Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 17 din 7 august 1990 (*republicată*) privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României*)
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 8 aprilie 2014 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 17 din 7 august 1990 (*republicată*)privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României*) Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 8 aprilie 2014

----- Notă *) Republicată în temeiul art. 107 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, dându-se textelor o nouă numerotare.Legea nr. 17/1990 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 21 octombrie 2002 şi, ulterior, a fost modificată şi completată prin:- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 16 noiembrie 2007, aprobată prin Legea nr. 102/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 15 mai 2008;- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 239/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011;- Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare. Capitolul I Marea teritorială şi apele maritime interioare ale României Articolul 1Prezenta lege reglementează statutul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996. Articolul 2 (1) Marea teritorială a României cuprinde fâşia de mare adiacentă ţărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lăţimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază. (2) Liniile de bază sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului, inclusiv ale ţărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice şi ale altor instalaţii portuare permanente. (3) Coordonatele geografice ale punctelor între care sunt trasate liniile de bază drepte sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. În cazul unor evoluţii obiective de natură să influenţeze punctele între care sunt trasate liniile de bază drepte, coordonatele noilor puncte sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului. (4) Limita exterioară a mării teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanţă de 12 mile marine, măsurată de la punctul cel mai apropiat al liniilor de bază. Articolul 3Marea teritorială a României se delimitează de marea teritorială a statelor vecine prin înţelegeri cu fiecare dintre aceste state, în conformitate cu principiile şi normele dreptului internaţional. Articolul 4Limitele exterioare şi laterale ale mării teritoriale, stabilite conform prevederilor art. 2 şi 3, constituie frontiera de stat maritimă a României. Articolul 5Suprafeţele de apă situate între ţărmul mării şi liniile de bază stabilite în art. 2 constituie apele maritime interioare ale României. Articolul 6 (1) Apele maritime interioare, marea teritorială, solul şi subsolul acestora, precum şi spaţiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul României. (2) În aceste spaţii România îşi exercită suveranitatea în conformitate cu legislaţia sa internă, cu prevederile convenţiilor internaţionale la care este parte şi ţinând seama de principiile şi normele dreptului internaţional. Capitolul II Zona contiguă a României Articolul 7Zona contiguă a României este fâşia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde spre largul mării până la distanţa de 24 mile marine, măsurată de la liniile de bază stabilite în art. 2. Articolul 8În zona sa contiguă, România exercită controlul pentru prevenirea şi reprimarea încălcărilor, pe teritoriul său, ale legilor şi reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei de stat. Capitolul III Zona economică exclusivă a României în Marea Neagră Articolul 9 (1) Zona economică exclusivă a României este instituită în spaţiul marin al ţărmului românesc la Marea Neagră, situat dincolo de limita apelor mării teritoriale şi adiacent acestora, în care România îşi exercită drepturi suverane şi jurisdicţia asupra resurselor naturale ale fundului mării, subsolului acestuia şi coloanei de apă de deasupra, precum şi în ceea ce priveşte diferitele activităţi legate de explorarea, exploatarea, protecţia, conservarea mediului şi gestionarea acestora. (2) În condiţiile specifice determinate de dimensiunile Mării Negre, întinderea zonei economice exclusive a României se stabileşte prin delimitare, pe bază de acord încheiat cu statele vecine ale căror ţărmuri sunt limitrofe sau situate faţă în faţă cu litoralul românesc al Mării Negre, ţinându-se seama de faptul că lăţimea maximă a zonei economice exclusive, în conformitate cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996, poate fi de 200 mile marine măsurate de la liniile de bază prevăzute la art. 2. (3) Delimitarea se face în conformitate cu principiile general recunoscute de dreptul internaţional şi cu respectarea legislaţiei române, prin aplicarea, în funcţie de circumstanţele specifice din fiecare sector de delimitat, a principiilor şi criteriilor de delimitare general recunoscute, astfel încât să se ajungă la o soluţie echitabilă. Articolul 10 (1) În zona economică exclusivă România exercită: a) drepturi suverane de explorare şi exploatare, protecţie, conservare şi gestionare a tuturor resurselor naturale biologice şi/sau nebiologice şi a altor resurse care se află pe fundul mării, în subsolul acestuia, în coloana de apă, în spaţiul aerian de deasupra acestuia; b) drepturi suverane privind alte activităţi legate de explorarea şi exploatarea zonei în scopuri economice, cum sunt producerea de energie cu ajutorul apei, al curenţilor şi al vânturilor; c) drepturi exclusive privind amplasarea şi folosirea de insule artificiale, de instalaţii şi lucrări destinate cercetării ştiinţifice, explorării şi exploatării resurselor naturale din această zonă sau în alte scopuri economice; d) jurisdicţie privind:- amplasarea şi folosirea de insule artificiale, de instalaţii şi lucrări;- cercetarea ştiinţifică marină;- protecţia şi conservarea mediului marin şi a faunei marine; e) alte drepturi prevăzute în prezenta lege sau în alte acte normative ale României şi de normele general recunoscute ale dreptului internaţional. (2) Drepturile suverane şi jurisdicţia prevăzute la alin. (1) se realizează în conformitate cu legislaţia României. Articolul 11România poate coopera în zona sa economică exclusivă, prin organele sale competente, cu celelalte state riverane la Marea Neagră, pentru asigurarea conservării, explorării şi exploatării raţionale a resurselor biologice, protecţiei şi apărării mediului marin, îndeosebi în sectoarele direct învecinate cu această zonă, ţinându-se seama de caracteristicile specifice ale Mării Negre ca mare semiînchisă şi cu potenţial biologic redus. Articolul 12 (1) În zona economică exclusivă a României toate statele, riverane sau fără litoral, se bucură, în conformitate cu normele general recunoscute ale dreptului internaţional, de libertăţile de navigaţie, de survol şi de a instala cabluri şi conducte submarine, precum şi de libertatea de a utiliza marea în alte scopuri licite pe plan internaţional, legate de exercitarea acestor libertăţi, în condiţiile respectării prevederilor prezentei legi şi ale altor acte normative ale României. (2) Pe axul traseului cablurilor şi conductelor montate în mare se instituie zone de securitate şi protecţie, care se întind până la 1.000 de metri de o parte şi de alta a acestuia. Articolul 13 (1) România are interese prioritare în legătură cu stocurile de peşti anadromi care se reproduc în apele sale şi are răspunderea principală pentru aceste specii, exercitându-şi în consecinţă drepturile cu privire la ele. (2) Organele competente române iau măsuri pentru a asigura conservarea stocurilor acestor specii de peşti anadromi prin acţiuni corespunzătoare şi stabilirea de norme privind reglementarea pescuitului lor, inclusiv stabilirea capturii totale autorizate, şi cooperează în acest scop cu organele altor state interesate, în cazul în care speciile menţionate migrează dincolo de limitele zonei economice exclusive a României. Articolul 14 (1) România asigură utilizarea optimă a resurselor piscicole şi a altor resurse biologice, prin luarea măsurilor tehnice sau de altă natură ce se impun cu privire la conservarea şi gestionarea lor în toate apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive, cu luarea în considerare a celor mai sigure date ştiinţifice, iar în cazurile în care consideră necesar, în colaborare cu organizaţiile internaţionale având competenţă în acest domeniu şi la care România este sau nu este membră. (2) În acest scop organele competente române stabilesc anual volumul total autorizat al capturilor pentru fiecare specie de peşte şi alte resurse biologice, adoptă măsuri tehnice şi de altă natură pentru a asigura un pescuit raţional şi conservarea, protecţia şi regenerarea resurselor biologice, asigurând respectarea legislaţiei române în materie privind monitorizarea prin satelit a navelor de pescuit, inclusiv inspecţia, reţinerea, sechestrarea şi urmărirea judiciară a navelor de pescuit care încalcă drepturile suverane ale statului român. (3) Stocurile de peşti anadromi care se reproduc în cursurile de apă ale României nu pot fi pescuite decât în apele situate în interiorul limitelor zonei sale economice exclusive. (4) În ceea ce priveşte respectarea reglementărilor privind stocurile de peşti ce habitează sau traversează ape situate în zonele economice exclusive ale altor state ori migrează în apele internaţionale, cooperarea României va fi asigurată prin acorduri specifice, în vederea conservării şi gestiunii acestor stocuri, şi ţinând seama, în mod corespunzător, de interesele şi de responsabilităţile sale. Articolul 15 (1) Organele competente române pot permite accesul navelor de pescuit ale altor state în zona economică exclusivă a României, pe bază de acorduri, în condiţii de reciprocitate, cu respectarea legilor şi a reglementărilor române, precum şi a normelor general recunoscute ale dreptului internaţional, în scopul exploatării unui eventual excedent al volumului total autorizat al capturilor. (2) Statele care participă, pe bază de acord cu România, la măsuri care urmăresc reînnoirea stocurilor de peşti anadromi şi la refacerea resurselor piscicole şi a altor resurse biologice din zona sa economică exclusivă, îndeosebi prin finanţarea acestor măsuri, sunt luate în considerare cu prioritate la realizarea prevederilor alin. (1). Articolul 16 (1) În zona sa economică, România are jurisdicţie exclusivă asupra insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor, inclusiv dreptul de a exercita controlul pentru prevenirea infracţiunilor şi a altor încălcări privind legile şi reglementările sale în domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al imigraţiei, precum şi în legătură cu legile şi regulamentele privind securitatea. (2) În jurul insulelor artificiale, al instalaţiilor şi lucrărilor din zona economică exclusivă a României se instituie zone de securitate şi protecţie care se întind până la 500 de metri de la fiecare punct al limitelor lor exterioare, în afară de cazurile în care se prevede altfel prin norme internaţionale general recunoscute. Organele române competente stabilesc şi instituie în aceste zone măsurile care se impun pentru asigurarea securităţii şi protecţiei atât a navigaţiei, cât şi a insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor. (3) Organizaţiile, companiile, persoanele fizice şi juridice, române şi străine, care au dreptul să amplaseze, să menţină şi să exploateze insulele artificiale, instalaţiile şi lucrările sus-menţionate, sunt obligate să asigure şi să menţină în stare de funcţionare mijloacele permanente de avertizare asupra existenţei acestora. (4) Instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalaţii şi lucrări, instituirea în jurul lor a zonelor de securitate şi protecţie, precum şi desfiinţarea completă sau parţială a acestor instalaţii şi lucrări se comunică prin avize pentru navigatori emise de autorităţile române competente, împreună cu toate datele necesare identificării acestora. Capitolul IV Trecerea inofensivă prin marea teritorială Secţiunea A Reguli aplicabile tuturor navelor străine Articolul 17 (1) Trecerea inofensivă a navelor străine prin marea teritorială a României se efectuează în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de alte reglementări în vigoare, cu respectarea normelor dreptului internaţional. (2) Prin trecere se înţelege faptul de a naviga în marea teritorială în scopul: a) de a o traversa fără a intra în apele maritime interioare ori fără a ancora într-o radă sau a face escală într-o instalaţie portuară situată în afara apelor maritime interioare; b) de a intra în apele maritime interioare şi a ancora într-o radă sau a face escală într-o instalaţie portuară sau de a le părăsi. (3) Trecerea trebuie să fie neîntreruptă şi rapidă. Navele vor urma drumurile maritime, şenalele şi pasele recomandate, specificate de hărţile maritime şi în documentele de navigaţie. (4) Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea sau ancorarea, în afara cazurilor când acestea sunt impuse de nevoile navigaţiei sau ca urmare a unui caz de forţă majoră ori avarie, pentru salvarea persoanelor sau pentru ajutorarea navelor şi aeronavelor aflate în pericol. Articolul 18 (1) Trecerea unei nave străine prin marea teritorială este inofensivă atât timp cât nu aduce atingere păcii, ordinii publice sau securităţii naţionale. (2) Se consideră că trecerea aduce atingere păcii, ordinii publice sau securităţii naţionale dacă o asemenea navă desfăşoară, în marea teritorială sau în apele maritime interioare, una dintre următoarele activităţi: a) ameninţarea cu forţa sau folosirea forţei împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a României sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului internaţional; b) manevre sau exerciţii cu arme de orice fel; c) culegerea de informaţii în detrimentul apărării sau securităţii naţionale; d) propaganda care prejudiciază interesele apărării sau ale securităţii naţionale; e) decolarea de pe nave, apuntarea sau îmbarcarea pe nave a oricărui fel de aparate de zbor; f) lansarea, debarcarea sau îmbarcarea de tehnică militară, scafandri, submarine, alte vehicule submersibile sau amfibii şi de orice alte instalaţii în măsură să execute cercetări acvatice sau subacvatice; g) îmbarcarea sau debarcarea de mărfuri, stupefiante şi substanţe psihotrope, fonduri băneşti sau de persoane, contrar legilor şi reglementărilor în vigoare, inclusiv vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare; h) poluarea deliberată şi gravă, de orice natură, a apei şi a mediului marin, a spaţiului aerian de deasupra apei sau afectarea deliberată şi gravă a ecosistemelor marine; i) orice activitate de pescuit sau altă activitate de explorare ori exploatare ilegală a resurselor naturale şi biologice; j) orice activitate de cercetări ştiinţifice, arheologice sau ridicări hidrografice; k) orice activitate care se desfăşoară cu încălcarea reglementărilor internaţionale în domeniul radiocomunicaţiilor sau care poate perturba funcţionarea sistemelor de comunicaţii sau a oricărui alt echipament sau instalaţii; l) orice altă activitate care nu are o legătură directă cu trecerea sau care se desfăşoară cu încălcarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. Articolul 19În marea teritorială, în apele maritime interioare şi în porturile României este interzis accesul oricărei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere în masă, sau care transportă asemenea arme sau muniţie pentru acestea, precum şi orice alte mărfuri sau produse interzise de legile României. Articolul 20Navele străine cu propulsie nucleară pot intra în rade sau în porturi numai cu aprobarea prealabilă a organelor române competente, care va fi solicitată cu cel puţin 30 de zile înainte de data intrării. Articolul 21 (1) Navele străine cu propulsie nucleară şi navele care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe periculoase sunt obligate, atunci când se află în trecere prin marea teritorială, să aibă asupra lor documentele prevăzute de acordurile internaţionale pentru aceste nave şi încărcătura pe care o transportă şi să ia măsurile speciale de precauţie prevăzute de aceste acorduri. (2) Navele străine care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe ori deşeuri periculoase sau nocive pot trece prin marea teritorială numai cu aprobarea organelor române