Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 64 din 8 iulie 1992 privind aprobarea aranjamentului de credit stand-by acordat României de către Fondul Monetar Internaţional
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL Nr. 161 DIN 14/07/92 -
LEGE Nr. 64 din 8 iulie 1992privind aprobarea aranjamentului de credit stand-by acordat României de către Fondul Monetar Internaţional Publicat în  MONITORUL OFICIAL NR. 161 din 14 iulie 1992

Parlamentul României adopta prezenta lege. Articolul 1Se aprobă aranjamentul de credit stand-by în valoare de 314,04 milioane DST, acordat României de Fondul Monetar Internaţional, pentru o perioadă de 10 luni, începînd de la 29 mai 1992. Articolul 2Echivalentul în lei al sumei de 314,04 milioane DST, respectiv 85,172 milioane lei, ce se virează în contul nr. 1 al Fondului Monetar Internaţional la Banca Naţionala a României, pe măsura primirii transelor de credit, se acoperă din rezervele Băncii Naţionale a României. Articolul 3Echivalentul în lei al dobinzilor şi comisionului stand-by în valută, aferente acestui credit, se suporta de la bugetul statului. Articolul 4Banca Naţionala a României şi Ministerul Economiei şi Finanţelor sînt însărcinate cu aducerea la îndeplinire a prevederilor acestei legi. Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 23 iunie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. PREŞEDINTELE SENATULUIacademician ALEXANDRU BÎRLĂDEANUAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 iunie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORMARŢIAN DAN AnexăROMÂNIA: ARANJAMENT STAND-BYAcest document are ca anexe o scrisoare şi un memorandum însoţitor purtind data de 4 mai 1992, din partea ministrului economiei şi finanţelor al României şi guvernatorului Băncii Naţionale a României, prin care se solicita un aranjament stand-by şi se stabilesc: (i) obiectivele şi politicile pe care autorităţile României intenţionează să le urmeze pentru perioada acestui aranjament stand-by; şi (îi) înţelegerile României cu Fondul referitoare la efectuarea unei examinari a progresului înregistrat în realizarea obiectivelor programului şi la politicile şi măsurile pe care autorităţile României le vor urma pentru perioada care rămîne din acest aranjament stand-by. Pentru a sprijini aceste obiective şi politici, Fondul Monetar Internaţional acorda acest aranjament stand-by în conformitate cu următoarele prevederi: 1. În perioada de 10 luni care începe la 29 mai 1992, România va avea dreptul să efectueze cumpărări de la Fond într-o sumă echivalenta cu 314,04 milioane DST, sub rezerva paragrafelor 2, 3, 4, 5 şi 6 de mai jos, fără o noua examinare din partea Fondului. 2.a) Cumpărările în baza acestui aranjament nu vor putea depăşi, fără acordul Fondului, echivalentul a 157,02 milioane DST pînă la 15 august 1992, echivalentul a 209,36 milioane DST pînă la 15 noiembrie 1992 şi echivalentul a 261,7 milioane DST pînă la 15 februarie 1993. b) Nici una din limitele prevăzute la lit. a) de mai sus nu se va putea aplica vreunei cumpărări în baza acestui aranjament stand-by care nu va spori disponibilităţile Fondului în moneda României, în tranşele de credit, peste 25% din cota sau nu va spori disponibilităţile Fondului în moneda respectiva, ca urmare a cumpărărilor din surse împrumutate, peste 12,5% din cota. 3. Cumpărările în baza acestui aranjament stand-by vor fi efectuate din surse ordinare şi surse împrumutate în proporţie de 1:2 pînă cînd cumpărările în baza acestui aranjament vor atinge un total de 205.300.000 DST şi după aceea din surse împrumutate, sub rezerva ca orice modificare facuta de Fond în ceea ce priveşte proportiile resurselor ordinare şi împrumutate se vor aplica sumelor care pot fi cumpărate după data modificării. 4. România nu va efectua cumpărări în baza acestui aranjament care vor spori disponibilităţile Fondului în moneda sa, în cadrul transelor de credit, peste 25% din cota sau care vor spori disponibilităţile Fondului în moneda respectiva - ca urmare a cumpărărilor din resurse împrumutate - peste 12,5% din cota: a) în cursul oricărei perioade în care datele la sfîrşitul perioadei precedente arata ca: (1) limita privind schimbarea cumulată a creditului net acordat de sistemul bancar administraţiei generale consolidate, la care se face referire în paragraful 20 şi anexa nr. 1 din memorandumul anexat; sau (2) limita privind schimbarea cumulată a activelor interne nete ale sistemului bancar, la care se face referire în paragraful 23 şi anexa nr. 2 din memorandum; sau (3) limita privind schimbarea cumulată a rezervelor internaţionale nete, la care se face referire în paragraful 37 şi anexa nr. 3 din memorandum; sau (4) limita privind contractarea sau garantarea unei noi datorii externe cu scadente între 1-12 ani sau sub limita privind contractarea sau garantarea unei noi datorii externe cu scadente între 1-5 ani la care se face referire în paragraful 39 şi anexa nr. 4 din memorandum, nu au fost respectate; sau b) după 14 noiembrie 1992 pînă cînd examinarea la care se face referire în paragraful 40 din memorandum nu va fi efectuată ; sau c) în cursul oricărei perioade a aranjamentului stand-by, dacă România: 1) impune sau intensifica restricţiile asupra plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente; sau 2) introduce sau modifica practicile valutare multiple; sau 3) încheie acorduri bilaterale de plati care sînt incompatibile cu prevederile art. 8; sau 4) impune sau intensifica restricţiile la import din motive de balanţa de plati. În cazul în care România este împiedicată să facă cumpărări în baza acestui aranjament datorită prevederilor acestui paragraf 4, cumpărările vor fi reluate numai după ce a avut loc o consultare între Fond şi România şi s-a ajuns la înţelegeri în ceea ce priveşte circumstanţele în care cumpărările respective pot fi reluate. 5. România nu va efectua cumpărări în baza acestui aranjament stand-by în cursul oricărei perioade a aranjamentului în care ea are o obligaţie financiară restanta faţă de Fond sau esueaza în efectuarea unei rascumparari asteptate conform liniilor directoare, referitoare la Acţiunea de corectare pentru neefectuarea unei cumpărări sau în conformitate cu Decizia nr. 9331- (89/167) cu modificările ulterioare. 6. Dreptul României de a se angaja în tranzacţiile acoperite de acest aranjament poate fi suspendat numai în ceea ce priveşte solicitarile primite de Fond după: a) o ineligibilitate formala; sau b) o decizie a Consiliului executiv de suspendare a tranzacţiilor, fie în general, fie pentru a examina o propunere facuta de un director executiv sau de directorul general pentru a suprima sau a limita în mod oficial eligibilitatea României. Atunci cînd o înştiinţare despre o decizie pentru examinarea unei propuneri se face în conformitate cu acest paragraf 6, cumpărările în baza acestui aranjament vor fi reluate nu mai după ce a avut loc o consultare între Fond şi România şi s-a ajuns la o înţelegere în ceea ce priveşte circumstanţele în care cumpărările respective pot fi reluate. 7. Cumpărările în baza acestui aranjament vor fi făcute în monedele altor membri, selectate în conformitate cu politica şi procedurile Fondului şi pot fi făcute şi în DST-uri dacă, la cererea României, Fondul este de acord să le furnizeze la data cumpărării. 8. Data valutei pentru cumpărările în baza acestui aranjament care implica resurse împrumutate va fi determinata în conformitate cu Regula G-4 (b) din Regulile şi Regulamentele Fondului. România se va consulta cu Fondul la data cumpărărilor care implica resurse împrumutate în conformitate cu regula G-4 (d). 9. România va plati dobinda pentru acest aranjament în conformitate cu deciziile Fondului. 10.a) România va rascumpara suma în moneda sa rezultată dintr-o cumpărare efectuată în baza acestui aranjament, în conformitate cu prevederile Statutului şi deciziile Fondului, inclusiv acele referitoare la răscumpărare atunci cînd situaţia balanţei de plati şi rezervelor se imbunatatesc. b) Orice reducere în moneda României, deţinută de Fond, va reduce suma supusă răscumpărării prevăzută la lit.a) de mai sus, în conformitate cu principiile aplicate de Fond în acest scop la data reducerii. Data valutei unei rascumparari pentru o cumpărare finanţată din resurse împrumutate, în baza acestui aranjament, va fi în mod normal ziua a 6-a sau a 22-a din luna sau următoarea zi lucrătoare dacă ziua aleasă nu este o zi lucrătoare, sub rezerva ca rascumpararile vor fi terminate cel mai tirziu în 7 ani de la data cumpărării. 