Avocata Lilica Poppa: Cum pot fi eu independentă ca avocat, când în fața mea un judecător mestecă gumă și mă sfidează?

Avocatura.com: Deși, potrivit legislației existente, avocatul nu este subordonat ierarhic judecătorului, el este obligat să răspundă dispozițiilor date de judecător în sala de judecată. Cum vă mențineți independența, ca avocat, în relația cu judecătorul și, extrapolând, cu magistrații?

Lilica Poppa: Ca eu să fiu un avocat independent, am de ultimă oră două mari cerințe. Prima, ca judecătorul în fața căruia pledez să nu mestece gumă - pentru că tinerii judecători mestecă gumă! Ceea ce mi se pare un lucru incalificabil. Am 32 de ani de muncă, am ajuns după treizeci de ani de muncă să am în fața mea un tânăr care se uită la mine și mestecă gumă. Este posibil așa ceva?

Deci ce independență să am eu față de acea persoană, care nu știu prin ce sisteme a fost aleasă, care se află în fața mea, și care prin modul în care mestecă gumă, mă sfidează pe mine? Și atunci evident, stau și mă uit. În special femeile, tinerele fete au așa, o nevroză, și și-o calmează mestecând gumă. Și îmi vine să spun: "Doamna președinte, suntem oarecum pe poziții egale în actul justiției. Eu trebuie să mă supun dispozițiilor Dvs., dar în actul justiției suntem egali. Scoateți guma aia din gumă, vă rugăm! Aruncați-o!" Ce-ar fi dacă și eu m-aș apuca să mestec gumă? Acesta e un lucru de ultimă oră. Pentru că altfel, eu pot să enumăr mii de lucruri care mă nemulțumesc pe mine, și ce îmi știrbesc din independența mea. Dacă sunt nemulțumită, nu mai pot să fiu independentă.

În al doilea rând, tot ca ceva de ultimă oră, am întâlnit o doamnă judecătoare care avea un breton care îi acoperea ochii. Și mă uitam la ea... În momentul în care vorbeam aveam senzația că vorbesc la ceva artificial! Din când în când se mișca, și îi sărea bretonul și îi vedeam ochii! Deci domnule, trebuie să avem un sistem de selecționare a acestor tineri! Pot să fie extraordinar de deștepți, pot să fie genii! Dar pentru a sta pe scaunul acela de judecător, trebuie să ai un anume echilibru Pentru că dacă ești geniu, te duci și scrii cărți, faci orice. Când ești judecător, tu trebuie să impui respect. Să impui respect, să impui ceea ce trebuie să impui pentru a face actul de justiție.

Avocatura.com: Și mai ales că se vorbește despre solemnitatea ședinței de judecată.

Poppa: Da. Adică noi ne îmbrăcăm în robe, pentru ce? Pentru ca să vedem judecători că mestecă gumă, și altă judecătoare că are bretonul până în ochi, de nu-i vedem ochii. Un coleg de-al meu, tot de vârsta mea, îmi spune: "Doamnă, ce senzație aveți când vă uitați la femeia asta care n-are ochi?" Zic: "E ciudat". Te duci și faci modelling dacă vrei să ai breton să-ți acopere ochii. Te duci și faci modelling. Nu e nici o problemă. Fiind o mare admiratoare a artei, mă uit la toate prezentările de modă în care modelele poartă breton lung, în care sunt fără o mânecă, în care sunt cu jumătate de fustă! Dar e o prezentare de modă…

"Avocatul poate fi independent doar într-un sistem juridic independent. Altfel e nebun sau inadaptat"

Eu susțin și accept independența avocatului. Avocatul, însă, poate fi independent într-un sistem juridic care este independent, altfel e nebun sau inadaptat. Nu putem vorbi despre o independență a avocatului într-un sistem care nu este independent. Care se apleacă către politic, care nu funcționează...

