Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 160 din 30 iulie 1998 (*republicată*) pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 23 mai 2005 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 160 din 30 iulie 1998 (*republicată*)pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 23 mai 2005

Notă *) Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 592/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.Legea nr. 160/1998 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 6 august 1998, şi a mai fost modificată prin:- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/1999 pentru completarea art. 25 din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 25 mai 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 8 noiembrie 2001. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 (1) Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari. (2) Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România este forul ştiinţific şi profesional neguvernamental al medicilor veterinari, care cuprinde şi coordonează activitatea asociaţiilor, societăţilor şi ligilor de profil membre. (3) Medicina veterinară este o ştiinţă medicală care asigură confortul şi protecţia animalelor şi contribuie la menţinerea sănătăţii publice şi la protecţia mediului. Articolul 2 (1) Profesiunea de medic veterinar se exercită în România de către orice persoană, cetăţean român, care posedă diplomă de medic veterinar echivalată potrivit legii, precum şi de cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi de cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome de medic veterinar, certificate sau alte documente care atestă această calificare prevăzută de lege, eliberate de o instituţie de învăţământ din aceste state. (2) Pot exercita profesia de medic veterinar în România şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome, certificate sau alte documente ce atestă calificarea de medic veterinar, eliberate de instituţii de învăţământ superior veterinar din ţări terţe, recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene. (3) Pot exercita profesia de medic veterinar în România şi cetăţenii statelor terţe, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome, certificate sau alte documente eliberate de instituţii de învăţământ veterinar din state terţe, care atestă această calificare, echivalate potrivit legii. (4) Recunoaşterea profesională a diplomelor, certificatelor sau a altor documente, care atestă calitatea de medic veterinar, se realizează de către Colegiul Medicilor Veterinari. (5) Medicii veterinari, cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, precum şi medicii veterinari cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care exercită profesia de medic veterinar în România, au aceleaşi drepturi şi obligaţii cu privire la exercitarea acesteia ca şi medicii veterinari membri ai Colegiului Medicilor Veterinari. Articolul 3 (1) Profesiunea de medic veterinar are ca obiective apărarea sănătăţii animalelor, sănătăţii publice, protecţia consumatorului şi a mediului înconjurător, în scopul ameliorării efectivelor de animale, al asigurării securităţii alimentare a populaţiei, al facilitării relaţiilor comerciale şi al păstrării echilibrului ecologic. (2) Prin natura liberală a profesiei, medicul veterinar cu drept de liberă practică, în exercitarea profesiei sale, nu este funcţionar public. Articolul 4Profesiunea de medic veterinar are exclusivitate în următoarele domenii de competenţă: a) sănătatea animalelor; b) sănătatea publică veterinară şi igiena produselor animaliere şi de origine animală; c) inspecţia şi controalele veterinare de frontieră; d) supravegherea şi diagnosticul de laborator veterinar; e) controlul igienei furajelor; f) coordonarea identificării şi înregistrării animalelor; g) instruirea şi educaţia veterinară continuă; h) testarea, înregistrarea şi autorizarea producerii şi comercializării produselor de uz veterinar şi ale altor materii care pot influenţa starea de sănătate a animalelor; i) comercializarea cu amănuntul şi utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special şi medicamentelor de uz veterinar; j) consultanţă şi audit veterinar. Articolul 5Medicul veterinar îşi exercită profesiunea în colaborare cu alte profesiuni, în următoarele domenii: a) apărarea sănătăţii publice şi protecţia consumatorului; b) creşterea şi furajarea animalelor; c) selecţia, ameliorarea şi reproducţia animalelor; d) realizarea produselor de uz veterinar şi a altor materii care influenţează starea de sănătate a animalelor; e) cercetări de genetică animală fundamentală şi aplicativă; f) protecţia animalelor domestice şi a celor sălbatice; g) industrializarea şi valorificarea produselor animaliere şi de origine animală; h) protecţia mediului şi controlul poluării; i) statistica medical-veterinară; j) comercializarea produselor de uz veterinar, cu excepţia celor