 |
|
|
» Arhivă
Florentin Țuca, avocatul care mănâncă tenis pe zgură (și nu numai)
Urmărindu-i miercuri la prânz cu un ochi pe Djokovic și pe Raonic într-o confruntare agreabilă, dar în care balanța a înclinat previzibil - 3-0 la seturi pentru numărul 1 mondial, ajuns astfel la a 25-a lui semifinală de Grand Slam - gândul mi-a zburat involuntar la un avocat: Florentin Țuca. Managing Partner la "Țuca Zbârcea și Asociații", scriitor, dar și iubitor al tenisului, practicant al sportului alb și editorialist - apreciat - al site-ului treizecizero.ro.
În urmă cu câteva zile, o ființă mai scumpă decât toate premiile din circuitul ATP mi-a share-uit, ca să vorbesc în ton cu vemurile, un link de pe numitul site, pe care Florentin mi-l lăuda într-o conversație privată. Am avut plăcuta surpriză să constat că autorul mi-e prieten. Articolul se chema Maratonul lui Rafa Pheidippides, și vă invit să-l citiți aici. E nu atât o lecție de tenis, cât o lecție despre umanitate, anduranță, winneri și demoni. Eram la Madrid în nu mai știu ce an, spectator plictisit al unei conferințe de doi lei. După-amiază faină, numai bună de chiul, plimbări și cervesa la draft. Asta cu atât mai mult cu cât, în programul șezătorii cu pricina, se anunța o temă despre motivarea și lipsa de motivare a avocaților, iar eu, când aud despre cursurile și rețetele clișeice și plasticizate despre determinare, cinste, performanță și, era să uit, leadership, mi se face somn și greață. Altfel spus, cei opt pași spre fericire, cele șapte formule de somn perfect. Mă pregăteam, așadar, s-o șterg. În secunda doi însă când, citind cu atenție programul complet al zilei, am văzut cine urma să fie lectorul, întâi am avut un moment de ezitare, după care, curiozitate deja stârnită, am decis să rămân. Conferința se chema – am revăzut arhiva – "Can lawyers overcome the problems of today’s professional life through determination and self- discipline?", guest speaker fiind Antonio Llorente. Dacă m-aș fi luat după titlu, aș fi plecat la bere. M-a ținut însă scurta prezentare a lectorului și a temei. Antonio Llorente este un fost mare baschetbalist al lui Real Madrid, ups!, și urma să ne vorbească despre o mare încercare din viața lui, "Maratonul nisipurilor" – "Le marathon des sables", ups! din nou. Am decis să rămân să-l urmăresc și mă felicit pentru asta: a fost cea mai interesantă expunere a respectivei conferințe. O prelegere de o mie de euro la o conferință de doi lei. Și-a-nceput povestea… N-o să vă stric bucuria de a citi tot articolul lui Florentin. Ce îi voi transmite autorului său, pe această cale, e că știu despre ce vorbește. Tentația de a renunța o avem cu toții - jurnaliști, avocați, sportivi, profesori, oameni frumoși. Dar cred că aici e tie-break-ul. Asta face campionii, in every walk of life - capacitatea de a-și exorciza demonii, sau de a scoate ce e mai bun din ei. Și încă ceva: umanitatea. Apropo de lacrimile lui Rafa, cineva opina odată că oamenii care plâng nu pot avea grijă de alții. Eu cred că, dimpotrivă, oamenii care plâng sunt cei mai capabili să aibă grijă de alții, fiindcă le-nțeleg tribulațiile. Cum spunea Paler, "lacătele din noi se deschid cu o lacrimă". Colecția de articole ale lui Florentin pe treizecizero.ro o găsiți aici. PS: Aș vrea să văd mai mulți avocați ca Florentin, care au curajul să scrie, și nu doar concluzii destinate unui judecător, să își cultive pasiunea, dar și să plângă (a se citi: să fie fragili). Veți avea mereu un loc unde să vă exprimați, pe Avocatura.com. Și nu pe bani.
Teodor Burnar Redactor-șef Avocatura.com |