Este inacceptabil ca într-o țară ca România, un avocat cu 30 de ani de experiență să își convingă clientul că rezultatul trebuie așteptat, dar stă puțin pe niște tăciuni, depinde de noroc. Este inacceptabil. Deci justiția română, pe românește, se duce naibii! Dacă nu facem "punct și de la capăt" în justiția română, o să ieșim din Europa.

(Avocata Lilica Poppa, Baroul București)

Avocatura.com: Dacă vorbim despre (in)dependență, poate cea mai serioasă dependență este cea materială. Ca avocat, sunteți plătită de client și depindeți de el într-o măsură semnificativă. În egală măsură, sunteți principial independentă. Cum vedeți această relație, astfel încât independența să nu vă fie afectată?

Poppa: Povestea cu clientul ... este cu adevărat o poveste! Noi, avocații, ne considerăm întotdeauna profund independenți, deși la baza acestei independențe se află dependența de client. Dar de ce spun că totuși ne considerăm și trebuie să rămânem independenți? Clientul vrea să stai în cap pentru el, asta este dorința clientului "tradusă" în cuvinte - "Te-am plătit, faci totul" - dar trebuie să o privim puțin nuanțat. În ce sens? Și noi avem un drum greu parcurs cu clienții. Trebuie să explici în primul rând clientului ceea ce poți să faci, și ceea ce nu poți să faci. Psihologia clientului este că totul se poate face.

În momentul în care clientul s-a așezat pe scaun, spune: "Doamna avocat, am venit la Dvs. să îmi câștigați cauza". Și eu spun: "Haideți să vedem ce cauză aveți. Dacă poate fi câștigată, dacă nu poate fi câștigată..." El repetă: "Nu, am venit la Dvs. pentru că ați fost recomandată, și am venit să îmi câștigați cauza."

Povestea asta, spun eu, este deosebit de dificilă. De ce? Și iarăși ajung, și iarăși mă plâng de sistemul juridic din România. Dacă până acum șapte ani, eu priveam dosarul clientului și puteam să îi spun: "Da, vom câștiga acest dosar, această cauză!", ei bine de șapte-opt ani pot să îi fac clientului o pledoarie despre ceea ce înseamnă norocul în justiția română.

Deci atât de aleatoriu a ajuns totul, încât unui client care nu are de-a face cu justiția, trebuie să îi spun: "Ca să câștigați în România un proces, trebuie să avem absolut două laturi, două pârghii fundamentale: să găsiți un avocat profesionist - m-ați găsit; și să aveți noroc." Zice: "Cum, doamnă, să am noroc?" "Păi da, să aveți noroc. Pentru că justiția română este făcută de către magistrați care știu carte, magistrați care nu știu carte, magistrați care sunt cumpărați, magistrați care nu sunt cumpărați, magistrați care citesc dosarele, magistrați care nu citesc dosarele. Și-atunci să sperăm că vom avea noroc. Și vom întâlni unul cu care pot să vă câștig procesul!"

Prin urmare, este inacceptabil ca într-o țară ca România, un avocat cu 30 de ani de experiență să își convingă clientul că rezultatul trebuie așteptat, dar stă puțin pe niște tăciuni. Este inacceptabil. Deci justiția română, pe românește, se duce naibii! Dacă nu facem "punct și de la capăt" în justiția română, o să ieșim din Europa.

Avocatura.com: Vreau să vă întreb, doamna avocat, au fost cazuri când ați invocat independența Dvs. ca să refuzați să primiți un caz? Sau să nu-l duceți la capăt pentru că v-a fost încălcată?

Poppa: Au fost cazuri în care nu am reușit să câștig în fondul procesului, tocmai datorită incompetenței judecătorilor. Incompetența poate avea la bază prostia... Îmi aduc aminte un caz în care clientul mi-a luat dosarul.

În alt sens, nu. Pentru că nu primesc clienți de pe stradă. Nu vine un client să-mi spună: "Fă-mi aranjament în dosarul ăsta!" și eu să-i spun: "Nu-ți fac aranjament în dosarul ăsta, pentru a-mi păstra independența". La noi, cel puțin deocamdată, avocații sunt aleși pe un sistem de recomandare.