competente. Aprobarea trebuie solicitată cu cel puţin 30 de zile înainte de data estimată a intrării în marea teritorială a României. (3) Pe timpul trecerii inofensive a navelor prevăzute la alin. (2) oprirea sau ancorarea nu este permisă, în afara cazurilor prevăzute la art. 17. (4) Navele străine cu propulsie nucleară sau care transportă substanţe radioactive ori alte substanţe sau deşeuri periculoase ori nocive vor utiliza numai căile de navigaţie desemnate de autoritatea română competentă şi vor respecta dispozitivele de separare a traficului prescrise. Articolul 22 (1) Controlul documentelor de siguranţă a navelor cu propulsie nucleară şi a navelor care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe periculoase, controlul dozimetric şi celelalte controale legate de protecţia mediului înconjurător se execută de organele române competente, în locuri stabilite de către acestea. Pe timpul staţionării navelor în porturi sau în rade pot fi executate controale suplimentare. (2) Dacă în urma controlului se constată că prezenţa unei nave poate duce la consecinţe periculoase, organele române competente pot dispune ca, într-un termen stabilit, nava respectivă să părăsească marea teritorială. Articolul 23Navele străine aflate în trecere prin marea teritorială sau staţionate în rade ori în porturi nu vor folosi mijloacele de navigaţie radio, aparatura hidroacustică şi de radiocomunicaţii, sistemele electronice şi optice de observare decât pentru necesităţile siguranţei navigaţiei şi staţionării la ancoră, precum şi pentru a comunica cu autorităţile portuare şi a realiza traficul radio, în clar sau folosind coduri, cu staţiile româneşti de pe uscat, potrivit regulilor şi procedurilor prevăzute în Regulamentul radiocomunicaţiilor care este anexă la Convenţia internaţională a telecomunicaţiilor. Articolul 24Organele române competente vor lua măsurile necesare pentru a preveni orice încălcare a condiţiilor stabilite prin reglementările în vigoare cu privire la admiterea navelor străine în apele maritime interioare sau la instalaţiile portuare şi vor folosi orice mijloace legale, inclusiv de constrângere pentru a împiedica trecerea oricărei nave străine prin apele maritime interioare sau marea teritorială, dacă această trecere nu este inofensivă. Articolul 25 (1) Organele române competente pot suspenda temporar, în anumite zone ale mării teritoriale, trecerea inofensivă a navelor străine, ori de câte ori această suspendare este cerută de asigurarea securităţii ţării sau este necesară pentru a se putea executa exerciţii militare. (2) Măsurile de suspendare a trecerii inofensive prevăzute la alin. (1) vor fi publicate în "avize pentru navigatori" emise de organele române competente. Secţiunea B Reguli aplicabile navelor străine folosite în scopuri comerciale Articolul 26 (1) Jurisdicţia penală a României se aplică cu privire la orice infracţiune săvârşită pe teritoriul român de către persoane îmbarcate la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale, precum şi cu privire la orice infracţiune săvârşită la bordul unei asemenea nave, pe timpul când aceasta se află în porturile româneşti sau în apele maritime interioare. (2) Jurisdicţia penală a României nu se va exercita la bordul unei nave străine folosite în scopuri comerciale, care trece prin marea teritorială, cu privire la o infracţiune săvârşită la bordul acesteia, cu excepţia cazurilor când: a) infracţiunea a fost săvârşită de un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie care are domiciliul pe teritoriul României; b) infracţiunea este îndreptată împotriva intereselor României sau împotriva unui cetăţean român, ori a unei persoane rezidente pe teritoriul României; c) infracţiunea este de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică în ţară sau ordinea în marea teritorială; d) exercitarea jurisdicţiei române este necesară pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substanţe psihotrope; e) asistenţa autorităţilor române a fost cerută, în scris, de căpitanul navei ori de un agent diplomatic sau un funcţionar consular al cărui pavilion îl arborează nava. Articolul 27Jurisdicţia penală a României se aplică şi în cazul încălcării prevederilor prezentei legi cu privire la zona economică exclusivă a României de către persoane îmbarcate la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale, dacă faptele sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sunt considerate infracţiuni. Articolul 28Jurisdicţia penală la bordul unei nave sub pavilionul unui stat cu care România a încheiat o convenţie consulară sau un alt acord similar se exercită cu respectarea prevederilor acestora. Articolul 29 (1) În exercitarea jurisdicţiei României organele române competente vor putea dispune, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, reţinerea sau sechestrarea unei nave străine folosite în scopuri comerciale şi vor putea lua măsuri de executare silită împotriva unei asemenea nave care se găseşte în marea teritorială, în apele maritime interioare sau în zona contiguă a României, pentru asigurarea executării obligaţiilor contractate sau a altor obligaţii asumate de nava respectivă în timpul sau în legătură cu trecerea sa prin marea teritorială sau prin apele maritime interioare ale României, precum şi pentru alte pretenţii rezultând din evenimente de navigaţie care au avut ca urmare avarii ale navei sau încărcăturii, ori rezultând din abordaje, asistenţă sau salvare, precum şi pentru despăgubiri, taxe şi altele asemenea. (2) În cazul încălcării drepturilor suverane ale statului român de explorare, exploatare, protecţie, conservare şi gestionare a mediului şi a resurselor biologice din zona economică exclusivă, autorităţile române vor putea lua măsurile necesare, în conformitate cu dispoziţiile legale române în vigoare şi cu convenţiile internaţionale la care România este parte, inclusiv inspectarea sau reţinerea unei nave străine folosite în scopuri comerciale. Nava reţinută şi echipajul său vor fi eliberate imediat după depunerea unei cauţiuni sau a unei alte garanţii corespunzătoare. Secţiunea C Reguli aplicabile navelor militare străine, submarinelor şi celorlalte vehicule submersibile, precum şi altor nave de stat folosite pentru servicii guvernamentale Articolul 30 (1) Navele militare străine, submarinele şi celelalte vehicule submersibile, precum şi navele sub pavilion străin folosite pentru servicii guvernamentale pot intra în marea teritorială, în porturi şi rade numai cu aprobarea prealabilă a Guvernului român, exceptându-se cazurile de avarie sau adăpostire de furtună. (2) Aprobarea se solicită cu cel puţin 30 de zile înainte de data la care ar urma să aibă loc trecerea prin marea teritorială sau vizitarea porturilor sau radelor, cu excepţia cazurilor când între România şi statul pavilionului s-a convenit altfel. Articolul 31Submarinele şi celelalte vehicule submersibile străine în trecere prin marea teritorială sunt obligate să navigheze la suprafaţă şi să arboreze pavilionul naţional. Cele care se vor afla în imersiune vor fi constrânse să iasă la suprafaţă. În cazul când, din cauza unei avarii nu pot ieşi la suprafaţă, acestea sunt obligate să semnalizeze, prin toate mijloacele, despre situaţia în care se află. Articolul 32Dacă o navă militară străină încalcă legile şi reglementările României în apele maritime interioare sau în marea teritorială şi nu ţine seama de avertismentul ce i-a fost dat de a se conforma acestora, va fi somată să părăsească imediat marea teritorială a României. Articolul 33Răspunderea pentru orice prejudicii sau daune cauzate de către o navă militară străină ori de orice altă navă de stat folosită pentru servicii guvernamentale sau în scopuri necomerciale, precum şi de către persoane care fac parte din echipajul acestor nave, pe timpul când nava respectivă s-a aflat în porturi, în apele maritime interioare, în marea teritorială şi în zona economică exclusivă ale României, revine statului sub al cărui pavilion se află nava. Articolul 34Sub rezerva excepţiilor prevăzute în secţiunea A şi a condiţiilor art. 30-33, navele militare străine şi alte nave de stat străine folosite pentru servicii guvernamentale se bucură de imunitate