Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 503 din 17 noiembrie 2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.193 din 14 decembrie 2004 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 503 din 17 noiembrie 2004privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1.193 din 14 decembrie 2004

Parlamentul României adopta prezenta lege. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 (1) Procedurile privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare instituite prin prezenta lege se aplică asigurătorilor şi/sau reasiguratorilor, astfel cum aceştia sunt definiţi la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor şi filialelor societăţilor de asigurare din alte state terţe, care au sediul în România. (2) Dispoziţiile prezentei legi nu se aplică intermediarilor în asigurări, astfel cum sunt definiţi prin Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, aceştia fiind supuşi reglementărilor dreptului comun în materie de reorganizare judiciară şi de faliment, cuprinse în Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 2 (1) Prezenta lege reglementează procedura redresarii financiare a societăţii de asigurare, precum şi procedura falimentului acesteia în caz de insolvabilitate. (2) Măsurile aplicate în cadrul procedurilor reglementate de prezenta lege urmăresc protejarea intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări. Articolul 3În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri: a) societate de asigurare - asiguratorul şi/sau reasiguratorul, astfel cum aceştia sunt definiţi la art. 2 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare; b) procedura de redresare financiară - totalitatea modalităţilor şi a măsurilor cu caracter administrativ dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate competentă, care sunt destinate sa menţină sau sa restabileasca situaţia financiară a unei societăţi de asigurare; c) procedura falimentului - procedura care implica orice măsuri necesare pentru realizarea activelor societăţii de asigurare debitoare, aflată în stare de insolvabilitate, şi pentru distribuirea fondurilor între creditori, acţionari şi asociaţi; d) autoritate competentă - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate administrativă autonomă de specialitate, autoritatea judiciară, precum şi alte autorităţi prevăzute de lege, abilitate în ceea ce priveşte aplicarea procedurii redresarii financiare şi, respectiv, a falimentului societăţilor de asigurare; e) autorităţi de supraveghere - autorităţile naţionale care, prin lege sau prin alte reglementări, sunt abilitate sa supravegheze societăţile de asigurare; f) administrator special - orice persoană fizica sau juridică desemnată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, însărcinată cu aplicarea măsurilor administrative de redresare financiară a societăţii de asigurare; g) lichidator - orice persoană fizica sau juridică desemnată de autoritatea judiciară competenţa, în vederea gestionării procedurii falimentului societăţii de asigurare debitoare; h) creditori de asigurări - persoane asigurate, deţinători de poliţe de asigurare, beneficiari ai contractelor de asigurare, precum şi oricare alte terţe persoane prejudiciate prin nerespectarea condiţiilor de asigurare ale contractelor, ale căror creanţe nu au fost onorate de societatea de asigurare; i) creanţe de asigurări - sumele cuvenite creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. De asemenea, se considera creanţe de asigurări creanţele Fondului de garantare, precum şi primele datorate de către societatea de asigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operaţiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de deschiderea procedurii de faliment; j) stare de insolvabilitate - acea stare a societăţii de asigurare caracterizată prin una dintre următoarele situaţii:1. incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti;2. scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minima prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă;3. imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare în cadrul procedurii de redresare financiară; k) concordat - convenţia intervenita înainte sau după deschiderea procedurii de faliment, încheiată între societatea de asigurare debitoare şi creditorii de asigurări, având ca obiect modul şi termenele de plată a creanţelor de asigurări pe care aceştia le deţin; l) stat membru - statul membru al Uniunii Europene sau statul aparţinând Spaţiului Economic European; m) stat membru de origine - statul membru în care societatea de asigurare a fost autorizata; n) stat membru gazda - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care societatea de asigurare are deschisă o