prevăzute la art. 4 lit. i); k) controlul mişcării animalelor, al produselor animaliere şi de origine animală; l) cercetarea medical-veterinară; m) nutriţia animalelor; n) biotehnologii medical-veterinare; o) învăţământul medical-veterinar. Articolul 6În exercitarea profesiunii, medicul veterinar aplică, respectă şi este protejat de legile statului, precum şi de prevederile Statutului medicului veterinar şi ale Codului de deontologie medical-veterinară aprobate de Congresul Naţional al Medicilor Veterinari, cu respectarea legii. Articolul 7Profesiunea de medic veterinar se exercită în cadrul următoarelor structuri profesionale: a) reţeaua veterinară de stat; b) serviciile medicale veterinare particulare, autorizate legal; c) instituţiile de învăţământ veterinar autorizate şi acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu; d) alte instituţii publice şi private. Capitolul II Organizarea profesiunii de medic veterinar Secţiunea 1 Colegiul Medicilor Veterinari Articolul 8 (1) Se înfiinţează Colegiul Medicilor Veterinari, ca formă de organizare profesională autonomă, neguvernamentală, apolitică şi nonprofit. Colegiul are personalitate juridică. (2) Colegiul Medicilor Veterinari reprezintă interesele şi apără drepturile profesionale ale membrilor săi. (3) Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Veterinari se realizează pe principiul teritorial, al eligibilităţii şi ierarhiei. (4) Organele de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari sunt: a) Congresul naţional; b) Consiliul naţional; c) consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti. Articolul 9 (1) Colegiul Medicilor Veterinari are următoarele atribuţii: a) va da avizul consultativ pentru proiectele de acte normative, reglementările şi normele de exercitare a profesiunii în toate domeniile de activitate specific veterinare, conform legislaţiei în vigoare; b) elaborează Codul de deontologie medical-veterinară, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari, Statutul medicului veterinar, ale căror prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiunii de medic veterinar; c) acordă medicilor veterinari atestatul de liberă practică; d) aplică sancţiunile disciplinare prevăzute de regulamentul său de organizare şi funcţionare, suspendă sau retrage atestatul de liberă practică; e) reprezintă profesiunea în faţa organelor guvernamentale, a altor foruri profesionale şi ştiinţifice, a instituţiilor publice sau private; f) promovează relaţiile pe plan extern cu organizaţii şi instituţii profesionale similare; g) ţine evidenţa membrilor săi şi actualizează permanent tabloul general al acestora; h) propune anual Ministerului Educaţiei şi Cercetării cifra de şcolarizare pentru învăţământul superior medical-veterinar; i) acordă sprijin informaţional, eliberează documente oficiale medicilor cetăţeni români care solicită aceasta oficial, pentru a exercita profesia în Uniunea Europeană sau în alte state, precum şi medicilor veterinari cetăţeni străini care solicită să profeseze în România, în condiţiile legii. (2) În materia recunoaşterii calificărilor profesionale obţinute în statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, precum şi în materia exercitării profesiei de medic veterinar de către cetăţenii statelor menţionate, Colegiul Medicilor Veterinari adoptă hotărâri cu efect juridic, armonizate cu reglementările comunitare. Articolul 10 (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în colaborare cu instituţiile de învăţământ superior din domeniu, la propunerea Colegiului Medicilor Veterinari şi a Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România, stabilesc profilurile profesionale de bază şi specializările medicilor veterinari. (2) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împreună cu Colegiul Medicilor Veterinari şi instituţiile de învăţământ superior organizează concursul şi eliberează certificate care atestă gradul profesional de medic primar veterinar. (3) Colegiul Medicilor Veterinari colaborează cu instituţiile publice în stabilirea direcţiilor de dezvoltare şi de perfecţionare a învăţământului medical-veterinar universitar şi postuniversitar, în concordanţă cu cerinţele şi standardele internaţionale şi cu legislaţia României. Articolul 11Componenţa Consiliului naţional, a consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi condiţiile şi modul de îndeplinire a atribuţiilor şi competenţelor organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia. Articolul 12 (1) Veniturile Colegiului Medicilor Veterinari se constituie din: a) taxa de înscriere în colegiu, cotizaţiile lunare ale membrilor, alte venituri realizate din manifestări ştiinţifice şi culturale, precum şi din drepturi editoriale; b) subvenţii, donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice, din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii; c) chirii, dobânzi şi orice alte surse