» Arhivă
17.11.2014 | Teodor BURNAR
Avocata Roxana Vlăsceanu a iluminat evenimentul găzduit de Self Trust Academy la ICR
Avocata Roxana Vlăsceanu a jucat "totul pe o carte", duminică, la Institutul Cultural Român. Și a câștigat!
După primele speech-uri sub deviza "Nu am venit să țin un discurs", mă gândeam că pot să țin și eu unul: "Nu am venit să stau". Glumesc - parțial. Am stat, și chiar aproape două ore. Mai exact, la ceea ce s-a intitulat "Totul pe O Carte", competiție de public speaking organizată duminică la Institutul Cultural Român de băieții de la Self Trust Academy, Alin Comșa și Andrei Dunuță. Despre care v-am mai povestit.

Fii schimbarea pe care o vrei în lume. Există două momente importante în viață: primul e când te naști, al doilea - nu, nu când mori - când afli de ce trăiești. În mijlocul dificultății stă dezbrăcată oportunitatea. N-am eșuat de 10.000 de ori, am fost discriminat la interviu (posibil să fie altfel - memoria îmi mai joacă feste). Și alte citate din ciclul, rostite de Gandhi, Warren Buffett, Mark Twain și băiatul care a inventat becul, într-o stare de euforie. Sau ebrietate. Și Tolstoi a zis ceva, nu mai rețin exact ce. Tolstoi zicea multe. Mai ales la băutură.

Pe acest fundal de discursuri - nu atât prefabricate, cât artificiale fiindcă speakerii vorbeau cu gura altora - povestea Roxanei Vlăsceanu, Partener la Cosma & Asociații, a fost o contribuție pe cât de salutară, pe atât de emoționantă. Salutară, pentru că a inculcat evenimentului o naturalețe de care avea disperată nevoie. Și emoționantă, fiindcă Roxana n-a oferit nici sfaturi juridice, nici strategii financiare ca antevorbitorii ei. A oferit emoție pură

 Povestea este o fabulă, și am nevoie de atenția Dvs.

Se spune că undeva, demult, pe pământ, trăiau laolaltă toate calitățile și defectele omenești. Când Plictiseala a căscat pentru a nu știu câta oară, Nebunia - nebunatică ca întotdeauna - a venit cu o idee: «Haideți să ne jucăm de-a v-ați ascunselea!» Intriga a ridicat din sprâncene, iar Curiozitatea, neputând să se abțină, a întrebat: «De-a v-ați ascunselea? Ce joc mai e și acesta?»

Nebunia a explicat că va număra până la un milion, răstimp în care toate celelalte calități și defecte se vor ascunde, astfel încât, când numărătoarea se va sfârși, va începe căutarea. Iar prima care va fi găsită, îi va lua locul în runda următoare.

Entuziasmul - entuziast ca întotdeauna - a început să valseze cu Euforia, Bucuria a convins Îndoiala și astfel au început jocul.

Însă nu toate au acceptat să ia parte la această joacă. Adevărul a preferat să nu se ascundă. «De ce să mă ascund», spuse el, «dacă în cele din urmă tot voi fi găsit?». Aroganța a considerat acest joc ridicol, iar Lașitatea nu a îndrăznit.

«Unu, doi, trei.», a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Delăsarea. Și a stat în spatele celei mai apropiate pietre. Credința s-a înălțat la cer. Invidia s-a ascuns în spatele Triumfului care, prin propriile sale forțe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac.

Generozitatea aproape că nu-și găsea loc unde să se ascundă. Asta pentru că fiecare loc pe care îl găsea era mai potrivit pentru un prieten decât pentru sine. Egoismul și-a găsit un loc încă de la început, însă numai pentru el. Minciuna s-a ascuns în adâncul oceanului. Adevărata Minciună însă, s-a ascuns în spatele Tupeului.

Trebuia spus ceva și despre Frumusețe. Locul ei a fost într-un lac de cristal. Iar Libertatea și-a găsit ascunzătoarea în vânt.

Neatenția a uitat unde s-a ascuns, pentru că... era neatentă.

Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu-și găsise încă o ascunzătoare. Asta pentru că fusese destul de ocupată. Până când a zărit o tufă de trandafiri și, profund impresionată, s-a ascuns între flori. «1 milion!», a numărat Nebunia, și a început căutarea.

Prima pe care a găsit-o a fost Indiferența, la numai câțiva pași. Pasiunea și Dorința au fost văzute făcând să vibreze vulcanii în care s-au ascuns, iar Egoismul a ieșit singur la iveală, astfel încât nu trebuia să fie căutat.

Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase peste tot. Până când a zărit tufa de trandafiri înfloriți. A încercat să îndepărteze crenguțele ghimpoase, însă a auzit un țipăt ascuțit - ghimpii străpunseseră ochii Dragostei.

Nebunia nu știa cum să-și mai ceară iertare. S-a rugat, a implorat, a plâns, și s-a oferit să-i fie ajutor și îndrumător.

Începând din acea zi, Dragostea este oarbă, iar Nebunia o însoțește mereu.

Aici se termină povestea mea. Mă bucur că zâmbiți. Asta înseamnă că nu ați uitat să vă jucați. Jucați calitățile și defectele voastre, conștientizați-le, fiți voi cei care dați startul numărătorii, și într-un final acceptați-vă așa cum sunteți și descoperiți-vă în integralitate.

Aceasta a fost povestea calităților și defectelor omenești, aflate într-o joacă de-a v-ați ascunselea.

Vă mulțumesc pentru atenție, răbdare și curiozitatea Dvs.

Roxana Vlăsceanu este numele meu.

 
Roxana, un avocat, a riscat prin fragilitate. Și a câștigat. Până la urmă, ce-ar mai rămâne din viață, avocatură și iubire dacă le-am goli de riscuri și emoție? 

Doar niște citate.

"Evenimentul concurs «Totul pe O Carte» a prins viață tocmai prin emoțiile celor care au urcat pe scena Institutului Cultural Român, a publicului care a învins alături de ei teama de cea de-a doua frică din lume, vorbitul în public și, mai ales, prin încrederea pe care doi oameni extraordinari, Alin Comșa și Andrei Dunuță, au mizat-o pe fiecare speaker în cel mai necondiționat mod în care îți poți manifesta dragostea și altruismul. Poveștile personale, fotografiile cu crâmpeie din viață, metaforele care au transmis mesajul discursurilor sunt motivul pentru care Trofeul este al tuturor, mai ales că împreuna suntem Self Trust Academy." 

SURSA: https://www.avocatura.com/stire/11647/avocata-roxana-vlasceanu-a-jucat-totul-pe-o-carte-duminica-la-institutul-cultura.html