Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 202 din 19 aprilie 2002 (*republicată*) privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi*)
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 14 februarie 2005 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 202 din 19 aprilie 2002 (*republicată*)privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi*) Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 14 februarie 2005

__________ Notă *) Republicată în temeiul art. V din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 30 august 2004 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 501/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004, dându-se textelor o noua numerotare.Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 (1) Prezenta lege reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi, în vederea eliminării discriminarii directe şi indirecte după criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice din România. (2) În sensul prezentei legi, prin egalitate de sanse între femei şi bărbaţi se înţelege luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora. Articolul 2Măsurile pentru promovarea egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi şi pentru eliminarea discriminarii directe şi indirecte după criteriul de sex se aplică în domeniul muncii, educaţiei, sănătăţii, culturii şi informării, participării la decizie, precum şi în alte domenii reglementate prin legi specifice. Articolul 3Prevederile prezentei legi nu au aplicabilitate în cadrul cultelor religioase şi nu aduc atingere vieţii private a cetăţenilor. Articolul 4Termenii şi expresiile de mai jos, în sensul prezentei legi, au următoarele definiţii: a) prin discriminare directa se înţelege tratamentul mai puţin favorabil aplicat unei persoane, după criteriul de sex, decât este, a fost sau ar fi tratata o altă persoană într-o situaţie comparabila; b) prin discriminare indirecta se înţelege situaţia în care prevederi, criterii sau practici, aparent neutre, ar pune persoane de un anumit sex într-un anumit dezavantaj, în comparatie cu persoane de sex opus, cu excepţia cazului în care prevederea, criteriul sau practica se justifica în mod obiectiv printr-un scop legitim, iar mijloacele de atingere a scopului sunt adecvate şi necesare; c) prin hartuire se înţelege orice comportament nedorit, având legătură cu faptul ca o persoană este de un sex sau altul, care apare cu scopul sau are ca efect atingerea demnităţii persoanei şi crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator; d) prin hartuire sexuală se înţelege orice comportament nedorit - verbal, nonverbal sau fizic - de natura sexuală, care are ca scop sau ca efect atingerea demnităţii persoanei şi/sau crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator; e) prin măsuri stimulative sau de discriminare pozitiva se înţelege acele măsuri speciale care sunt adoptate temporar pentru a accelera realizarea în fapt a egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi şi care nu sunt considerate acţiuni de discriminare; f) prin munca de valoare egala se înţelege activitatea remunerată care, în urma comparării, pe baza aceloraşi indicatori şi a aceloraşi unităţi de măsura, cu o alta activitate, reflecta folosirea unor cunoştinţe şi deprinderi profesionale similare sau egale şi depunerea unei cantităţi egale ori similare de efort intelectual şi/sau fizic. Articolul 5În materia reglementată de prezenta lege dispoziţiile prevăzute la art. 4 prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflicte în domeniu prevalează dispoziţiile menţionate. Articolul 6 (1) Este interzisă discriminarea directa sau indirecta după criteriul de sex. (2) Nu sunt considerate discriminări: a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecţia maternitatii, naşterii şi alaptarii; b) măsurile stimulative, temporare, pentru protecţia anumitor categorii de femei sau bărbaţi; c) cerinţele de calificare pentru activităţi în care particularităţile de sex constituie un factor determinant datorită specificului condiţiilor şi modului de desfăşurare a activităţilor respective. Capitolul II Egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul muncii Articolul 7 (1) Prin egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă se înţelege accesul nediscriminatoriu la: a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activităţi; b) angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale; c) venituri egale pentru munca de valoare egala; d) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională; e) promovare la orice nivel ierarhic şi profesional; f) condiţii de muncă ce respecta normele de sănătate şi securitate în munca, conform prevederilor legislaţiei în vigoare; g) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la securitate socială; h) organizaţii patronale şi organisme profesionale, precum şi la beneficiile acordate de acestea. (2) În conformitate cu alin. (1), de egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă beneficiază toţi lucrătorii, inclusiv cei care exercită o activitate independenta, precum şi lucrătorii din agricultura. Articolul 8 (1) Angajatorii sunt obligaţi să asigure egalitatea de sanse şi tratament între angajaţi, femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminarilor în regulamentele de organizare şi