legale. (2) Consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti virează lunar Colegiului Medicilor Veterinari o cotă de 50% din cotizaţiile încasate. Fondurile băneşti pot fi utilizate pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse şi de ajutoare, crearea de instituţii cu scop ştiinţific, investiţii legate de dotarea cu mijloace adecvate pentru diverse activităţi ale colegiului, cheltuieli administrativ-gospodăreşti şi pentru fondul de salarii pentru aparatul tehnico-administrativ propriu. Secţiunea a 2-a Congresul Naţional al Medicilor Veterinari Articolul 13 (1) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari este forul reprezentativ suprem al profesiunii de medic veterinar şi se constituie din delegaţi aleşi în adunările generale ale consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti ale Colegiului Medicilor Veterinari. (2) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari se întruneşte o dată la 3 ani. La cererea majorităţii consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, Consiliul naţional convoacă Congresul extraordinar. (3) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari este legal constituit, dacă sunt prezente două treimi din numărul delegaţilor convocaţi, şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii simple. Articolul 14Congresul Naţional al Medicilor Veterinari are următoarele atribuţii: a) adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari; b) adoptă Statutul medicului veterinar; c) adoptă propuneri de acte normative privind profesiunea de medic veterinar şi aprobă Codul de deontologie medical-veterinară; d) adoptă hotărâri privind formarea, calificarea, specializarea şi perfecţionarea medicilor veterinari, precum şi criteriile pentru promovarea profesională; e) adoptă rezoluţii şi recomandări privind programul său ştiinţific; f) adoptă hotărâri privitoare la relaţiile de colaborare dintre Colegiul Medicilor Veterinari şi Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România sau alte foruri profesionale şi ştiinţifice din ţară şi din străinătate. Articolul 15Hotărârile Congresului Naţional al Medicilor Veterinari sunt definitive şi obligatorii pentru toţi membrii Colegiului Medicilor Veterinari. Capitolul III Membrii Colegiului Medicilor Veterinari Articolul 16 (1) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari se dobândeşte de orice medic veterinar, cetăţean român sau al statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European ori cetăţean elveţian, indiferent de convingerile politice, religioase, culturale, de origine etnică, care îndeplineşte următoarele condiţii: a) exercită în mod legal profesiunea de medic veterinar în România, în conformitate cu dispoziţiile art. 2; b) nu se află în cazurile de nedemnitate prevăzute de legislaţia în vigoare; c) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar. (2) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari este obligatorie pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar. Articolul 17 (1) Prevederile art. 16 nu se aplică în cazul exercitării profesiei de către cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi de către cetăţenii elveţieni sub formă de prestări de servicii. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), cetăţenii statelor menţionate se înregistrează în registrul ţinut de Colegiul Medicilor Veterinari în acest scop, fără a dobândi calitatea de membri. (3) Pentru prestarea de servicii persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a face o declaraţie referitoare la serviciile prestate, care se depune la Colegiul Medicilor Veterinari, în condiţiile legii. (4) În exercitarea profesiei în forma prestării de servicii, aceste persoane se supun normelor de deontologie profesională. Articolul 18Membrii Colegiului Medicilor Veterinari pot fi membri activi şi membri de onoare. Criteriile de includere a membrilor în una dintre aceste categorii sunt prevăzute în Statutul medicului veterinar. Articolul 19La înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari, medicul veterinar depune în faţa consiliului judeţean sau al municipiului Bucureşti al Colegiului Medicilor Veterinari, într-un cadru solemn, următorul jurământ:"Jur să-mi exercit profesiunea cu competenţă şi responsabilitate, în mod demn, cu probitate şi devotament, acţionând în toate împrejurările printr-o conduită exemplară, în spiritul normelor Codului de deontologie medical-veterinară şi al respectării legilor ţării.Voi folosi toate cunoştinţele mele profesionale şi ştiinţifice pentru promovarea şi apărarea sănătăţii animalelor, protecţia sănătăţii omului şi a condiţiilor ecologice.Jur să apăr, cu toate puterile mele, onoarea, prestigiul şi nobilele tradiţii ale profesiunii de medic veterinar"" Articolul 20 (1) Membrii Colegiului Medicilor Veterinari au următoarele drepturi: a) în exercitarea profesiunii sunt ocrotiţi de lege; b) să-şi exercite profesiunea