11. În perioada aranjamentului stand-by, România va rămîne în strinsa consultare cu Fondul. Aceasta consultare poate include corespondenta şi vizite ale personalului Fondului în România sau ale reprezentanţilor României la Fond. România va furniza Fondului, prin rapoarte, la intervalele sau datele cerute de Fond, unele informaţii pe care Fondul le poate solicita în legătură cu progresul înregistrat de România în realizarea obiectivelor şi politicilor stabilite în scrisoarea anexată. 12. În conformitate cu scrisoarea autorităţilor, România se va consulta cu Fondul în ceea ce priveşte adoptarea oricăror măsuri care pot fi corespunzătoare la iniţiativa Guvernului sau ori de cîte ori directorul general solicita o consultare atunci cînd oricare din criteriile de la paragraful 4 de mai sus nu au fost respectate sau cînd el considera ca o consultare asupra programului este de dorit. În plus, după perioada aranjamentului, deoarece România are de efectuat rascumparari în tranşele superioare de credit, Guvernul se va consulta periodic cu Fondul, la iniţiativa sa sau la cererea directorului general în ceea ce priveşte politica în domeniul balanţei de plati a României. Stimate domnule Camdessus,Guvernul României realizează, începînd din 1990, un program de reforma economică. Acest program a fost sprijinit de un aranjament de credit stand-by pe termen de un an, care a început în 1991, şi a beneficiat de asistenţa tehnica a Fondului. Apreciem foarte mult ambele forme de sprijin. S-a realizat un progres considerabil pentru atingerea obiectivului nostru de creare a unui mediu în care opţiunile individuale şi forţele pieţei sa joace un rol proeminent. Consideram ca aceasta transformare a economiei va conduce la o creştere susţinută a producţiei şi la o imbunatatire constanta a nivelului de trai al populaţiei. Cu toate acestea, faza de stabilizare a efortului nostru pentru reforma nu s-a terminat încă, iar eliminarea dezechilibrelor macroeconomice va cere, în continuare, eforturi hotărîte de ajustare. În aceste circumstanţe, solicitam un nou aranjament stand-by cu Fondul pe termen de 10 luni, într-o sumă echivalenta cu 314,04 milioane DST, pentru a sprijini programul nostru de ajustare şi reforma economică din 1992. Intentionam, de asemenea, sa solicitam un sprijin financiar în cadrul facilitatii de finanţare compensatorie şi neprevăzute, pentru elementul import petrol (FFCN), într-o sumă echivalenta cu 76,8 milioane DST, pe baza unui exces al importului de petrol în anul care se încheie la 30 septembrie 1991, de îndată ce vom efectua rambursarea aferentă unei trageri anterioare făcute în baza elementului import petrol al FFCN. Eforturile întreprinse de noi, pînă acum, într-un cadru extern, mult mai aspru decît se prevazuse iniţial şi agravate de intirzieri în imobilizarea finanţării externe, sînt o dovadă clara a hotărîrii noastre de a continua procesul reformei. Am adoptat un număr de măsuri hotaritoare pentru ajustare şi reforma, inclusiv liberalizarea preţurilor şi al comerţului, politici prudente financiare şi de venituri, reforme în sectorul fiscal şi financiar şi liberalizarea sistemului valutar. În plus, am introdus o serie de măsuri structurale importante, în scopul stimulării activităţii economice private, privatizării activelor de stat şi creării unui cadru legal şi instituţional, care sînt esenţiale pentru dezvoltarea şi funcţionarea eficienta a unei economii de piaţa. Speram ca în 1992 sa avansam pe calea progresului realizat pînă acum. Mai mult, va fi deosebit de important sa oprim declinul producţiei, sa reducem inflatia la o rata rezonabila şi sa intarim conturile externe. Detaliile politicii economice pe care Guvernul României intenţionează sa o urmeze pentru a realiza obiectivele sale economice sînt descrise în memorandumul anexat. Guvernul României este gata sa ia orice alte măsuri care ar putea fi necesare dacă obiectivele economice sau procesul general al reformei vor fi amenintate. Autorităţile române se vor consulta îndeaproape cu Fondul, în conformitate cu politicile Fondului privind astfel de consultări. În aceasta privinta, Guvernul României va furniza Fondului acele informaţii pe care acesta le va solicita, în legătură cu progresele României în îndeplinirea măsurilor de politica economică şi realizarea obiectivelor programului pentru 1992. În vederea facilitării urmăririi progreselor realizate în cadrul programului, o analiza împreună cu Fondul a evoluţiei economice şi a măsurilor de politica economică va fi efectuată pînă la 15 octombrie 1992. Ai dumneavoastră sinceri,George Danielescu,ministrul economiei şi finanţelorMugur Isarescu,Guvernatorul Băncii Naţionale a României AnexăMemorandumul privind politica economică a Guvernului României Domnului Michel Camdessus,Director generalFondul Monetar InternaţionalWashington, D.C. 20431U.S.A.MEMORANDUMprivind politica economică a Guvernului României I. Introducere1. România se afla în mijlocul realizării unui program cuprinzator de reforma, care are drept scop transformarea rapida a tarii, de la un sistem de planificare centralizata la o economie de piaţa. Atingerea unei stabilitati macroeconomice constituie fundamentul necesar pentru reusita programului de reforma. Ca urmare, scopul principal al programului pe 1992 este încheierea fazei de stabilizare a procesului reformei. 2. Programul pe 1992 urmăreşte eliminarea actualelor dezechilibre interne şi externe. În afară de continuarea unei politici financiare prudente, atingerea acestui obiectiv reclama introducerea unor noi măsuri structurale menite sa imbunatateasca alocarea resurselor şi creşterea producţiei potenţiale şi efective. Aceste măsuri includ continuarea progresului în ceea ce priveşte liberalizarea pieţelor, introducerea unei politici corespunzătoare în domeniul ratelor dobinzii, crearea în fapt a unei proprietăţi private şi dezvoltarea unui cadru legal şi instituţional care să faciliteze funcţionarea sectorului particular. Existenta unui sistem valutar şi comercial deschis care să permită integrarea României în economia mondială continua să fie cheia politicii în sectorul extern. 3. Schimbarea situaţiei actuale caracterizată prin scăderea producţiei şi existenta unei inflatii ridicate constituie una din cele mai bune cai pentru asigurarea protecţiei sociale. În acelaşi timp, Guvernul este convins ca reforma economică şi ajustarea pot reusi numai dacă se iau măsuri care să reducă povara ajustarii care apasa asupra celor mai vulnerabile grupuri ale populaţiei. Protecţia socială prevăzută în program este menita sa usureze aceasta povara printr-o politica bine definită. II. Politici şi evolutii economice recente4. În 1991 economia a fost greu afectată de un număr de evolutii negative neprevăzute, iar scăderea producţiei a fost mai mare decît se aştepta. Produsul intern brut (PIB) real a scăzut cu 13%, producţia industriala fiind cu aproximativ 21% sub nivelul sau din 1990. Aceste scaderi reflecta un număr de factori corelati, inclusiv absenta unei finanţări externe, scăderea comerţului cu U.R.S.S. şi cu alte tari din fostul C.A.E.R., problemele asociate cu criza din Golf, lipsa de materii prime şi energie din import, precum şi dezorganizarea economică şi blocajele din sistemul de plati datorate arieratelor dintre întreprinderi. Industriile grea, energo-intensiva şi extractiva au fost cele mai grav afectate. Inundatiile şi problemele asociate cu aplicarea reformei agrare au contribuit la declinul producţiei agricole. Scăderea PIB-ului real s-a reflectat în creşterea somajului. La sfîrşitul lunii iunie 1991 existau 195000 de şomeri înregistraţi, din care 128000 primeau ajutoare de şomaj. Aceste cifre au crescut la 337500 şi respectiv 266000 la sfîrşitul anului 1991. 