funcţionare şi în cele de ordine interioară ale unităţilor. (2) Angajatorii sunt obligaţi sa îi informeze sistematic pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au în ceea ce priveşte respectarea egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă. Articolul 9 (1) Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la: a) anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat; b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu; c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului; d) stabilirea remuneraţiei; e) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la securitate socială; f) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională; g) evaluarea performantelor profesionale individuale; h) promovarea profesională; i) aplicarea măsurilor disciplinare; j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta; k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare. (2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de muncă în care, datorită naturii activităţilor profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfăşurate, o caracteristica legată de sex este o cerinţa profesională autentică şi determinanta, cu condiţia însă ca obiectivul urmărit să fie legitim şi cerinţa să fie proporţională. (3) Este considerată discriminare orice dispoziţie de a discrimina o persoană pe criteriu de sex. Articolul 10 (1) Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare. (2) Este interzis sa i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate. (3) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) acele locuri de muncă interzise femeilor gravide şi/sau care alapteaza, datorită naturii ori condiţiilor particulare de prestare a muncii. Articolul 11 (1) Sunt considerate discriminare după criteriul de sex atât hartuirea, cat şi hartuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. Este interzis ca deciziile privind o persoană să fie afectate de acceptarea sau respingerea de către persoana în cauza a unui comportament ce tine de hartuirea sau de hartuirea sexuală a acesteia. (2) Constituie discriminare după criteriul de sex orice comportament definit drept hartuire sau hartuire sexuală, având ca scop: a) de a crea la locul de muncă o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată; b) de a influenţa negativ situaţia persoanei angajate în ceea ce priveşte promovarea profesională, remuneraţia sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viaţa sexuală. Articolul 12Pentru prevenirea şi eliminarea oricăror comportamente, definite drept discriminare după criteriul de sex, angajatorul are următoarele obligaţii: a) sa prevadă în regulamentele de ordine interioară ale unităţilor sancţiuni disciplinare, în condiţiile prevăzute de lege, pentru angajaţii care încalcă demnitatea personală a altor angajaţi prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare definite la art. 4 lit. a)-d) şi la art. 11; b) să asigure informarea tuturor angajaţilor cu privire la interzicerea hartuirii şi a hartuirii sexuale la locul de muncă, inclusiv prin afişarea în locuri vizibile a prevederilor regulamentare de ordine interioară pentru prevenirea oricărui act de discriminare după criteriul de sex; c) sa informeze imediat după ce a fost sesizat autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi. Articolul 13 (1) Constituie discriminare şi este interzisă modificarea unilaterala de către angajator a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul unităţii sau care a depus o plângere, în condiţiile prevăzute la art. 43 alin. (2), la instanţele judecătoreşti competente, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi şi după ce sentinta judecătorească a rămas definitivă, cu excepţia unor motive întemeiate şi fără legătură cu cauza. (2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi membrilor organizaţiei sindicale sau reprezentanţilor salariaţilor care au competenţa sa acorde sprijin în rezolvarea situaţiei la locul de muncă potrivit art. 43 alin. (1). Articolul 14Pentru prevenirea acţiunilor de discriminare după criteriul de sex în domeniul muncii, atât la negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, cat şi la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi, părţile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a faptelor de discriminare şi, respectiv, clauze privind modul de soluţionare a sesizarilor/reclamatiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte. Capitolul III Egalitatea de sanse şi tratament în ceea ce priveşte accesul la educaţie, la sănătate, la cultura şi la informare Articolul 15 (1) Este interzisă orice formă de discriminare după criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare profesională, inclusiv ucenicia la locul de muncă, la perfecţionare şi, în general, la educaţia continua. (2) Instituţiile de învăţământ de stat şi particulare, factorii sociali care se implica în procese instructiv-educative, precum şi toţi ceilalţi furnizori de servicii de formare şi de perfecţionare, autorizaţi conform legii, vor include în planurile de învăţământ, în programele analitice şi în alte instrumente curriculare măsuri de respectare a principiului egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi. (3) Instituţiile menţionate la alin. (2) vor aplica măsuri de promovare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în