medical-veterinară, în condiţiile legii; c) să-şi desfăşoare activitatea nestingherit şi fără vreo imixtiune din partea altor categorii profesionale; d) să informeze Colegiul Medicilor Veterinari despre orice încălcare a dreptului de exercitare a profesiei; e) să asiste la şedinţele organelor de conducere a Colegiului Medicilor Veterinari; f) să aleagă şi să fie aleşi; g) să participe la formele de perfecţionare profesională continuă; h) să folosească însemnele şi titlurile profesionale sau academice. (2) Insulta, calomnia ori ameninţarea, săvârşită împotriva medicului veterinar în timpul exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta, se pedepseşte conform legii. (3) Lovirea sau alte violenţe săvârşite împotriva medicului veterinar, în condiţiile exercitării profesiei, se pedepsesc conform legii. (4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate, iar pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. d), şi din oficiu. Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Articolul 21Membrii Colegiului Medicilor Veterinari au următoarele obligaţii: a) să respecte legile şi celelalte acte normative în vigoare referitoare la exercitarea profesiunii de medic veterinar şi să se supună hotărârii organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari; b) să respecte şi să aplice în orice împrejurare normele de etică şi deontologie medical-veterinară; c) să promoveze întregul ansamblu de măsuri menite să conducă la dezvoltarea creşterii animalelor şi a potenţialului lor productiv; d) să protejeze sănătatea omului împotriva bolilor comune omului şi animalelor, să participe la protejarea mediului, în scopul menţinerii echilibrului ecologic; e) să urmărească şi să sprijine măsurile de protecţie a animalelor, în conformitate cu reglementările internaţionale; f) medicul veterinar care desfăşoară activitate medical-veterinară răspunde în mod individual, potrivit legii, pentru deciziile profesionale. Articolul 22Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari şi exercitarea profesiunii de medic veterinar devin nedemne şi se suspendă pentru: a) desfăşurarea unor activităţi care contravin normelor Codului de deontologie medical-veterinară, constatate, sancţionate şi rămase definitive; b) interzicerea exercitării profesiunii pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară, rămasă definitivă; c) în caz de neplată a cotizaţiilor şi a contribuţiilor profesionale, timp de 6 luni neîntrerupt de la scadenţa acestora. Articolul 23Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari încetează: a) dacă împotriva medicului veterinar s-au luat măsuri de ridicare a dreptului de a profesa, ca sancţiune disciplinară sau ca urmare a hotărârii Colegiului Medicilor Veterinari, pentru evidentă incapacitate profesională ori boală psihică, atestată de comisia medicală de expertiză; b) dacă medicul veterinar a fost condamnat definitiv pentru o faptă care constituie culpă profesională, prevăzută şi pedepsită de Codul penal, care îl face nedemn de a-şi exercită profesiunea. Capitolul IV Calificarea, specializarea şi promovarea în grade profesionale a medicilor veterinari Articolul 24Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari poate atesta, în condiţiile prezentei legi, medici veterinari în diferite profiluri profesionale. Articolul 25Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari face propuneri privind criteriile de obţinere a gradelor profesionale, conform normelor legale în vigoare, în: a) asistenţă medical-veterinară; b) epidemiologie veterinară; c) supraveghere şi diagnostic de laborator; d) sănătate publică veterinară şi igiena produselor animaliere şi de origine animală; e) patologia reproducţiei. Capitolul V Libera practică medical-veterinară Articolul 26 (1) Activităţile efectuate prin liberă practică medical-veterinară sunt: asistenţa medical-veterinară, însămânţările artificiale, diferitele servicii de specialitate şi consultanţă tehnică şi legislativă sanitar-veterinară, producerea şi comercializarea medicamentelor antiparazitare şi de uz veterinar şi a aparaturii şi instrumentarului de uz veterinar. (2) Serviciile medical-veterinare particulare fac parte din sistemul unic sanitar-veterinar naţional. Articolul 27 (1) Medicii veterinari cu drept de liberă practică îşi pot desfăşura activitatea independent, atât ca persoane fizice autorizate, cât şi ca persoane juridice. (2) Pentru sprijinirea liberalizării profesiunii de medic veterinar, direcţiile sanitar-veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi regiile autonome sau alte instituţii de care aparţin dispensarele veterinare pot vinde, închiria sau concesiona medicilor veterinari care devin liber-profesionişti clădirile, spaţiile, dotările şi mijloacele existente în circumscripţiile sanitar-veterinare de asistenţă şi în clinicile veterinare de stat. Se exceptează de la vânzare locuinţele. (3) În scopul