Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
Academica
Ca prin minune, între soț și soție apare un străin învestit de lege să țină socoteala bunurilor. Apoi, fiecare dintre cei doi soți `afaceriști` îl poate trage la răspundere pe celălalt
facebook

PASIONAȚI DE DREPT (XXV) - Aproape căsătoriți... în regimul separației de bunuri

În anul trei de facultate, îmi amintesc decepția pe care mi-a provocat-o exact disciplina care am crezut că se va plia pe felul meu mai așezat. Ca în panseul caragialesc: "Când e vorba la o adică de onoarea mea de familist"... Și acum rememorez satisfacția cu care la cursuri și la seminare ni se vorbea despre abilitatea legiuitorului care, în pas cu timpurile moderne, a înțeles să reglementeze regimul separației de bunuri, pentru a se arăta mărinimos față de nevoia de independență a soților...

Ca și atunci, nu mă pot abține să nu fac o analogie cu scuza academicienilor de la Institutul de lingvistică care, iată, sub presiunea drojdiei societății, a cărei vorbire abundă în agramatisme, au preferat să le aducă vorbirea la rang de normă decât s-o amendeze. M-am trezit deodată că pot să despart "a-nor-ga-nic" sau "pos-te-mi-nes-ci-an" (pentru că cei mai mulți așa despart, că habar n-au de prefixoide), să zic că "absolv facultatea", că mănânc "căpșuni" sau că "Gigi e hilar și corijent".

Toate s-au întâmplat din cauza lipsei unui efort susținut de a te opune majorității care greșește.

Tot astfel, nu mi s-a părut lăudabilă aclamata viziune progresistă a legiuitorului de a capitula în fața "unor realități sociale", așa cum scrie la carte. Nu este în spiritul legii în general și al Codului Civil în special să recunoască și să încurajeze comportamente care lezează însemnătatea familiei. Am stat cu emoții când am văzut că prin câteva articole se ițește și concubinajul, tot ca "realitate socială", dar mi-a venit inima la loc când am văzut ce efecte i se atribuie, în scopul protejării anumitor interese și valori care, în lipsa unui cadru legal, s-ar duce pe apa Sâmbetei.

În schimb, tot îmi e greu să înțeleg care este demersul modern în a recunoaște posibilitatea ca soții să aibă patrimonii separate. Mai există sentiment nealterat când intenționezi să-ți faci mica avere, când îl suspectezi pe celălalt că te-ar putea păgubi sau trage pe sfoară, când nu se iau decizii împreună în ceea ce privește bugetul? Dacă există unul dintre aceste motive, pentru ce te-ai mai căsători?

Căsătoria nu este un parteneriat 50-50 în care faci primii pași gândindu-te la eventualitatea în care divorțezi. Cetățeanul turmentat întreba nedumerit "eu cu cine votez?". Cetățeanul însurat în regim fifty-fifty își răspunde ferm și direct: "eu cu atât mă aleg", iar acest gând îi ține inima în puf; nu dragostea, nu înțelegerea, nu profunzimea. Nu, în primul rând, agoniseala. 

Toată această precauție nu face decât să pângărească solemnitatea unei instituții din tată-n fiu.

Culmea, ne considerăm suficient de maturi încât să ne luăm doctoratul cât mai repede, la 25 de ani, dar lăsăm pe la 35-40 de ani orice are legătură cu sănătatea psihică și emoțională (căsătorie, copii, responsabilități).

Acest trend este încurajat de prevederile Noului Cod care, în loc să își păstreze funcția de exemplaritate, preferă să nu tulbure apele societății și să se lase purtat de aceasta. Ca prin minune, între soț și soție apare un străin învestit de lege să țină socoteala bunurilor. Apoi, fiecare dintre cei doi soți "afaceriști" îl poate trage la răspundere pe celălalt și să-i ceară partea leului în cazul în care se întâmplă ca partenerul de afaceri să-i folosească bunul. Corelativ, dacă partenerului îi vine ideea de a se îndatora față de alții și ajunge să nu mai poată restitui banii, treaba lui. În căsătoria cu bunurile separate, fiecare pasăre pe limba ei piere, deci căsătoriți, dar separați.

După cum e regretabil să faci copii doar ca să ieși din gura lumii și să intri-n rândul ei, e necesar să porți respectul cuvenit instituției căsătoriei și să faci acest pas doar dacă te obligi să fii devotat principiilor sale. Decât să trăiești într-un simulacru, fie nu faci acest pas, fie, dacă deja l-ai făcut, recurgi la o altă instituție prevăzută în Cod, de felul ei extinctivă de căsătorie. Fățărnicia este să rostogolești declarații de dragoste în timp ce ești cu un ochi pe sipetul cu bogății.

În fine, la același curs de Regimuri matrimoniale ni s-a argumentat că legea nu vede doar albul și negrul, ci și nuanțele de gri, situațiile intermediare. E de înțeles, atât timp cât ne raportăm la specificul relațiilor și atât timp cât dreptul păstrează elementele fundamentale preluate din morală și din religie. Și mai bine decât a surprins Corneliu Coposu acest aspect eu n-aș fi putut s-o fac : "Negociem orice, dar nu negociem principii".

 

Cristina-Mihaela Drăghici, avocat stagiar Baroul București, pasionată de Drept pentru Avocatura.com


Cuvinte cheie: pasionati de drept, avocati, avocat stagiar, cristina-mihaela draghici, familie, noul cod civil, separatia bunurilor, regim matrimonial, casatoria, valori, parteneriat, casatoria cu bunuri separate, bani
COMENTEAZA

ALTE TITLURI
Urmărește-ți dosarele

cu notificări
la fiecare termen

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

0743.087.930

office@avocatura.com

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020