activitatea lor curenta. Articolul 16 (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării asigura, prin mijloace specifice, instruirea şi educarea în spiritul egalităţii de sanse între sexe. (2) Ministerul Educaţiei şi Cercetării va promova acele manuale şcolare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care să nu cuprindă aspectele de discriminare între sexe, precum şi modelele şi stereotipurile comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bărbaţilor în viaţa publică şi familială. Articolul 17Este interzisă orice formă de discriminare după criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de asistenţa medicală şi la programele de prevenire a imbolnavirilor şi de promovare a sănătăţii. Articolul 18Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti creează condiţii pentru aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de muncă. Articolul 19 (1) Instituţiile publice de cultura, precum şi orice alte structuri şi formaţiuni care promovează actul cultural sub orice formă au obligaţia sa creeze condiţii pentru accesul tuturor persoanelor, fără discriminare după criteriul de sex, la productiile culturale. (2) Sursele de cultura menţionate la alin. (1) asigura nediscriminatoriu condiţiile necesare de manifestare şi de valorificare a aptitudinilor persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora în domeniul creatiei culturale. Articolul 20Publicitatea care prejudiciază, după criteriul de sex, respectul pentru demnitatea umană, aducând atingere imaginii şi onoarei unei persoane în viaţa publică şi/sau particulară, este interzisă. Articolul 21 (1) Instituţiile publice, precum şi organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale permit accesul la informaţiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanţilor, femei sau bărbaţi, fără discriminare. (2) Informaţiile distribuite prin mass-media vor respecta egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi şi nu vor conţine, promova sau provoca nici o formă de discriminare bazată pe criteriul de sex. Capitolul IV Egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte participarea la luarea deciziei Articolul 22 (1) Autorităţile publice centrale şi locale, unităţile economice şi sociale, precum şi partidele politice şi alte entităţi nonprofit, care îşi desfăşoară activitatea în baza unor statute proprii, promovează şi susţin participarea echilibrata a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi la decizie. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi la nominalizarea membrilor şi/sau participanţilor în orice consiliu, grup de experţi şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de consultanţa. Articolul 23Pentru a accelera realizarea în fapt a egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi autorităţile publice centrale şi locale vor adopta măsuri stimulative de reprezentare echitabila şi echilibrata a femeilor şi bărbaţilor în cadrul autorităţilor decizionale ale partenerilor sociali, cu respectarea criteriilor de competenţa. Capitolul V Autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi Articolul 24 (1) Se înfiinţează Agenţia Naţionala pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bărbaţi (ANES), denumita în continuare Agenţia, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, finanţată de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu sediul în municipiul Bucureşti. (2) Agenţia promovează principiul egalităţii de sanse şi tratament între bărbaţi şi femei şi asigura integrarea activa a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale. Articolul 25Agenţia îndeplineşte următoarele funcţii: a) de strategie, prin care se asigura fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; b) de armonizare cu reglementările Uniunii Europene a cadrului legislativ din domeniul sau de activitate; c) de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul sau de activitate; d) de autoritate de stat, prin care se asigura integrarea activa şi vizibila a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale, controlul aplicării şi respectării reglementărilor din domeniul sau de activitate şi funcţionarea organismelor din subordinea şi coordonarea sa. Articolul 26 (1) În exercitarea funcţiilor prevăzute la art. 25, Agenţia îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii: a) coordonează aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi; b) propune Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei proiecte de acte normative, planuri naţionale de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi şi asigura aplicarea acestora; c) avizează, la solicitarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, proiectele de acte normative iniţiate de alte autorităţi, în vederea integrării şi respectării principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; d) elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze privind aplicarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în toate domeniile de activitate; e) elaborează, propune şi implementeaza proiecte şi programe de parteneriat cu finanţare interna şi/sau externa; f) coordonează şi/sau implementeaza programele Comisiei Europene privind egalitatea de gen; g) este reprezentată în structurile de coordonare sau gestionare a fondurilor ori programelor derulate în România