Ce își doresc avocații de la tinerii stagiari

Stagiatura te învață, după cum au povestit mai mulți avocați de succes, să cunoști oamenii, clienții și nevoile lor. Stagiatura te învață cum să gestionezi dosarele, cum să te comporți și să îți exprimi punctul de vedere atunci când ajungi în instanță. Și nu numai…

Avocatura.com a stat de vorbă cu mai mulți profesioniști, încercând să afle ce așteptări au seniorii de la viitorii avocați.

Avocat Carmen Bănățeanu (Rădulescu & Mușoi): Vom încerca, în cele ce urmează, să identificăm acele valori căutate şi apreciate la un avocat stagiar, pentru a putea stabili atributele ideale la început de drum.

Acest demers presupune, în primul rând, delimitarea scopului final al formării profesionale, acela de a dobândi gradul de independenţă ce permite gestionarea cu succes a clienţilor, în mod independent.

Într-o primă fază, principalul atu al avocatului stagiar îl reprezintă calităţile de la momentul promovării examenului de admitere în profesie. Resursele de la acest moment sunt reprezentate, în principal, de cunoştinţele teoretice asimilate pe parcursul studiilor, la care se adaugă cele dobândite prin efectuarea stagiilor de practică de specialitate, etapă esenţială în prefigurarea viitoarei cariere juridice.

În plan personal, ritmul dezvoltării este dictat de pasiunea interioară şi de dedicarea cu care stagiarul urmăreşte să îşi îmbunătăţească prestaţia şi să îşi amelioreze rezultatele.

Relaţia stabilită între mentor şi stagiar trebuie să aibă ca nucleu echilibrul dintre independenţa acordată stagiarului, pe de-o parte, ce va permite acestuia ca prin întâlnirea cu obstacole reale, să înveţe să caute rezolvări potrivite, şi supravegherea activităţii sale de către avocatul coordontor, efectuată de la o distanţă care să permită responsabilizarea stagiarului.

Prin delegarea de sarcini din cele mai dificile, stagiarul învaţă să identifice soluţii, să se documenteze, să îşi formeze un punct de vedere pertinent, pe care să să îl argumenteze şi să îl susţină cu succes.

Revenind la calităţile stagiarului, pe plan profesional, caracteristica dominantă trebuie să fie reprezentată de seriozitatea cu care sunt tratate sarcinile atribuite, aceasta asigurând motivaţia de a cerceta în detaliu fiecare aspect al problematicii în lucru. Excluzând din start superficialitatea, situată la polul opus dezvoltării personale, o atitudine angrenată în realitate, conştientă de consecinţele deciziilor luate, reprezintă elementul ce permite obţinerea unor rezultate ce exced de multe ori direcţiei indicate de către mentor.

Acest aspect nu contravine însă principiului conform căruia avocatura reprezintă o profesie « furată » de la maestru, stagiarul preluând în timp calităţile şi valorile apreciate la modelul său profesional.

Evoluţia în plan profesional presupune încurajarea manifestării unui rolul activ de către avocatul stagiar, acesta dobândind astfel siguranţa ce îi va permite o abordare creativă, originală, ce aduce în final satisfacţie. Discipolul va trebui să intuiască însă, în egală măsură, atât situaţiile în care a identificat o soluţie suficient de bună pentru a putea fi pusă direct în practică, cât şi cele în care este necesară şi părerea avocatului coordonator.

Nu în ultimul rând, erorile devin cel mai eficient instrument de a evolua, în măsura în care avocatul stagiar înţelege cu adevărat cauzele, dar mai ales remediile pentru îndreptarea greşelii.

În concluzie, o pregătire generală, alimentată de dorinţa de a evolua şi de a se perfecţiona prin activitatea de zi cu zi, reprezintă elementele cheie ce definesc stagiarul cu perspectivele unei cariere promiţătoare.

Avocat Georgiana Maxim (Maxim & Partners): Ca avocat, nu poți să-ți dorești ceva anume de la un stagiar. Trebuie însă, ca atunci când un aspirant îți calcă pragul cabinetului ori societății, să fii atent la câteva aspecte, deosebit de împortante în a contura profilul persoanei din fața ta. Astfel, primordială este pregătirea sa din facultate, reflectată în notele obținute. Un fost student bun este o persoană responsabilă, care a fost conștientă în școală de interesele sale.

Tot importantă este și ținuta potențialului aspirant - un candidat îngrijit va demonstra că are respect pentru persoanele cu care interacționează. Totodată, ar fi ideal să știe ce-și dorește în exercitarea profesiei, să cunoască o limbă străină și să aibă permis de conducere.

Dacă astăzi aș avea ocazia să cunosc un candidat pentru postul de stagiar la Maxim & Partners, ar fi de dorit să întâlnesc o persoană receptivă, atentă la punctul de vedere al celuilalt, perseverentă, curajoasă și dornică de a lucra în echipă. Voi elimina din start candidații interesați de câte ore se stă la birou, pe cei care nu au avut rezultate strălucite la învățătură în facultate, cât și pe cei care nu au disponibilitate în a urma anumite cursuri și specializări. Poate că nu voi observa toate aceste calități la o primă întâlnire, însă sper să am capacitatea să-mi dau seama că în fața mea se află un "diamant" al avocaturii, care are nevoie să fie șlefuit. După asta, sper că voi reuși să formez un adevărat profesionist care să fie mândru, peste ani, că i-am fost mentor.