5. În pofida unei politici financiare prudente, inflatia a fost mult mai mare decît asteptarile. Din noiembrie 1990, luna în care a început programul de liberalizare a preţurilor şi pînă la sfîrşitul anului 1991, nivelul preţurilor a crescut cu 345%. Unificarea cursului de schimb în noiembrie 1991, care a ridicat rata de la 60 lei la 180 lei pentru un dolar S.U.A., a mărit, de asemenea, presiunea asupra nivelului preţurilor. Printre produsele afectate, preţurile energiei (cu excepţia celei pentru consumul casnic) au crescut imediat, ca o reflectare a efectelor de propagare ale acestei miscari a cursului de schimb. Salariile reale au scăzut cu 22 % de la data începerii liberalizarii preţurilor, în pofida creşterii plăţilor pentru salarii prevăzute în schema de indexare a salariilor. 6. Rezervele internaţionale nete (RIN) ale sistemului bancar au scăzut în 1991 cu 822 milioane dolari S.U.A. În cursul anului 1991, scăderea RIN a fost dominata de evoluţia contului curent; mai puţin de jumătate din deficitul contului curent a fost compensat prin intariri nete de capital. Factorii principali care au afectat evoluţia contului curent au fost colapsul comerţului cu fostele tari membre ale C.A.E.R. şi cu unele tari din Orientul Mijlociu, precum şi constringerile financiare decurgind din căderea intrărilor de capital pe termen mediu şi lung; ca urmare, fluxurile comerciale au fost cu mult mai mici decît se prevazuse în programul pe 1991. 7. Politica monetara a fost ancora principala a programului nostru economic şi ca urmare, un obiectiv important al Băncii Naţionale a României (B.N.R.) a fost menţinerea expansiunii creditului intern în cadrul sistemului bancar sub un strict control. Pînă în septembrie 1991, activele interne nete ale sistemului bancar au crescut cu 99 miliarde lei (19,2% din masa monetara de la începutul perioadei). Aceasta suma a fost ceva mai mica decît prevederile din programul sprijinit de aranjamentul stand-by din 1991, datorită creditului net acordat Guvernului, care a crescut mult mai puţin decît se planificase - ca urmare a unui deficit mai mic decît se prevazuse pentru administraţia generală -, precum şi datorită scaderii masive a creditelor pentru fondurile extrabugetare. 8. Combinarea slabei discipline financiare a întreprinderilor cu o politica monetara strinsa a condus, totuşi, la o rapida acumulare de plati arierate între întreprinderi care au împiedicat implementarea unei politici financiare stricte şi au contribuit la crearea unei presiuni inflationiste. Aceste arierate, estimate a fi ajuns la o sumă globală de circa 1800 miliarde lei la începutul anului 1992, şi ca o sumă neta de circa 400 miliarde lei au condus, de asemenea, la un "blocaj" serios al sistemului de plati, cu consecinţe negative asupra producţiei. Din luna octombrie, B.N.R. a început să permită o expansiune a creditului bancar către întreprinderi, în efortul de a usura problema arieratelor. La 23 decembrie 1991, Parlamentul a ratificat o lege prin care se cere sporirea creditului bancar pentru lichidarea arieratelor dintre întreprinderi. Aceasta operaţiune, cunoscută sub numele de compensare globală, s-a încheiat la sfîrşitul lunii ianuarie 1992. 9. Pentru a tine presiunea inflaţiei sub control şi pentru a reduce efortul de ajustare pe fagasul normal, B.N.R. a sterilizat în februarie 1992 cea mai mare parte a lichidităţii injectate în economie ca rezultat al compensării globale. Mai mult, Guvernul recunoaşte importanţa transmiterii unui semnal clar întreprinderilor în ceea ce priveşte angajamentul sau de a împiedica reaparitia arieratelor şi de a evita în viitor orice alta operaţiune de compensare globală. În legătură cu aceasta, au fost adoptate doua hotărîri guvernamentale pentru a forta rambursarea creditelor primite în cadrul compensării globale şi pentru a impune întreprinderilor o disciplina financiară severă. Hotărîrea Guvernului privind disciplina financiară stabileşte ca toate firmele trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile legale în ordinea scadentelor, indiferent de faptul ca plăţile trebuie făcute către muncitori, Guvern, furnizori etc. Aceasta hotărîre stabileşte, de asemenea, ca firmele pot fi declarate insolvabile dacă nu-şi îndeplinesc obligaţiile în termen de 30 de zile. Firmele declarate insolvabile mai dispun de încă 30 de zile, înainte ca ele să fie supuse rambursarii forţate, inclusiv prin proceduri de faliment, dacă nu reuşesc să obţină un aranjament cu creditorii lor. Parlamentului i-a fost prezentat un proiect de lege în care este incorporată Hotărîrea Guvernului privind disciplina financiară, pentru a-i conferi acesteia o mai mare forta legală, prin stabilirea răspunderii juridice şi administrative a consiliului directorilor din întreprinderi pentru conducerea financiară a acestora. În plus, o noua lege a falimentului se afla în prezent în dezbaterea Parlamentului, pentru actualizarea şi întărirea codului comercial existent. 10. La 1 aprilie 1991 ratele dobinzilor au fost liberalizate în cadrul reformei sistemului financiar. În pofida acestei măsuri, ratele dobinzilor la depozite s-au miscat puţin, reflectînd în buna parte rigiditatea sistemului financiar, precum şi lipsa stimulentelor pentru bănci în vederea creşterii dobinzilor spre a atrage depozite în condiţiile unor plafoane de credit specifice băncilor. Noile bănci au fost în măsura sa atragă depozite de la C.E.C. printr-o calitate mai buna a serviciului, dar dimensiunea lor foarte mica nu a presat prea mult asupra C.E.C.-ului, care în esenta a rămas reticent la creşterea dobinzilor. În vederea creşterii costului fondurilor pentru bănci, B.N.R. a ridicat rata dobinzii de refinantare în cîteva etape, în cursul anului 1991 şi din nou la începutul anului 1992, la 28% comparativ cu 3% la sfîrşitul anului 1990. Totuşi, în ciuda eforturilor Guvernului de a spori presiunea pentru liberalizarea ratelor dobinzii, acestea au rămas negative în termeni reali. 11. Pentru a face faţa dezechilibrelor macroeconomice mari şi în creştere din anii anteriori, Guvernul a promovat un program fiscal moderat în 1991 iar realizarile din cursul anului au fost mai mari decît cele prevăzute. În ultimul trimestru al anului 1991 au apărut unele dificultăţi în colectarea impozitelor ca urmare a blocajului din sistemul de plati. Totuşi, după ce compensarea globală a fost încheiată în ianuarie 1992, toate arieratele din impozite, din anul anterior, au fost lichidate. Deficitul total al administraţiei generale a fost de numai 16,2 miliarde lei (0,8% din PIB) în comparatie cu deficitul mult mai mare prevăzut de 50,2 miliarde lei (2,4% din PIB). În programul din 1991, fondul de şomaj şi alte fonduri extrabugetare nu au fost incluse în administraţia generală. Dacă aceste fonduri, care au înregistrat excedente mai mari în anul 1991, ar fi fost incluse, soldul administraţiei generale ar fi fost, de asemenea, excedentar cu 5,6 miliarde lei (0,3% din PIB). 12. După unificarea din 11 noiembrie 1991, cursul de schimb al leului a fluctuat între 180 lei/dolar S.U.A. şi aproximativ 200 lei/dolar S.U.A. În ceea ce priveşte regimul comerţului, consecvent cu efortul reformei către o economie de piaţa, Guvernul a liberalizat regimul exportului prin reducerea constanta a numărului de produse care sînt interzise sau sînt supuse cotelor de export şi prin creşterea limitelor cotelor. Guvernul a eliminat, de asemenea, restricţiile cantitative la import. III. Programul macroeconomic al Guvernului pentru 199213. Programul macroeconomic al Guvernului pentru 1992 urmăreşte, în special: a) oprirea declinului creşterii economice reale; b) reducerea drastica a ratei inflaţiei de la circa 15% lunar, în primele doua luni ale anului, la 1,2% lunar pînă la sfîrşitul anului; şi c) sporirea rezervelor internaţionale cu 500 milioane dolari pentru a acoperi 1,7 luni de importuri pînă la sfîrşitul anului. Pentru atingerea acestor obiective, autorităţile intenţionează sa menţină politici financiare (fiscale şi monetare) prudente şi o politica adecvată a ratelor dobinzilor; să asigure o limitare a salariilor printr-o politica strinsa a veniturilor; să urmeze o politica flexibila a cursului de schimb. Aceste politici de stabilizare macroeconomica vor fi completate cu politici structurale menite să facă economia mai eficienta şi mai productiva. Măsurile de reforma structurală vor include liberalizarea în continuare a preţurilor, privatizarea, întărirea disciplinei financiare prin restructurarea şi lichidarea întreprinderilor de stat şi continuarea reformelor în domeniile financiar şi fiscal. 