Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 197 din 1 noiembrie 2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 754 din 9 noiembrie 2012 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 197 din 1 noiembrie 2012privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 754 din 9 noiembrie 2012

Parlamentul României adoptă prezenta lege. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 (1) Prezenta lege reglementează procesul de evaluare, certificare, monitorizare şi control pentru asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale. (2) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor serviciilor sociale, precum şi furnizorilor de servicii sociale, publici şi privaţi, care funcţionează pe teritoriul României, denumiţi în continuare furnizori. (3) Serviciile sociale constituie o componentă a sistemului naţional de asistenţă socială şi au drept scop sprijinirea persoanelor vulnerabile pentru depăşirea situaţiilor de dificultate, prevenirea şi combaterea riscului de excluziune socială, creşterea calităţii vieţii şi promovarea incluziunii sociale a acestora. (4) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este responsabil de organizarea, coordonarea, implementarea procesului privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, precum şi de realizarea controlului în domeniu. Articolul 2 (1) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă ansamblul de cerinţe şi condiţii ce sunt îndeplinite de furnizori şi de serviciile sociale acordate de aceştia pentru a răspunde nevoilor şi aşteptărilor beneficiarilor. (2) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă o preocupare permanentă pentru furnizori, pentru personalul serviciilor sociale, precum şi pentru autorităţile publice. Articolul 3 (1) Evaluarea şi monitorizarea calităţii în domeniul serviciilor sociale se realizează în baza unor standarde, criterii şi indicatori. (2) La elaborarea standardelor, criteriilor şi indicatorilor prevăzuţi la alin. (1) se au în vedere principiile calităţii în domeniul serviciilor sociale, axate, cu precădere, pe aspecte referitoare la: a) acordarea serviciilor sociale: asigurarea, fără niciun fel de discriminare, a unor servicii sociale eficace, accesibile, comprehensive, sustenabile, centrate pe nevoile individuale ale beneficiarului; b) relaţia dintre furnizori şi beneficiarii acestora: utilizarea de mijloace de informare şi comunicare corecte, transparente şi accesibile, asigurarea confidenţialităţii şi securităţii datelor şi informaţiilor personale, utilizarea mecanismelor de prevenţie şi combatere a riscului de abuz fizic, psihologic sau financiar asupra beneficiarului; c) participarea beneficiarilor: implicarea activă a beneficiarilor şi a familiilor acestora în planificarea, acordarea şi evaluarea serviciilor sociale; d) relaţia dintre furnizori şi autorităţile administraţiei publice, partenerii sociali şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile de la nivelul comunităţii: coordonarea eficientă dintre sectorul public şi privat, încurajarea parteneriatelor pentru asigurarea sustenabilităţii şi continuităţii serviciilor sociale, promovarea dezvoltării serviciilor sociale de proximitate/comunitare şi a integrării acestora cu serviciile de sănătate, educaţie şi alte servicii de interes general; e) dezvoltarea resurselor umane implicate în acordarea serviciilor sociale şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă: recrutarea de personal calificat şi asigurarea formării continue a acestuia, implicarea voluntarilor, asigurarea condiţiilor de lucru adecvate şi a echipamentelor specifice activităţilor derulate, asigurarea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. (3) Standardele, criteriile şi indicatorii, elaboraţi cu respectarea prevederilor alin. (2), conţin elemente cu caracter general, precum şi elemente specifice, în funcţie de tipul serviciilor sociale şi de categoriile de beneficiari. Articolul 4 (1) Asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale este centrată pe beneficiar, soluţionarea nevoilor şi respectarea drepturilor acestuia fiind prioritare. (2) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) asigurarea calităţii cuprinde totalitatea activităţilor de dezvoltare, planificare, implementare şi îmbunătăţire permanentă a activităţilor aferente serviciilor sociale şi presupune un proces continuu de analiză, evaluare, certificare, monitorizare şi control din partea autorităţilor statului şi a furnizorilor de servicii sociale; b) evaluarea calităţii constă în analiza modului în care furnizorii şi serviciile sociale îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, precum şi cerinţele specifice de calitate, evidenţiate printrun set de standarde, criterii şi indicatori; c) monitorizarea calităţii cuprinde activităţile de colectare şi înregistrare a datelor privind rezultatele evaluării, urmărirea acestora în scopul verificării menţinerii nivelului de calitate constatat şi a gradului de satisfacţie a beneficiarilor, precum şi pentru întreprinderea acţiunilor de îmbunătăţire continuă a serviciilor sociale; d) controlul asigurării calităţii în domeniul serviciilor sociale cuprinde activităţi şi tehnici