de jurisdicţie pe timpul cât se află în porturi, în apele maritime interioare şi în marea teritorială ale României. Capitolul V Dreptul de urmărire în afara mării teritoriale Articolul 35 (1) O navă străină folosită în scopuri comerciale poate fi urmărită în afara mării teritoriale a României şi poate fi reţinută pentru a fi trasă la răspundere, dacă există motive întemeiate să se creadă că acea navă a încălcat legile şi reglementările române pe timpul cât s-a aflat în apele maritime interioare, în marea teritorială, în zona contiguă sau în zona economică exclusivă a României. (2) Urmărirea poate începe atunci când nava străină sau una dintre ambarcaţiunile acesteia se găseşte în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona contiguă a României şi nu poate să fie continuată dincolo de limitele mării teritoriale sau ale zonei contigue, decât cu condiţia să nu fie întreruptă. (3) Urmărirea începe când nava străină nu se conformează semnalului de oprire şi poate continua, fără întrerupere, până la intrarea navei urmărite în marea teritorială a propriului său stat sau a unui alt stat. (4) Nava reţinută conform prevederilor acestui articol poate fi condusă până la cel mai apropiat port românesc, pentru cercetări şi aplicarea de sancţiuni. (5) Dacă o navă a fost reţinută în afara mării teritoriale, în împrejurări care nu justifică exercitarea dreptului de urmărire, ea va fi despăgubită pentru orice pierdere sau daună suferită ca urmare a acestei acţiuni. (6) Dreptul de urmărire nu poate fi exercitat decât de navele şi de aeronavele Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Afacerilor Interne, autorizate în acest scop. Articolul 36 (1) Dreptul de urmărire prevăzut la art. 35 se aplică şi în cazul încălcării de către o navă străină, folosită în scopuri comerciale, a legislaţiei române cu privire la zona economică exclusivă a României în Marea Neagră. (2) În acest caz, urmărirea poate începe numai când nava străină în cauză sau una dintre ambarcaţiunile sale se găseşte în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României. Capitolul VI Cercetarea ştiinţifică în marea teritorială şi în zona economică exclusivă ale României Articolul 37Activitatea de cercetare ştiinţifică, precum şi cea de prospectare şi de amenajare a navigaţiei în marea teritorială a României se realizează de către instituţiile române de specialitate, în baza programelor şi proiectelor aprobate şi cu avizul organelor române competente. Articolul 38Persoanele fizice sau juridice străine pot participa la cercetări ştiinţifice în marea teritorială a României numai cu autorizarea expresă a organelor române, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare şi condiţiilor specifice stabilite de către acestea. Articolul 39 (1) Cercetările ştiinţifice marine în zona economică exclusivă a României se efectuează numai cu autorizarea organelor române competente, în conformitate cu legislaţia României, ţinându-se seama şi de convenţiile internaţionale la care România este parte. (2) Cercetările ştiinţifice în zona economică exclusivă a României, efectuate în scopuri exclusiv paşnice şi pentru lărgirea şi aprofundarea cunoştinţelor ştiinţifice în domeniul marin, în folosul întregii omeniri, se pot face şi de către state străine sau organizaţii internaţionale, precum şi de către persoane fizice sau juridice străine, dar numai cu acordul prealabil al organelor competente române. Acestea din urmă au dreptul să refuze, în mod discreţionar, executarea unui proiect de cercetare ştiinţifică marină în zona economică exclusivă a României în următoarele cazuri: a) dacă proiectul are o incidenţă directă asupra explorării şi exploatării resurselor naturale, biologice sau nebiologice; b) dacă proiectul prevede forări pe fundul mării, utilizarea de explozivi sau introducerea de substanţe nocive în mediul marin; c) dacă proiectul prevede construirea, exploatarea sau utilizarea insulelor artificiale, a instalaţiilor şi lucrărilor prevăzute la art. 16; d) dacă datele şi informaţiile privind proiectul, natura şi obiectivele lui sunt inexacte sau dacă autorul ori beneficiarul proiectului nu s-a achitat de obligaţiile contractate printr-un proiect de cercetare anterior, faţă de statul român; e) dacă există indicii sau motive întemeiate care duc la concluzia că prin realizarea proiectului se poate aduce atingere drepturilor suverane şi jurisdicţiei României asupra zonei sale economice exclusive prevăzute de prezenta lege şi de prevederile dreptului internaţional. Articolul 40Statele străine, organizaţiile internaţionale cu competenţă în acest domeniu, precum şi persoanele fizice şi juridice străine care intenţionează să întreprindă cercetări ştiinţifice marine în zona economică exclusivă a României au obligaţia de a furniza organelor competente române, cu cel puţin 6 luni înainte de data propusă pentru începerea derulării proiectului de cercetare ştiinţifică marină, toate informaţiile pe care acestea le solicită. Articolul 41În desfăşurarea cercetărilor ştiinţifice marine în zona economică exclusivă a României statele străine, organizaţiile internaţionale cu competenţă în acest domeniu, precum şi persoanele fizice şi juridice străine care au obţinut acordul organelor române competente în acest scop sunt obligate: a) să asigure participarea reprezentanţilor statului român la lucrările de cercetare ştiinţifică marină, inclusiv la bordul navelor şi al altor ambarcaţiuni de cercetare ştiinţifică marină; b) să permită organelor competente române, la cererea acestora, accesul la toate eşantioanele şi datele obţinute în cadrul cercetărilor ştiinţifice marine şi să prezinte acestora rapoartele preliminare, rezultatele finale şi concluziile după încheierea cercetărilor, precum şi datele care pot fi reproduse şi eşantioanele care pot fi fracţionate; c) să furnizeze organelor competente române, la cererea acestora, o evaluare a datelor, eşantioanelor şi a rezultatelor cercetării şi să le ajute la interpretarea lor; d) să nu difuzeze rezultatele cercetărilor, nici chiar parţial, pe plan internaţional, pe căi naţionale sau internaţionale, fără a solicita şi fără a obţine acordul organelor competente române; e) să ridice instalaţiile şi materialele utilizate, după încetarea activităţii de cercetare ştiinţifică, dacă nu s-a convenit altfel; f) să nu afecteze în niciun fel prin activitatea pe care o desfăşoară drepturile suverane şi jurisdicţia României asupra mării teritoriale şi zonei sale economice exclusive prevăzute în prezenta lege. Articolul 42 (1) Organele române competente au dreptul să ceară suspendarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică marină în curs de desfăşurare în zona economică exclusivă a României, pentru următoarele situaţii, dacă acestea nu sunt înlăturate într-un termen stabilit în acest scop: a) lucrările nu sunt efectuate în conformitate cu informaţiile comunicate conform art. 40, pe baza cărora organele competente române şi-au dat consimţământul; b) statul sau organizaţia internaţională competentă ori persoanele fizice şi juridice străine care desfăşoară lucrările respective nu respectă dispoziţiile art. 41. (2) Organele române competente au dreptul să ceară încetarea tuturor lucrărilor de cercetare ştiinţifică marină în toate cazurile în care nerespectarea art. 40 echivalează cu o modificare importantă a proiectului sau a lucrărilor de cercetare. (3) Ordinul de suspendare dat potrivit prevederilor alin. (1) va putea fi revocat de organele competente române, iar proiectul de cercetare ştiinţifică va putea continua de îndată ce statul sau organizaţia internaţională competentă ori persoanele fizice şi juridice care efectuează aceste lucrări de cercetare ştiinţifică marină s-au conformat condiţiilor prevăzute la art. 40 şi 41. Capitolul VII Protecţia mediului marin Articolul 43 (1) Prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin, provocată sau care este legată de activităţile din apele maritime interioare, din marea teritorială, din zona economică exclusivă şi din atmosfera de deasupra acestora, se realizează în conformitate cu legislaţia română în vigoare şi cu convenţiile internaţionale la care România este parte. (2) Organele române