14. De curînd, Guvernul a luat o serie de măsuri în efortul de a pune bazele programului sau economic pentru 1992 şi a da semnale potrivite pentru crearea unei perspective favorabile reformei. Măsurile, menţionate mai sus, au fost luate pentru a rezolva problemele legate de arieratele dintre întreprinderi. Ratele dobinzii la împrumuturi şi depozite au fost ridicate în ianuarie 1992. În sistemul comerţului exterior un nou tarif vamal a intrat în vigoare în luna respectiva. Mai multe reforme în domeniul impozitelor au fost introduse la începutul anului. Detalii ale programului de ajustare, incluzind aceste măsuri, precum şi cele viitoare, sînt descrise mai jos. 1. Politica fiscală şi protecţia socială15. Menţinerea unei discipline fiscale stricte şi reducerea dimensiunii sectorului guvernamental sînt elemente cheie ale programului economic al Guvernului, atît în ceea ce priveşte efortul de stabilizare pe termen scurt cît şi cel pe termen mediu. Pentru 1992, proiectul bugetului supus spre aprobare Parlamentului prevede un deficit al administraţiei generale de cel mult 2% din PIB. Realizarea acestui obiectiv va fi o sarcina deosebit de dificila, avînd în vedere recenta experienta a ţărilor est-europene care arata ca veniturile din impozitul pe profit şi din ICM vor scădea iar presiunile de sporire a cheltuielilor curente şi de capital vor creşte. Avînd în vedere aceste dificultăţi, precum şi nevoia de a menţine credibilitatea programului de ajustare şi creşterea acumularilor interne pentru finanţarea investiţiilor necesare pentru restructurarea economiei, Guvernul este hotărît totuşi să urmeze o politica fiscală prudenta. Credem ca în aceste condiţii, realizarea sarcinii în privinta deficitului bugetar va reprezenta un efort de ajustare substanţial. 16. În ceea ce priveşte veniturile, totalul acestora urmează să fie de 33,5% din PIB în 1992 comparativ cu 36,7% din PIB în anul anterior, în termeni comparabili. Mai multe reforme importante în domeniul impozitelor au fost introduse de la 1 ianuarie 1992, cu scopul de a spori simplitatea şi transparenta sistemului de impozite şi a minimaliza stimulentele pentru evaziunea fiscală. În acest sens, schema ICM-ului cuprinde acum cinci categorii (niveluri) în comparatie cu peste 20 cîte existau înainte. Schema impozitului pe profitul întreprinderilor a fost, de asemenea, simplificata; acum exista doua niveluri de 35% şi 45%, în comparatie cu schema progresiva ce conţinea înainte 67 de niveluri. De asemenea, se asteapta ca măsurile luate pentru eliminarea problemelor legate de formarea în trecut a arieratelor între întreprinderi sa impulsioneze colectarea taxelor, în special pentru impozitul pe profitul întreprinderilor. 17. Politica de menţinere a unui control strict asupra tuturor categoriilor de cheltuieli, care a avut succes în 1991, va fi îmbunătăţită în 1992 prin adoptarea unui sistem de plafoane de cheltuieli în numerar pentru menţinerea cheltuielilor lunare în concordanta cu încasarea veniturilor. Guvernul este hotărît sa elaboreze un program pentru reducerea nivelului subvenţiilor la un număr de 16 bunuri de consum esenţiale, inclusiv unele articole energetice de uz gospodăresc. La 1 mai şi din nou la 1 septembrie 1992, nivelul subvenţiilor va redus cu 25% comparativ cu nivelurile acestora din perioada ianuarie-aprilie 1992, pe măsura ce preţurile vor fi majorate, urmînd ca ele să fie eliminate integral pînă la sfîrşitul anului 1993. Guvernul a stabilit, de asemenea, un program pentru restructurarea întreprinderilor, care se asteapta sa reducă subvenţiile către întreprinderi, inclusiv către industria miniera. Acest program este discutat în prezent cu Banca Mondială. 18. Beneficiind de date îmbunătăţite şi de experienta unui an, Guvernul a hotărît sa extindă definitia sectorului fiscal în cadrul programului, pentru a avea o explicaţie mai cuprinzatoare a operaţiunilor fiscale. În acest scop, fondul pentru şomaj, care în anul 1991 a avut un excedent echivalent cu 1,4% din PIB, va fi inclus în obiectivele fiscale. Ţinînd cont de dezvoltarea producţiei şi de închiderile de întreprinderi, s-a prevăzut ca acest fond să aibă în 1992 un deficit de 0,4% din PIB, care a fost inclus în totalul deficitului de 2% din PIB. 19. Reflectînd hotărîrea sa de a menţine o politica fiscală conservatoare, Guvernul este gata sa introducă, printr-o scurta notificare, un set de măsuri fiscale pentru situaţii neprevăzute, în vederea protejării obiectivelor politicii fiscale. Devieri de la program pot aparea, de exemplu, datorită evoluţiei macroeconomice şi a efectelor sale asupra diferitelor venituri şi cheltuieli prevăzute în buget. Printre cele mai importante măsuri potenţiale pe care Guvernul le-a identificat, în cazul în care, în cursul anului, obiectivul privind deficitul fiscal ar fi amenintat, se pot enumera: creşterea ratelor impozitului pe profitul întreprinderilor; introducerea unui impozit pe venitul agricol, de la jumătatea anului; trecerea colectării ICM-ului asupra importurilor de la primul punct de vînzare interna la punctele vamale, indexarea impozitelor locale asupra proprietăţii, care în prezent sînt stabilite în sume fixe; introducerea de accize asupra unor produse cum sînt băuturile alcoolice, tutunul şi benzina. Dacă în cursul anului 1992 apare necesitatea unor bugete suplimentare, Guvernul este hotărît să le menţină echilibrate. 20. Guvernul se va sprijini în mare parte pe creditul bancar pentru satisfacerea nevoilor sale de finanţare, deşi se va strădui sa emita titluri guvernamentale pentru a acoperi parte din deficit. Ca urmare, programul limitează modificarea cumulată a creditului net acordat Guvernului de sistemul bancar şi aceasta va constitui un criteriu de performanţă (anexa nr. 1). La stabilirea acestei limite, un considerent important a fost acela de a lasă suficient loc cererilor sectorului privat pentru credite din sistemul bancar. Limita va fi ajustata, în sensul micsorarii, cu suma finanţării interne din surse nebancare şi cu orice echivalent în moneda locală al creditelor externe, inclusiv al creditelor de la Banca Mondială, care sînt folosite pentru finanţarea cheltuielilor incluse în buget. 21. Guvernul acorda o mare prioritate reformelor structurale în sistemul de impozite care reduc distorsiunile ce împiedica alocarea eficienta a resurselor şi depune eforturi pentru a menţine obiectivul de baza al echităţii. Se fac pregatiri pentru înlocuirea ICM-ului cu taxa asupra valorii adăugate (TVA) şi Guvernul este hotărît sa introducă o taxa simplificata pe valoarea adăugată la începutul anului 1993. Guvernul intenţionează, de asemenea, sa înlocuiască sistemul progresiv de impozite cu impozitul pe venitul global, începînd cu 1 ianuarie 1994. 22. Guvernul este hotărît sa menţină şi sa întărească protecţia socială pentru prevenirea unor greutăţi suplimentare pentru populaţie în timpul perioadei de tranzitie. În 1990-1991 au fost aprobate legi care au îmbunătăţit sistemul de pensii, indemnizaţiile de boala, incapacitate temporară de muncă, natalitate şi au introdus indemnizaţia pentru şomaj. Aceste categorii de indemnizaţii se vor menţine, în mare, neschimbate în 1992, iar totalul plăţilor de acest fel din buget va fi echivalent cu 9,6% din PIB, adică ceva mai scăzut decît în 1991, deoarece numărul angajaţilor ce vor opta pentru o pensionare înainte de îndeplinirea limitei de vîrsta se estimeaza a fi mai redus. Cu toate acestea, se asteapta ca somajul sa crească rapid în cursul anului 1992 şi sa ajungă la 1,5 milioane (14% din forta de muncă). Ca urmare, perioada pentru care se acordă ajutorul de şomaj a fost extinsă de la 6 luni la 9 luni şi a fost introdus un ajutor de şomaj suplimentar, însă mult mai mic, pentru perioada care depăşeşte 9 luni. Se asteapta ca suma totală a ajutoarelor de şomaj ce vor fi acordate în 1992 să se ridice la 2,2% din PIB, faţă de 0,2% din PIB în 1991. Pe lîngă aceste ajutoare, Guvernul acorda subvenţii substanţiale populaţiei pentru produse alimentare de baza, energie şi transport public. Aceste subvenţii s-au ridicat în 1991 la circa 5,5% din PIB, aceeaşi suma fiind prevăzută şi pentru 1992. Guvernul se va strădui, totuşi, sa imbunatateasca modul de stabilire a subvenţiilor şi va cauta sa sporeasca utilizarea transferurilor în numerar ca o formă mai eficienta de sprijinire a veniturilor. În aceasta privinta, Guvernul intenţionează sa elimine reducerea cu 20% a impozitelor, acordată persoanelor cu copii, şi sa simplifice sistemul alocaţiilor pentru copii. 