sucursala; o) stat terţ - statul care nu este membru al Uniunii Europene sau care nu aparţine Spaţiului Economic European; p) filiala - unitatea operationala cu personalitate juridică, înfiinţată în condiţiile legii, la care o societate de asigurare deţine direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot; r) sucursala - orice entitate fără personalitate juridică, aparţinând unei societăţi de asigurare, care desfăşoară în mod direct, în limita mandatului primit, activităţi de asigurare pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru de origine; s) persoana semnificativă - administratorul şi/sau conducerea executivă a societăţii de asigurare; t) acţionar semnificativ - orice persoană care, nemijlocit şi singura sau, după caz, prin intermediul ori în legătură cu alte persoane, exercita drepturi ce decurg din deţinerea unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social al unei societăţi de asigurare sau îi conferă acesteia cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor ori care, după caz, dau posibilitatea acestei persoane sa exercite o influenţa semnificativă asupra conducerii societăţii de asigurare în cadrul căreia are poziţia semnificativă; u) Fond de garantare - fondul de protecţie prevăzut la art. 60 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, cu modificările şi completările ulterioare. Capitolul II Procedura de redresare financiară. Reguli generale Articolul 4 (1) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a celor prevăzute de normele date în aplicarea acesteia, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor procedează periodic la verificarea situaţiei financiare a societăţii de asigurare, fie în baza documentelor şi a raportarilor transmise de aceasta, conform legii, fie în urma acţiunilor de analiza, îndrumare şi control efectuate de organele de specialitate ale acestei autorităţi. (2) Verificarea se poate efectua oricând de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, inclusiv în urma sesizarilor creditorilor de asigurări referitoare la situaţia financiară a societăţii de asigurare, în vederea prevenirii stării de insolvabilitate şi/sau a restabilirii situaţiei acesteia în cadrul procedurii de redresare financiară. Articolul 5 (1) Procedura de redresare financiară implica orice intervenţie a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru luarea măsurilor necesare restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare, în scopul prevenirii stării de insolvabilitate a acesteia şi a evitării declanşării procedurii falimentului. (2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este singura autoritate competentă abilitata sa decidă aplicarea modalităţilor şi a măsurilor de redresare financiară în ceea ce priveşte societăţile de asigurare, inclusiv sucursalele acestora din alte state membre, precum şi sucursalele şi filialele societăţilor de asigurare din state terţe, care au sediul în România. Măsurile de redresare financiară nu împiedica deschiderea, de către statul membru de origine, a unei proceduri de faliment. (3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează de urgenta autorităţile de supraveghere din toate celelalte state membre cu privire la decizia sa de a adopta măsuri de redresare financiară împotriva unei societăţi de asigurare, inclusiv efectele concrete posibile ale unor astfel de măsuri. Articolul 6 (1) În toate cazurile, societatea de asigurare este obligată sa pună la dispoziţie Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor toate documentele şi informaţiile solicitate în vederea verificării şi să asigure desfăşurarea activităţii de analiza şi control în condiţii optime şi cu celeritate. (2) La cererea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, societatea de asigurare este obligată sa determine şi sa comunice acesteia, în termen de 48 de ore de la solicitare, situaţia financiară, precum şi marja de solvabilitate minima. Articolul 7O societate de asigurare intră în procedura de redresare financiară reglementată de prezenta lege atunci când, după caz: a) se constata nerespectarea, în orice mod, a prevederilor art. 6 alin. (2), precum şi a oricăror altor prevederi legale referitoare la activitatea de asigurare, punându-se în pericol onoarea obligaţiilor asumate faţă de creditorii de asigurări; b) valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub limita minima prevăzută de reglementările emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; c) valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub limita minima prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă. Articolul 8 (1) În cazurile prevăzute la art. 7, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune, prin decizie motivată, deschiderea