operaţionale, planificate şi derulate sistematic, în scopul verificării respectării standardelor, criteriilor şi indicatorilor care au stat la baza acreditării furnizorilor şi serviciilor sociale, precum şi a recunoaşterii nivelelor de calitate; e) acreditarea, ca parte a asigurării calităţii, reprezintă totalitatea activităţilor de evaluare şi certificare a respectării criteriilor şi standardelor reglementate; f) furnizor de servicii sociale acreditat este furnizorul, definit la art. 37 din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, căruia i se recunoaşte dreptul de a acorda servicii sociale; g) serviciul social acreditat este serviciul, definit la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, căruia i se conferă dreptul de a funcţiona; h) standardele de calitate în domeniul serviciilor sociale reprezintă un ansamblu de norme ce conţin criterii măsurabile de structură, de proces şi de rezultate, în baza cărora se stabileşte nivelul de calitate a serviciului social. Articolul 5 (1) În domeniul serviciilor sociale se acreditează atât furnizorii, cât şi serviciile sociale, în condiţiile prezentei legi. (2) Acreditarea furnizorilor se realizează în baza criteriilor specifice, denumite în continuare criterii, ce reprezintă cerinţele de bază prin care se evidenţiază capacitatea acestora de a înfiinţa, a administra şi a acorda servicii sociale. Respectarea criteriilor este atestată prin certificat de acreditare. (3) Acreditarea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce reprezintă cerinţele minimale privind eficacitatea şi eficienţa activităţilor desfăşurate în raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele aşteptate. Standardele minime de calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referinţă a calităţii serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie şi se atestă prin licenţă de funcţionare. Articolul 6 (1) Nivelul de calitate a serviciilor sociale se evaluează în baza unor indicatori de performanţă, pornind de la nivelul de referinţă, reprezentat de standardele minime definite la art. 5 alin. (3), corespunzător clasei a III-a, până la clasa I, care reprezintă cel mai înalt nivel de calitate şi se evidenţiază prin încadrarea în clase de calitate. (2) Nivelele de calitate se atestă printr-o siglă distinctivă corespunzătoare fiecăreia din cele 3 clase prevăzute la alin. (1). (3) Încadrarea în clasele de calitate II-I atestă gradul de excelenţă a serviciului social şi este opţională. Articolul 7Scopul prezentei legi este de a contribui la: a) respectarea drepturilor beneficiarilor de servicii sociale; b) asigurarea, menţinerea şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii serviciilor sociale; c) promovarea celor mai bune practici, a performanţei, precum şi a concurenţei dintre furnizori; d) facilitarea accesului beneficiarilor la servicii sociale de calitate; e) asigurarea tratamentului egal şi nediscriminatoriu al beneficiarilor; f) asigurarea gestionării eficiente a fondurilor publice, precum şi a resurselor umane şi materiale; g) respectarea principiului transparenţei privind calitatea serviciilor sociale. Capitolul II Acreditarea furnizorilor de servicii sociale Articolul 8 (1) Furnizorii pot acorda servicii sociale numai dacă deţin certificat de acreditare. (2) Serviciile sociale pot funcţiona pe teritoriul României numai dacă deţin licenţă de funcţionare. (3) Furnizorii şi serviciile sociale, acreditaţi în condiţiile prezentei legi, se înscriu în sistemul de evidenţă a serviciilor sociale, prevăzut la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 292/2011, denumit Registrul electronic unic al serviciilor sociale. Articolul 9 (1) Criteriile şi standardele minime care stau la baza acreditării furnizorilor şi a serviciilor sociale acordate de aceştia se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi, după caz, al conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale care au atribuţii de reglementare şi/sau de organizare a unor anumite tipuri de servicii sociale. (2) Criteriile utilizate în vederea acreditării furnizorilor privesc, în principal, următoarele: a) date de identificare privind furnizorul; b) informaţii privind cunoştinţele în managementul serviciilor sociale; c) condiţii prevăzute de Legea nr. 292/2011, obligatorii pentru înfiinţarea, administrarea, funcţionarea şi finanţarea serviciilor sociale. (3) Standardele minime utilizate pentru acreditarea serviciilor sociale au în vedere, în principal, următoarele aspecte: a) scopul serviciilor sociale şi specificul activităţilor derulate; b) nevoile de bază ale beneficiarilor; c) calitatea vieţii şi siguranţa beneficiarilor; d) calitatea managementului şi competenţa personalului de specialitate; e) respectarea disciplinei economico-financiare. (4) Pentru evaluarea, în vederea acreditării furnizorului şi a serviciului social, se solicită, după caz, documente justificative, fişă de autoevaluare şi se realizează vizite de evaluare în teren. (5) Fişa de autoevaluare prevăzută la alin. (4) reprezintă un formular standard în care se înscriu de către solicitantul acreditării datele şi punctajul estimat de acesta cu privire la gradul de îndeplinire a standardelor minime. Articolul 