03.10.2014 | Mihai RADU
Avocatul Mihai Radu
In ce masura se poate complini, printr-o hotarare judecatoreasca, acceptul co-asociatului dintr-o societate comerciala cu raspundere limitata, in vederea cesiunii partilor sociale?
Articolul 202 din legea 31/1990 prevede: "(1) Partile sociale pot fi transmise intre asociati. (2) Transmiterea catre persoane din afara societatii este permisa numai daca a fost aprobata de asociati reprezentand cel putin trei patrimi din capitalul social".

Prezentarea situatiei de facto:

Voi incerca sa analizez si, sper, sa ofer solutii in materia dreptului societar, in ceea ce priveste posibilitatea complinirii, pe calea unei actiuni in instanta, a acordului asociatilor/asociatului dintr-o societate comerciala cu raspundere limitata in vederea cesiunii partilor sociale.

In speta, se va considera cazul unui asociat intr-o societate comerciala cu raspundere limitata, asociat care vrea sa isi cesioneze partile sociale detinute, catre un tert si ii este, astfel, necesar acordul co-asociatului/co-asociatilor.

Legea prevede concis, in articolul 202 din Legea 31/1990, ca partile sociale pot fi cesionate catre terti numai cu acordul, exprimat in adunarea generala, asociatilor, acesta reprezentand cel putin ¾ din capitalul social.

Ce se va intampla, insa, in cazul in care prezumtivul cedent nu obtine un astfel de acord, asociatul/asociatii sai neprezentandu-se la adunarea generala legal convocata?

Are acesta posibilitatea de a sanctiona lipsa asociatului/asociatilor de la adunarea generala si de a se folosi de aceasta lipsa in scopul obtinerii unei hotarari care sa complineasca acordul?

Situatia supusa analizei constituie o problema care a nu generat controverse in doctrina dreptului societar si nu a constituit baza a numeroase litigii, apreciindu-se aproape unanim ca nu exista temei legal al unei astfel de cereri.

Personal, nu am putut identifica nicio speta in care o astfel de posibilitate sa fi fost confirmata de catre instanta de judecata, iar in doctrina putine sunt vocile care au contestat opinia generala.

Exista temei legal?

Sustin ca exista temei legal, o analiza mai riguroasa si care merge dicolo de art. 202, indicand urmatoarele :

Articolul 1 din Protocolul nr. 1 CADOLF – din interpretarea sa si din jurisprudenta Curtii rezultand ca proprietatea nu este aparata numai ca un drept de a detine in patrimoniu, ci inclusiv ca drept de dispozitie libera si neingradita asupra patrimoniului de catre o persoana, astfel subsemnatul avand dreptul de a dispune de patrimoniul meu – partile sociale, in mod liber.

Acelasi principiu este reluat si in articolul 44 din Constitutia Romaniei, cu aceeasi aplicabilitate, reluand practic in integralitate reglementarea proprietatii ca un drept care are atributele de usus, fructus si abusus. Jus abutendi - dreptul de a dispune de lucru, denumit si abusus, are doua componente: dispozitia juridica si dispozitia materiala. Dreptul de dispozitie juridica consta în competenta titularului de a instraina bunul sau de a-si dezmembra dreptul de proprietate constituind asupra acestuia drepturi reale în favoarea altor persoane.

Articolul 15 din Noul Cod civil care reglementeaza abuzul de drept – apreciind in acest sens ca asociatul, care nu se prezinta la adunarea generala si blocheaza votul adunarii, isi foloseste dreptul de a nu vota in adunarea generala in mod abuziv, vatamand prin aceasta interesele potentialului cedent. Astfel se poate concluziona ca dreptul asociatului absent este executat excesiv si cu rea credinta, intr-un mod nerezonabil.

Articolul 54 din Constitutia Romaniei care are in vedere principiul executarii cu buna credinta a drepturilor, definind cuprinsul exercitarii drepturilor pana la limita incalcarii drepturilor celorlalti, or, prin exercitarea dreptului sau de a nu se prezenta la adunarile asociatilor, asociatul incalca dreptul potentialului cedent de dispozitie.

Articolul 193 alineat 3 din Legea 3/1990 "(3) Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotarare valabilă din cauza neintrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti".

Articolul 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice arata ca "drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social", astfel, desi asociatul are dreptul de a nu se prezenta la adunarile generale, acest drept poate fi exercitat numai cu buna credinta, nu cu rea credinta, cu scopul de a bloca astfel, desi nu se opune in mod direct, cesiunea unui pachet de parti sociale catre un tert.

Articolul 136 indice 1 din Legea 31/1990 prevede in mod expres ca "Acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari" – or, este in interesul legitim al asociatilor si in sensul bunei functionari a societatii, iesirea din pasivitate in sensul de a reglementa situatia asociatilor cu acei asociati interesati de continuarea activitatii si asocierii.

Analiza textelor legale:

Toate aceste texte legale intaresc si justifica ideea de a se putea obtine o hotarare care sa complineasca acest acord, mai ales in raport cu atitudinea de rea credinta a asociatilor care refuza votul.

Desi nu neg dreptul asociatului de a se opune cesiunii de parti sociale, acest drept trebuie exercitat cu buna credinta, in limitele sale si cu scopul avut in vedere de lege, opozitia trebuie sa fie expresa, neindoielnica, motivata, or in situatia ipotetica prezentata, asociatul care blocheaza cesiunea nu opune opozitie motivata, expresa si in limitele si cu scopul avut in vedere de lege, ci prin refuzul sau de a se prezenta la adunarile generale, fara a avea o atitudine de opozitie, blocheaza totusi un drept fundamental – dreptul asociatului cedent de a dispune de patrimoniul propriu, fara a apara sau macar a justifica un drept propriu pe care il apara prin atitudinea sa sau pe care exercitarea dreptului de dispozitie sa il incalce.