procedurii de redresare financiară prin una dintre următoarele modalităţi: a) redresarea societăţii de asigurare pe bază de plan de redresare financiară; b) redresarea societăţii de asigurare prin administrare specială. (2) Prin decizia de deschidere a procedurii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune aplicarea de către societatea de asigurare a uneia sau mai multora dintre următoarele măsuri prudentiale principale: a) limitarea volumului de prime brute sau nete subscrise, pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an, astfel încât acestea sa nu depăşească valorile stabilite prin decizia de deschidere a procedurii de redresare; b) interzicerea reînnoirii contractelor de asigurare ajunse la scadenta sau, după caz, doar a unor tipuri de contracte de asigurare, expres stabilite prin decizia de redresare financiară; c) interzicerea subscrierii unor noi contracte de asigurare şi a încasării primelor aferente, pe perioada expres stabilită prin decizia de redresare financiară; d) efectuarea de către societatea de asigurare a transferului portofoliului de asigurări, în tot sau în parte, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare în materie; în cazul dispunerii acestei măsuri, societatea de asigurare va efectua operaţiunile privind transferul de portofoliu în regim de urgenta, fără ca acestea să poată depăşi 60 de zile de la data luării măsurii; e) obligarea administratorilor societăţii de asigurare de a convoca de îndată o adunare generală extraordinară, cu propunerea efectuării operaţiunii de majorare a capitalului social sau, după caz, a fondului de rezerva libera vărsat; termenul de întrunire nu va putea fi mai mare de 5 zile de la data convocării, iar efectuarea operaţiunilor de majorare a capitalului social nu va putea depăşi 30 de zile lucrătoare de la data primirii deciziei de declansare a procedurii de redresare financiară; f) interzicerea efectuării de către societatea de asigurare a anumitor investiţii; g) restrangerea reţelei teritoriale a societăţii de asigurare prin desfiinţarea, în condiţiile legii, a anumitor filiale şi sucursale, puncte de lucru şi/sau a altor sedii secundare ale societăţii de asigurare, precum şi/sau înlocuirea persoanelor semnificative cu privire la care s-a stabilit responsabilitatea pentru ajungerea societăţii în procedura de redresare financiară; h) verificarea, inventarierea şi instrumentarea, după caz, a dosarelor de dăuna, înregistrate în evidentele societăţii de asigurare, în vederea evaluării daunelor reale şi a stabilirii obligaţiilor de plată faţă de creditorii de asigurări; activitatea de verificare, inventariere şi instrumentare a dosarelor se va face în regim de urgenta, fără a se putea depăşi un termen de 30 de zile de la data primirii deciziei de declansare a procedurii de redresare financiară. (3) Prin decizia de deschidere a procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune, după caz: a) luarea unor măsuri cu privire la bunurile şi/sau activele societăţii de asigurare, constând în inventarierea lor de către aceasta şi conservarea pe toată perioada procedurii de redresare financiară; răspunderea pentru neaplicarea sau pentru aplicarea necorespunzătoare a acestor măsuri dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor aparţine persoanelor semnificative ale societăţii de asigurare; b) numirea uneia sau mai multor persoane care să supravegheze modul de întocmire şi de respectare a planului de redresare financiară; c) orice alte măsuri prudentiale necesare restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare, în vederea garantarii protejării drepturilor şi intereselor legitime ale creditorilor de asigurări. (4) Dacă este cazul, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita instanţei competente încuviinţarea unor măsuri asiguratorii cu privire la bunurile şi/sau activele societăţii de asigurare, potrivit legii. Articolul 9 (1) Decizia de deschidere a procedurii de redresare financiară prevăzută la art. 8 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi în doua ziare de circulaţie naţionala, în conformitate cu dispoziţiile legale. (2) Efectele procedurii de redresare financiară asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedata societatea de asigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs. (3) După publicarea deciziei, conform alin. (1), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor publică de îndată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene un extras din decizia sa cu privire la măsurile de redresare financiară. În cazul în care statul român, prin Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, este informat cu privire la adoptarea unor măsuri de reorganizare adoptate