10 (1) Acreditarea furnizorului presupune următoarele etape: a) evaluarea furnizorului în baza criteriilor definite la art. 5 alin. (2); b) aprobarea sau respingerea cererii de acreditare a furnizorului; c) eliberarea certificatului de acreditare sau, după caz, a notificării de respingere a cererii de acreditare; d) înregistrarea furnizorului acreditat în Registrul electronic unic al serviciilor sociale, constituit şi administrat, conform legii, de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. (2) Evaluarea furnizorului constă în verificarea îndeplinirii criteriilor, pe baza documentelor justificative. (3) Acreditarea furnizorului se realizează la cererea acestuia şi numai dacă, la data depunerii cererii, are înfiinţate servicii sociale sau se angajează că, în termen de maximum 3 ani de la data obţinerii certificatului de acreditare, va înfiinţa şi acorda servicii sociale. (4) Furnizorul acreditat are obligaţia de a informa Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale asupra oricăror schimbări privind datele înscrise în documentele justificative prevăzute la alin. (2). Neîndeplinirea acestei obligaţii poate conduce la retragerea acreditării. (5) Certificatul de acreditare se acordă pe perioadă nedeterminată. (6) În situaţia în care, în primii 3 ani de la data eliberării certificatului de acreditare, furnizorul nu a înfiinţat servicii sociale sau niciunul dintre serviciile sociale înfiinţate de acesta nu a primit licenţă de funcţionare, acreditarea furnizorului este retrasă din oficiu şi acesta este radiat din Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (7) De la data retragerii acreditării, furnizorul poate depune o nouă solicitare de acreditare numai după o perioadă de minimum 2 ani. Articolul 11 (1) Acreditarea serviciului social presupune următoarele etape: a) evaluarea serviciului social în baza standardelor minime definite la art. 5 alin. (3); b) aprobarea sau respingerea cererii de acreditare a serviciului social; c) eliberarea licenţei de funcţionare provizorie/licenţei de funcţionare sau, după caz, a notificării de respingere a cererii de acreditare; d) înscrierea serviciului social acreditat în Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (2) Pentru a solicita acreditarea serviciilor sociale, furnizorul trebuie să deţină obligatoriu certificat de acreditare ca furnizor de servicii sociale, acordat în condiţiile art. 10. (3) Acreditarea serviciilor sociale se defineşte şi se realizează în funcţie de următoarele situaţii: a) acreditarea iniţială, în cazul serviciilor sociale care solicită pentru prima oară acreditarea sau al celor care solicită acreditare după retragerea acesteia; b) reacreditarea, în cazul serviciilor sociale cărora le expiră perioada de acreditare. (4) Acreditarea serviciilor sociale se realizează la cererea furnizorului, pentru fiecare serviciu social în parte. Furnizorul are obligaţia de a solicita acreditarea/reacreditarea serviciului social respectiv cu 60 de zile înainte de darea în funcţiune a serviciului social/de expirarea licenţei de funcţionare. (5) Acreditarea iniţială a serviciului social presupune: a) verificarea documentelor justificative şi a fişei de autoevaluare depuse de furnizor şi acordarea licenţei de funcţionare provizorie pe o perioadă de maximum un an; fişa de autoevaluare se completează obligatoriu cu date conforme cu realitatea din teren; b) în cadrul perioadei prevăzute la lit. a) se realizează evaluarea în teren şi, dacă se constată că sunt respectate standardele minime, se eliberează licenţa de funcţionare; c) în situaţia în care, în urma realizării evaluării în teren, se constată că standardele minime sunt îndeplinite în proporţie de 75%, fără a se aduce atingere vieţii şi siguranţei beneficiarului, se propune menţinerea licenţei de funcţionare provizorie până la expirarea perioadei de un an, timp în care furnizorul are obligaţia de a realiza demersurile necesare pentru îndeplinirea în totalitate a standardelor minime; d) în situaţia în care, la evaluarea în teren, se constată că standardele minime nu sunt îndeplinite conform datelor înscrise în fişa de autoevaluare şi nu se respectă cel puţin procentul prevăzut la lit. c), se aplică sancţiuni contravenţionale, se retrage licenţa de funcţionare provizorie şi se operează radierea serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (6) Reacreditarea serviciilor sociale cărora le expiră licenţa de funcţionare presupune: a) evaluarea serviciului social, în baza documentelor justificative depuse de furnizor şi a raportului de evaluare în teren, realizat în cadrul procesului de monitorizare a respectării standardelor minime; b) eliberarea licenţei de funcţionare, numai dacă raportul de evaluare în teren confirmă îndeplinirea în totalitate a standardelor minime; c) în situaţia în care în raportul de evaluare în teren sunt reţinute aspecte care privesc neîndeplinirea standardelor minime, iar acestea nu sunt remediate în termenele stabilite, măsura propusă poate fi suspendarea funcţionării serviciului social sau, după caz, retragerea licenţei de funcţionare, urmată de radierea serviciului din Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (7) Înscrierea