de către Uniunea Europeană, în vederea respectării principiului egalităţii de gen la alocarea resurselor; h) reprezintă Guvernul României în organismele europene şi internaţionale din domeniu şi colaborează cu structuri similare din alte tari; i) primeşte reclamaţii/plângeri privind încălcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi şi al discriminarii după criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituţii publice şi private; j) cooperează cu autorităţi centrale şi locale, cu instituţii de învăţământ şi de cercetare, cu organizaţii neguvernamentale; k) sprijină formarea funcţionarilor publici şi salariaţilor instituţiilor sau organismelor publice ori private în domeniul aplicării principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; l) elaborează, tipareste şi difuzează, în ţara şi în străinătate, materiale de informare privind politicile guvernamentale în domeniu. (2) Alte atribuţii ale Agenţiei se stabilesc prin Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bărbaţi, aprobat prin hotărâre a Guvernului. (3) În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Agenţia poate solicita informaţii de la autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, alte instituţii şi autorităţi publice, societăţi comerciale la care statul este acţionar sau asociat, organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, acestea având obligaţia de a furniza datele solicitate. Articolul 27 (1) Agenţia este condusă de un preşedinte, asimilat din punct de vedere al salarizarii cu funcţia de director general din minister, numit de către ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în condiţiile legii. (2) Preşedintele reprezintă Agenţia în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu alte autorităţi ale administraţiei publice, cu organizaţii, precum şi în raporturile cu persoane fizice şi juridice, române sau străine. (3) În exercitarea atribuţiilor sale preşedintele emite ordine, norme şi instrucţiuni. Ordinele, normele şi instrucţiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condiţiile legii. (4) Preşedintele este ordonator secundar de credite. Articolul 28 (1) Structura organizatorică a Agenţiei se stabileşte prin Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bărbaţi, aprobat prin hotărâre a Guvernului. (2) Coordonarea şi atribuţiile compartimentelor din cadrul Agenţiei se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al preşedintelui. Articolul 29 (1) Agenţia se înfiinţează cu data de 1 ianuarie 2005 şi începe sa funcţioneze din data de 1 martie 2005, cu un număr de 30 de posturi de funcţionari publici şi personal contractual şi cu câte cel puţin un post din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene şi a municipiului Bucureşti, înfiinţat în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 285/2004 privind aplicarea Planului naţional de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, asigurate prin redistribuire din numărul de posturi aprobat Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. (2) Salarizarea personalului din aparatul central al Agenţiei se face în conformitate cu prevederile legale aplicabile personalului din organele de specialitate ale administraţiei publice centrale. (3) Agenţia coordonează activitatea structurilor specifice pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi prevăzute la alin. (1). Articolul 30 (1) Agenţia poate beneficia de donaţii şi sponsorizări în condiţiile legii. (2) Pentru finanţarea activităţii Agenţiei pot fi utilizate şi fonduri externe rambursabile şi nerambursabile. Articolul 31Agenţia asigura respectarea şi exercită controlul asupra aplicării prevederilor prezentei legi. Articolul 32 (1) Se înfiinţează Comisia naţionala în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CONES), a carei activitate este coordonata de preşedintele Agenţiei. CONES preia, de la data constituirii legale, atribuţiile Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CODES). (2) Alte atribuţii ale CONES sunt prevăzute de regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, elaborat de către Agenţie şi aprobat de CONES şi care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) CONES este alcătuită din reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau ai autorităţilor administrative autonome, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional, precum şi din reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută în domeniu, desemnaţi prin consens de acestea. (4) Componenta CONES este propusă de preşedintele Agenţiei, în termen de maximum 30 de zile de la data numirii acestuia, cu consultarea autorităţilor publice, organizaţiilor şi asociaţiilor prevăzute la alin. (3), şi se aproba prin decizie a primului-ministru. CONES este legal constituită la data aprobării de către primul-ministru a componentei acesteia. (5) CONES asigura coordonarea activităţii comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES). (6) Reuniunile CONES se desfăşoară trimestrial la sediul Agenţiei. Secretariatul CONES este asigurat de compartimentul desemnat prin ordin al preşedintelui Agenţiei. Articolul 33În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti se constituie comisia judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES), în vederea îndeplinirii prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 