Curtea a pronunţat 69 de hotărâri, dintre care în 55 dintre ele a constatat cel puţin o încălcare a Convenţiei europene a drepturilor omului

România la CEDO în 2017

În 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat 3.981 de plângeri împotriva României, dintre care 3.767 au fost declarate inadmisibile sau radiate. Curtea a pronunţat 69 de hotărâri (în ceea ce priveşte 214 plângeri), dintre care în 55 dintre ele a constatat cel puţin o încălcare a Convenţiei europene a drepturilor omului.

Dintre hotărârile importante din anul 2017 în cauzele împotriva României, Legal Land amintește câteva:

I. Cauza SC Carbochim – SA Cluj-Napoca şi SC Fenega Import-Export – SRL şi alţii (hotărârea din 17 ianuarie 2017); cauza Timar şi alţii (hotărârea din 28 februarie 2017);

În ambele cauze, CEDO a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie din cauza lipsei accesului la instanţe al reclamanţilor. Reclamanţii au fost noticaţi cu privire la procedurile civile numai prin afişarea citaţiilor la adresele lor şi au susţinut că nu au primit noticările.

Prin urmare, aceştia nu au luat cunoştinţă de termenele şedinţelor de judecată şi nu s-au putut prezenta în instanţă. În ciuda absenţei de la proces a reclamanţilor, instanţele naţionale nu au încercat în niciun fel să se asigure că aceştia au fost informaţi cu privire la termenele şedinţelor de judecată şi că puteau să participe la procesele care priveau drepturile lor civile, în special prin amânarea şedinţelor şi repetarea procedurii de comunicare a citaţiilor.

II. Cauza Pătraşcu (hotărârea din 14 februarie 2017) – CEDO a constatat că instanţele naţionale nu au investigat în mod adecvat alegaţia reclamantului că a fost provocat să comită infracţiunea de către agentul sub acoperire, contrar art. 6 § 1 din Convenţie.

III. Cauza Rezmiveş şi alţii (hotărârea din 25 aprilie 2017) – CEDO a constatat că condiţiile de detenţie din România sunt contrare Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a decis să aplice procedura de hotărâre-pilot, susţinând că situaţia reclamanţilor relevă o problemă generală care îşi are originea în disfuncţionalitatea structurală a sistemul carceral din România. Curtea a considerat că statul român trebuie să introducă măsuri de reducere a supraaglomerării şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor materiale de detenţie; precum şi remedii preventive şi compensatorii specice.

IV. Cauza Bălşan (hotărârea din 23 mai 2017 – Reclamanta s-a plâns că autorităţile nu au protejat-o de violenţa în familie repetată, în ciuda numeroaselor sale plângeri şi că toleranţa autorităţilor faţă de actele de violenţă au făcut-o să se simtă neajutorată şi umilită. CEDO a constatat că a fost încălcat art. 3 precum şi art. 14 coroborat cu art. 3 din Convenţie.

V. Cauza DMD (hotărârea din 3 octombrie 2017) – Cauza priveşte violenţa domestică asupra copilului. CEDO a constatat că a fost încălcat articolul 3 din Convenţie deoarece ancheta privind acuzaţiile de abuz aduse împotriva tatălui reclamantului a durat prea mult timp şi a fost marcată de alte decienţe grave, şi că a fost încălcat articolul 6 § 1, deoarece instanţele naţionale nu au examinat pe fond cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor, în ciuda faptului că aveau obligaţia de a se pronunţa chiar şi fără o cerere formală din partea victimei.

VI. Cauza Bărbulescu (Hotărârea Marii Camere din 5 septembrie 2017). În cauză, Marea Cameră a CEDO a constatat monitorizarea corespondenţei electronice a angajatului a încalcat dreptul său la viaţă privată, reclamantul neind informat în prealabil de amploarea şi natura monitorizării de către angajatorul său, sau despre posibilitatea ca angajatorul să aibă acces la conţinutul mesajelor sale.

Pentru mai multe decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul României, accesați pagina de AICI!