serviciilor sociale acreditate în Registrul electronic unic al serviciilor sociale se realizează la data eliberării licenţei de funcţionare provizorie şi se completează cu datele privind acordarea licenţei de funcţionare. (8) Licenţa de funcţionare se eliberează pe o perioadă de 5 ani pentru toate tipurile de servicii sociale. (9) Perioada de acordare a licenţei de funcţionare provizorie se include în perioada de acordare a licenţei de funcţionare a serviciului social respectiv. (10) În termen de 30 de zile de la închiderea sau desfiinţarea, prin decizia furnizorului, a unui serviciu social acreditat, acesta are obligaţia de a notifica Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale decizia luată, în vederea radierii serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale. Articolul 12Certificatul de acreditare ca furnizor de servicii sociale şi licenţa de funcţionare a serviciului social se tipăresc în formate tipizate, cu semne distinctive de identificare. Articolul 13Procedura de acreditare a furnizorilor şi serviciilor sociale, documentele justificative solicitate, etapele de evaluare şi termenele aferente, modelul fişei de autoevaluare, al raportului de evaluare în teren, al certificatului de acreditare şi al licenţei de funcţionare se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Capitolul III Nivelele de calitate Articolul 14 (1) Furnizorii pot solicita evaluarea calităţii serviciilor sociale, în scopul încadrării în clasele de calitate prevăzute la art. 6 alin. (3). (2) Procedura de evaluare pentru stabilirea nivelelor de calitate şi încadrarea serviciilor sociale în cele două clase superioare nivelului de referinţă reprezentat de standardele minime parcurg următoarele etape: a) evaluarea serviciilor sociale pe baza indicatorilor de performanţă, denumiţi în continuare indicatori; b) stabilirea nivelelor de calitate pentru încadrarea în clasele de calitate corespunzătoare, în baza cărora a fost acreditat serviciul social respectiv; c) înscrierea claselor de calitate în Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (3) Evaluarea pentru încadrarea serviciilor sociale în clase de calitate se realizează la cererea furnizorului acreditat şi constă în verificarea documentelor justificative şi evaluare de teren. (4) Odată cu stabilirea nivelului de calitate se acordă dreptul furnizorului de a utiliza sigla, prevăzută la art. 6 alin. (2), corespunzătoare clasei de calitate, atât pe toate documentele de prezentare şi informare aferente serviciului social, cât şi pe clădirea în care funcţionează acesta. (5) Furnizorul are obligaţia de a notifica orice modificare care ar determina schimbarea clasei de calitate acordate într-o clasă inferioară şi de a solicita reevaluarea serviciului social. (6) În situaţia în care, în cadrul procesului de monitorizare sau, după caz, în urma acţiunilor de control, se constată că serviciul social nu mai îndeplineşte indicatorii care au stat la baza încadrării în una dintre cele două clase de calitate superioare nivelului de referinţă reprezentat de standardele minime, încadrarea în clasă se revizuieşte şi se înscrie în mod corespunzător în Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (7) Furnizorul are obligaţia de a face publică încadrarea în clasele de calitate, precum şi de a schimba sigla corespunzătoare clasei de încadrare, dacă aceasta s-a modificat. Articolul 15 (1) Încadrarea în clase de calitate a serviciilor sociale are în vedere doar acele servicii sociale pentru care se pot elabora indicatori detaliaţi pentru stabilirea mai multor nivele de calitate. (2) La elaborarea indicatorilor se au în vedere prevederile art. 9 alin. (3), cu raportare la nivelul de referinţă reprezentat de standardul minim de calitate. (3) Categoriile de servicii sociale şi indicatorii în baza cărora se evaluează nivelele de calitate a acestora se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale. Articolul 16Încadrarea în clase de calitate a serviciilor sociale prevăzute la art. 15 alin. (1) constituie un criteriu pentru calcularea cuantumului contribuţiei beneficiarului, prevăzută la art. 132 lit. f) din Legea nr. 292/2011, în funcţie de gradul de performanţă/excelenţă a serviciului social respectiv. Articolul 17Pentru evaluarea în teren a serviciilor sociale în scopul stabilirii nivelelor de calitate, furnizorii asigură din bugetul propriu cheltuielile de deplasare ale personalului prevăzut la art. 21 alin. (1) lit. b). Articolul 18Procedura de evaluare a nivelelor de calitate şi încadrarea în clasele corespunzătoare, documentele solicitate, etapele şi termenele de evaluare, modelul siglei aferente clasei de calitate se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Capitolul IV Certificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul calităţii Secţiunea 1 Certificarea calităţii în domeniul serviciilor sociale Articolul 19În cadrul procesului de certificare a calităţii în domeniul serviciilor sociale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are responsabilitatea organizării şi derulării activităţilor de standardizare şi de acreditare. Articolul 20 (1) Principalele activităţi în domeniul standardizării sunt următoarele: a) elaborarea şi