Deci oamenii știu care sunt avocații care fac "intervenție", și care sunt avocații profesioniști, care stau în banca lor, și care îți spun adevărul. Probabil că cei care au plecat cu acel dosar s-or fi dus la un avocat care are "pile și relații". Eu m-am dezvoltat într-un sistem - și spun lucrul acesta pentru că de la Revoluție, 25 de ani am făcut avocatură în paralel cu soțul meu, care a fost judecător. Și nu mi-am permis așa ceva. Soțul meu, de câte ori ieșea pe ușă de acasă să plece la serviciu, spunea: "Ai grijă! Dacă te prinde cineva cu ceva, eu nu te cunosc! Eu nu te sprijin".

Ce independență să am eu față de acea persoană, care nu știu prin ce sisteme a fost aleasă, care se află în fața mea, și care prin modul în care mestecă gumă, mă sfidează pe mine? În special femeile judecător, tinerele fete au așa, o nevroză, și și-o calmează mestecând gumă. Și îmi vine să spun: "Doamna președinte, suntem oarecum pe poziții egale în actul justiției. Eu trebuie să mă supun dispozițiilor Dvs., dar în actul justiției suntem egali. Scoateți guma aia din gumă, vă rugăm! Aruncați-o!" Ce-ar fi dacă și eu m-aș apuca să mestec gumă?

(Avocata Lilica Poppa, Baroul București)

Deci, fiecare cu stilul lui. Noi suntem cei care plătim o groază de impozite la stat, la mine nimeni nu pleacă fără chitanță, nimeni nu pleacă fără factură, nimeni nu pleacă fără ce trebuie. Asta este. Așa înțeleg eu să fac avocatura. Nu mai sunt tânără, vreau să dorm liniștită cu capul pe pernă, după ce o să plec din profesie.

Avocatura.com: La Dvs. în cabinet, avocații au independență? O încurajați?

Poppa: Acum depinde ce înseamnă să ai independență! Da, au independență, se întâlnesc independent cu clienții biroului, își susțin cauzele ei sub supravegherea mea...

Avocatura.com: Dacă v-ar ridica o problemă, și să vă spună că și-ar dori să nu accepte un client?

Poppa: Vă spun un lucru. În proporție de 20%, am apreciat eu, oamenii nu mai sunt normali. Oamenii de pe stradă. Și vin, că ne mai găsesc pe site-uri etc. Ei bine, pe aceia îi refuz, dacă nu sunt normali. Și, de cele mai multe ori, nu sunt. Pe aceia îi refuz eu, îi refuză și avocații cu care lucrez.

Acum patru-cinci ani a venit cineva care voia să-i dea în judecată pe Băsescu, pe Boc, pe nu știu cine. Și a intrat unul dintre avocații din birou la întâlnire. Eu nu eram, nici măcar în București. Eram la un proces în provincie. Și am zis: "Intră, să vezi ce vrea." Iar avocatul mi-a spus: "Nu v-am mai sunat. I-am spus direct să se ducă la plimbare. Pentru că era nebun." Cu nebunul nu treci puntea! Asta este.

Avocatura.com: Despre independență și loialitate (tema lunii octombrie pe Avocatura.com) se poate discuta în comparație. În ce moment spuneți «nu», ca avocat? Și, vă provocăm cu o întrebare aproape retorică: nu cumva avocații au faimă proastă, tocmai pentru că sunt mai mult loiali, și mai puțini independenți?

Poppa: Foarte importantă în profesia de avocat și în carieră este loialitatea față de client. Este foarte importantă această calitate. Pentru că, la un moment dat, lucrând foarte mult timp cu un client, clientul vrea să te atragă să gândești ca el. Un lucru foarte periculos. Tandemul acesta, loialitate - independență, l-am perceput spre exemplu în sectorul de clienți de business care au vrut să ne facă prietenii lor. Știți cât de delicat este? Foarte delicat!

Va urma