de autorităţile competente din alte state membre, acesta asigura, prin autoritatea de supraveghere, publicarea unor astfel de măsuri, conform alin. (1). (4) Publicaţia prevăzută la alin. (3) va conţine: denumirea autorităţii competente, legea aplicabilă procedurii de redresare financiară, precum şi, dacă este cazul, administratorul desemnat. Publicarea extrasului din decizia de redresare se efectuează în limba română sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care este publicată informaţia. (5) Măsurile de redresare financiară se aplică indiferent de dispoziţiile privind publicarea prevăzute la alin. (3) şi (4) şi îşi produc toate efectele în ceea ce priveşte creditorii de asigurări, inclusiv în ceea ce priveşte actionarii sau asociaţii şi angajaţii societăţii de asigurare, consideraţi ca atare, ale căror drepturi sunt exclusiv afectate ca urmare a aplicării acestor măsuri. (6) Efectele deschiderii procedurii de redresare financiară se afla sub incidenţa legii române, cu excepţia celor care poarta asupra contractelor şi a drepturilor menţionate în continuare, care sunt sub incidenţa următoarelor norme: a) contractele de muncă şi relaţiile de muncă sunt reglementate numai de legea statului membru aplicabilă contractelor/relaţiilor de muncă; b) contractul care conferă un drept de folosinţă sau prin care se dobândeşte proprietatea asupra unui bun imobil este reglementat doar de legea statului membru pe al cărui teritoriu este situat acest bun; c) drepturile societăţii de asigurare privind o proprietate imobiliară, o nava sau o aeronava, supusă înscrierii într-un registru public, sunt reglementate doar de legea statului membru sub a cărui autoritate se tine registrul respectiv. (7) Deschiderea procedurii de redresare financiară nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terţilor în ceea ce priveşte bunurile corporale ori necorporale, activele mobiliare sau imobiliare - atât bunuri determinate, cat şi ansambluri de bunuri nedeterminate - care aparţin societăţii de asigurare şi care sunt situate pe teritoriul altui stat membru în momentul deschiderii procedurii. Drepturile reale ale creditorilor sau terţilor înseamnă, în special: a) dreptul de a valorifica bunul sau de a asigura valorificarea acestuia şi de a beneficia de profitul ori de venitul generat, în special pe baza unui gaj sau a unei ipoteci; b) dreptul exclusiv de a recupera o creanta, în special un drept garantat prin constituirea unui gaj sau cesiunea acestei creanţe cu titlu de garanţie; c) dreptul de revendicare a bunului şi/sau de restituire a acestuia de la oricine îl poseda şi/sau îl foloseşte împotriva voinţei titularului de drept; d) dreptul real de a percepe fructele unui bun; este asimilat dreptului real dreptul înscris într-un registru public şi opozabil terţilor, care da posibilitatea dobândirii unui drept real, în sensul arătat anterior. (8) Dispoziţiile alin. (7) nu împiedica exercitarea acţiunilor privind nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile tuturor creditorilor, prevăzute de legislaţia statului membru de origine. Cu toate acestea, legea statului membru de origine nu se va aplica atunci când persoana care a beneficiat de un act juridic prejudiciabil tuturor creditorilor face dovada ca sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) actul menţionat se afla sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru decât cel de origine; b) legea statului membru de origine nu prevede nici un mijloc de atacare a actului respectiv. Articolul 10 (1) Procedura de redresare financiară declansata împotriva unei societăţi de asigurare care cumpara un bun nu afectează drepturile garantate ale vânzătorului atunci când, în momentul deschiderii procedurii respective, bunul respectiv se afla situat pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care procedurile respective au fost deschise. (2) Procedura de redresare financiară declansata împotriva unei societăţi de asigurare care vinde un bun, după livrarea acestuia, nu constituie o cauza de rezolutiune sau de denunţare a vânzării şi nu împiedica dobândirea de către cumpărător a proprietăţii, dacă bunul respectiv se afla, la momentul deschiderii procedurii, pe teritoriul unui stat membru, altul decât acela în care procedura respectiva a fost deschisă. În cazul în care, printr-un act încheiat după adoptarea măsurilor de reorganizare, o societate de asigurare înstrăinează, cu titlu oneros, un activ imobiliar, o nava sau o aeronava supusă înscrierii într-un registru public sau valori mobiliare ori titluri a căror existenta sau transfer presupune înscrierea într-un registru ori cont, stabilit prin lege, sau care sunt plasate într-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, validitatea actului respectiv se afla sub incidenţa legii statului membru pe al cărui teritoriu se afla activul imobiliar sau sub a cărui autoritate se tine registrul, contul ori sistemul respectiv. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu împiedica exercitarea acţiunilor privind nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului membru de origine. (4) Procedura de redresare financiară nu împiedica şi nu afectează exercitarea drepturilor creditorilor de asigurări privind compensarea creanţelor lor cu cele ale societăţii de asigurare supuse acestei proceduri, în condiţiile legii. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (5) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 9 alin. (7) şi (8), efectele deschiderii procedurii de redresare financiară asupra drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la o piaţa reglementată se afla numai sub incidenţa legii aplicabile pieţei respective. Aceasta nu împiedica acţiunile privind nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului membru de origine, care se pot exercita pentru a nu tine seama de plăţile sau de tranzacţiile efectuate în conformitate cu legea aplicabilă pieţei respective. Articolul 11 (1) Procedura de redresare financiară îşi produce efectele în întreaga Comunitate Europeană din momentul în care aceasta îşi produce efectele în statul membru unde ea s-a declansat. (2) Procedura de redresare financiară îşi produce toate efectele în întreaga Comunitate Europeană, în conformitate cu legislaţia statului român, fără alte formalităţi, inclusiv în ceea ce priveşte părţi terţe din alte state membre, chiar dacă legislaţia acelor state membre nu prevede astfel de măsuri de redresare financiară sau subordonează aplicarea lor unor condiţii care nu sunt îndeplinite. Măsurile de redresare financiară adoptate în conformitate cu legislaţia unui stat membru se aplică în mod corespunzător pe teritoriul statului român. (3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate competentă şi autoritate de supraveghere, informează de urgenta autorităţile de supraveghere din toate celelalte state membre cu privire la decizia sa de a declansa o procedură de redresare financiară, inclusiv efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri. Informarea se face înainte de adoptarea unei astfel de decizii sau imediat după acest moment. Secţiunea 1 Redresarea societăţilor de asigurare pe bază de plan de redresare financiară Articolul 12 (1) În cazul deschiderii procedurii de redresare financiară pe bază de plan, consiliul de administraţie sau, după caz, administratorul unic al societăţii de asigurare este obligat sa întocmească şi să depună la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor un plan de redresare financiară, în termen de cel mult 20 de zile de la data comunicării către societatea de asigurare a deciziei prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a). (2) Planul de redresare financiară va cuprinde, în mod obligatoriu, perspectivele de redresare financiară a societăţii, precum şi modalităţile concrete şi termenele de îndeplinire a măsurilor şi dispoziţiilor stabilite prin decizia de redresare financiară emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. (3) Planul va include, de asemenea, pentru următorii 3 ani financiari, cel puţin următoarele informaţii: a) estimari ale cheltuielilor de achiziţie şi de administrare; b) bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de asigurare directa, a acceptarilor şi cedarilor în reasigurare; c) bugete anuale; d) o estimare a resurselor financiare cu care se intenţionează să se acopere obligaţiile asumate, luate în calcul pentru determinarea marjei de solvabilitate minima; e) programe de reasigurare; f) programul de plată a datoriilor. Articolul 13În urma analizarii planului de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite o decizie prin care, după caz, poate hotărî: a) aprobarea planului de redresare financiară; b) completarea şi/sau modificarea planului de redresare financiară, în termen de cel mult 5 zile de la data luării la cunoştinţa despre decizia de completare şi/sau de modificare; c) respingerea planului de redresare financiară. Articolul 14 (1) De la data comunicării deciziei de aprobare a planului de redresare financiară, societatea de asigurare este obligată sa îndeplinească în mod corespunzător măsurile cuprinse în plan, la termenele şi în condiţiile stabilite, astfel cum acestea au fost dispuse şi aprobate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. De asemenea, societatea de asigurare este obligată sa aducă la cunoştinţa tuturor creditorilor de asigurări cunoscuţi, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii deciziei, măsurile şi