285/2004, coordonata de responsabilul aplicării prevederilor prezentei legi din cadrul direcţiei pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeteana şi a municipiului Bucureşti. Articolul 34Agenţia asigura respectarea şi exercită controlul asupra aplicării prevederilor prezentei legi în domeniul sau de activitate, prin instituţiile coordonate sau subordonate Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei care au în responsabilitate aplicarea de măsuri de promovare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi şi de eliminare a discriminarii directe şi indirecte după criteriul de sex, după cum urmează: a) Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul furnizarii de servicii pentru ocuparea şi formarea profesională de muncă, precum şi în domeniul protecţiei sociale a persoanelor neincadrate în munca; b) Casa Naţionala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul administrării şi gestionării sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale; c) Inspecţia Muncii asigura controlul aplicării măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul stabilirii relaţiilor de muncă şi al securităţii şi sănătăţii în munca; d) Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, autoritate administrativă autonomă cu rol consultativ, asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulţilor. Articolul 35Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale - I.N.C.S.M.P.S. Bucureşti şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii - I.N.C.D.P.M. "Alexandru Darabont" - Bucureşti, aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, sunt responsabile cu promovarea şi asigurarea egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniile lor specifice de activitate şi pun la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin, necesare elaborării strategiilor şi politicilor în domeniu. Articolul 36Inspecţia Muncii efectuează controlul aplicării prevederilor prezentei legi, conform art. 34 lit. c), atât în sectorul public, cat şi în cel privat, prin inspectoratele teritoriale de muncă. Articolul 37Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin inspectoratele şcolare teritoriale, efectuează controlul privind includerea în planurile de învăţământ şi în alte instrumente curriculare, precum şi în activitatea curenta a unităţilor de învăţământ a măsurilor de respectare a principiului egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi. Articolul 38Ministerul Sănătăţii, prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, exercita controlul aplicării măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de muncă. Articolul 39Avocatul Poporului colaborează cu Agenţia şi, până la data de 1 martie 2005, cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pentru soluţionarea plangerilor privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi, pentru combaterea discriminarii pe bază de sex în domeniile reglementate prin prezenta lege. Articolul 40Institutul Naţional de Statistica sprijină activitatea şi colaborează cu Agenţia şi, până la data de 1 martie 2005, cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pentru dezvoltarea statisticii de gen şi pentru implementarea în România a indicatorilor de gen promovati de Comisia Europeană. Articolul 41Consiliul Economic şi Social, prin Comisia pentru egalitatea de sanse şi tratament, sprijină, în conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în actele normative cu implicaţii asupra vieţii economico-sociale. Articolul 42 (1) Confederatiile sindicale desemnează, în cadrul organizaţiilor sindicale din unităţi, reprezentanţi cu atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă. (2) Reprezentanţii sindicali desemnaţi primesc de la persoanele care se considera discriminate după criteriul de sex sesizări/reclamaţii, aplica procedurile de soluţionare a acestora şi solicita angajatorului rezolvarea cererilor angajaţilor, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1). (3) În unităţile în care nu exista organizaţie sindicala unul dintre reprezentanţii aleşi ai salariaţilor are atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă. (4) Opinia reprezentanţilor sindicali din unităţi, cu atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă, se menţionează în mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor prezentei legi. Capitolul VI Soluţionarea sesizarilor şi reclamatiilor privind discriminarea după criteriul de sex Articolul 43 (1) Angajaţii au dreptul ca în cazul în care se considera discriminati după criteriul de sex sa formuleze sesizări/reclamaţii către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, şi să solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei la locul de muncă. (2) În cazul în care aceasta sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului, prin mediere, persoana angajata care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte după criteriul de sex în domeniul muncii, în baza prevederilor prezentei legi, are dreptul sa transmită sesizarea/reclamaţia atât Agenţiei, cat şi sa introducă cerere către instanţa judecătorească competenţa, la secţiile specializate pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă ori de asigurări sociale în a căror rază teritorială de competenţa îşi desfăşoară activitatea angajatorul sau