 |
|
Avocatul Secret, S2 E02: Avem procurori care sprijină activ, și adesea determină, evoluția infracțională a unui individ
Ca jurist, eu am practicat doar avocatura. Nu am lucrat niciodată ca procuror, nu am fost niciodată judecător. Pot să vorbesc despre judecători și procurori, doar din perspectiva omului care le-a perceput munca. Nu din perspectiva celui care știe ce înseamnă munca de procuror și judecător, munca de zi cu zi.
N-am fost niciodată pus în situația în care să trăiesc frământările pe care le trăiește un procuror într-un dosar pe care îl instrumentează, n-am încercat niciodată emoțiile pe care le trăiește un procuror atunci când se află față în față cu un inculpat care a săvârșit o infracțiune gravă dar pe care procurorul nu o poate proba. N-am trăit niciodată emoțiile pe care le are un judecător atunci când îndoiala față de o soluție îl domină. Voiam să precizez faptul că vorbesc despre judecători și procurori din perspectiva celui care n-a trăit toate lucrurile astea care sunt specifice activității lor, dar vorbesc din perspectiva unui om care i-a cunoscut, care s-a întâlnit cu ei și care a fost și curios să afle cum gândesc procurorii și cum gândesc judecătorii ca oameni. Și le-am cunoscut emoțiile prin interacțiunea cu ei, nu neapărat că mi-au fost împărtășite, ci este vorba mai mult despre o colecție de impresii pe care le-am căpătat de la mai mulți oameni. Din perspectiva asta, cu siguranță aspectele pe care le voi prezenta vizavi de activitatea lor sunt aspecte subiective, dar chiar dacă sunt subiective eu consider că trebuie făcute publice, pentru că e mai mult decât nimic. De ce sunt procurorii "vedetele" sistemului judiciar Astăzi o să vorbesc despre procurori. În momentul actual, procurorii sunt "vedetele" sistemului judiciar. De activitatea procurorilor este legată tot ceea ce reprezintă știre de maxim interes, dar ceea ce este mai important de spus este că toată speranța socială în mai bine, în mai binele social, este legată de activitatea procurorilor. Nu atât de activitatea judecătorilor. Pentru că activitatea judecătorilor intervine mult mai târziu. În momentul în care se derulează actul de justiție, activitatea procurorilor este prima care se manifestă. În articolul precedent, spuneam că procurorii, în activitatea pe care ei o realizează, trebuie să fie mari iubitori de bine. Mari iubitori de bine social. Ca să poți să iubești binele social, trebuie să-l identifici. Ca să înțelegem cum lucrează procurorii, și să înțelegem de ce există atât de multă așteptare față de activitatea procurorilor, un lucru trebuie spus despre nivelul de evoluție al societății românești. Și despre o caracteristică a societății românești, care o face oarecum aparte de alte societăți europene. Dacă în celelalte societăți europene, buna funcționare a justiției este reglată prin intervenția mai multor instituții, ca o tradiție în România - fără să existe o explicație rațională - toată lumea se așteaptă ca ceea ce înseamnă rău social să fie corectat prin intermediul procurorilor.
Este o situație atipică, este o situație care denotă lipsă de maturitate socială, și este o situație inadecvată. Procurorii, indiferent cât de harnici, cât de dotați, cât de mulți, cât de implicați și cât de binevoitori sunt, nu vor putea niciodată să îndrepte tot răul social, tot ce înseamnă disfuncționalitate socială, pentru că nu asta este menirea procurorilor. Am să dau un exemplu. În cazul consumului de droguri, odată cu schimbările sociale produse în 1990, bineînțeles consumul de droguri s-a manifestat și în România. Societatea românească n-a fost în stare să adopte instrumente eficiente de asistență medicală și socială pentru cei care sunt consumatori de droguri, și a considerat că problema consumatorului de droguri poate fi rezolvată prin intermediul procurorului, care trebuie să-l aresteze. Restul, celelalte instituții care ar fi trebuit să fie implicate practic au rămas într-o totală pasivitate, și toți se așteaptă ca respectivii consumatori de droguri să fie asistați de către procuror. Iar procurorul nu are la îndemână decât mijloacele de drept penal - poate să-l aresteze, poate să-l ducă în fața unui judecător și poate să-l sancționeze pentru infracțiunea de deținere în vederea consumului. Dar nu poate să-l scape de dependență. La asta mă refeream când spuneam că societatea românească este setată greșit - în sensul că se așteaptă ca tot binele social să fie rezolvat de către procurori. Este atipic și anormal. Două categorii de procurori Dacă ar fi să categorisesc oamenii procurori, de data asta, aș putea spune că sunt două mari categorii. Prima categorie este formată din acei procurori care își iubesc extraordinar de mult meseria. E vorba de acei oameni care conștientizează că societatea are nevoie de un devotament total, pentru ca cei care săvârșesc infracțiuni, cei care afectează binele social, să fie trași la răspundere penală și astfel societatea să fie asanată, să fie curățată în așa fel încât să se mențină acel echilibru social între binele și răul social, ca să putem spune că trăim într-o societate suportabilă. Acești procurori sunt foarte mulți. Sunt majoritatea. Dar în tagma procurorilor mai există și oameni slabi. Este vorba de o slăbiciune a caracterului, pe care o au acei profesioniști. Despre această slăbiciune a caracterului am să vorbesc și când o să mă refer la procurori, probabil că s-a sesizat și când este vorba de avocați. Pentru că eu consider că este vorba despre o slăbiciune de caracter, atunci când te abați de la valorile morale ale profesiei pe care o exerciți. Acești procurori slabi caracterial sunt cei care empatizează cu infractorul. Există și procurori care admiră activitatea infracțională, pentru că infracțiunea, ca și comportament ilicit social, are capacitatea de a seduce. Pur și simplu seduce. Există procurori care sunt slabi, și care se lasă seduși de perspectiva și de comportamentul infracțional. Pentru că această slăbiciune de caracter se manifestă în interiorul unui sistem al cărui scop este tocmai tragerea la răspundere a infractorilor, consecințele sunt dezastruoase. Avem procurori care sprijină activ - în concepția mea de multe ori determină - evoluția infracțională a unui individ. Ajunge de la un individ considerat găinar, la un individ care evoluează în infracțiune și devine extrem de puternic material, săvârșind infracțiuni din ce în ce mai grave, pentru că are spatele "asigurat" prin această prietenie cu un procuror. De multe ori există și o recompensă materială, dar din experiență vă spun că nu cred că ceea ce îi determină pe procurori să empatizeze cu infractorii sunt doar considerentele de ordin material. Întotdeauna am remarcat, când am cunoscut situații de procurori corupți, că este vorba și de această seducție. Adică procurorii abdică de la valorile profesionale, pentru că li se pare extrem de incitant să sprijini, sau să pactizezi cu un infractor. Câteodată, procurorul e avocatul diavolului.
|