Avocat Lilica Poppa (Poppa Avocați): Fiind un avocat cu trei decenii de experiență, am selectat de-a lungul timpului mulți stagiari, unii dintre ei fiind în continuare în biroul nostru, unul ocupând chiar funcția de Partener.

În cadrul unui proces de selecție pretind de la tânărul avocat următoarele:

La interviu să se prezinte cu o ținută vestimentară adecvată (au venit tineri avocați îmbrăcați în blugi și tricou și tinere avocate îmbrăcate sumar).

Un alt aspect ar fi să-și închidă telefoanele mobile în timpul interviului (fiind o dovadă de politețe pentru avocatul cu experiență, care le acordă un timp exclusiv, pentru acoperirea căruia va pleca de la birou cu o oră mai târziu).

Pentru a fi selectat, tânărul avocat trebuie să stâpânească bine limba română (am avut candidați care făceau greșeli gramaticale în timp ce vorbeau) și trebuie să vorbească, cel puțin la nivel mediu, o limbă de circulație europeană.

Apreciez foarte mult liceul care a fost terminat de candidat. Am constatat că liceul formează o bază a culturii tânărului, pe care nu o poate suplini facultatea. Cei mai buni stagiari ai biroului nostru au fost absolvenții liceelor de tradiție din București (colegii, parcă se numesc acum) fără însă a emite în acest sens singura regulă valabilă. Am avut și stagiari veniți din alte orașe care, deși nu au absolvit un liceu de tradiție din București, erau la fel de buni.

În ceea ce privește învățământul universitar, de stat sau privat, nu pot face o demarcație, deoarece am avut stagiari foarte buni proveniți din ambele medii.

Stagiarul trebuie să vină în birou cu un bagaj de cunoștințe dobândit în facultate, chiar dacă acest bagaj este haotic și neordonat! Încetul cu încetul, stagiarul va învăța să citească cu mintea de avocat ceea ce în facultate a învățat pe dinafară!

După stagiatură, se vede dacă reușește să înțeleagă, dacă face conexiunile care se impun și dacă se "asortează" cu această profesie.

Am avut stagiari care au părăsit avocatura pentru magistratură sau alte profesii. I-am admirat că nu au rămas închiși într-o profesie care nu li se potrivea. Avem o singură viață (dacă luăm în considerare realitatea percepției) și nu trebuie să ne-o chinuim singuri!

Trăsătura fundamentală pe care trebuie să o aibă avocatul stagiar este voința de a învăța și sacrificiul ce trebuie făcut în acest sens. Abia pe planul doi trebuie să fie inteligent. (Este ipostaza pe care artiștii o numesc 99% transpirație și 1% inspirație).

La fel, trebuie spus că avocatul stagiar învață de la maestrul biroului, de la ceilalți avocați ai biroului și din instanțele de judecată.

Este o greșeală ceea ce fac tinerii avocați ai zilelor noastre, când stau de vorbă cu colegii, în fața sălilor de judecată, în loc să stea în sală pentru a urmări procedura de judecată.

În urmă cu 30 de ani, maestrul meu, avocatul Vintilă Gheorghiu, mi-a spus că sala de judecată este maestrul numărul 1 și dânsul maestrul numărul 2. Acest lucru este valabil pentru orice stagiar.

Evident, lucrurile s-au modificat, s-a trecut de la timpul marilor oratorii la timpul proceselor scurte, când avocatul trebuie să arate judecătorului esența cauzei și logica juridică. Astfel, spun că la fel de importantă este și sala de judecată, nu doar maestrul.

Avocatul stagiar trebuie să aibă deschiderea comunicării. Trebuie să fie permanent în interacțiune cu ceilalți avocați, să întrebe, să se lămurească.

Am avut în birou stagiari care nu doreau să comunice sau poate nu puteau. După stagiatură s-au îndreptat către activități de consultanță juridică, unde comunicarea nu este la fel de importantă.

Este o percepție greșită în zilele noastre că tânărul avocat trebuie să aibă tupeu. Eu spun că tupeu poți să ai atunci când stăpânești foarte bine o situație! Tupeu poți să ai abia după 20 de ani de activitate!

Dacă ai tupeu când ești stagiar, cu siguranță te vei trezi descoperit într-o situație dată și vei lua o frumoasă lecție de viață.

Avocatul stagiar trebuie să aibă capacitatea de a percepe formarea lui profesională în timp. Nu ajungi avocat imediat ce ți-ai susținut definitivatul. Ești în ipostaza în care începi să te formezi ca avocat. Termenul minim de formare pentru un avocat este, după părerea mea, de 5 ani, cu condiția ca tânărul să aibă o voință deosebită și să fie inteligent peste medie. Abia după această perioadă avocatul se poate gândi la dezvoltarea unei cariere proprii…