De altfel, chiar in materie comerciala, in drept societar, Curtea de Casatie Franceza a retinut ca "atitudinea contrara interesului general al societatii, dovedita prin faptul interzicerii efectuarii unei operatiuni esentiale pentru aceasta si in unicul scop de a favoriza propriile interese in detrimentul ansamblului celorlalti asociati" constituie abuz, citata in Curtea de Apel Timisoara -Sectia Civila, Decizia nr. 158/26.10.2009, publicata pe website-ul www.jurisprudenta.org.

Or, refuzul de a vota in adunarea generala si astfel blocarea cesiunii, nu se intemeiaza pe un interes al societatii, ci eventual pe interese proprii si interzice efectuarea unei operatiuni esentiale (caci este esential pentru societate sa aiba asociati implicati) pentru societate.

Interesanta interpretare a articolelor 192 alineat 3, 191 alineat 1 si 202 alineat 2:

Foarte relevanta si interesanta este interpretarea coroborata a celor trei texte indicate, rezultand din analiza combinata a acestor texte ca cesiunea se va putea face si FARA acordul asociatului/asociatilor, in anumite conditii:

Primo: aflam ca pentru aprobarea cesiunii este necesar a avea aprobarea asociatilor:

Articolul 202 alin. 2 din legea 31/1990:
"(2) Transmiterea catre persoane din afara societatii este permisa numai daca a fost aprobata de asociati reprezentand cel putin trei patrimi din capitalul social."

Secundo: aflam care este modalitatea efectiva prin care se o propunere este aprobata de asociati:

Art. 191: "(1) Hotararile asociatilor se iau in adunarea generala."

Concluzie intermediara: aprobarea in vederea cesiunii catre un tert se va obtine in urma votului din adunarea generala a asociatilor.

Tertio: Conditiile obtinerii unei decizii in adunarea generala, in cazul lipsei asociatilor:

Articolul 192 alineat 3 din legea 31/1990: "(3) Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi".

Orice interpretare a legii va conduce la concluziile evidente:

- pentru cesiune e necesara aprobarea asociatilor (in cota de 3/4 , dar nu are relevanta in demonstratie);

- asociatii isi exprima aprobarile in adunarea generala;

- daca asociatii nu se prezinta la adunarea generala si nu se poate astfel obtine o majoritate necesara adoptarii unei hotarari (in cazul cesiunii – o majoritate de ¾), adunarea se va reconvoca cu aceeasi ordine de zi, or la aceasta adunare reconvocata se va adopta o hotarare fara a fi necesara indeplinirea cvorumului, astfel incat se va putea adopta in conditii de legalitate hotararea de cesiune a partilor sociale, fara ca asociatii sa isi dea un acord expres in acest sens.

Practic, prin aceasta, legiuitorul a prevazut si preluat ideea care se evidentiaza in textele legale amintite mai sus, anume: dreptul asociatului de a bloca cesiunea este limitat si nu trebuie exercitat abuziv, acest drept trebuie sa fie manifestat expres si neindoielnic, nu doar prezumtiv.

Va fi acceptata de catre jurisprudenta interpretarea asociativa prezentata mai sus? Pana la acest moment nu am putut identifica o speta in sens pozitiv, dar nici o expunere de asemenea natura a cauzei, astfel incat nu pot intui daca instantele romane, oarecum rigide, vor adopta interpretarea de mai sus.

Principiul afectatio societatis

In toate spetele in care, este adevarat, pe justificari diferite celei prezentate astazi, avocatii au incercat sa obtina o hotarare care sa complineasca acordul asociatului, se argumenteaza insistent respingerea actiunii de catre instanta in baza principiului afectatio societatis

Ce se intampla insa atunci cand asociatul nu da dovada de transpunerea in practica a acestui principiu decat atunci cand invoca drepturi, nu si cand are obligatii.

Principiul nu a fost enuntat si nu trebuie intrepretat in sensul ca ar conferi numai drepturi, fara obligatii.

Asociatul care refuza prin absenta cesiunea, nu poate pretinde in apararea sa "afectatio societatis", pentru ca, desi asociaţii trebuie să fie animaţi de "afectatio societatis", aceasta se exercita atât în sensul de "animus personae", ce dezvăluie intenţia fiecărui asociat de a conlucra cu ceilalţi asociaţi în vederea realizării de profit, dar şi în sensul "animus societatis", care exprimă voinţa societară, ce trebuie manifestată colectiv de către toţi asociaţii, pe toată perioada existenţei societăţii comerciale, îndeosebi în luarea deciziilor, ce privesc în mod direct, organizarea funcţionării acesteia.

Dar elementul "afectatio societatis", constituie nu numai un drept, dar si o obligaţie a fiecărui asociat, iar acest element intentional poate fi considerat ca fiind ignorat, element la care s-a renuntat, concluzie la care se ajunge datorită neparticipării asociaţilor la viaţa societăţii comerciale, cum este situaţia din speţă, in aceste conditii "afectatio societatis" constituind nu numai dreptul de a se opune unui nou asociat (de altfel, drept neexercitat) dar si obligatia de a se prezenta la adunarile generale, neexercitarea acestui drept in privinta prezentei la adunarile generale conducand si la imposibilitatea de a fi folosit in acelasi timp la o eventuala opozitie la cesiune.

SURSA: https://www.avocatura.com/stire/11387/in-ce-masura-se-poate-complini.html