze şi prestigiul profesiei noastre.

Avocatura.com: Cum vedeți atuurile acestei profesii?

Mihnea Stoica: Din punctul meu de vedere, Dreptul este de departe cea mai frumoasă facultate, iar avocatura - cea mai antrenantă profesie. Nu îmi imaginez să fie alta mai plăcută.

Cel mai tare club de dezbateri se va găsi întotdeauna şi peste tot în lumea asta în cafeneaua Facultăţii de Drept. Acolo se vede pasiunea, replica, discursul. Vârful dezbaterilor politice difuzate la televizor nu va putea eclipsa vreodată dezbaterea dintre ultimii chiulangii ai facultăţii de drept.

Întotdeauna vorbim cu oameni, nu cu inculpaţi sau părţi civile, nici cu reclamanţi sau cu pârâţi, nici cu creditori sau debitori, nici cu instanţe sau adversari. (avocat Mihnea Stoica)

Însă este o facultate care nu te pregăteşte în a avea de-a face cu oamenii. Stăpâneşti norma şi te surprinde omul, care oricum valorează mai mult decât norma. Maiestria asta se dobândeşte numai prin exercitarea profesiei. Numai în stagiatură tratăm mai mulți oameni decât doctorii într-o întreaga carieră. Întâlnim clienţi şi adversari, magistraţi şi grefieri, funcţionari şi procesomani, toate tipologiile. Şi funcţionăm. Învățăm despre comunicare și despre interacţiunea profesională cu oamenii. Experimentăm efectul practic şi perceptibil al normei. Întotdeauna vorbim cu oameni, nu cu inculpaţi sau părţi civile, nici cu reclamanţi sau cu pârâţi, nici cu creditori sau debitori, nici cu instanţe sau adversari.

Cum zicea Seinfield: avocații sunt ca acei copii deştepţi dar nesuferiţi, care au citit regulile de pe cutia jocului.

Avocatura.com: Care vi se pare că ar fi beneficiul "puterii" obținute în urma unui câștig?

Beneficiul meu ar fi portretul de pe scările Baroului. Nici măcar nu îl voi putea lua acasă. Beneficiul nostru comun ar fi recalibrarea mentalităţii organelor de conducere.

Avocatura.com: Având în vedere că în orice domeniu există tentații, cum vă propuneți să vă păstrați strategia inițială și să nu deviați de la ea?

Rezistând acestora ca şi până acum. Pe de altă parte, strategia poate comporta ajustări câtă vreme acestea sunt legitime şi întemeiate pe argumente solide.

Avocatura.com: Cum arată candidatul ideal în opinia Dvs.?

Ca în poza de mai sus.

Cum ar trebui să fie? Primul între egali. Cu accentul pe ultima parte. De acum înainte, confraţii care compun consiliul nu vor fi "mai egali". Măcar ştiind că decanul va propune adunării generale revocarea lor. De altfel, eu am şi pus în discuţia consiliului opţiunea de a include revocarea consilierilor în ordinea de zi a Adunării Generale elective pentru funcţia de decan din 2008, prin sesizare scrisă. Propunerea a fost respinsă cu o majoritate copleşitoare, protejată de secretul deliberării şi al votului prevăzut de art.49 alin.3 din lege.

Avocatura.com: Pe care dintre candidații anunțați i-ați vota?

Dacă aş fi meschin sau cinic, aş răspunde că numai pe coechipierii mei. Aşa recomandă strategiile electorale. Să nu îngraşi concurenţa cu voturi reziduale.

Probabil că în politică funcţionează. Dar nu şi în profesie. Fiindcă oricât de tare ni s-ar fi depreciat imaginea publică, tot nu ne-am prăbuşit până la nivelul politicii autohtone. Avocaţii asistă politicienii (de regulă în procese penale) şi nu se confundă cu ei.

Aşa că, against "better" advice, admit că simultan cu noi (în ordinea numerelor de pe tricou Carmen Agache - 1, Mădălina Bercea - 5, Cezar Bivolaru - 7, Cristian Ghiţă - 31, Bogdan Rădulescu – 62 şi cu mine în coada listei – 68, respectiv numărul 15 la decan) candidează o mulţime de boieri. Subliniez termenul "simultan", nu "împotriva". Îi caracterizez drept boieri şi nu concurenţi pe următorii candidaţii la consiliu propuşi de Restart Barou şi de ADSA precum şi pe Mişu Ciobanu, Florin Ştiolică, Vasile (21 de idei) Roman, Ion Dragne şi Octavian Popescu. Tot la fel sunt şi Florin Nedelcu şi Mihai Răducanu, însă nu le-am găsit până acum obiectivele electorale. Din rândul tinerilor, "spiritual" îl voi alege numai pe distinsul Nicu Tiberius. Atenţie, fiindcă am enumerat mai mulţi candidaţi decât încap pe buletinul de vot.

Avocatura.com: O ultimă întrebare, pe o temă care îi "doare" pe toți. Spuneați mai devreme de redobândirea statutului avocaților. Cum vedeți această interzicere a publicității pentru avocați? Își are rostul?

Clientul îşi alege avocatul în funcție de performanță, nu de maniera în care ai prezentat-o. Din păcate, alegerea lui operează în limita bugetului propriu, în lipsa subvenţiei instituţionale. (avocat Mihnea Stoica)

Mihnea Stoica: Așa cum în sala de judecată trebuie să ai o conduită, tot la fel trebuie să ai și în afara ei. Cu toată această prohibiţie, peste tot se găsesc reclame. Norma a fost nefundamentată, sterilă şi ineficient sau sporadic aplicată.

Ar trebui să ne inspirăm de la americani. La ei, în anii ‘70, Curtea Supremă a decis că publicitatea avocaților face parte din libertatea de exprimare și a reglementat anumite criterii de bun simț, interzicând totuşi publicitatea comparativă, publicitatea anticoncurenţială sau pe cea întemeiată pe ficțiune, de exemplu. Şi acolo s-au pomenit cu abuzul de drept care s-a stins ulterior de la sine, în mod natural. De exemplu, una dintre primele reclame publicate ulterior pronunţării suna cam aşa: "Sunt un avocat cinstit, totuşi nu în măsura în care ar dăuna cazului tău."

Publicitatea ajută fiindcă informează publicul. Este evident mai eficientă decât cartea de vizită sau decât plăcuţa de la intrarea în birou. Însă în cele din urmă, clientul îşi alege avocatul în funcție de performanță, nu de maniera în care ai prezentat-o. Din păcate, alegerea lui operează în limita bugetului propriu, în lipsa subvenţiei instituţionale.

Însă publicitatea ar ajuta profesia. Gândiţi-vă ce El Dorado ar fi pentru publicitari deschiderea pieţei avocaturii. Numai această tentaţie i-ar antrena în cea mai bună campanie de fundamentare a modificării legii, pe care am obţine-o practic fără costuri. Şi pe seama asumării pubicităţii vom putea înlocui toate instituţiile disfuncţionale sau lacunare.