publicarea procedurilor utilizate în cadrul procesului de acreditare, a instrucţiunilor şi ghidurilor metodologice, a materialelor informative; b) elaborarea/revizuirea criteriilor, indicatorilor şi standardelor minime care stau la baza acreditării furnizorilor şi serviciilor sociale, precum şi pentru recunoaşterea nivelelor de calitate ale acestora; c) relaţionarea şi colaborarea permanentă cu furnizorii, publici şi privaţi, în scopul elaborării şi revizuirii criteriilor, standardelor minime şi indicatorilor, precum şi pentru facilitarea comunicării şi asigurarea transparenţei în domeniu. (2) Principalele activităţi în domeniul acreditării sunt următoarele: a) analizarea documentaţiei prevăzute de lege în vederea acreditării iniţiale/reacreditării furnizorilor şi serviciilor sociale, precum şi a stabilirii nivelelor de calitate; b) întocmirea dosarelor de acreditare/reacreditare, înaintarea spre aprobare conducerii Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a propunerii de acordare a certificatului de acreditare pentru furnizori, a licenţei de funcţionare şi încadrarea în clasele de calitate pentru serviciile sociale; c) redactarea deciziilor, completarea şi eliberarea documentelor de certificare a calităţii; d) relaţionarea permanentă cu furnizorii în scopul eficientizării derulării procesului de acreditare, asigurarea de consiliere şi îndrumare metodologică; e) participarea la realizarea evaluării în teren pentru încadrarea în clase de calitate a serviciilor sociale; f) realizarea de activităţi de monitorizare a furnizorilor şi serviciilor sociale acreditate, precum şi a menţinerii nivelelor de calitate ale serviciilor sociale şi administrarea Registrului electronic unic al serviciilor sociale. Articolul 21 (1) Activitatea de evaluare în teren, prevăzută la art. 11 alin. (5) lit. b) şi art. 14 alin. (3), se realizează după cum urmează: a) de inspectorii sociali, în cazul serviciilor sociale pentru care se solicită acreditarea/reacreditarea; b) de o echipă constituită din inspectori sociali şi personal cu experienţă în domeniu din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, nominalizat în acest scop prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, în cazul serviciilor sociale pentru care se solicită încadrarea în clase de calitate. (2) Responsabilitatea privind veridicitatea datelor din rapoartele de evaluare şi monitorizare privind respectarea condiţiilor de acreditare, precum şi a recomandărilor efectuate aparţine persoanelor care le-au întocmit şi semnat. Articolul 22Deciziile de acordare/respingere a acreditării, a celor de încadrare în clase de calitate, precum şi certificatul de acreditare şi licenţa de funcţionare se semnează de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale sau de persoana desemnată de acesta. Secţiunea a 2-a Evaluarea, monitorizarea şi controlul calităţii în domeniul serviciilor sociale Articolul 23În cadrul procesului de asigurare a calităţii în domeniul serviciilor sociale, inspectorii sociali au următoarele atribuţii: a) verificarea sistematică, în baza unor proceduri clare şi transparente de evaluare, monitorizare şi control, a respectării criteriilor şi standardelor minime care au stat la baza acreditării furnizorilor şi serviciilor sociale, precum şi a indicatorilor aferenţi nivelelor de calitate; b) realizarea propunerilor de suspendare sau de retragere a acreditării şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta lege; c) efectuarea de inspecţii tematice în cadrul procesului de monitorizare a asigurării calităţii în domeniul serviciilor sociale. Articolul 24 (1) Principalele activităţi derulate de inspectorii sociali pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 23 sunt următoarele: a) planificarea anuală a misiunilor de control şi monitorizare, în conformitate cu termenele prevăzute de prezenta lege; b) efectuarea, în termenele stabilite, a acţiunilor de monitorizare şi control, precum şi a celor de evaluare privind respectarea condiţiilor de acreditare şi de încadrare în clase de calitate; c) elaborarea rapoartelor de evaluare, monitorizare şi control; d) dispunerea măsurilor de remediere a neregulilor constatate, cu termene şi responsabilităţi precise; e) aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege, în caz de nerespectare a prevederilor legale în domeniu; f) propunerea suspendării sau retragerii acreditării, a revizuirii încadrării în clasele de calitate; g) aplicarea măsurilor stabilite prin decizia de suspendare sau de retragere a acreditării. (2) Pentru fiecare serviciu social acreditat, pe perioada pentru care a fost acordată licenţa de funcţionare, sunt planificate obligatoriu cel puţin două misiuni de inspecţie, reacreditarea serviciului social realizându-se în baza raportului de monitorizare din cadrul celei mai recente misiuni de inspecţie. (3) Inspectorii sociali pot demara acţiuni de control în regim de urgenţă, la sesizarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a beneficiarilor de servicii sociale sau a altor persoane fizice ori juridice interesate. Articolul 25După caz, pentru realizarea atribuţiilor de evaluare/monitorizare derulate de inspectorii sociali, echipele de inspecţie