făptuitorul ori, după caz, la instanţa de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii faptei. (3) În cazul în care o persoană se considera vătămată în baza prevederilor prezentei legi şi transmite o sesizare/reclamaţie Agenţiei, preşedintele Agenţiei emite, în termen de 10 zile, un aviz consultativ privind oportunitatea sanctionarii faptei de discriminare sesizate, denumit în continuare aviz. (4) Instanţa judecătorească competenţa potrivit alin. (2), în cazul în care considera necesar în vederea soluţionării cauzei cu care a fost sesizată, poate solicita Agenţiei un raport. (5) Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească se comunică şi Agenţiei. (6) Prin cererea introdusă în condiţiile prevăzute la alin. (2) persoana angajata care se considera discriminata după criteriul de sex are dreptul să solicite despăgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârşit. Articolul 44 (1) Persoana care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte după criteriul de sex, în alte domenii decât cel al muncii, are dreptul sa introducă cerere către instanţa judecătorească competenţa, potrivit dreptului comun. (2) Prin cererea introdusă în condiţiile prevăzute la alin. (1) persoana care se considera discriminata după criteriul de sex are dreptul să solicite despăgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârşit. Articolul 45Instanţa judecătorească competenţa sesizată cu un litigiu, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi, poate, din oficiu, sa dispună ca persoanele responsabile sa pună capăt situaţiei discriminatorii într-un termen pe care îl stabileşte. Articolul 46 (1) Instanţa de judecată poate dispune ca persoana vinovata sa plătească despăgubiri persoanei care se considera discriminata după criteriul de sex şi îşi emite pretenţiile în faţa instanţei judecătoreşti, într-un cuantum ce reflecta în mod corespunzător prejudiciul suferit. (2) Valoarea prejudiciului va fi stabilită de către instanţa potrivit dreptului comun. Articolul 47 (1) Angajatorul care reintegrează în unitate sau la locul de muncă o persoană, pe baza unei sentinţe judecătoreşti rămase definitive, în temeiul prevederilor prezentei legi, este obligat sa plătească remuneraţia pierdută datorită modificării unilaterale a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, precum şi toate sarcinile de plată către bugetul de stat şi către bugetul asigurărilor sociale de stat, ce le revin atât angajatorului, cat şi angajatului. (2) Dacă nu este posibila reintegrarea în unitate sau la locul de muncă a persoanei pentru care instanţa judecătorească a decis ca i s-au modificat unilateral şi nejustificat, de către angajator, relaţiile sau condiţiile de muncă, angajatorul va plati angajatului o despăgubire egala cu prejudiciul real suferit de angajat. (3) Valoarea prejudiciului va fi stabilită potrivit legii. Articolul 48 (1) Persoanele care se considera discriminate după criteriul de sex pot adresa sesizări/reclamaţii Agenţiei sau pot introduce cereri direct la instanţele judecătoreşti competente. (2) Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamaţia sau, după caz, cererea de chemare în judecata, pentru fapte care permit a se prezuma existenta unei discriminări directe sau indirecte, care trebuie să dovedească neincalcarea principiului egalităţii de tratament. (3) Cererile persoanelor care se considera discriminate după criteriul de sex, adresate instanţelor judecătoreşti competente, sunt scutite de taxa de timbru. (4) Agenţia, sindicatele, organizaţiile neguvernamentale care urmăresc protecţia drepturilor omului, precum şi alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi au, la cererea persoanelor discriminate, calitate procesuala activa în justiţie şi pot asista în cadrul procedurilor administrative aceste persoane. Capitolul VII Sancţiuni Articolul 49Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate. Articolul 50 (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (2), art. 11, art. 13 şi ale art. 15-21. (2) Constatarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege se face de către: a) inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă în a căror rază teritorială se afla sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului şi, respectiv, de către personalul împuternicit al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (2), art. 11 şi ale art. 13; b) inspectorii din inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 15 şi 16; c) inspectorii din direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, conform legislaţiei sanitare în vigoare, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 17 şi 18; d) personalul împuternicit din cadrul inspectoratelor teritoriale pentru cultura şi culte, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau/şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 19-21. (3) Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor se transmit de îndată Agenţiei, pentru aviz. (4) Pentru aplicarea sancţiunilor Agenţia transmite avizul, în termenul prevăzut la art. 43 alin. (3), Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii. Capitolul VIII Dispoziţii finale Articolul 51Dispoziţiile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 52Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 53Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 