dispoziţiile stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. (2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul aprobării modificărilor şi/sau completărilor ulterioare ale planului de redresare financiară, efectuate potrivit art. 13 lit. b). Articolul 15În cazul respingerii planului de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite o decizie motivată prin care poate dispune una dintre următoarele măsuri: a) obligarea societăţii de asigurare la elaborarea unui program de finanţare în regim de urgenta; în acest caz, dispoziţiile prevăzute la art. 12-14 se vor aplica în mod corespunzător; b) aplicarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) şi desemnarea unui administrator special; c) închiderea procedurii de redresare financiară; în acest caz, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va retrage autorizaţia de funcţionare a societăţii de asigurare şi, în situaţia constatării stării de insolvabilitate a acesteia, va cere tribunalului deschiderea de îndată a procedurii falimentului, potrivit art. 3 lit. j) pct. 3. Secţiunea a 2-a Redresarea societăţilor de asigurare prin administrare specială Articolul 16În situaţia aplicării modalitatii de redresare financiară prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor desemnează o persoană în calitate de administrator special, care, în principal, va duce la îndeplinire şi va lua toate măsurile necesare restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare, cu respectarea dispoziţiilor, a termenelor şi a condiţiilor cuprinse în decizia de redresare financiară. Articolul 17 (1) În toate cazurile, administratorul societăţii de asigurare este obligat sa aducă, de îndată, la cunoştinţa administratorului special toate măsurile stabilite în sarcina acestuia prin decizia de redresare financiară emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. (2) Drepturile, obligaţiile, precum şi competentele administratorului special se stabilesc prin norme ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Articolul 18 (1) O dată cu desemnarea administratorului special, în condiţiile prezentei legi, se suspenda: a) atribuţiile legale ale acţionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative ale societăţii de asigurare; aceste atribuţii se transfera administratorului special pe toată perioada administrării speciale; b) drepturile de vot în privinta numirii şi revocării administratorilor societăţii de asigurare, dreptul la dividende al acţionarilor, activitatea, precum şi dreptul la remuneraţie ale consiliului de administraţie sau ale administratorului unic, după caz. (2) Suspendarea operează pe toată perioada administrării speciale. Articolul 19 (1) Decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prevăzută la art. 8, 13 şi 15 este executorie. (2) Împotriva deciziei societatea de asigurare poate face plângere la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii. (3) Plângerea se judeca cu celeritate şi cu precădere; plângerea nu suspenda executarea deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Hotărârea instanţei este definitivă şi poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii. Secţiunea a 3-a Închiderea procedurii de redresare financiară.Efectele închiderii procedurii.Drepturile şi obligaţiile creditorilor de asigurări Articolul 20Închiderea procedurii de redresare financiară a societăţii de asigurare se dispune prin decizie motivată, emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit legii, atunci când, după caz: a) se constata restabilirea situaţiei financiare a societăţii de asigurare, ca urmare a îndeplinirii în mod corespunzător a modalitatii şi a măsurilor de redresare financiară; b) măsurile aplicate în cadrul procedurii de redresare financiară nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, în termenele şi în condiţiile stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, pe perioada în care au fost luate, la atingerea scopului urmărit şi la înlăturarea cauzelor care le-au generat. Articolul 21 (1) Prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune, după caz: a) revocarea deciziei prevăzute la art. 8, în situaţia prevăzută la art. 20 lit. a); b) retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare, precum şi, dacă se constata insolvabilitatea acesteia, solicitarea, de îndată, a declanşării procedurii falimentului, în situaţia prevăzută la art. 20 lit. b). (2) Prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune, dacă este cazul, revocarea administratorului special desemnat în condiţiile prezentei legi şi încetarea atribuţiilor acestuia. (3) Prevederile art. 9 alin. (1) şi ale art. 19 se aplică în mod corespunzător şi în cazul deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară. Articolul 