se completează cu personal de specialitate, cu atribuţii în realizarea activităţilor de standardizare şi acreditare, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Articolul 26Activităţile de evaluare, monitorizare şi control privind respectarea criteriilor de acreditare, standardelor minime de calitate şi indicatorilor se realizează în baza unor ghiduri standard, aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale. Secţiunea a 3-a Suspendarea şi retragerea acreditării Articolul 27 (1) Suspendarea acreditării serviciului social reprezintă interzicerea funcţionării acestuia pe o perioadă determinată de maximum 3 luni şi se dispune în următoarele situaţii: a) nerespectarea recomandărilor şi termenelor-limită stabilite pentru remedierea neregulilor constatate şi consemnate în rapoartele de evaluare, monitorizare şi control privind asigurarea calităţii serviciilor sociale; b) neacceptarea controlului sau refuzul colaborării cu organele de control în efectuarea acestuia; c) la recomandarea expresă a altor organisme cu atribuţii de control din domeniul sănătăţii publice, al pazei contra incendiilor, al sănătăţii şi securităţii în muncă. (2) Retragerea acreditării serviciului social reprezintă interzicerea funcţionării acestuia şi se dispune în următoarele situaţii: a) dacă la expirarea termenului de suspendare nu au fost remediate neregulile constatate care au condus la măsura respectivă; b) în situaţia prevăzută la art. 11 alin. (5) lit. d); c) dacă, din cauza gravităţii faptelor constatate, se apreciază că se încalcă drepturile fundamentale ale beneficiarilor. Articolul 28În cazul furnizorului se dispune retragerea acreditării, după cum urmează: a) în situaţia în care furnizorul nu mai îndeplineşte criteriile care au stat la baza acordării certificatului de acreditare; b) în situaţiile prevăzute la art. 10 alin. (4) şi (6). Articolul 29Deciziile privind suspendarea sau retragerea acreditării se pot contesta potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Capitolul V Răspunderea juridică Articolul 30Acordarea serviciilor sociale, precum şi funcţionarea acestora în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege atrag răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz. Articolul 31Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează: a) nerespectarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei; b) nerespectarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei; c) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (5) lit. d), cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei; d) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 11 alin. (10) şi art. 14 alin. (5) şi (7), cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei; e) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (4) şi art. 11 alin. (4), cu amendă de la 250 lei la 500 lei; f) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 35 alin. (1), cu amendă de la 200 lei la 400 lei. Articolul 32 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 31 se realizează astfel: a) pentru contravenţiile prevăzute la lit. a)-c), de către inspectorii sociali; b) pentru contravenţiile prevăzute la lit. d)-f), de către personalul responsabil cu activitatea de acreditare din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. (2) Sumele obţinute din aplicarea amenzilor se constituie venit la bugetul de stat. (3) Limitele amenzilor contravenţionale se pot actualiza cu rata inflaţiei prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Articolul 33Dispoziţiile art. 31 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Capitolul VI Dispoziţii tranzitorii şi finale Articolul 34Furnizorii au obligaţia de a elabora şi de a aplica propriile proceduri în vederea evaluării interne a respectării prevederilor prezentei legi privind asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor sociale aflate în administrare. Articolul 35 (1) Furnizorii acreditaţi conform Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, cu modificările ulterioare, au obligaţia de a depune cererile de acreditare în vederea eliberării certificatului de acreditare ca furnizor de servicii sociale şi a licenţei de funcţionare a serviciilor acordate, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Pentru furnizorii care se încadrează în situaţia prevăzută la alin. (1), evaluarea în vederea acreditării furnizorului şi serviciilor sociale conform prevederilor prezentei legi se realizează până la data de 31 decembrie 2014. (3) Până la data eliberării, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2), a certificatului de acreditare şi a licenţei de funcţionare, perioada de valabilitate a certificatului de acreditare eliberat conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.024/2004, cu modificările ulterioare, se prelungeşte de drept. Articolul 36Dispoziţiile art. 31, cu excepţia lit. e), se aplică furnizorilor prevăzuţi la art. 35 numai în cazul în care faptele contravenţionale sunt constatate ulterior datei la care aceştia au fost acreditaţi în condiţiile prezentei legi. Articolul 37De la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale: a) elaborează, în termen de 45 de