2. Politica monetara23. Politica monetara va fi una dintre cele doua pirghii principale ale programului pe 1992 şi, împreună cu politica fiscală şi cea salariala, vor avea sarcina de a reduce presiunile inflationiste care vor rezultă din ajustarile şi liberalizarile selective de preţuri, modificările cursului de schimb şi socurile externe. Guvernul considera ca implementarea unei politici monetare stricte are o deosebită importanţa pentru stabilirea credibilitatii programului sau de reforma şi pentru reducerea inflaţiei. Pentru a obţine reducerea dorita a inflaţiei, este necesară o politica stricta în domeniul creditului; în consecinţa, Guvernul a stabilit obiective pentru creşterea masei monetare pe baza unor previziuni moderate în ceea ce priveşte evoluţia preţurilor şi cererea de bani. În acest scop, Guvernul va permite o creştere de 88% a masei monetare (în moneda naţionala). Programul de credite pentru 1992 este proiectat să fie compatibil cu aceasta creştere monetara prevăzută şi cu creşterea stabilită de 476 milioane dolari S.U.A. a rezervelor internaţionale nete. Urmare celor de mai sus, creşterea activelor interne nete ale sistemului bancar va fi de 67% din masa monetara înregistrată la sfîrşitul anului 1991. Plafoanele pentru creşterea activelor interne nete ale sistemului bancar vor constitui un criteriu de performanţă, asa cum se detaliază în anexa nr. 2. 24. Banca Naţionala a României a trecut la metode indirecte de control monetar şi a renunţat la stabilirea plafoanelor de credit specifice băncilor. În aceasta privinta, Banca Naţionala a României implementeaza măsurile recomandate de misiunile recente de asistenţa tehnica ale F.M.I.; cerinţele pentru rezerve şi licitarea creditelor de refinantare au fost deja introduse. În scopul creşterii eficacitatii politicii de credit şi pentru a nu permite ca pierderile din trecut ale întreprinderilor sa devină o povara pentru sistemul financiar, Parlamentul a adoptat, în februarie 1992, o lege care prevede că datoriile neonorate către sistemul bancar, provenite dinainte de 1991, să fie înlocuite cu conturi speciale de datorie publică, care să fie plătite, între altele cu sumele obţinute din vînzarea de active ale statului şi din recuperarea creanţelor întreprinderilor. 3. Politica ratelor dobinzii şi reforma sectorului financiar25. Pentru îmbunătăţirea eficientei alocării creditelor şi pentru furnizarea de stimulente acumularilor financiare, Guvernul se va baza pe o structura flexibila a ratelor dobinzilor şi va asigura ca acestea sa reflecte condiţiile pieţei. Politica adecvată a ratelor dobinzilor constituie un complement necesar al politicii cursului de schimb şi, în aceasta privinta, ratele interne ale dobinzilor trebuie să fie suficient de atractive pentru a incuraja acumularile şi deţinerea de active interne. Ca urmare, Guvernul a hotărît sa ia măsuri care să asigure ratelor interne ale dobinzilor niveluri real pozitive. 26. În plus, trebuie luate, totuşi măsuri pentru promovarea cererii de active financiare interne şi îmbunătăţirea funcţionarii pieţelor interne în special prin a face C.E.C.-ul o vie restructurare, mai sensibil la realitatile economice şi la forţele pieţei. De acum, Guvernul va cere C.E.C.-ului ca la instrumentele sale negociabile existente (de exemplu obligaţiunile C.E.C.) sa plătească dobinzi care să reflecte condiţiile pieţei. Pentru promovarea unei structuri bancare competitive, băncilor străine li s-a acordat dreptul de a acţiona pe piaţa interna. Pînă acum, patru bănci străine îşi desfăşoară activitatea în România, iar Guvernul va continua sa încurajeze astfel de activităţi. 4. Preţuri şi salarii27. Guvernul va continua politica sa de liberalizare a preţurilor. Preţurile a 16 bunuri de consum, încă controlate, vor fi majorate în doua etape în 1992 şi liberalizate integral pînă la sfîrşitul anului 1993. În ceea ce priveşte energia, Guvernul se angajează sa revizuiasca preţurile acesteia cel puţin lunar, şi să facă acele ajustari necesare care să menţină preţurile interne, ţinînd cont de modificarea cursului de schimb, de toate costurile de prelucrare necesare, precum şi de impozite, la nivelurile pieţei mondiale pe întreaga durata a programului. Preţul intern al gazului natural, care este acum cu aproximativ 30% mai scăzut decît preţurile practicate pe plan internaţional, va creşte cu 10% trimestrial, în termeni reali, pînă cînd va atinge paritatea preţurilor mondiale. 28. Politica veniturilor, cealaltă pirghie principala a programului este considerată de Guvern ca fiind esenţială pentru frînarea presiunilor inflationiste şi promovarea competitivitatii economiei româneşti. În consecinţa, Guvernul a adoptat o politica de indexare a salariilor pe termen lung, cu intenţia de a menţine creşterile de salarii sub rata inflaţiei. În plus, Guvernul urmează o politica a veniturilor impozabile care stabileşte impozite penalizatoare pentru acele întreprinderi la care cheltuielile cu salarii depăşesc fondul de salarii de referinţa stabilit care ia în considerare performanţele economice ale fiecărei întreprinderi. Asemenea impozite pot atinge pînă la 500%. Consideram ca aceasta politica stimuleaza, de asemenea, eliminarea excedentului de forta de muncă. În cadrul analizei de la jumătatea programului se va examina evoluţia salariilor şi funcţionarea politicii privind salariile impozabile. 5. Reforma întreprinderilor şi privatizarea29. Guvernul considera privatizarea activelor statului ca fiind esenţială pentru realizarea unei economii de piaţa, întărirea disciplinei financiare a întreprinderilor şi îmbunătăţirea productivitatii şi eficientei acestora. În acest scop, Guvernul a declansat un program amplu de privatizare. Legea privatizării, promulgată în anul 1991, prevede privatizarea a circa 6000 de întreprinderi proprietate de stat. Procesul privatizării unora din aceste întreprinderi a început. Capitalul aferent restului întreprinderilor va fi transferat în proporţie de 30% la cinci Fonduri ale Proprietăţii Private (FPP) şi 70% la un Fond al Proprietăţii de Stat (FPS). Aceste fonduri vor fi înfiinţate la 1 iunie 1992. 30. Legea privatizării prevede, de asemenea, posibilitatea pentru întreprinderile comerciale de a vinde pînă la 75% din valoarea totală a activelor lor sub forma de unităţi comerciale şi utilizarea sumelor astfel obţinute pentru finanţarea investiţiilor. Se preconizeaza ca cel puţin 400 de unităţi comerciale să fie vîndute pînă la jumătatea anului 1992. Progresele înregistrate în procesul privatizării întreprinderilor şi a vinzarii activelor vor fi evaluate în cadrul analizei de la jumătatea programului. Mai mult decît atît, Guvernul va continua vînzarea locuinţelor către populaţie, aplicarea Legii fondului funciar, şi distribuirea terenurilor. 31. Guvernul preconizeaza, de asemenea, lichidarea/închiderea întreprinderilor de stat neviabile, ca un element esenţial al programului sau. În plus, pentru completarea procesului de privatizare şi de lichidare a întreprinderilor va fi adoptată o strategie de restructurare. În scopul intaririi constringerilor de ordin bugetar asupra întreprinderilor, Guvernul a supus spre aprobare Parlamentului o noua lege a falimentului dar, între timp, va aplica procedurile de faliment din Codul comercial existent. Guvernul va stabili, de asemenea, cu sprijin din parte Băncii Mondiale, în cadrul împrumutului propus, pentru ajustarea structurală, un sistem de urmărire lunară a situaţiei financiare a întreprinderilor, inclusiv a arieratelor dintre întreprinderi. 