76/207/EEC din 9 februarie 1976 pentru implementarea principiului egalităţii de tratament pentru bărbaţi şi femei referitor la accesul la ocupare, pregătire profesională, promovare şi condiţii de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 39 din 14 februarie 1976, cu modificările şi completările aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/73/CE din 23 septembrie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 269 din 5 octombrie 2002.NOTĂ:Reproducem mai jos prevederile art. II, III, IV şi VI din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2004 care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 202/2002 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale Ordonanţei Guvernului nr. 84/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 501/2004."Art. II. - Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bărbaţi se elaborează de către aceasta şi se aproba prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data numirii în funcţie a preşedintelui Agenţiei.Art. III. - Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES) se aproba prin hotărâre a Guvernului în termen de 90 de zile de la data constituirii legale a Comisiei naţionale în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi.Art. IV. - Pe data de 15 aprilie 2005 se abroga Hotărârea Guvernului nr. 967/1999 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CODES), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 noiembrie 1999, cu modificările ulterioare............................................................................Art. VI. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I."___________

Noutăți

  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 29 din 20 martie 2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată
  • LEGE nr. 27 din 1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 12 din 22 februarie 2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice
  • LEGE nr. 273 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 175/2015 privind ratificarea celui de-al treilea Protocol adiţional dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, semnat la Chişinău la 10 decembrie 2013, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010
  • LEGE nr. 90 din 21 mai 2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2006 privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 71 din 28 iunie 2007 pentru aprobarea Contractului de finanţare dintre România, Banca Europeană de Investiţii şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. pentru finanţarea Proiectului privind reabilitarea drumurilor, etapa a VI-a, semnat la Bucureşti la 22 decembrie 2006
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 137 din 14 septembrie 2000 privind modul de acordare a sumelor de bani reprezentând ajutoare şi plăti compensatorii de care beneficiază, potrivit legii, cadrele militare trecute în rezerva sau direct în retragere
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 101 din 30 octombrie 2013 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier
  • LEGE nr. 127 din 27 mai 2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 289 din 29 decembrie 2000 pentru completarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială
  • LEGE nr. 21 din 10 aprilie 1996 (*republicată*) legea concurenţei*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 74 din 29 iunie 2005 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 95 din 17 iunie 1999 cu privire la valorificarea bunurilor scoase din funcţiune, aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale
  • LEGE nr. 52 din 20 martie 2019 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 83 din 24 iunie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
  • LEGE nr. 236 din 28 noiembrie 2016 pentru ratificarea Protocolului dintre Guvernul României şi Guvernul Canadei, semnat la Bucureşti la 31 iulie 2015, suplimentar la Acordul dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Canadei privind cooperarea în dezvoltarea şi folosirea energiei atomice în scopuri paşnice, semnat la Ottawa la 24 octombrie 1977
  • LEGEA nr. 41 din 18 decembrie 1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale
  • LEGE nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare
  • LEGEA nr. 18 din 19 februarie 1991 (*republicată*) fondului funciar
  • LEGE nr. 190 din 23 iunie 2005 pentru aprobarea amendamentului convenit între Guvernul României şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Zagreb la 18 noiembrie 2004 şi, respectiv, la Bucureşti la 15 decembrie 2004, şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1998 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind Proiectul cadastrului general şi publicităţii imobiliare, în sumă de 25,5 milioane dolari S.U.A., semnat la Washington la 23 ianuarie 1998
  • LEGE nr. 346 din 5 iunie 2002 (*republicată*) privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale*)
  • LEGE nr. 596 din 31 octombrie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2000 privind organizarea doctoratului şi a studiilor avansate academice în cadrul Academiei Române
  • LEGE nr. 349 din 14 iulie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 101 din 25 noiembrie 2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", precum şi pentru modificarea unor acte normative
  • ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 126 din 10 septembrie 1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comerţ Exterior - Bancorex - S.A. şi fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca Comercială Română - S.A., modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 63/1999
  • LEGE nr. 267 din 7 noiembrie 2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în fază unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului
  • LEGE nr. 161 din 7 aprilie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 34/1999 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/1996 privind angajarea de împrumuturi guvernamentale prin emisiunea de titluri de stat în valută pe piaţa internă
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 101 din 25 noiembrie 2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", precum şi pentru modificarea unor acte normative
  • LEGE nr. 58 din 5 martie 1998 (*republicată*) privind activitatea bancară
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 193 din 9 noiembrie 2000 privind restituirea sumelor reţinute cu titlu de penalizări de 2% pentru nerealizarea parametrilor garantaţi pentru blocul energetic nr. 2 la Centrala termoelectrica de 2x330 MW - Pucheng, Republica Populara Chineza
  • LEGE nr. 284 din 14 august 1947 pentru cedarea către Banca Naţionala a României a aurului, valutelor efective şi altor mijloace de plată străine
  • LEGE nr. 94 din 8 septembrie 1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi
  • LEGE nr. 82 din 21 iulie 1992 *** Republicată privind rezervele de stat
  • LEGE nr. 373 din 18 decembrie 2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene
  • LEGE nr. 341 din 12 iulie 2004 recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989
  • LEGE nr. 269 din 17 iunie 2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 249 din 30 noiembrie 2000 privind constituirea şi utilizarea Fondului special pentru produse petroliere
  • LEGE nr. 329 din 5 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional
  • LEGE nr. 136 din 17 mai 2005 privind înfiinţarea Universităţii "Dimitrie Cantemir" din municipiul Târgu Mureş, judeţul Mureş
  • LEGE nr. 98 din 29 aprilie 2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 28 din 10 aprilie 2013 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare locală
  • LEGE nr. 130 din 8 mai 2007 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 113 din 14 iulie 2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
  • LEGE nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 2 din 29 ianuarie 2010 privind unele măsuri pentru organizarea şi funcţionarea aparatului de lucru al Guvernului şi pentru modificarea unor acte normative
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 118 din 24 octombrie 2003 privind măsuri pentru reglementarea unor obligaţii bugetare ale Societăţii Comerciale "Rompetrol Rafinare" - S.A. Constanţa
  • LEGE nr. 153 din 8 septembrie 1997 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 27/1997 privind derularea împrumutului de euroobligaţiuni în mărci germane
  • LEGE nr. 24 din 17 ianuarie 2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
  • LEGE nr. 657 din 20 noiembrie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000 privind reglementarea depozitarii cerealelor şi seminţelor oleaginoase, regimul certificatelor de depozit pentru acestea, precum şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit
  • LEGE nr. 227 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 6 din 18 februarie 2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate
  • LEGE nr. 5 din 17 octombrie 1980 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcţiei de locuinţe, vînzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie şi construirea de case de odihnă proprietate personală
  • LEGE nr. 111 din 14 mai 2015 pentru modificarea Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general
  • LEGE nr. 57 din 13 martie 2007 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind prevenirea şi combaterea extinderii gripei aviare, semnat la Bucureşti la 5 octombrie 2006, şi privind modificarea alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 170/2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind finanţarea Proiectului pentru modernizarea sistemului de informare şi cunoaştere în agricultura, semnat la Bucureşti la 28 ianuarie 2005
  • LEGE nr. 245 din 2 noiembrie 2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2017 pentru modificarea şi completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 37 din 30 aprilie 2013 pentru completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare şi gestionare a datelor necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi a programului de control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului şi pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare
  • LEGE nr. 483 din 25 septembrie 2001 pentru respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2000 privind stabilirea unor măsuri pentru stimularea revenirii în ţara a specialiştilor tineri
  • LEGE nr. 227 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 672 din 19 decembrie 2002 (*republicată*) privind auditul public intern*)
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021