zile, normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului; b) elaborează, în termen de 45 de zile, proiectul de act normativ de completare a Hotărârii Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare, cu atribuţiile referitoare la activităţile de standardizare şi acreditare prevăzute la art. 20. Articolul 38Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2013, cu excepţia dispoziţiilor art. 37, care intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 39La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: a) art. 114-117 şi art. 148 alin. (5) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din23 iunie 2004, cu modificările ulterioare; b) art. 51 alin. (6) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare; c) art. 3 alin. (1) pct. 24^6 şi 24^11 din Hotărârea Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 23 ianuarie 2009, cu modificările şi completările ulterioare; d) Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2004, cu modificările ulterioare; e) Hotărârea Guvernului nr. 1.440/2004 privind condiţiile şi procedura de licenţiere şi de inspecţie a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 24 septembrie 2004, cu modificările ulterioare; f) art. 11 alin. (6) şi art. 47 alin. (1)-(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003, cu modificările şi completările ulterioare.Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALERIU ŞTEFAN ZGONEAPREŞEDINTELE SENATULUIGEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCUBucureşti, 1 noiembrie 2012.Nr. 197.___________

Noutăți

  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 197 din 9 decembrie 1999 privind unele facilităţi care se acordă Companiei Naţionale "Poşta Română" - S.A. pentru plata la domiciliul beneficiarilor a drepturilor de pensii cuvenite pensionarilor militari aflaţi în evidenta Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne şi Serviciului Român de Informaţii
  • LEGE nr. 355 din 27 decembrie 2018 privind instituirea Zilei dăruirii
  • LEGE nr. 104 din 8 mai 2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2018 pentru prorogarea unor termene prevăzute în Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei
  • LEGE nr. 78 din 9 mai 1997 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/1996 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1996
  • LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (*republicată*) privind reforma în domeniul sănătăţii
  • LEGE nr. 160 din 30 iulie 1998 (*republicată*) pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar*)
  • LEGE nr. 416 din 16 noiembrie 2006 pentru modificarea alin. (1) al art. 4 din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 196 din 9 noiembrie 2000 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 78 din 18 octombrie 2006 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural
  • LEGE nr. 107 din 25 septembrie 1996 legea apelor
  • LEGE nr. 9*) din 8 ianuarie 1998 (*republicată*) privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940
  • ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române"
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 111 din 8 decembrie 2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor
  • LEGE nr. 291 din 20 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2014 pentru modificarea Legii nr. 198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate
  • LEGE nr. 412 din 9 noiembrie 2006 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Azerbaidjan privind cooperarea în domeniul tehnico-militar, semnat la Baku la 14 martie 2006
  • LEGE nr. 316 din 12 octombrie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European
  • LEGE nr. 132 din 20 iulie 1999 (*republicată*) privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor
  • LEGE nr. 401 din 20 iunie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 88/1999 privind stabilirea unor reguli pentru transportul combinat de mărfuri
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 117 din 24 octombrie 2007 pentru modificarea alin. (19) al art. 35 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 31 din 20 martie 2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară
  • LEGE nr. 156 din 16 aprilie 2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2002 pentru completarea art. 6 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 108 din 11 decembrie 2013 pentru prorogarea termenului prevăzut la alin. (1) al art. 56 din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate
  • LEGE nr. 9 din 18 decembrie 1980 privind investiţiile
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 27 din 18 aprilie 2003 privind procedura aprobării tacite
  • LEGE nr. 219 din 24 noiembrie 2011 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către misiunile diplomatice ale celor două state, semnat la Bucureşti la 17 februarie 2011
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 22 din 6 iunie 2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă şi pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1.454/2004 pentru aprobarea criteriilor de implantare a structurilor de vânzare cu amănuntul cu suprafaţă mare şi definirea tipologiei structurilor de vânzare
