» Exclusiv

Patimile lui Gabriel Zbârcea. "De ce cred în Dumnezeu? Mi-a făcut foarte, foarte bine relația cu El. Pe mine rugăciunea și Tainele m-au întărit, m-au ajutat foarte tare"

Gabriel Zbârcea nu este un simplu avocat - este un avocat creștin. Într-un interviu special pentru Avocatura.com, care va fi publicat luni, unul dintre cei mai titrați avocați români vorbește despre relația lui cu Dumnezeu și felul în care aceasta l-a ajutat să evite capcanele pe care i le-a întins, cu regularitate, o profesie în care ego-ul și lăcomia sunt păcate la ordinea zilei. "Eu cred că valorile creștine ajută mult în profesia aceasta", declară pentru Avocatura.com Managing Partner-ul de la "Țuca Zbârcea și Asociații".

La doar câteva ore după ce și-a celebrat cea de-a 42-a primăvară, Gabriel Zbârcea și-a deschis sufletul în fața Avocatura.com:

Aici e o chestiune interesantă. Se zice că pe Petre Țuțea l-a întrebat gardianul său, cum e posibil ca un om atât de deștept ca profesorul Țuțea să creadă în Dumnezeu?

Și Petre Țuțea i-a răspuns, dacă poți să-ți închipui - "Din orgoliu."

Și gardianul zice, interzis: "Cum adică, din orgoliu?"

"Sunt atât de mândru, încât nu-mi vine să cred că-s făcut din maimuță!"

Cred că valorile creștine ajută în profesia aceasta, pentru că se bazează foarte mult pe valorile etice, morale. Eu mă duc, din când în când, la biserică, dar nu-mi place să fac caz despre asta. În același timp spun foarte sincer - și e un lucru important - că sprijin proiectul Catedralei Mântuirii Neamului. Sunt unul dintre donatori și îi rog pe toți cei care pot să facă ceva pentru acest proiect de suflet al neamului românesc, să facă. Atât cât pot. Mi se pare un proiect care trebuie dus la capăt.

Eu nu pot să spun, ca Țuțea: "Cred în Dumnezeu din orgoliu". Cred că la mine vine din educație... Pe mine m-au dus părinții la biserică de mic. Eu am crescut cu biserica Sfinții Apostoli "Petru și Pavel" în fața blocului meu. M-am jucat în curtea bisericii ani de zile, intram în biserică precum la mine acasă. Cântam de multe ori. Așa am fost crescut...

După, a intervenit perioada studențească și spiritul Ligii Studenților. Toți cei din perioada aceea eram foarte legați de Dumnezeu și de valorile creștine, de Biserică... Aveam relații foarte bune cu cei din ASCOR [Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi, n.r.]. Cred că așa m-am educat, cumva.

Și mai e un lucru important. În momentele în care ești singur, ajută. Pe mine rugăciunea și Tainele m-au întărit, m-au ajutat foarte tare. Să mă duc la Spovedanie și să mă duc să mă împărtășesc. Eu, personal, m-am simțit, ca experiență umană, ușurat. Și voi continua să o fac.

Mie mi-a făcut foarte, foarte bine relația cu Dumnezeu.

Avocatura e o meserie care îți aruncă multe capcane. Tot felul de capcane. La tot pasul sunt capcane să cazi, în această profesie. Capcanele sunt felurite. Sunt legate de caracter, sunt legate de reperele pe care le ai - dar sunt și capcane reale. Diverse provocări. Oameni care sunt provocatori.

Prin natura profesiei te întâlnești cu tot felul de indivizi, pe care nu-i știi. Sau oameni care poate astăzi sunt respectabili, cu care te întâlnești, și care mâine sunt pușcăriabili, sau pușcăriași. Despre care afli lucruri nebănuite la momentul respectiv...