» Interviuri

Laura Andrei, o femeie care place inimii

"Une belle femme plaît aux yeux, une bonne femme plaît au coeur; l`une est un bijou, l`autre un trésor." A zis-o Napoleon, și se traduce așa: "O femeie frumoasă place ochilor, o femeie bună place inimii; una este o bijuterie, cealaltă este o comoară".

Gândiți-vă la asta când faceți următoarea alegere sentimentală, ca să nu ajungeți la divorț. Tot un francez celebru spunea, prin gura Micului Prinț, că "on ne voit bien qu`avec le cœur. L`essentiel est invisible pour les yeux." Adică, "Nu vedem bine decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi."

La Tribunalul București, azi, am văzut și o femeie care place ochilor, dar cu atât mai mult o femeie care place inimii. Pe Laura Andrei o știam, însă nu avuseserăm decât un schimb fugar de cuvinte în urmă cu ceva vreme. Astăzi însă, ne-a primit în intimitatea biroului său, pentru o discuție de mai bine de o oră, al cărei rezultat veți avea plăcerea, sperăm, să îl judecați - apropo de judecători - singuri, mâine.

Știam despre ea că este cel mai bun manager de instanță din România, că este promotoarea modernității în sistem, că este omul care dă tonul în acest sens, iar ceea ce face la București se propagă în țară și este luat ca unitate de măsură a inovației, eficienței, productivității, lucrului bine făcut.

Mă așteptam la o femeie puternică, una căreia îi place să controleze lucrurile, iar așteptările mi-au fost confirmate. Însă, în egală măsură, am descoperit o femeie care știe să râdă, care tresare la - și e provocată de - o întrebare inteligentă, care iubește dezbaterea intelectuală, care vorbește cu pasiune despre profesia de judecător, cu înțelegere despre avocați, cu empatie și compasiune creștină despre justițiabili.

Am descoperit o femeie simplă în purtare, a se citi ne-prețioasă, inclusiv la exterior, și totuși sofisticată și bogată la interior, care într-un birou friguros (după propria-i mărturisire), a încălzit atmosfera prin deschiderea pe care ne-a arătat-o, prin atitudinea down to earth și prin imaginile, cazurile, experiențele de viață, proiectele evocate.

Și, chiar dacă judecătorii iubesc discreția, datoria jurnalistului este să consemneze - nu doar lucrurile rele, ci și lucrurile bune. Or, o frescă a epocii nu se compune doar din descinderi ale procurorilor de la DIICOT, din anchete ale DNA sau din arestări spectaculoase în lupta anticorupție.

Ci și din lucruri simple.

Bunăoară, portretul unei femei frumoase, care mișcă lucrurile în Justiția din România.

PS: Iar dacă esențialul este invizibil pentru ochi, rolul jurnalistului, cred sincer, este să dea vedere "orbilor".

Teodor Burnar

Redactor-șef Avocatura.com

 

Citește și: Laura Andrei, Președintele Tribunalului București: De la Moș Crăciun îmi doresc mai mulți grefieri!