competente stabilesc norme şi iau măsuri pentru protejarea şi conservarea mediului marin, precum şi pentru prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin şi în legătură cu menţinerea securităţii şi a protecţiei navigaţiei specifice zonei respective şi asigură respectarea şi aplicarea acestora în porturi, în apele maritime interioare, în marea teritorială şi în zona economică exclusivă ale României. (3) Măsurile luate în aplicarea prevederilor prezentului capitol vizează toate sursele de poluare a mediului marin. Ele includ, în special, măsurile care limitează: a) evacuarea de substanţe toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales substanţe nedegradabile, provenind din surse terestre, din atmosferă ori prin atmosferă sau prin scufundare; b) poluarea de către nave, îndeosebi măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţă cazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare, a se preveni deversările, fie că sunt intenţionate sau nu, şi pentru a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea navelor şi componenţa/structura personalului afectat acestora; c) poluarea provenind de la instalaţiile sau aparatura utilizată pentru explorarea ori exploatarea resurselor naturale de pe fundul mării şi din subsolul ei, în mod deosebit măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţă cazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi şi componenţa/structura personalului afectat acestora; d) poluarea provenind de la celelalte instalaţii sau aparaturi care funcţionează în mediul marin, aplicând măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţă cazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi şi componenţa/structura personalului afectat acestora. (4) Măsurile luate potrivit prevederilor prezentului capitol cuprind şi acele măsuri necesare pentru protejarea şi conservarea ecosistemelor rare sau delicate, precum şi a mediului de viaţă al speciilor şi organismelor marine al căror număr este în scădere, care sunt ameninţate sau pe cale de dispariţie. Articolul 44Este interzisă, potrivit legislaţiei în vigoare, poluarea de orice natură a apelor maritime interioare, a mării teritoriale şi a zonei economice exclusive, precum şi a atmosferei de deasupra acestora, prin orice mod sau mijloace, cum ar fi: deversarea, aruncarea, scufundarea sau degajarea de pe nave ori alte instalaţii plutitoare, submersibile sau fixe, de pe aparate de zbor, precum şi de către surse aflate pe ţărm a unor substanţe sau deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum şi a altor substanţe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării, sau a altor reziduuri ori materiale care pot să producă pagube ţărmului românesc ori să creeze obstacole în calea utilizării legitime a mării. Articolul 45 (1) În cazul în care există motive întemeiate să se creadă că o navă folosită în scopuri comerciale, care se află în apele maritime interioare sau în marea teritorială ori care a trecut sau navighează prin zona economică exclusivă a României, a încălcat prevederile legislaţiei române sau regulile internaţionale privind prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin, organele române competente sunt în drept să ceară navei respective explicaţii în legătură cu faptele care îi sunt imputate, precum şi să inspecteze această navă, în cazul în care ar refuza să prezinte explicaţiile cerute ori dacă explicaţiile primite nu concordă cu faptele, iar atunci când elementele de probă o justifică, să intenteze o acţiune judiciară în legătură cu această încălcare, în conformitate cu legislaţia română, şi, printre alte măsuri necesare, să ordone, sub rezerva normelor dreptului internaţional, reţinerea navei. (2) În cazul în care există dovezi evidente că o navă folosită în scopuri comerciale, care se află în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României, a încălcat prevederile legislaţiei române sau regulile internaţionale privind prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin, prin imersiune sau deversări ale unor substanţe ori deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum şi ale altor substanţe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării, care au produs sau riscă să producă, prin poluare, riscuri şi daune importante ţărmului românesc ori intereselor statului român sau oricăror resurse din apele sale maritime interioare, marea sa teritorială sau din zona sa economică exclusivă, organele române competente sunt în drept să intenteze o acţiune judiciară în legătură cu această încălcare, în conformitate cu legislaţia română, şi să ordone, sub rezerva normelor dreptului internaţional şi dacă elementele de probă o justifică, reţinerea navei. Articolul 46Dacă o navă străină folosită în scopuri comerciale se află într-un port românesc sau la o instalaţie terminală în larg, organele competente române pot iniţia procedurile legale în legătură cu orice încălcare făcută de această navă, iar dacă nava se află în apele maritime interioare, în marea teritorială, în zona contiguă sau în zona economică exclusivă a României, poate fi urmărită şi reţinută în conformitate cu prevederile art. 29, 35 şi 36. Articolul 47 (1) În sensul prezentei legi:1. prin poluarea mediului marin se înţelege introducerea de către orice persoană fizică sau juridică, direct ori indirect, de substanţe sau energie în mediul marin, când aceasta are sau poate avea efecte vătămătoare, cum ar fi daune aduse resurselor biologice, faunei şi florei marine, riscuri pentru sănătatea omului, piedici pentru activităţile marine, inclusiv pescuitului şi celorlalte utilizări legitime ale mării, alterarea calităţii apei mării din punct de vedere al întrebuinţării acesteia şi degradarea valorilor sale de agrement;2. prin scufundare se înţelege: a) orice evacuare deliberată de deşeuri sau de alte materii de pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare; b) orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave, platforme sau alte lucrări;3. prin Convenţia Marpol 73/78 se înţelege Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978, la care România a aderat prin Legea nr. 6/1993, în versiunea sa actualizată;4. prin deversare se înţelege orice evacuare provenită de la o navă, oricare ar fi cauza acesteia, conform definiţiei prevăzute la art. 2 din Convenţia Marpol 73/78;5. prin navă se înţelege orice construcţie maritimă, indiferent de pavilion, inclusiv ambarcaţiunile cu aripi portante, vehiculele cu pernă de aer, submersibilele, mijloacele plutitoare şi platformele fixe sau plutitoare;6. prin substanţe poluante se înţelege substanţele prevăzute în anexele I (Hidrocarburi) şi II (Substanţe lichide nocive în vrac) la Convenţia Marpol 73/78;7. prin persoană juridică se înţelege orice entitate juridică având acest statut în temeiul legislaţiei naţionale în vigoare, cu excepţia statelor sau a organismelor publice care acţionează în exerciţiul autorităţii statului, precum şi a organizaţiilor internaţionale publice. (2) Termenul scufundare, în sensul alin. (1) pct. 2, nu vizează: a) evacuarea de deşeuri sau de alte materii provenind direct sau indirect din exploatarea normală a navelor, aeronavelor, platformelor ori a altor lucrări plasate pe mare, precum şi de la echipamentul acestora, cu excepţia deşeurilor sau a altor materii transportate de nave ori transbordate pe nave, aeronave, platforme ori alte lucrări plasate pe mare, care sunt folosite pentru eliminarea acestor materii sau provenite din tratarea unor asemenea deşeuri ori a altor materii la bordul acestor nave, aeronave, platforme sau lucrări; b) depozitarea unor materii în alt scop decât simpla lor eliminare, sub rezerva ca această depozitare să nu contravină scopurilor prezentei legi. Articolul 48 (1) În cazul în care în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României are loc o coliziune de nave, o eşuare sau o altă avarie maritimă, iar acţiunile legate de un asemenea eveniment pot avea consecinţe dăunătoare pentru mediul şi fauna marină, precum şi pentru apele maritime interioare, marea teritorială, zona economică exclusivă sau pentru ţărmul românesc, organele române competente sunt în drept să adopte măsurile necesare, corespunzător