  • LEGE nr. 209 din 23 mai 2006 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2000 privind îmbunătăţirea finanţării unor programe de dezvoltare sectorială iniţiate de Ministerul Culturii şi Cultelor
  • LEGE nr. 165 din 9 noiembrie 1999 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/1999 privind aprobarea primei de export la carnea de porc şi de pasare
  • LEGE nr. 9 din 18 ianuarie 2016 pentru ratificarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană, semnat la Strasbourg la 20 februarie 2015
  • LEGE nr. 98 din 25 aprilie 2006 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind reglementarea şi gestionarea fluxurilor migratorii în scop lucrativ, semnat la Roma la 12 octombrie 2005
  • LEGE nr. 131 din 27 iunie 2011 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 111 din 30 iunie 1999 privind finanţarea organizării şi desfăşurării concursului naţional de ocupare a posturilor didactice vacante din învăţământul preuniversitar de stat în anul şcolar 1999-2000
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 76 din 26 iunie 2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 26 din 18 aprilie 2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 31 din 30 iunie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996 şi pentru completarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
  • LEGE nr. 29 din 16 martie 2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 42/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată şi a Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare
  • LEGE nr. 545 din 1 octombrie 2002 privind trecerea unor terenuri forestiere în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat"
  • LEGE nr. 38 din 2 martie 2007 pentru abrogarea Decretului Consiliului de Stat nr. 388/1976 privind regimul de lucru, nivelul retribuţiei şi unele drepturi pentru personalul care lucrează pe platforme de foraj marin şi pe navele maritime cu care se execută lucrări de prospecţiuni geologice, geofizice şi geotehnice, precum şi alte lucrări sau activităţi speciale necesare forajului marin
  • LEGE nr. 298 din 14 noiembrie 2013 privind stabilirea unor măsuri pentru protejarea patrimoniului Muzeului Naţional Filatelic
  • LEGE nr. 140 din 3 aprilie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2000 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2000
  • LEGE nr. 40 din 28 iunie 1993 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Agenţia Spaţială Europeană (E.S.A) privind cooperarea spatiala în scopuri paşnice
  • LEGEA educaţiei naţionale nr. 1 din 5 ianuarie 2011
  • LEGE nr. 221 din 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
  • ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 9 iunie 1997 *** Republicată privind protecţia copilului aflat în dificultate
  • LEGE nr. 58 din 5 martie 1998 (*republicată*) privind activitatea bancară
  • LEGE nr. 468 din 12 noiembrie 2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice
  • LEGE nr. 154 din 20 mai 2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii Financiare şi a Autorităţii Naţionale a Vămilor în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a unor măsuri de reorganizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
  • LEGE nr. 404 din 9 noiembrie 2006 privind finanţarea asistenţei pentru dezvoltare din cadrul politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 115 din 21 decembrie 2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene
  • LEGE nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor
  • LEGE nr. 82 din 21 iulie 1992 *** Republicată privind rezervele de stat
  • LEGE nr. 564 din 16 octombrie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2002 pentru stabilirea unor măsuri privind reorganizarea Departamentului pentru comerţ exterior şi promovare economică din structura Ministerului Afacerilor Externe, precum şi a aparatului de lucru al Guvernului
  • CODUL MUNCII din 23 noiembrie 1972 cu modificări până în august 2001
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 158 din 19 octombrie 1999 (*republicată*) privind regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 52 din 14 septembrie 2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori
  • LEGE nr. 171 din 9 iunie 2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, destinat finanţării Proiectului privind reforma sectorului sanitar - faza a II-a, semnat la Bucureşti la 28 ianuarie 2005
  • LEGE nr. 214 din 21 iulie 2015 pentru ratificarea Convenţiei privind munca în domeniul maritim (MLC 2006), adoptată la 23 februarie 2006 la Geneva, la cea de-a 94-a sesiune a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, precum şi a Amendamentelor din 2014 la Convenţia privind munca în domeniul maritim (MLC 2006), aprobate în cadrul celei de-a 103-a sesiuni a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 11 iunie 2014
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 124 din 1 octombrie 2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 62/1999 privind înfiinţarea Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare
  • LEGE nr. 682 din 19 decembrie 2002 (*republicată*) privind protecţia martorilor*)
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021