prevăzut la alin. (2) autorităţile administraţiei publice locale pot închiria, concesiona sau vinde, după caz, medicilor veterinari care devin liber-profesionişti, clădirile şi spaţiile, precum şi dotările şi mijloacele aferente acestora, în care se desfăşoară activitatea circumscripţiilor sanitar-veterinare şi care se află în proprietatea publică sau privată a comunelor, oraşelor şi municipiilor. (4) Medicii veterinari care devin liber-profesionişti şi rămân în localitatea de domiciliu au drept de preemţiune la închirierea şi la concesionarea clădirilor şi amenajamentului respectiv în care se realizează activitatea specifică de medic veterinar, în cadrul circumscripţiei. (5) Clădirilor, spaţiilor, precum şi dotărilor aferente nu li se va schimba destinaţia, fiind obligatorie folosirea numai în scopul medicinei veterinare. Schimbarea destinaţiei se va putea realiza numai cu avizul autorităţilor administraţiei publice locale. Articolul 28 (1) În exercitarea profesiei sale, medicul veterinar cu drept de liberă practică se organizează şi funcţionează în cadrul: a) cabinetului medical-veterinar, în una dintre următoarele forme:1. cabinet medical-veterinar;2. cabinete medical-veterinare asociate; b) societăţilor comerciale cu obiect principal de activitate activităţile veterinare. (2) În formele de organizare a profesiei prevăzute la alin. (1) îşi exercită profesia medicii veterinari titulari sau asociaţi, care pot avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal. Articolul 29 (1) Cabinetul medical-veterinar este unitatea fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medical-veterinare. (2) În cabinetul medical-veterinar îşi exercită profesia medicul veterinar titular, care poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal. (3) Cabinetele individuale se pot asocia formând cabinete medicale veterinare asociate, în scopul exercitării în comun a activităţii. Medicii veterinari titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează drepturile şi responsabilităţile individuale prevăzute de lege. Articolul 30 (1) Cabinetele medical-veterinare asociate pot avea patrimoniu comun. (2) Medicul veterinar poate schimba oricând forma de organizare a profesiei, cu înştiinţarea autorităţii care a aprobat înfiinţarea şi înregistrarea cabinetului medical-veterinar. Articolul 31Unităţile medical-veterinare cu personalitate juridică, ce se înfiinţează potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, vor funcţiona cu îndeplinirea următoarelor condiţii: a) au ca obiect de activitate principal activităţile veterinare; b) sunt înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare. Articolul 32 (1) Actul de înfiinţare a cabinetelor medical-veterinare este certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare, cu sau fără personalitate juridică, ce se întocmeşte la consiliile judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, după aprobarea sa de către Biroul executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. Certificatul de înregistrare este necesar pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a cabinetului, o copie a acestuia fiind înmânată titularului. (2) Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare se ţine de către Colegiul Medicilor Veterinari. Articolul 33 (1) Clădirilor, spaţiilor, precum şi dotărilor aferente nu li se va schimba destinaţia, fiind obligatorie folosirea numai în scopul practicării medicinii veterinare. (2) Schimbarea destinaţiei se poate realiza numai cu acordul proprietarului. Articolul 34 (1) Bunurile imobile aflate în proprietatea publică a statului, utilizate în prezent pentru activităţi medical-veterinare, vor fi trecute în domeniul privat al statului, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare. (2) Bunurile prevăzute la alin. (1) vor fi vândute, închiriate sau concesionate cabinetelor medical-veterinare ori, după caz, unităţilor medical-veterinare cu personalitate juridică. (3) Normele metodologice privind vânzarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Articolul 35Limitele dotării cabinetelor medical-veterinare se stabilesc de către Biroul executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. Articolul 36Tarifele şi onorariile pentru libera practică medical-veterinară se stabilesc de către fiecare medic veterinar, pe criterii de competenţă, Colegiul Medicilor Veterinari stabilind tarifele minime unice şi obligatorii. Articolul 37 (1) Medicamentele şi produsele antiparazitare de uz veterinar se comercializează numai din depozite, puncte farmaceutice şi farmacii veterinare autorizate legal. (2) Produsele biologice de uz veterinar se comercializează numai din depozite veterinare autorizate şi se folosesc numai de către medicii veterinari, persoane fizice sau juridice autorizate, în cadrul actului medical-veterinar. Articolul 38 (1) Medicii veterinari cu drept de liberă practică, pe bază de contract încheiat cu direcţiile sanitar-veterinare, efectuează acţiunile prevăzute în programul de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale care sunt transmisibile la om, precum şi alte activităţi care concură la supravegherea sanitar-veterinară a teritoriului. (2) Tarifele de plată pentru acţiunile prevăzute la alin. (1) se stabilesc de către Colegiul Medicilor Veterinari şi se negociază pentru noul an bugetar cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia Naţională Sanitară Veterinară.