» Arhivă

Bogdan Rădulescu: "Baroul nu trebuie să mai acționeze ca un partener neînțeles. E momentul unei deschideri, a prezentării, explicării și adoptării măsurilor curajoase care să îmbunătățească activitatea Baroului"

Avocatul Bogdan Rădulescu consideră că este nevoie de o schimbare de substanță la nivelul Baroului București. Ca urmare, a decis să candideze pentru funcția de consilier. "Este mult prea răspândită percepția unei lipse de transparență a execuției bugetare, în general. Mă preocupă să armonizăm acțiunea și răspunderea Baroului și a Casei de Asigurări. Primii pași ar fi unificarea ședințelor adunărilor generale, crearea unui instrument operativ și funcțional de monitorizare a cheltuielilor / veniturilor prin urmărire on-line, transformarea multitudinii de ghișee într-un ghișeu unic cu mai multe puncte de deservire.

Avocatura.com: O să vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră, pentru că și cititorii sunt curioși.

Bogdan Rădulescu: Am ajuns avocat din întâmplare. Am intrat la Drept atras de acea parte a materiei învecinată cu Istoria și Politica. Studiile mi-au dezvăluit însă cât de captivantă poate fi "complexitatea simplă" a Dreptului Privat. Finalul facultății m-a adus în poziția de a experimenta "avocatura statică" - am fost consilier juridic și am deprins mult din școala vieții și a profesiei la Grupul Ana Electronic. Astfel, am prins gustul. Ideea de a face avocatura propriu-zisă m-a captat. Am început avocatura în 1999, după 4 ani de stagiu foarte instructiv ca și consilier juridic.  

Avocatura.com: Ce specializare aveți?

Rădulescu: Am funcționat în toată plaja Dreptului care nu înseamnă Drept Penal. Trebuie să spun că, în această privință, la fel ca în cazul foarte multor alți colegi, situația mea a trebuit să fie adecvată stării economice a societății, dar și unui fel de tradiție, aceea a acoperirii mai multor zone profesionale, nu neapărat apropiate. Am reflectat în ce măsură această hiperextensie la cerințele unei clientele foarte variate nu dăunează calității actului profesional. Am reușit cu timpul să devin tot mai selectiv, pentru a fi cât mai sigur că aproape niciodată lucrurile nu mă iau prin suprindere și nu ajung să (mă) dezamăgesc. 

Avocatura.com: Ce v-a făcut să candidați? E prima candidatură?

Rădulescu: Este a doua campanie. Prima, tot pentru Consiliu, a fost acum 4 ani, încheiată cu insucces, la un număr mic de voturi.

Motivul candidaturii? Am prieteni buni, colegi, care m-au surprins prin idei care le delimitau prea strict o sferă de interese proprii. 

Am sesizat și existența pronunțată a unei dihotomii între presupuse caste (civiliști-penaliști este doar un exemplu). M-am suprins că nu îmi vine "să-mi văd de drum" și că astfel de idei mă deranjează, desigur, am stat și m-am gândit dacă pentru asemenea falii erau de vină doar colegii respectivi. M-am gândit că o astfel de stare de lucruri, ca și alte asemenea situații, sunt remediabile și că remediile impun implicarea mai accentuată a celor care diriguiesc profesia. De aici până a mă decide să mă implic și personal, prin candidatură, nu a fost decât un pas.

Avocatura.com: Apropo de asta, în câteva cuvinte, ce vă propuneți? Care ar fi programul Dvs.?

Rădulescu: În funcționarea profesiei de avocat și în relaționarea dintre organismele profesiei și membrii corpului profesional, în București, există o mare entropie. Și crispare. Avem modele de preluat de la multe alte barouri din țară, noi înșine nu am reușit să devenim un model. Imaginea este aceea că avocații sunt dezamăgiți de Barou, iar Baroul este dezamăgit de avocați. Cine taie nodul gordian? Un membru al Baroului are la dispoziție ocazii mult mai puține să se manifeste, organismele profesiei au însă avantajul funcționării curente. 

Avem tinere colege nemulțumite de formule improvizate ad-hoc, ajungând să le scadă dramatic indemnizația chiar pe perioada concediului postnatal. 

Avocați tineri care, în lipsa unor maeștri dedicați, nu se simt sprijiniți și impulsionați nici de Barou. 

Intenționez să aduc în atenția Consiliului și să susțin, în cadrul sau în afara acestuia, dacă altfel nu va fi posibil, ideea că drepturile și libertățile cetățenești trebuie să își aibă în primul rând sprijinul și apărarea în Barourile de avocați, și abia în al doilea rând în organisme ale societăți civile sau în vocile individuale ale politicienilor aflați în situații dificile. 

