De ce să înregistrăm o marcă comunitară?

În plan comunitar, oficiul responsabil de înregistrarea mărcilor este Oficiul pentru Armonizare în Piața Internă. Elena Grecu menţionează că, prin intermediul unei singure înregistrări, marca comunitară conferă titularului acesteia protecţie în toate cele 28 de state ale Uniunii Europene, nemaifiind necesară şi înregistrarea ei la nivel naţional.

Întrucât marca comunitară se bucură de o protecţie uniformă pe teritoriul tuturor ţărilor care fac parte din Uniunea Europeană, începând cu momentul la care România s-a alăturat celorlalte ţări din Uniune, ea produce efecte identice şi pe teritoriul ţării noastre. Astfel, începând cu data de 01.01.2007, marca comunitară produce aceleaşi efecte în România ca şi o marcă naţională, iar orice om de afaceri care nu se limitează la a desfăşura activităţi economice pe teritoriul României ar trebui să ia în considerare înregistrarea unei mărci comunitare.

Taxele percepute la nivel comunitar nu mai prezintă diferenţe cauzate şi de tipul mărcii, ci numai de numărul de clase de protecţie.

Astfel, indiferent de ce marcă se are în vedere (verbal, combinată alb-negru sau combinată color), taxa OHIM de înregistrare este de 900 euro, pentru un număr de 3 clase. OHIM percepe o taxa suplimentară de 150 euro pentru înregistrarea pentru fiecare clasă ce depăşeşte 3 clase.

În acest sistem, taxele nu trebuie plătite în momentul depunerii dosarului de marcă, ci într-un termen de maxim 30 de zile de la momentul depunerii mărcii la înregistrare. Diferenţa faţă de sistemul naţional constă în obligarea solicitantului de a plăti întreaga taxă, nemaiexistând acea posibilitate de a plăti taxa de examinare în termen de 3 luni de la publicare.

Chiar dacă marca comunitară implică anumite costuri mai ridicate la o primă vedere, dacă ne raportăm la nivelul protecţiei conferite, aceasta prezintă multe avantaje din punct de vedere financiar.

Elena Grecu, de la Nomenius, menţionează că numărul de cereri pentru înregistrarea mărcilor comunitare creşte de la an la an cu câteva procente faţă de anii anteriori, conform datelor oferite şi de OFICIUL DE ARMONIZARE ÎN PIAŢă INTERNĂ (OHIM). Fapt care ne face să înţelegem că tot mai mulţi producători şi prestatori de servicii îşi orientează distribuţia pe pieţele din Uniunea Europeană.

2010 – 98,334 cereri înregistrare mărci comunitare, 11.4% creştere faţă de anul 2009

• 2011 – 105,902 cereri înregistrare mărci comunitare, 7.7% creştere faţă de anul 2010

• 2012 – 107,927 cereri înregistrare mărci comunitare, 1.9% creştere faţă de anul 2011

• Prognoza pentru 2012 a fost de 109,343 cereri înregistrare mărci comunitare

Urmează ca în scurt timp să primim de la OHIM şi statisticile pentru perioada următoare.

De remarcat este şi diferenţa faţă de mărcile naţionale româneşti, întrucât cele din urmă nu cuprind şi mărci sonore, holograme sau olfactive (astfel încât putem remarca deschiderea manifestată de Regulamentul CE40/94 al mărcilor comunitare şi de OHIM).

De asemenea, Elena Grecu ne-a subliniat importanţa titlului unic ce asigură o protecţie unitară pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi care produce aceleaşi efecte în ansamblul acesteia. Marca va avea aceeaşi întindere a protecţiei (aceeaşi lista de produse şi servicii) pe tot teritoriul Uniunii Europene - marca comunitară se înregistrează numai pe acea parte din lista de produse şi servicii acceptată în toate statele membre, întinderea protecţiei fiind aceeaşi în toate statele membre).

Ca urmare a caracterului unic, înregistrarea, transferul sau abandonul mărcii va avea un efect automat în toate ţările membre ale Uniunii Europene, iar deciziile privind validitatea şi drepturile conferite de marca comunitară vor avea acelaşi efect.

Există şi o consecinţă negativă a acestei carcteristici - ne-a atras atenţia Elena Grecu - şi anume aceea că dacă într-unul dintre state cererea de marca este respinsă pe întreaga listă de produse şi servicii, cererea de marcă va fi respinsă pe tot teritoriul Uniunii Europene.

Dacă statele care prezintă interes nu se regăsesc în cadrul Uniunii Europene sau nu doriţi să obţineţi o protecţie în toate cele 28 de state, ci doar în câteva dintre acestea, atunci calea este aceea a unei mărci internaţionale.

Important de ştiut este că necesară în vederea înregistrării unei mărci la nivel internaţional este înregistrarea anterioară a acesteia la nivel naţional sau comunitar. Adică acestea din urmă vor constitui baza de la care urmează a se putea efectua extinderea la nivel internaţional în ţările care prezintă interes pentru dvs.

Din punct de vedere al costurilor, acestea diferă în funcţie de fiecare oficiu al fiecărei ţări în parte.

Consilierul în proprietate industrială recomandă tuturor celor care pornesc o afacere să facă acest prim pas, respectiv înregistrarea mărcii, a sloganului sau siglei în care ei investesc sume în publicitate şi nu numai. Nu trebuie să se ajungă la un anumit nivel sau cifra de afaceri pentru a înregistra o marcă, concurenţa urmărind momentul de start şi evoluţia afacerii şi, de asemenea, efortul depus pentru a profita de pe urma acestora. În România sunt mulţi antreprenori şi chiar companii care au pierdut afaceri, clienţi sau bani de pe urma negocierilor cu cei care le-au înregistrat marca, aceştia spunând: "Sunt prea mic ca să pot pierde ceva" sau "Concurenţa nu este interesată de afacerea mea, ei sunt cu mult înaintea mea".

Este important de amintit faptul că în cele mai multe cazuri, chiar foşti angajaţi ai firmelor au înregistrat marca fostului angajator în scop de şicana sau pentru a-l concura în mod neloial, ne menţionează Elena Grecu.

Elena Grecu, de la Nomenius, transmite un mesaj prin intermediul nostru către producători şi prestatorii de servicii din România: "Să nu lăsaţi că marca să devină o armă împotriva dezvoltării afacerii dumneavoastră sau a investiţiilor pe care doriţi să le faceţi în afacerea respective".