cu paguba efectivă sau cu ameninţarea pe care o reprezintă, în scopul apărării împotriva poluării sau ameninţării cu poluarea, şi să asigure respectarea acestor măsuri dincolo de limitele mării teritoriale. (2) Scufundarea de deşeuri în marea teritorială, zona economică exclusivă a României sau pe platoul continental al României, astfel cum este acesta definit la art. 76 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, nu poate avea loc fără acordul prealabil expres al organelor române competente; acestea au dreptul să autorizeze, să reglementeze şi să controleze această scufundare, după ce au examinat în modul cuvenit problema împreună cu celelalte state pentru care această scufundare poate, datorită situaţiei lor geografice, să cauzeze, prin poluare, prejudicii acestora şi mediului lor înconjurător. Capitolul VIII Sancţiuni Articolul 49 (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă deversarea de substanţe poluante de pe o navă în: a) apele maritime interioare sau acvatoriile porturilor, în care se aplică Convenţia Marpol 73/78; b) marea teritorială; c) zona economică exclusivă sau într-o zonă echivalentă stabilită în conformitate cu dreptul internaţional; d) marea liberă. (2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârşită din culpă, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. (3) Fapta prevăzută la alin. (1) care a cauzat o deteriorare semnificativă a calităţii apelor sau prejudicii semnificative vieţii marine se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani. (4) Fapta prevăzută la alin. (3), săvârşită din culpă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Articolul 50În măsura în care nu contravine prevederilor dreptului internaţional, jurisdicţia penală a României se aplică şi pentru faptele prevăzute la art. 49 săvârşite de pe nave străine: a) în zona economică exclusivă a României sau într-o zonă echivalentă stabilită în conformitate cu dreptul internaţional; b) în afara teritoriului României şi a zonei economice exclusive, dar care au cauzat sau riscă să cauzeze poluare pe teritoriul său ori în zona sa economică exclusivă, iar nava se află în mod voluntar într-un port sau terminal în larg al României; c) în marea liberă, iar nava se află în mod voluntar într-un port sau terminal în larg al României. Articolul 51 (1) În aplicarea art. 230 alin. 1 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, ratificată prin Legea nr. 110/1996, faptele prevăzute la art. 49 săvârşite de pe o navă străină în afara teritoriului României se pedepsesc cu amendă în cazurile în care jurisdicţia penală a României se aplică conform regulilor de drept intern sau internaţional. (2) În aplicarea art. 230 alin. 2 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, faptele prevăzute la art. 49 alin. (1), (2) şi (4) săvârşite de pe o navă străină în marea teritorială a României se pedepsesc cu amendă. Articolul 52 (1) Nu intră sub incidenţa art. 49 şi 51 deversările de substanţe poluante care provin de la navele de război, de la navele de război auxiliare, precum şi de la alte nave aparţinând statului român ori altui stat sau exploatate de acesta şi utilizate în momentul deversării exclusiv pentru un serviciu public, necomercial. (2) Nu intră sub incidenţa art. 49 şi 51 deversările de substanţe poluante care au fost produse în condiţiile prevăzute de regulile 15, 34, 4.1 sau 4.3 din anexa I revizuită ori de regulile 13, 3.1.1 sau 3.1.3 din anexa II revizuită la Convenţia Marpol 73/78. (3) Nu intră sub incidenţa art. 49 şi 51 faptele săvârşite de proprietar, de comandant sau de echipajul navei, dacă deversarea de substanţe poluante a fost produsă în condiţiile prevăzute de Regula 4.2 din anexa I revizuită sau de Regula 3.1.2 din anexa II revizuită la Convenţia Marpol 73/78. Articolul 53 (1) În cazul în care Autoritatea Navală Română constată săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezenta lege sau are cunoştinţă de riscul săvârşirii unei asemenea infracţiuni care cauzează ori poate cauza o poluare iminentă, trebuie să informeze de îndată celelalte state membre susceptibile de a fi expuse acestor prejudicii, precum şi Comisia Europeană. (2) În cazul în care Autoritatea Navală Română constată săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezenta lege sau are cunoştinţă de riscul săvârşirii unei asemenea infracţiuni, care poate fi supusă jurisdicţiei unui alt stat membru, trebuie să informeze de îndată respectivul stat membru cu privire la aceasta. (3) Autoritatea Navală Română notifică de îndată statului de pavilion al navei sau oricărui alt stat în cauză măsurile luate în aplicarea prevederilor prezentei legi. Articolul 54 (1) În cazul infracţiunilor care atrag competenţa mai multor state membre, România, prin autorităţile centrale competente, va coopera cu statele membre implicate, în special în ceea ce priveşte stabilirea condiţiilor de urmărire penală, precum şi a normelor privind asistenţa judiciară reciprocă. (2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Secretariatul general al Consiliului cu privire la decizia României de a aplica jurisdicţia sa penală pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege, săvârşite de unul dintre resortisanţii săi, în cazul în care acestea pot fi pedepsite penal la locul în care au fost săvârşite sau în cazul în care locul în care au fost săvârşite nu intră sub nicio jurisdicţie teritorială, precum şi pentru infracţiunile săvârşite în beneficiul unei persoane juridice al cărei sediu social este situat pe teritoriul său. Articolul 55Se desemnează Autoritatea Navală Română ca punct de contact, în special în vederea schimbului de informaţii prevăzute la art. 53. Aceasta va transmite Comisiei Europene datele sale de contact. Articolul 56În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 49, constatarea săvârşirii acestora şi cercetarea penală revin organelor de urmărire penală. Articolul 57 (1) Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni: a) încălcarea interdicţiei prevăzute la art. 19; b) aducerea ilegală în ţară, în scopul deversării, aruncării sau scufundării în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României sau al degajării în atmosfera de deasupra acestora, de pe nave sau de pe alte instalaţii plutitoare sau fixe, de pe aparate de zbor ori vehicule submersibile, de substanţe ori deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi sau alte substanţe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării, ori de alte reziduuri sau materiale care pot să producă pagube ţărmului românesc ori să creeze obstacole în calea utilizării legitime a mării, inclusiv în scopuri turistice; c) pescuitul industrial sau altă activitate de explorare şi exploatare ilegală a resurselor naturale şi biologice ale apelor maritime interioare, ale mării teritoriale sau ale zonei economice exclusive a României, inclusiv ale fundului mării şi ale subsolului din aceste zone; d) sabordarea unei nave în apele maritime interioare, în marea teritorială ori eşuarea ei la ţărm; e) intrarea în porturile româneşti, fără aprobarea organelor române competente, a navelor cu propulsie nucleară; f) neprezentarea documentelor prevăzute de acordurile internaţionale pentru navele care transportă substanţe radioactive sau toxice ori alte substanţe periculoase, precum şi neluarea măsurilor de precauţie prevăzute de aceste acorduri; g) efectuarea, fără autorizarea organelor române competente sau cu încălcarea condiţiilor stabilite în autorizaţie, a unor activităţi de cercetare ştiinţifică, de prospecţiuni sau a altor activităţi în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României; h) îmbarcarea sau debarcarea de persoane ori mărfuri în afara porturilor sau a locurilor unde aceste operaţiuni sunt autorizate; i) pătrunderea neautorizată a unei nave într-un port declarat închis sau într-o zonă a mării teritoriale în care trecerea inofensivă a fost suspendată temporar; j) încălcarea restricţiilor prevăzute la art. 23; k) încălcarea interdicţiilor prevăzute la art. 18 alin. (2) lit. e), f) şi k); l) nerespectarea regulilor stabilite de organele române competente cu privire la securitatea navigaţiei şi la protecţia