*) Articolul 39Atribuţiile şi competenţele medicilor veterinari liber-profesionişti, precum şi îndeplinirea unor îndatoriri publice se stabilesc printr-un regulament elaborat de Colegiul Medicilor Veterinari împreună cu Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară*).------------ Notă *) Conform art. 60 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 215/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii veterinare, toate referirile la Agenţia Naţională Sanitară Veterinară din legislaţia în vigoare se consideră ca fiind făcute la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.Conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 308/2004 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, în subordinea Guvernului şi în coordonarea primului-ministru, prin Cancelaria Primului-Ministru. Capitolul VI Proceduri şi sancţiuni Articolul 40Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, comisiile judeţene de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, judecă încălcarea şi nerespectarea legislaţiei şi a reglementărilor specifice privind exercitarea profesiunii de medic veterinar, precum şi abaterile deontologice şi disciplinare ale medicilor veterinari. Articolul 41Membrii Colegiului Medicilor Veterinari care încalcă legile şi regulamentele specifice privind exercitarea profesiunii de medic veterinar şi nu respectă Codul de deontologie medical-veterinară răspund disciplinar, în funcţie de gravitatea abaterii, şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni: a) avertisment; b) mustrare; c) mustrare severă; d) suspendarea dreptului de a exercita medicina veterinară pe o perioadă care nu poate depăşi un an de la data emiterii hotărârii comisiei; e) radierea din evidenţa Colegiului Medicilor Veterinari, ceea ce determină interzicerea definitivă de a exercita medicina veterinară pe teritoriul României, care se poate lua numai de către Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii la propunerea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Articolul 42Comisia judeţeană de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, reprezintă prima structură ce soluţionează aspectele menţionate la art. 40, iar Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii reprezintă forumul naţional şi structura de apel pentru orice încălcare, nerespectare sau abatere săvârşită de un medic veterinar şi nesoluţionată la nivel judeţean. Articolul 43Procedura privind soluţionarea litigiilor şi abaterilor săvârşite de către medicii veterinari este stabilită în regulamentul de ordine interioară pentru Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, comisiile judeţene de deontologie şi litigii şi, respectiv, a municipiului Bucureşti. Articolul 44Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor Veterinari nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, potrivit prezentei legi, conform prevederilor legale. Articolul 45Exercitarea fără drept a oricărei activităţi specifice profesiei de medic veterinar constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii. Capitolul VII Dispoziţii finale Articolul 46 (1) Controlul privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medical-veterinare, indiferent de forma de organizare, se exercită de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia Naţională Sanitară Veterinară*) şi de către Colegiul Medicilor Veterinari. (2) Controlul privind respectarea normelor legale în furnizarea serviciilor medical-veterinare se exercită de către autoritatea sanitar-veterinară centrală şi teritorială, Colegiul Medicilor Veterinari sau de alte organe abilitate, în condiţiile legii.----------- Notă *) A se vedea nota de subsol de la pag. 15 Articolul 47Următoarele acte vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi constituie reglementări specifice pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei legi: a) Statutul medicului veterinar; b) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari; c) Codul de deontologie medical-veterinară; d) Regulamentul privind atribuţiile şi competenţele medicilor veterinari cu drept de liberă practică în îndeplinirea unor îndatoriri publice. Articolul 48În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România va organiza adunări generale ale filialelor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru alegerea consiliilor judeţene şi a Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. După alegerea acestor organe, Adunarea Medicilor Veterinari din România îşi încetează activitatea.