Avocatura Com
Exclusiv
Decanul Baroului București, avocatul Ion Dragne, gânduri pentru tinerii săi confrați FOTO: Bogdan LECCA
facebook

EXCLUSIV - Decanul Baroului Bucureşti, Ion Dragne: "Sfaturi pentru un tânăr avocat"

Înainte să fiu vizitat de echipa Avocatura.com, erau la mine doi avocaţi. Nu a fost o programare, nu au rezervat, ci au bătut la uşă şi au intrat. Uşa mea este deschisă tuturor avocaţilor - evident, în funcţie de agenda pe ziua respectivă.

Dragul meu tânăr confrate,

În primul rând, o să îţi spun să nu disperi și să nu te suspenzi sau să te retragi din profesie, pentru că cei care vor cu adevărat, până la urmă ies la liman. Rari sunt oamenii pe care i-am văzut, care au spus: "Nu mai pot, vreau să plec". Iar cei care au plecat, temporar sau definitiv, au avut tot timpul o rezervă. Au putut să meargă într-o altă parte, care le-a creat o oarecare siguranță. 

În al doilea rând, te-aș întreba ce ai făcut până la acest moment. Te întreb ce ai făcut până acum, dacă te-ai zbătut destul, fiindcă meseria de avocat este o meserie a concurenței. Pe "Doctor Râureanu" în faţă [adresa Baroului Bucureşti, n.r.] nu sunt clienți ai avocaților, și nici nu trimit cererile de acordare a asistenței juridice centralizat la Decanul Baroului sau la Consiliul Baroului, să poți să-i repartizezi clienţi tânărului meu confrate. E de evitat întotdeauna sistemul ăsta, fiindcă ceea ce dă performanță este exact concurența. Ea trebuie să fie loială. 

În al treilea rând, te-aș întreba dacă te-ai uitat cu atenţie să poţi să intri pe o zonă de interes pentru public. Şi dacă eşti avocat tânăr dornic să munceşti, îţi voi spune: "Ai încercat să intri pe zona, de exemplu, a proprietății intelectuale? Ce-ți place mai mult? Ai încercat să intri pe zona arbitrajului, ai încercat să intri pe zona de achiziţii publice?" În alţi termeni, vrând - nevrând, trebuie să acceptăm ideea că un pic de specializare e necesară. Nimeni nu e atât de deștept încât să le știe pe toate și, cu toate eforturile, avocații nu sunt universali. Nu contest că e posibil ca tu, fiind la început, să accepți tot. Cea mai mare parte a avocaților care au început «cum se începe» au luat, la început, clientelă diversă, cu o practică diversă, pentru a și-o forma. Și apoi au încercat, încet-încet, să se specializeze. 

Specializarea înseamnă a alege între cele două zone – în primul rând, vrei să intri în instanță, vrei să mergi pe zona de consultanță? Îți formezi bagajul de cunoștințe, îți formezi strategia de dobândire a clientelei în funcție de cele două elemente. Vrei să mergi în Penal, atunci îți formezi din nou, un alt segment. Vrei să intri în Civil, iată un alt mijloc de a te specializa. Deci cam astea ar fi elementele pe care ţi le-aș da. 

Încă o întrebare: cum te pot sprijini și ca avocat? Eşti interesat să te recomand? lucru important în lumea noastră, a avocaților, unde trebuie să mai şi existe oportunitatea de a sări într-un tren bun, atunci când e cazul. Și te voi recomanda, dacă simți nevoia să colaborezi cu cineva – cu un îndrumător care să te învețe și meserie, fiindcă şi meseria de avocat nu e totuna cu meseria de jurist. Trebuie să termini facultatea, și apoi să începi să devii avocat

Te-aș mai întreba dacă ai în vedere să lucrezi singur sau  în echipă, pentru că și asta este important, din perspectiva a ceea ce își formează omul. Avem o obligație profesională: "Nu lua mai mult decât poți duce." În cazul în care te-ai încărcat foarte mult și nu te prezinți la dosar, o să îi întârzii clientului lucrările, o să îi produci prejudicii, o să răspunzi - și pecuniar față de el și, Doamne ferește, disciplinar față de profesie.

Cam astea ar fi sfaturile pe care ţi le-aș da, dragul meu tânăr confrate.