instalaţiilor, a altor echipamente, a cablurilor de telecomunicaţii şi a conductelor submarine, în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă ale României; m) crearea de insule artificiale, amplasarea de instalaţii şi lucrări în zona economică exclusivă a României; n) nerespectarea avizelor pentru navigatori şi a semnalizărilor privind instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalaţii şi lucrări în zona economică exclusivă a României; o) neasigurarea instalaţiilor şi a altor echipamente cu mijloace permanente de avertizare a prezenţei lor, încălcarea normelor de menţinere a acestor mijloace în stare bună de funcţionare şi de lichidare a instalaţiilor şi echipamentelor a căror folosire a fost definitiv interzisă în zona economică exclusivă a României. (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-h) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. i)-o), cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei, sancţiunile fiind aplicabile la locul constatării faptelor contravenţionale. Articolul 58 (1) Dacă faptele prevăzute la art. 57 alin. (1) lit. a)-g) au cauzat pagube importante sau au produs alte consecinţe grave ori au fost săvârşite în mod repetat, sancţiunea este amenda de la 20.000 lei la 40.000 lei. (2) Pentru faptele prevăzute la art. 57 alin. (1) lit. b) şi c) sancţiunea poate fi, în funcţie de gravitatea consecinţelor şi de întinderea pagubelor, amenda de la 40.000 lei la 150.000 lei. (3) În situaţii deosebit de grave, organele române competente pot dispune, ca măsuri complementare, confiscarea navei, a instalaţiilor, a uneltelor de pescuit, a aparaturii şi a altor obiecte de la contravenient, folosite la săvârşirea contravenţiei. (4) Bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă. (5) Sancţiunile se aplică şi persoanelor juridice. Articolul 59Nu constituie contravenţie faptele prevăzute la art. 57 alin. (1) lit. d), h), i) şi j), dacă au fost săvârşite în scopul garantării securităţii navei ori a navigaţiei sau al salvării de vieţi omeneşti ori în scopul evitării unor avarii la navă sau la încărcătură. Articolul 60 (1) Contravenţiile se constată şi sancţiunile se aplică, în conformitate cu reglementările în vigoare, de personalul cu sarcini de supraveghere şi control al navigaţiei din cadrul Ministerului Transporturilor, de personalul special împuternicit de ministrul apărării naţionale, ministrul afacerilor interne, ministrul mediului şi schimbărilor climatice, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale şi de ministrul sănătăţii, precum şi de alte persoane special împuternicite prin lege. (2) Împotriva procesului-verbal de contravenţie se poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secţia maritimă şi fluvială a Judecătoriei Constanţa. Articolul 61Aplicarea amenzilor pentru contravenţii nu scuteşte contravenientul de obligaţia de despăgubire pentru daunele pricinuite pe uscat, în apele maritime interioare, în marea teritorială şi în zona economică exclusivă ale României, în conformitate cu legislaţia română. Articolul 62Amenzile aplicate persoanelor fizice sau juridice străine se plătesc în valută convertibilă, prin transformarea amenzilor din lei în valută la cursul de schimb oficial din momentul săvârşirii contravenţiei. Articolul 63Contravenţiilor prevăzute la art. 57 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 28 şi 29. Articolul 64 (1) În cazul comiterii unor fapte pentru care legea română prevede arestarea comandantului navei străine sau reţinerea acesteia, organele române competente vor înştiinţa imediat oficiul consular sau misiunea diplomatică ale statului de pavilion despre măsurile luate. (2) Nava reţinută şi echipajul său vor fi eliberate de îndată ce a fost depusă o cauţiune corespunzătoare, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Cauţiunea va fi stabilită în lei şi se va plăti în valută convertibilă, prin transformarea sumei din lei în valută la cursul de schimb oficial de la data săvârşirii contravenţiei. Articolul 65Organele Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Afacerilor Interne vor asigura aplicarea prevederilor art. 30-32 şi ale art. 35 şi vor acorda sprijin altor organe de stat competente la aplicarea unor măsuri de constrângere împotriva navelor străine în marea teritorială şi în zona economică exclusivă ale României, în baza prevederilor prezentei legi. Capitolul IX Dispoziţii finale Articolul 66Termenul mare teritorială, astfel cum este definit la art. 2, înlocuieşte termenul ape teritoriale folosit în dispoziţiile legale anterioare prezentei legi. Articolul 67Prezenta lege intră în vigoare după 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 68Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 39/1956 pentru reglementarea regimului apelor teritoriale, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 3 din 28 ianuarie 1956, precum şi orice alte dispoziţii contrare.*Prezenta lege transpune art. 2-5, art. 8 şi 16 din Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancţiuni în caz de încălcare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 255 din 30 septembrie 2005, şi art. 1 pct. 3 şi 4 din Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Directivei 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancţiuni în caz de încălcare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 280 din 27 octombrie 2009. Anexa COORDONATELE GEOGRAFICEale punctelor între care sunt trasate liniile de bază drepte, de la care estemăsurată lăţimea spaţiilor maritime ale României
Segmentul Punctele Coordonatele geografice ale punctelor
Latitudine (phi) Longitudine (lamda)
A 1 45°10`51" 29°45`56"
2 45°08`42" 29°46`20"
B 2 Ca la segmentul A
3 44°50`28" 29°36`52"
C 3 Linia celui mai mare reflux
4
D 4 44°46`52" 29°31`48"
5 44°43`38" 29°03`10"
E 5 Ca la segmentul D
6 44°31`26" 28°52`26"
F 6 Ca la segmentul E
7 44°07`15" 28°41`50"
G 7 Ca la segmentul F
8 43°59`14" 28°40`09"
H 8 Ca la segmentul G
9 43°44`20" 28°34`51"
-----

Noutăți

  • LEGE nr. 151 din 23 iulie 2012 pentru ratificarea amendamentului aprobat la cea de a 13-a Reuniune anuală a Consiliului Guvernatorilor, prin Rezoluţia nr. 131, adoptată la Tirana la 19 iunie 2011, la Acordul de înfiinţare a Băncii pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre, semnat la Atena la 30 decembrie 1994
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 37 din 30 aprilie 2013 pentru completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare şi gestionare a datelor necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi a programului de control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului şi pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare
  • LEGE nr. 126 din 29 aprilie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 220/2008 pentru modificarea art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul naţional de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 35 din 19 mai 2004 privind aprobarea plăţii cotizaţiei anuale ce decurge din calitatea României de stat participant la Acordul multilateral de bază privind transportul internaţional pentru dezvoltarea Coridorului Europa - Caucaz - Asia, semnat la Baku la 8 septembrie 1998, şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 88 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea societăţilor comerciale
  • LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001 (*republicată*) privind protejarea monumentelor istorice*)
  • LEGE nr. 115 din 16 octombrie 1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere
  • LEGE nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masa
  • LEGE nr. 69 din 28 aprilie 2000 educaţiei fizice şi sportului
  • LEGE nr. 524 din 9 octombrie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/1999 privind alocarea în anul 1999 a sumei de 50 miliarde lei Serviciului de Informaţii Externe
  • LEGE nr. 186 din 25 iunie 2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale
  • LEGE nr. 532 din 9 octombrie 2001 privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 135/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/1992 privind finanţarea ocrotirii sănătăţii, aprobată prin Legea nr. 114/1992, cu modificările şi completările ulterioare