32. Prin liberalizarea preţurilor şi măsurilor de reforma economică în curs de aplicare, întreprinderile vor putea sa ia decizii bazate pe piaţa, utilizînd criterii de rentabilitate. Este imperios necesar, însă ca în luarea deciziilor lor operationale, întreprinderile sa nu considere ca va avea loc o operaţiune de compensare globală. Ca urmare, Guvernul acorda o mare importanţa aprobării proiectului de lege de către Parlament pentru a combate problemele de risc moral rezultate din compensarea globală precedenta. Adoptarea legii va fi un subiect pentru analiza de la jumătatea perioadei programului. Mai mult, disciplina financiară a întreprinderilor va fi intarita printr-o hotărîre a Guvernului, care cere întreprinderilor proprietate de stat sa perceapă dobinzi la nivelul pieţei pentru creditele noi acordate între întreprinderi (ce urmează să fie urmărite prin sistemul financiar de monitorizare); aceluiaşi scop îi va servi elaborarea unei legi a competitivitatii, implementarea rapida a procedurilor de faliment şi o supraveghere bancară stricta care să sprijine deciziile de împrumut fundamentate strict pe considerente economice. 6. Sectorul extern şi obiectele balanţei de plati pe 199233. Unul dintre obiectivele de baza ale efortului reformei din România a fost acela de a integra România în economia mondială prin eliminarea deformarilor din sistemul comercial şi valutar. După cum s-a menţionat anterior, un progres remarcabil s-a înregistrat deja. În cadrul sistemului valutar, un element de baza al acestui efort l-a constituit unificarea pieţelor valutare la 11 noiembrie 1991. În consecinţa, România s-a confruntat cu o dilema serioasă de politica economică. Nivelul scăzut al rezervelor lichide şi lipsa finanţării externe au creat o presiune mare asupra cursului de schimb. Aceasta presiune a fost agravată de insuficienta valutei cedate, provenind din încasările din export. În acest ultim aspect, perspectivele unei deprecieri a cursului de schimb, alimentate de lipsa valutei, au acutizat problema cedarii, asa cum au făcut-o şi ratele dobinzii insuficient de atractive la sumele deţinute în lei. În efortul de a menţine nivelul preţurilor pentru negocierile de salarii, au fost făcute unele intervenţii oficiale, care au menţinut cursul de schimb sub 200 lei pentru un dolar S.U.A. În plus, a apărut un mare decalaj între cursul de schimb interbancar şi cel practicat la casele de schimb, ca o consecinţa a efortului de a controla fuga capitalurilor prin segmentarea celor două pieţe şi limitarea sumei pe care persoanele fizice o pot cumpara de la casele de schimb. Totuşi, Guvernul a făcut faţa obligaţiilor sale externe, chiar şi în aceste condiţii grele. 34. În vederea îmbunătăţirii situaţiei şi stimulării exporturilor de a renunţa la tendinta de utilizare crescinda a aranjamentelor de barter şi a altor aranjamente de compensare, Guvernul examinează modificarea anumitor elemente ale sistemului sau valutar, inclusiv a cerinței de cedare 100% a valutei. Sistemul valutar va funcţiona în flotare dirijata, pe baza unei proceduri clasice de fixing, iar casele de schimb valutar vor participa la piaţa interbancara. Rezervele externe vor fi folosite pentru operaţiuni de nivelare şi nu pentru susţinerea unui curs greu de menţinut. În conformitate cu obiectivele sale de reducere a deformarilor din economie, Guvernul se sprijină pe politici financiare adecvate, inclusiv pe politica dobinzilor, pentru a face activele interne suficient de atractive în vederea sprijinirii cursului de schimb. 35. În sistemul comercial un nou cod al tarifelor vamale a intrat în vigoare la începutul lunii ianuarie 1992. Codul anterior nu a fost considerat corespunzător necesităţilor României pe termen lung de a avea un sistem raţional şi transparent, ca parte integrantă a strategiei sale de dezvoltare în perspectiva. În general, noul cod al tarifelor vamale prevede taxe mai scăzute şi mai puţin dispersate decît precedentul. Tariful mediu, calculat pe baza unei medii ponderate este de circa 12%. Deci, chiar dacă s-ar utiliza o suprataxa de import moderata, temporară şi uniforma gradul de protecţie ad valorem ar rămîne scăzut. În concordanta cu orientarea spre piaţa a efortului reformei, au fost luate şi alte măsuri menite sa liberalizeze sistemul comercial. Cerinţele de aprobări din partea ministerelor interesate, care au acoperit 86 de articole au fost eliminate la mijlocul anului 1991. În ceea ce priveşte exporturile, numărul exporturilor "controlate", inclusiv cele interzise şi acele supuse cotelor temporare au fost în mod constant reduse. Începînd cu luna martie 1992, 33 de articole au fost interzise temporar, în timp ce numai 35 articole au fost supuse cotelor temporare de export; limitele pentru 13 din aceste ultime articole au fost majorate în luna respectiva. Guvernul intenţionează sa elimine, practic, pînă la jumătatea anului 1992, toate cerinţele pentru licenţe de import şi export (cu cîteva excepţii, cum ar fi produse explozive şi toxice legate de asigurarea sănătăţii publice şi securităţii naţionale). În plus, cu excepţia unor bunuri supuse controlului preţurilor şi subvenţiilor şi a cîtorva produse care sînt considerate strategice şi deficitare pe piaţa interna (ex: lemn, grîu, zahăr), toate cotele de export vor fi eliminate. În viitor, pe măsura ce controlul preţurilor şi subvenţiile pentru diferitele bunuri vor fi eliminate, în mod automat vor fi eliminate şi cotele corespunzătoare. 36. Reformele structurale prezentate mai sus, împreună cu orientarea spre exterior a politicii valutare şi comerciale, au ca scop susţinerea creşterii exportului. În acelaşi timp se va acţiona pentru crearea unui sistem informaţional referitor la preţuri şi pieţe externe, accesibil tuturor exportatorilor potenţiali. În timp ce accentul principal al eforturilor pentru creşterea exporturilor se pune pe folosirea de stimulente adecvate decurgind din politica economică, se spera ca aceste eforturi vor impulsiona în continuare promovarea exporturilor. 37. Guvernul apreciază ca programul pe 1992 va fi aplicat într-un context dificil. Se estimeaza ca deficitul contului curent în 1992 va fi de 1,3 miliarde dolari S.U.A., cu o intrare neta de capital estimată la 1,7 miliarde dolari S.U.A.(exclusiv finanţarea excepţionala) şi avînd în vedere necesitatea aducerii rezervelor internaţionale la un nivel rezonabil, România are nevoie de o finanţare excepţionala de circa 650 milioane dolari S.U.A. care urmează a fi satisfacuta prin trageri de la Fond şi de ţările Grupului celor 24. În conformitate cu obiectivul balanţei de plati totale pe 1992, care reclama un excedent de circa 476 milioane dolari S.U.A., s-au stabilit sarcini trimestriale pentru rezervele internaţionale nete ale sistemului bancar care vor constitui un criteriu de performanţă (anexa nr.3). 38. Guvernul acorda o mare importanţa rolului pe care investiţiile străine directe îl poate juca în restructurarea economică şi în menţinerea datoriei externe la niveluri controlabile. În cadrul strategiei de atragere a investiţiilor străine, sistemul valutar a fost modificat în sensul eliminării restrictiilor de repatriere a dividendelor şi veniturilor. Investitorii străini pot, de asemenea, deschide şi menţine conturi în valută. În conformitate cu prevederile Legii investiţiilor străine, care a intrat în vigoare în mai 1991, nu exista nici o limitare în ceea ce priveşte participarea capitalului străin la formarea de societăţi comerciale în România, iar investiţiile sînt încurajate în aproape toate sectoarele de activitate; se aplică, de asemenea, unele scutiri de impozite. Se estimeaza ca intrările din investiţii străine directe se vor ridica la circa 200 milioane dolari S.U.A. în 1992 şi la sume mult mai mari în anii următori. 