Avocatura.com: Există motivație financiară în candidatura Dvs.?

Intenționez să aduc în atenția Consiliului și să susțin, în cadrul sau în afara acestuia, dacă altfel nu va fi posibil, ideea că drepturile și libertățile cetățenești trebuie să își aibă în primul rând sprijinul și apărarea în Barourile de avocați, și abia în al doilea rând în organisme ale societăți civile sau în vocile individuale ale politicienilor aflați în situații dificile. (Avocatul Bogdan Rădulescu)

Rădulescu: Nu. Motivațiile sunt cele la care m-am referit. 

Avocatura.com: Cum vedeți interzicerea promovării activității avocațiale? Ați schimba acest lucru?

Rădulescu: Nouă, avocaților, ne place să vorbim de arta care definește un profesionist de talent. Activitatea noastră stă în punctul întâlnirii dificile a raționamentelor exacte, a intuițiilor, a evaluării psihologice. Rolurile noastre nu sunt fixe, trebuie nu o dată "să schimbăm locul" cu clientul, raporturile noastre cu el ating uneori zone conflictuale, pentru că, în afară de apărarea energică a unor interese pragmatice, trebuie nu de puține ori să moderăm, să modelăm. Succesul activității noastre nu constă doar în stingerea unor conflicte legale, prin proces ori prin echilibrarea unor interese adverse. De multe ori, noi ajungem și să împăcăm oameni, să-i facem să-și strângă mâinile după ani de zile, frați, foști prieteni, copii-părinți. Vedeți câte elemente care construiesc ceea ce se cheamă prestigiul profesional?

Nu numai acest prestigiu, dar și statutul nostru de "artiști-artizani" la care m-am referit fac nepotrivită, după opinia mea, o autopopularizare de tipul promovării comerciale. Personal, de când activez, nici măcar nu am pus o plăcuță la poartă. Clientela a venit către mine pe căile firești. 

Avocatura.com: "Gurile rele" din mediul avocațial se plâng de lipsă de implicare din partea Baroului. Cum vedeți acest aspect? Cum ați îmbunătăți relația dintre Barou și avocați?

Rădulescu: Am răspuns mai sus. Baroul nu trebuie să mai acționeze ca un partener neînțeles. E momentul unei deschideri, a prezentării, explicării și adoptării măsurilor curajoase care să îmbunătățească activitatea Baroului și a vieții avocaților care îl compun. Trebuie plecat în căutarea coeziunii pierdute și să știți că acest lucru nu este deloc greu, exemplul altor profesii liberale fiind edificator.

Avocatura.com: În general, avocatul este prost văzut de către societatea civilă. Ce ați face pentru a schimba imaginea acestei profesii, cândva "de elită"?

Rădulescu: Cred că vina este împărțită, iar întrebarea aceasta s-ar potrivi poate pusă, în zilele noastre, și unui medic, unui politician, uneori din păcate și unui preot. 

Există colegi care nu-și urmăresc menirea, iar superficialitatea cu care tratează cauzele creează o frustrare care trece dincolo de persoana acelui avocat. Este de lucrat la aceasta și simpla amenințare - mai mult virtuală - a eliminării de pe piață nu este suficientă. Aici, organele profesiei au rolul lor.

Pe de altă parte, există un curent de demonetizare, chiar demonizare ori persiflare a avocatului, observabil, regretabil, în presă ori chiar la exponenți ai organelor de anchetă și judiciare. Vă amintiți celebra expresie "chițibușării avocățești"? Aceste chițibușării în realitate nu există, cum nu există nici numitele "portițe" ale legii. 

În realitate, cultul respectării regulilor trebuie să anime fiecare profesionist al dreptului. Desigur că și meseria juridică este făcută de oameni, iar deprinderile sau pur și simplu rolul pe care fiecare îl are de îndeplinit pot conduce la viziuni / discursuri parțial sau total incorecte și aici stă sămânța dezbaterii contradictorii.

Generalizarea acceptării faptului că în spatele oricărei pledoarii stă un cetățean, care își caută încrederea și realizarea speranțelor la organele statului, va corecta și un anumit tip de abordare iar aceasta va contribui, cred, și la schimbarea percepției generale asupra avocaturii și avocatului. 

Ca să nu dau decât un exemplu minor, cetățenii să se gândească, pe de altă parte, ce necaz mare îi lovește atunci când primesc pe nedrept o amendă și cât de mult apreciază strădania avocatului care a reușit să îi scape de ea.