** *NOTĂ:Redăm mai jos art. II, III şi IV din Legea nr. 592/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, care nu au fost cuprinse în prezenta republicare.Articolul IIÎn termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, se va realiza transpunerea reglementărilor comunitare în materia recunoaşterii calificărilor profesionale obţinute în statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Elveţia, precum şi în exercitarea profesiei de medic veterinar de către cetăţenii statelor menţionate.Articolul IIIPrezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.Articolul IVLa data intrării în vigoare a prezentei legi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.------------

Noutăți

  • LEGE nr. 111 din 5 iunie 1998 pentru aderarea României la Convenţia Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării în ţările afectate grav de seceta şi/sau de deşertificare, în special în Africa, adoptată la Paris la 17 iunie 1994
  • LEGEA educaţiei naţionale nr. 1 din 5 ianuarie 2011
  • LEGE nr. 61 din 10 mai 2011 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru lupta antifraudă - DLAF
  • LEGE nr. 51 din 16 ianuarie 2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile
  • LEGE nr. 27 din 28 decembrie 1966 (*republicată*) privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară
  • LEGE nr. 264 din 16 iunie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Medicale
  • LEGE nr. 185 din 16 aprilie 2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare convenit între Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura "Reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apa potabilă şi a reţelei de canalizare din municipiul Cluj-Napoca, România", semnat la Bruxelles la 31 mai 2001 şi la Bucureşti la 10 octombrie 2001
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 18 din 10 iunie 2015 privind stabilirea unor măsuri necesare pentru asigurarea tranziţiei de la televiziunea analogică terestră la televiziunea digitală terestră şi implementarea serviciilor multimedia la nivel naţional, precum şi pentru completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002
  • LEGE nr. 440 din 27 octombrie 2003 privind ratificarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii pentru finanţarea Proiectului de reabilitare a infrastructurii şcolare din România, semnat la Bucureşti la 11 iulie 2003
  • LEGE nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării
  • LEGE nr. 44 din 4 aprilie 2011 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/2011 pentru modificarea art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2005 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 28 ianuarie 2005, pentru finanţarea Proiectului de restructurare a transporturilor
  • LEGE nr. 37 din 2 martie 2007 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2004 privind trecerea unor terenuri forestiere din proprietatea publică a statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor
  • LEGE nr. 248 din 12 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2002 privind aprobarea Sistemului de susţinere şi promovare a exportului cu finanţare de la bugetul de stat
  • LEGE nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul
  • LEGE nr. 316 din 20 decembrie 2018 privind desfiinţarea Universităţii Financiar-Bancare din municipiul Bucureşti
  • LEGE nr. 44 din 1 iulie 1994*) (*republicată*) privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 74 din 28 august 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 92 din 24 iunie 2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public
  • LEGE nr. 56 din 17 martie 2005 (*republicată*) privind aprobarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii pentru Proiectul privind infrastructura municipală în domeniul alimentării cu apă, etapa a II-a, semnat la Bucureşti la 15 martie 2004 şi la Luxemburg la 19 martie 2004
  • LEGE nr. 117 din 11 iulie 2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2014 privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar al statului la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" - S.A. Mediaş şi pentru modificarea unor acte normative
  • LEGE nr. 568 din 22 decembrie 2003 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat
  • LEGE nr. 84 din 24 iulie 1995 (*republicată*) Legea învăţământului
  • LEGE nr. 73 din 17 iulie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la relaţiile de prietenie şi cooperare dintre România şi Regatul Spaniei
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 68 din 21 octombrie 2014 privind modificarea şi completarea unor acte normative
  • LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001 (*republicată*) privind protejarea monumentelor istorice*)