"Era o zi de ianuarie. I-am spus soţiei: «Cred că o să îmi placă avocatura»"

Poate te întrebi cum a fost începutul meu ca avocat. A fost greu? Bineînțeles că a fost greu. Orice început presupune să te arunci în apă și să încerci să înoți. Am fost într-o zi de ianuarie în Tribunalul București – era într-o stare execrabilă. Palatul de Justiție era în aceeași stare execrabilă, dar m-am simțit bine. Am ajuns acasă și i-am spus soției mele: "Cred că o să îmi placă avocatura". Și, de atunci, îmi tot place. N-am ajuns la punctul la care să spun: "M-am săturat de avocatură!". 

Câţi ani aveam atunci? Cred că aveam vreo 26 de ani. Fiindcă doi ani de zile fusesem preparator universitar, și am dat examen de admitere după ce am avut acea experienţă. Am mai continuat, în paralel, și viața universitară. 

Sfaturi de viaţă? Se poate întâmpla ca prezența unui partener să fie factor de echilibru, factor de motivare. Așa încât, dacă există partenerul, și Decanul e întrebat de un tânăr avocat: "Să mă însor sau nu?", voi privi partea optimistă şi voi spune, categoric,"Căsătoria este binevenită".

Al doilea sfat de viață – să nu cumva să îți dorești să ţi se întâmple toate prea repede. Adică, în alţi termeni, şi în profesie - și aici nu  este o părere proprie... Profesorul Ciobanu are în cursul domniei sale de Procedură civilă, o parte consacrată avocatului. Şi spune că un pic de efort - evident, "un pic" înseamnă un efort prelungit - și răbdare înseamnă, și pentru profesia de avocat, parcurgerea bună a etapelor profesionale.

Cu alte cuvinte, un avocat stagiar care vrea să fie "recunoscut", cu ghilimelele de rigoare, ca fiind maestru la început, recunoscut ca fiind cu clientelă multă și variată și cu situații complexe, nu știe pe ce poziție se află. Este la început și este ucenic. Ca atare, el trebuie să fie perseverent și să aștepte. 

Categoric că, tu, dragul meu tânăr confrate, o să spui: "Da, dar dacă o să ajung ca tine la 47, o să fie prea târziu. Iar eu vreau să mă bucur de viață acum!"Iar eu te asigur că, și la 47 de ani, viața e frumoasă, deci luptă ca să ajungi la ea ca avocat, și să ajungi pe picioarele tale, cu seninătatea celui care nu a făcut compromisuri, nu are genunchii nesiguri din cauză că nu a studiat o parte a materiei, și care privește spre mâine cu optimism.

În avocatură e extrem de important să privești optimist, pentru că e o vorbă foarte clară: "Știi câți bani ai astăzi, nu știi câți bani ai mâine!" - referindu-ne la veniturile profesionale, care sigur că dau confortul material al vieţii de avocat. E minunat să ai clientelă pentru care să lucrezi și pro bono, dar asta e o parte. Profesia de avocat nu e o profesie făcută de dragul ei, fără să ai o recompensă.

Din cauza asta, când eram tânăr, îmi propuneau diverși părinți de absolvenți să îi iau drept colaboratori, și îmi spuneau: "Și vă plătim noi ceva pentru deranj", sau "Nu trebuie să îi dați nici un ban". Şi eu spuneam: "Nici un om nu trebuie să intre într-un cabinet de avocatură dacă e tânăr stagiar, sau chiar student în practică, să nu aibă «un ceva» pentru care lucrează."

Un avocat, de regulă, trebuie să aibă un onorariu care să-l motiveze. Este prețul inteligenței, prețul cunoștințelor juridice, prețul muncii, prețul transpirației pe care o presupune profesia de avocat. Deci, din perspectiva asta, sfatul este: "Încet, încet". Dacă te grăbești să te duci la o înălțime foarte mare, e posibil să fii frustrat, pentru că nu s-a întâmplat să ajungi acolo. Sau e posibil să fii acolo, dar să fii speriat. 

Deci, la 47 de ani, dragul meu tânăr confrate, te invit să fii sigur pe tine. 

 

Decanul Baroului Bucureşti, avocatul Ion Dragne, a dialogat cu redactorul-şef Avocatura.com, Teodor Burnar.


Cuvinte cheie: decan, baroul bucuresti, discutie, avocaturacom, sfaturi, tineri avocati, profesia de avocat, concurenta, clienti, specializari, recomandare, indrumator, sfaturi de viata, casatorie, compromisuri, stagiari, onorariu, avocat Ion Dragne
COMENTEAZA
Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL. Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2016 ©   Copyright SC ADVO VALUE SRL 2017
Avocatura Com