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 67 din 10 iulie 2003 privind majorarea pensiilor din sistemul public provenite din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 19 din 22 februarie 2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 5 iulie 2012 pentru ratificarea Protocolului privind amendarea şi prelungirea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind cooperarea în domeniul contracarării proliferării armelor de distrugere în masă şi promovarea relaţiilor militare şi de apărare, semnat la Washington la 30 martie 1998, semnat la Bucureşti la 5 iulie 2012
  • CODUL FISCAL din 22 decembrie 2003 (Legea nr. 571/2003)
  • LEGE nr. 118 din 7 iulie 2000 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 35/1999 privind alocarea unei sume din bugetul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale pentru finanţarea unor acţiuni destinate sărbătoririi în România a Anului internaţional al vârstnicilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 84 din 30 iunie 2009 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 51 din 18 septembrie 1997 privind unele măsuri de conservare şi de închidere a minelor
  • LEGE nr. 378 din 30 septembrie 2003 pentru înfiinţarea comunei Coşna prin reorganizarea comunei Dorna Cândrenilor, judeţul Suceava
  • LEGE nr. 604 din 6 noiembrie 2002 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2002 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2001 privind unele măsuri în domeniile culturii şi artei, cultelor, cinematografiei şi dreptului de autor
  • LEGE nr. 53 din 24 ianuarie 2003 (*republicată*) Codul muncii*)
  • LEGE nr. 268 din 28 mai 2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului
  • LEGE nr. 29 din 5 martie 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2008 privind înfiinţarea organizaţiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare
  • LEGE nr. 159 din 6 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului
  • LEGE nr. 5 din 18 decembrie 1985 cu privire la creşterea productivităţii muncii, perfecţionarea organizării şi normarii producţiei şi a muncii
  • COD PENAL din 21 iunie 1968
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 68 din 30 decembrie 2015 pentru aprobarea unor măsuri de gestionare a instrumentelor structurale din domeniul transporturilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 27 mai 2004 privind abilitarea poliţiştilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor să îndeplinească funcţii în organizaţiile internaţionale care acordă asistenţă de specialitate pe teritoriul României
  • LEGE nr. 52 din 8 aprilie 1999 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 46/1998 pentru stabilirea unor măsuri în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin aderarea la Convenţia internaţionala EUROCONTROL privind cooperarea pentru securitatea navigaţiei aeriene şi la Acordul multilateral privind tarifele de ruta aeriană
  • LEGE nr. 107 din 25 septembrie 1996 legea apelor
  • CODUL FISCAL din 8 septembrie 2015 (Legea nr. 227/2015)
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 188 din 12 decembrie 2002 privind ratificarea Acordului de asistenţa financiară nerambursabilă dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, acţionând în calitate de agenţie de implementare a Fondului Global de Mediu, pentru finanţarea Proiectului de eficienta energetica, semnat la Bucureşti la 18 octombrie 2002
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 52 din 19 septembrie 2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 aprilie 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 69 din 10 iunie 2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
  • LEGE nr. 82 din 6 iunie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 131/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 70 din 29 decembrie 1998 privind ratificarea Protocolului adiţional nr. 7 la Acordul central european de comerţ liber, semnat la Praga la 10 decembrie 1998, precum şi pentru rectificarea versiunii în limba română a paragrafului 6 al articolului 15 din protocol
  • LEGE nr. 527 din 9 octombrie 2001 privind ratificarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii şi Administraţia Naţionala a Drumurilor (AND) pentru finanţarea Proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a IV-a, semnat la Bucureşti la 6 noiembrie 2000*)
  • LEGE nr. 245 din 26 octombrie 2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2015 privind stabilirea nivelului maxim al produsului apă grea destinat unităţilor 1-4 de la Centrala Nuclearo-Electrică Cernavodă pentru întreaga perioadă de exploatare a acestora, precum şi pentru gestionarea apei grele
  • LEGE nr. 2 din 24 februarie 2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut (primul împrumut de ajustare programatică - PAL 1) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 27 septembrie 2004
  • LEGE nr. 471 din 4 noiembrie 2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 78/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local
  • LEGE nr. 594 din 15 decembrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 111/1995 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Depozitului legal de tipărituri şi alte documente grafice şi audiovizuale
  • LEGE nr. 85 din 14 decembrie 1993 pentru modificarea şi completarea articolului 59 din Decretul nr. 214 din 12 iulie 1977 privind pensiile militare de stat, astfel cum a fost modificat şi completat prin Decretul-lege nr. 71 din 8 februarie 1990
  • LEGE nr. 203 din 21 octombrie 2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun
  • LEGE nr. 51 din 7 iunie 1995 (*republicată*) pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat*)
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 18 din 17 martie 2000 pentru prorogarea termenelor prevăzute la art. 111 şi 112 din Ordonanţa Guvernului nr. 118/1999 privind achiziţiile publice
  • LEGE nr. 279 din 5 octombrie 2005 (*republicată*) privind ucenicia la locul de muncă
  • LEGE nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 13 din 7 iulie 1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România
  • LEGE nr. 471 din 20 septembrie 2001 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 122/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 118/1999 privind achiziţiile publice
  • LEGEA nr. 23 din 15 octombrie 1990 privind abrogarea Decretului nr. 367/1981 pentru înfiinţarea centrelor industrial-agrare Motru şi Rovinari, în judeţul Gorj, şi a direcţiilor administrativ-economice Motru şi Rovinari
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 48 din 15 iunie 2004 pentru adoptarea unor măsuri privind furnizarea energiei termice populaţiei, pentru încălzirea locuinţei şi prepararea apei calde de consum, prin sisteme publice centralizate de alimentare cu energie termică
  • LEGE nr. 227 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 21 din 27 martie 2000 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 73/1999 pentru aprobarea continuării lucrărilor şi a finanţării obiectivului de investiţii "Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Internaţional Bucureşti-Otopeni" şi pentru aprobarea garantării unui credit în favoarea Companiei Naţionale "Aeroportul Internaţional Bucureşti-Otopeni" - S.A.
  • CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (Legea nr. 135)
  • CODUL MUNCII din 2003 (LEGE nr. 53 din 24 ianuarie 2003)
  • LEGE nr. 154 din 14 mai 2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 85/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice
  • LEGE nr. 143 din 5 mai 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 175/2008 privind înlocuirea referirilor la "Grupul nr. 1" din Centrala Termoelectrică Mintia-Deva cu referirile la "Grupul nr. 4" din Centrala Termoelectrică Mintia-Deva, în vederea executării lucrărilor de reabilitare aprobate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/2000 privind unele măsuri pentru execuţia lucrărilor de reabilitare a Grupului nr. 1 din Centrala Termoelectrică Mintia-Deva
  • LEGE nr. 79 din 12 martie 2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021