  • LEGE nr. 53 din 9 martie 2006 pentru înfiinţarea satelor Dobrinăuţi-Hapăi, Maghera şi Pustoaia prin reorganizarea comunei Vârfu Câmpului, judeţul Botoşani
  • LEGE nr. 198 din 25 mai 2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale
  • LEGE nr. 148 din 30 aprilie 2013 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2010 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2010
  • LEGE nr. 216 din 16 noiembrie 2011 privind interzicerea activităţii de cămătărie
  • LEGE nr. 781 din 29 decembrie 2001 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/1999 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar
  • LEGE nr. 206 din 20 iulie 2018 pentru completarea unor acte normative
  • LEGE nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal
  • LEGE nr. 82 din 12 iulie 1996 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 45/1994 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/1994 privind asigurarea surselor de finanţare necesare pentru continuarea participării României la construirea Combinatului de produse cu conţinut de nichel plus cobalt de la Las Camariocas - Republica Cuba şi a Termocentralei electrice de 3 x 12 MW de la Cao-Cun - Republica Populară Chineză
  • LEGE nr. 17 din 22 februarie 2001 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane fata de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, şi a Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane fata de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998
  • LEGE nr. 135 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală
  • LEGE nr. 237 din 5 decembrie 2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative
  • LEGE nr. 128 din 12 iulie 1997 privind Statutul personalului didactic
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 12 din 7 iulie 1998 (*republicată*) privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române
  • LEGE nr. 61 din 22 septembrie 1993 (*republicată*) privind alocaţia de stat pentru copii*)
  • LEGE nr. 120 din 1 iulie 2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2013 privind măsurile necesare pentru funcţionarea comisiilor de evaluare din penitenciare, din centrele de reeducare şi din centrele de reţinere şi arestare preventivă, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în vederea bunei funcţionări a instanţelor pe durata desfăşurării activităţii acestor comisii
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 64 din 28 iunie 2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 105 din 27 iunie 2001 privind frontiera de stat a României
  • LEGE nr. 600 din 22 decembrie 2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 90/2003 privind înfiinţarea Agenţiei Române pentru Siguranţa Alimentelor
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 137 din 22 septembrie 1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii
  • LEGE nr. 28 din 26 ianuarie 1999 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 50/1998 privind aprobarea primei de 200 lei/kg la cumpărarea graului din recolta anului 1998 pentru panificaţie, destinat consumului intern, societăţilor comerciale de morărit şi/sau de panificaţie
  • LEGE nr. 65 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori
  • LEGE nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
  • LEGE nr. 16 din 2 aprilie 1996 a Arhivelor Naţionale
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 121 din 25 septembrie 2002 pentru modificarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat
  • LEGE nr. 61 din 16 aprilie 1997 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 1/1997 privind stabilirea plafonului de îndatorare externa a României pentru anul 1997
  • LEGE nr. 224 din 29 noiembrie 2011 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probaţiune
  • LEGE nr. 309 din 22 mai 2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961
  • LEGE nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 123 din 8 octombrie 2001 privind reorganizarea comisiei pentru protecţia copilului
  • LEGE nr. 388 din 19 octombrie 2006 pentru ratificarea Acordului-cadru de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, destinat finanţării proiectului "Iniţiativa Copiii Străzii", semnat la Bucureşti la 22 noiembrie 2005 şi la Paris la 5 decembrie 2005
  • LEGE nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal
  • LEGE nr. 80 din 8 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat
  • LEGE nr. 20 din 13 ianuarie 2003 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovenia privind transportul maritim, semnat la Bucureşti la 28 mai 2002
  • LEGE nr. 282 din 5 octombrie 2005 (*republicată*) privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină, donarea de sânge şi componente sanguine de origine umană, precum şi asigurarea calităţii şi securităţii sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice*)
  • LEGE nr. 62 din 10 aprilie 2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020