39. Referitor la crearea datoriei externe, Guvernul considera ca trebuie manifestată grija ca sursele de finanţare externa să fie utilizate astfel încît povara rezultată pentru serviciul datoriei să fie suportabila, iar solvabilitatea externa menţinută. Pentru realizarea acestui deziderat, Guvernul supraveghează foarte strict toate împrumuturile externe contractate sau garantate de către sectorul public şi a fost creat un Comitet interministerial care va inventaria toate creditele posibile şi va decide asupra prioritatilor înainte de acordarea garanţiilor guvernamentale. Mai mult, Guvernul intenţionează sa limiteze contractarea datoriei externe publice sau garantată public cu scadente peste 1 an şi pînă la inclusiv 12 ani, la 3,5 miliarde dolari S.U.A. în 1992, cu un subplafon separat de 2,5 miliarde dolari S.U.A. pentru împrumuturile cu scadente peste 1 an şi pînă la inclusiv 5 ani. Aceste două categorii de plafoane vor constitui criterii de performanţă (anexa nr. 4). Sectorul public îşi va limita contractarea sau garantarea datoriei pe termen scurt numai la creditele comerciale normale de import. 7. Aplicarea şi revizuirea programului40. Guvernul considera ca politicile şi măsurile stabilite în acest memorandum sînt compatibile cu obiectivele programului sau dar, dacă va fi cazul, va lua orice măsuri suplimentare care pot deveni necesare. În orice caz, autorităţile române se vor consulta în mod strins cu Fondul în conformitate cu politica acestuia referitoare la astfel de consultări şi va furniza Fondului informaţiile solicitate pentru urmărirea progresului în atingerea obiectivelor programului. Pentru a facilita urmărirea implementarii programului, o analiza împreună cu Fondul va trebui efectuată pînă la 15 octombrie 1992. Aceasta analiza se va concentra asupra mersului reformelor structurale, îndeosebi în domeniile reformei sectorului întreprinderilor, liberalizarii preţurilor, privatizării şi reformei sectorului financiar. O atenţie deosebită în cadrul analizei se va acorda, de asemenea, realizării politicii fiscale şi monetare, evoluţiei salariilor, ratelor dobinzii, finanţării externe şi funcţionarii pieţei valutare. Anexa 1Limitele privind schimbarea cumulată a creditului net acordat de sistemul bancar administraţiei generale consolidate
    Limite
  Schimbare cumulată de la 31 decembrie 1991, pînă la:(în miliarde lei)
    30 iunie 19923,8
    30 septembrie 199225,5
    31 decembrie 1992110,0
Administraţia generală consolidata este definită ca incluzind administraţia centrala, fondul de asigurări sociale, fondul pentru pensia suplimentară şi administraţia locală; la acestea se adauga fondurile pentru cercetare, sănătate, educaţie şi şomaj, precum şi organele autofinanţate. Sînt excluse din aceasta definiţie fondurile centrale şi locale pentru construcţia de locuinţe, fondul provenit din reevaluarea aurului, precum şi alte conturi extrabugetare. Creditul net acordat de sistemul bancar administraţiei este definit ca incluzind toate creanţele sistemului bancar asupra administraţiei minus toate depozitele administraţiei făcute în sistemul bancar. Datele sînt luate din bilanţurile contabile ale Băncii Naţionale a României şi ale altor bănci. În vederea urmăririi programului, depozitele administraţiei vor fi diminuate cu echivalentul în lei al tuturor încasărilor din împrumuturi externe (minus rambursarile) care sînt folosite pentru finanţarea deficitului fiscal, inclusiv împrumuturile de la Banca Mondială. Toate veniturile rezultate din reevaluarea stocurilor întreprinderilor vor fi atribuite Fondului pentru restructurarea întreprinderilor şi vor fi excluse din depozitele administraţiei. Instrumentele financiare emise de către bănci în schimbul împrumuturilor restante existente la 1 aprilie 1991 vor fi excluse din creanţele sistemului bancar asupra administraţiei. Nu va fi admis nici un transfer din fondul de reevaluare a aurului în conturile administraţiei generale asa cum este definită în program. Limitele privind creditul net acordat de sistemul bancar administraţiei generale vor fi diminuate cu toate împrumuturile luate de administraţia generală din surse interne nebancare.
Anexa 2Limitele privind schimbarea cumulată a activelor interne nete ale sistemului bancar1) 1) Aşa cum sînt definite în program.
    Limite
    (în miliarde lei)
  31 decembrie 19911.000
  Schimbare cumulată de la 31 decembrie 1991, pînă la:  
    30 iunie 1992524
    30 septembrie 1992723
    31 decembrie 1992694
Activele interne nete ale sistemului bancar (care includ toate băncile comerciale nou create) sînt definite ca diferenţa între aranjamentele sistemului bancar faţă de publicul nebancar (broad money = bani în sens larg) şi rezervele internaţionale nete, ambele exprimate în lei. Broad money (bani în sens larg) includ depozitele în valută ale rezidenţilor şi exclud toate depozitele organelor administraţiei şi depozitele instituţiilor monetare străine şi ale altor nerezidenti. Rezervele internaţionale nete sînt definite în anexa nr. 3, dar în vederea determinării acestor limite ele exclud contrapostul depozitelor în valută ale rezidenţilor. Activele interne nete cuprind suma următoarelor active şi pasive: creditul net acordat administraţiei generale (asa cum aceasta este definită în anexa nr. 1, în vederea urmăririi programului), creditul net acordat administraţiei, provenind din depozitele fondului pentru restructurarea întreprinderilor, fondului pentru construirea de locuinţe şi altor fonduri extrabugetare, precum şi din depozitele legate de încasările din împrumuturi externe (minus rambursarile), creditul către sectorul din afară administraţiei, angajamentele externe pe termen mediu şi lung, alte active externe, nete (cuprinzînd creanţele nete asupra acordurilor bilaterale şi de plati, disponibilităţile în valute neconvertibile şi datoria în ruble transferabile), conturile de capital şi rezerva, conturile de tranzit ale Băncii Naţionale a României plătibile depozitarilor, precum şi alte active şi pasive, reprezentind, între altele, ajustarile din evaluare. În prevederile programului, rezervele internaţionale nete, precum şi acele componente care definesc broad money vor fi convertite în lei la cursurile de schimb de calcul care au fost convenite pe baza unei previziuni de curs de schimb real, constant. Limitele trimestriale vor fi cumulate şi vor fi urmărite prin conturile sistemului bancar.
Anexa 3Obiectivele pentru schimbarea minima cumulată a rezervelor internaţionale nete în valute convertibile
    Obiectiv
    (în milioane dolari S.U.A.)
  31 decembrie 1991-89
  Creştere cumulată de la 31 decembrie 1991, pînă la:  
    30 iunie 199226
    30 septembrie 1992151
    31 decembrie 1992476
Rezervele internaţionale nete cuprind rezervele oficiale brute mai puţin angajamentele de rezerva. În scopul programului, rezervele oficiale brute vor fi definite prin aurul monetar, disponibilităţile de drepturi speciale de tragere, poziţia de rezerva de la F.M.I. şi disponibilităţile de valuta în valute convertibile deţinute de către Banca Naţionala a României şi băncile comerciale. Se exclud din activele de rezerva activele pe termen lung, contrapostul depozitelor în valută deţinute de persoane fizice rezidente şi de întreprinderi, toate activele în valută neconvertibila, precum şi metalele preţioase altele decît aurul. Aurul monetar va fi evaluat la un preţ de înregistrare de 362,18 dolari S.U.A. per uncie. La 31 decembrie 1991, rezervele oficiale brute ale României, definite ca mai sus, se ridicau la 1.109 milioane dolari S.U.A., inclusiv aurul evaluat la 814 milioane dolari S.U.A. Pentru program, angajamentele de rezerva vor fi definite ca angajamentele Băncii Naţionale a României şi ale băncilor comerciale în valute convertibile faţă de nerezidenti cu o scadenta iniţială de pînă la 1 an inclusiv, precum şi utilizarea resurselor Fondului. La 31 decembrie 1991, angajamentele de rezerva internationala ale României, asa cum au fost definite mai sus, se ridicau la 1.198 milioane dolari S.U.A. Toate activele şi pasivele exprimate în valute, altele decît dolarul S.U.A., inclusiv drepturile speciale de tragere, vor fi convertite la cursurile lor de la 31 decembrie 1991 faţă de dolarul S.U.A. Obiectivele vor fi urmărite pe baza informaţiilor furnizate personalului Fondului de către Banca Naţionala a României. Toate schimbările de definiţie sau evaluare a activelor sau pasivelor, precum şi detalii ale operaţiunilor referitoare la vinzari, cumpărări sau swap-uri de aur vor fi, de asemenea, comunicate personalului Fondului.
Anexa 4Limitele pentru contractarea sau garantarea de noi datorii externe
         
  Datoria externă contractată sau garantatăLimitele maxime (în miliarde dolari S.U.A.)
  Cu scadenţe de peste 1 an şi pînă la 5 aniCu scadenţe de peste 1 an şi pînă la 12 ani
  În cursul perioadei de la 31 decembrie 1991, pînă la:    
    30 iunie 19922,53,5
    30 septembrie 19922,53,5
    31 decembrie 19922,53,5
Limitele pentru împrumuturile externe se aplică numai datoriei contractate sau garantate de către administraţie, Banca Naţionala a României sau alte unităţi proprietate publică cu scadente iniţiale de peste 1 an şi pînă la inclusiv 12 ani. Administraţia este definită asa cum se arata în anexa nr. 1. Sînt excluse din aceste limite datoriile incluse în angajamentele internaţionale de rezerva, asa cum sînt definite în anexa nr. 3. Datoriile care cad sub incidenţa acestor limite vor fi evaluate în dolari S.U.A. la cursurile existente la data cînd contractul sau garanţia devin efective. Încadrarea în limite va fi verificata la datele arătate mai sus pe baza informaţiilor transmise personalului Fondului asupra tuturor contractarilor şi garanţiilor pentru noi datorii, care se încadrează atît în limite cît şi în afară acestora. -----------

Noutăți

  • LEGE nr. 179 din 17 iulie 2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2017 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru personalul încadrat în unităţile sanitare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 3 din 6 ianuarie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 86 din 22 iulie 1992 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională
  • CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ din 24 decembrie 2003 (Ordonanţa nr. 92/2003)
  • LEGE nr. 196 din 13 mai 2003 (*republicată*) privind prevenirea şi combaterea pornografiei*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 83 din 14 octombrie 2004 pentru modificarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 162/1999 privind instituirea preţului naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, precum şi pentru acordarea de ajutoare băneşti pentru categoriile defavorizate ale populaţiei
  • LEGE nr. 346 din 5 iunie 2002 (*republicată*) privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale*)
  • LEGE nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României
  • LEGE nr. 305 din 17 mai 2002 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia juridică a serviciilor bazate pe acces condiţionat şi a serviciilor de acces condiţionat, adoptată la Strasbourg la 24 ianuarie 2001
  • LEGEA nr. 307 din 12 iulie 2006 (*republicată*) privind apărarea împotriva incendiilor
  • LEGE nr. 356 din 10 iulie 2001 LEGEA PATRONATELOR
  • LEGE nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 83 din 8 iunie 1999 (*republicată*) privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România*)
  • LEGE nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 77 din 28 iunie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
  • LEGE nr. 127 din 20 iunie 2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică
  • LEGE nr. 40 din 1 iunie 1991 *** Republicată cu privire la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României, precum şi a personalului Preşedinţiei, Guvernului şi al celorlalte organe ale puterii executive
  • LEGE nr. 61 din 13 iulie 1994 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Maroc privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Rabat la 28 ianuarie 1994
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 140 din 25 octombrie 2001 pentru modificarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2000 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei SAPARD pentru implementarea tehnică şi financiară a Instrumentului special de preaderare pentru agricultura şi dezvoltare rurală
  • LEGE nr. 150 din 1 aprilie 2002 privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 83/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/1992 privind organizarea statisticii publice
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 121 din 4 decembrie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 10 din 16 februarie 2006 privind unele măsuri derogatorii de la Legea datoriei publice nr. 313/2004
  • LEGE nr. 308 din 12 decembrie 2018 pentru acceptarea Acordului de înfiinţare a Băncii Asiatice de Investiţii în Infrastructură, încheiat la Beijing la 29 iunie 2015, şi a Rezoluţiei nr. 40 privind admiterea României ca membru al Băncii Asiatice de Investiţii în Infrastructură, adoptată de Consiliul guvernatorilor Băncii Asiatice de Investiţii în Infrastructură la 12 mai 2017
  • LEGE nr. 220 din 5 iulie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local
  • LEGE nr. 778 din 29 decembrie 2001 privind organizaţiile interprofesionale pe produse agroalimentare
  • LEGE nr. 309 din 28 iunie 2004 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 77 din 26 octombrie 2017 privind înfiinţarea Centrului Naţional pentru Informaţii Financiare
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 7 din 27 februarie 2003 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale
  • CODUL FISCAL din 22 decembrie 2003 (Legea nr. 571/2003)
  • LEGE nr. 70 din 3 mai 1999 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/1999 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti, la 20 ianuarie 1999
  • LEGE nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masa
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 88 din 14 iulie 2005 privind desemnarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Spiridon" Iaşi ca operator medical al unui elicopter aflat în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi aprobarea modului de operare, funcţionare şi finanţare a asistenţei de urgenţă acordate cu acest elicopter
  • LEGE nr. 281 din 26 noiembrie 2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2018 privind desfiinţarea Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti din subordinea Ministerului Transporturilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 122 din 4 decembrie 2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2003 privind privatizarea Societăţii Comerciale "Roman" - S.A. Braşov şi constituirea parcului industrial pe platforma Societăţii Comerciale "Roman" - S.A.
  • LEGE nr. 179 din 26 iunie 1930 pentru autorizarea comunei urbane Tg. Neamţ de a vinde prin buna învoiala băile Oglinzi, Casei Muncii C.F.R.
  • LEGE nr. 136 din 3 aprilie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2000 privind rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2000
  • LEGE nr. 346 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 85 din 24 iunie 2008 privind stimularea investiţiilor
  • LEGE nr. 1 din 11 ianuarie 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997
  • LEGE nr. 172 din 31 mai 2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2011 pentru modificarea Legii nr. 356/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român
  • LEGE nr. 123 din 2 aprilie 2001 privind regimul străinilor în România
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 119 din 4 noiembrie 2003 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice
  • LEGE nr. 139 din 18 iulie 2012 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2011 privind constituirea Infrastructurii comune de comunicaţii electronice a statului
  • LEGE nr. 132 din 20 iulie 1999 (*republicată*) privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor
  • LEGE nr. 49 din 29 iulie 1991 privind acordarea de indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război
  • LEGE nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
  • LEGE nr. 198 din 2 iulie 2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2007 privind reglementarea situaţiei juridice a unui teren aflat în domeniul public al statului
  • LEGE nr. 207 din 8 noiembrie 2016 privind reglementarea marketingului înlocuitorilor laptelui matern
  • LEGE nr. 80 din 27 aprilie 2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2016 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale, pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 18 din 24 septembrie 1998 cu privire la modificarea şi completarea unor reglementări referitoare la accize şi la taxa pe valoarea adăugată
  • CODUL PENAL din 17 iulie 2009 (LEGEA nr. 286)
  • LEGE nr. 505 din 26 noiembrie 2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor
  • LEGE nr. 312 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2009 privind înfiinţarea Fondului Român de Contragarantare
  • LEGE nr. 87 din 22 iulie 1992 privind angajarea în munca a absolvenţilor învăţămîntului superior, liceal şi postliceal, promoţia 1992
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 155 din 11 noiembrie 2005 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005
  • LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003 drepturilor pacientului
  • LEGE nr. 6 din 17 octombrie 1980 privind modificarea Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi
  • LEGE nr. 280 din 4 iunie 2001 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 60/2000 privind reglementarea activităţilor din sectorul gazelor naturale
  • LEGE nr. 123 din 10 iulie 2012 energiei electrice şi a gazelor naturale
  • LEGE nr. 176 din 30 iunie 2015 pentru ratificarea Protocolului, semnat de România la Varşovia la 25 noiembrie 2014, pentru modificarea Convenţiei privind organizarea şi activitatea Băncii Internaţionale de Cooperare Economică (cu modificările aduse prin protocoalele din 18 decembrie 1970, 23 noiembrie 1977 şi 18 decembrie 1990) şi a Statutului Băncii Internaţionale de Cooperare Economică (cu modificările aduse prin protocoalele din 18 decembrie 1970, 23 noiembrie 1977 şi 18 decembrie 1990), semnate la Moscova la 22 octombrie 1963
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021