22În cazul prevăzut la art. 21 alin. (1) lit. b), la data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară şi constatarea stării de insolvabilitate a societăţii de asigurare se naşte dreptul creditorilor de asigurări, de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Articolul 23 (1) În termen de 10 zile de la data publicării deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară, societatea de asigurare aflată în stare de insolvabilitate este obligată sa predea administratorului Fondului de garantare evidenta completa a dosarelor de dăuna, precum şi evidentele tehnico-operative şi contabile aferente acestor dosare, în vederea publicării listei potenţialilor creditori de asigurări, beneficiari ai sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Răspunderea pentru neîndeplinirea sau pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei revine persoanelor semnificative ale societăţii de asigurare. (2) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), administratorul Fondului de garantare desemnează o comisie specială, formată din propriii specialişti, cu următoarea componenta: a) 2 membri din partea conducerii, dintre care unul are calitatea de preşedinte al comisiei; b) conducătorul departamentului financiar sau inlocuitorul legal al acestuia, după caz; c) 2 reprezentanţi ai direcţiei tehnice, cu experienta în materie de lichidare de daune; d) 2 reprezentanţi ai direcţiei generale juridice, cu experienta de cel puţin 3 ani în domeniul juridic. (3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), comisia special constituită ia toate măsurile necesare pentru publicarea listei creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile au rezultat din evidentele transmise de societatea de asigurare, conform alin. (1). Articolul 24 (1) În termen de 60 de zile de la publicarea listei creditorilor de asigurări prevăzute la art. 23 alin. (3), orice persoană care nu figurează în lista creditorilor certi şi care pretinde vreun drept de creanta de asigurări împotriva societăţii de asigurare poate formula, sub sancţiunea decăderii din drept, o cerere motivată în acest sens, adresată administratorului Fondului de garantare. (2) Cererea prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către fiecare pretins creditor şi se depune la sediul administratorului Fondului de garantare, prin intermediul serviciilor de posta, recomandat, cu confirmare de primire. O dată cu cererea, persoana respectiva anexează documentele şi înscrisurile justificative şi menţionează toate elementele necesare stabilirii cu exactitate a cuantumului sumelor solicitate; în măsura în care aceste înscrisuri justificative nu exista, în cerere se precizează motivul imposibilităţii depunerii lor. (3) În cerere se vor menţiona, în principal, următoarele elemente: natura creanţei, momentul naşterii sale şi valoarea certa sau estimată a acesteia, dacă se revendica vreun privilegiu ori o garanţie reală în ceea ce priveşte creanta, precum şi care sunt bunurile acoperite de asigurarea lor. (4) Cererea, precum şi actele şi informaţiile solicitate conform alin. (2) şi (3) se depun în limba română; traducerile actelor se vor transmite numai sub semnatura autorizata a traducatorului, conform legii. (5) După primirea fiecărei cereri în condiţiile alin. (1)-(4), comisia special constituită, desemnată conform art. 23 alin. (2), înregistrează şi analizează întreaga documentaţie aferentă cererii. Pe baza propunerilor comisiei, administratorul Fondului de garantare va emite o decizie de aprobare sau, după caz, de respingere a cuantumului sumelor pretinse de la Fondul de garantare. Împotriva deciziei se poate formula plângere, în condiţiile prevăzute de art. 19. (6) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), comisia va publică lista creditorilor de asigurări acceptaţi la plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Pentru creditorii acceptaţi la plata prin hotărâre judecătorească, publicarea se va face, pentru fiecare caz, după ce aceasta hotărâre a rămas irevocabilă. Articolul 25 (1) În cazul în care, după expirarea termenului prevăzut la art. 24 alin. (1), o persoană invoca vreun drept de creanta împotriva societăţii de asigurare debitoare ca urmare a producerii ulterioare, dar nu mai târziu de data pronunţării hotărârii de faliment, a unor riscuri acoperite printr-o poliţa de asigurare în vigoare la data închiderii procedurii de redresare financiară, aceasta poate formula, sub sancţiunea decăderii, o cerere, în termen de cel mult 30 de zile de la data producerii riscului asigurat, în condiţiile art. 24 alin. (2)-(4). (2) În cazul contractelor de asigurare privind răspunderea civilă obligatorie pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, în situaţia în care portofoliul acestor contracte nu a fost transferat până la data închiderii procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune toate măsurile necesare informării asiguraţilor, atât cu privire la obligaţia acestora de a denunta, în termen de cel mult 90 de zile de la data deschiderii procedurii falimentului, contractele de asigurare încheiate cu societatea debitoare, cat şi cu privire la dreptul acestora de recuperare a primelor de asigurare aferente, pentru perioada cuprinsă între momentul denunţării contractului de asigurare şi cel al expirării duratei de valabilitate a acestuia. (3) În cazul producerii riscurilor acoperite prin contractele prevăzute la alin. (2), între momentul deschiderii procedurii falimentului şi cel al rezilierii acestora, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de faliment, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nominalizeaza o societate de asigurare, dintre cele autorizate sa practice asigurări de răspundere civilă obligatorie, în vederea constatării şi evaluării daunelor. Sumele cuvenite asiguraţilor, stabilite de societatea de asigurare şi acceptate la plata de comisia special constituită, prevăzută la art. 23 alin. (2), se plătesc din resursele Fondului de garantare, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea acesteia. (4) Prevederile art. 24 alin. (2)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în cazul cererilor persoanelor prevăzute la alin. (1). Articolul 26În toate cazurile în care considera ca este necesar, comisia special constituită, prevăzută la art. 23 alin. (2), poate solicita persoanelor prevăzute la art. 24 şi 25 completarea documentaţiei, precum şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea creditorului de asigurări. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia. Articolul 27 (1) Administratorul Fondului de garantare se subroga în toate drepturile creditorilor de asigurări pentru sumele egale cu plăţile pe care le-a plătit din disponibilităţile fondului respectiv. (2) Prin derogare de la prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, administratorul Fondului de garantare poate inregistra la masa credala, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi şi/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele acestui fond. (3) În condiţiile alin. (1) şi (2), administratorul Fondului de garantare este îndreptăţit sa înregistreze şi sa recupereze, în cadrul procedurii falimentului societăţii de asigurare debitoare, toate sumele achitate creditorilor, pe măsura plăţilor efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate după momentul declanşării procedurii de faliment. Capitolul III Procedura falimentului societăţilor de asigurare Secţiunea 1 Cererea introductivă.Organele care aplica procedura şi atribuţiile acestora Articolul 28 (1) Procedura falimentului se deschide pe baza unei cereri introduse fie de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, fie de societatea de asigurare debitoare sau de creditorii acesteia, după caz. (2) Procedura falimentului unei societăţi de asigurare autorizate în România, precum şi al sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre, este guvernata de legea română în ceea ce priveşte regimul şi aplicarea procedurii falimentului, în mod special cu privire la: a) bunurile care fac obiectul acestei proceduri, precum şi regimul bunurilor dobândite de societatea de asigurare debitoare după deschiderea procedurii; b) atribuţiile societăţii de asigurare debitoare şi ale lichidatorului; c) condiţiile în care se poate invoca o compensare; d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare, în care societatea de asigurare debitoare este parte; e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditorii de asigurări, cu excepţia cauzelor aflate pe rolul instanţelor din alte state membre; f) creanţele care trebuie să fie declarate asupra societăţii de asigurare debitoare şi regimul creanţelor care iau naştere după deschiderea procedurii falimentului; g) regulile privind declararea, verificarea şi admiterea creanţelor; h) regulile privind distribuirea veniturilor obţinute din valorificarea activelor, ordinea de prioritate a achitării creanţelor de asigurări şi drepturile creditorilor de asigurări care au obţinut o plata parţială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării; i) condiţiile şi efectele închiderii procedurii falimentului, în special prin concordat; j) drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului; k) suportarea costurilor şi a cheltuielilor aferente procedurii falimentului; l) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile şi interesele legitime ale tuturor creditorilor de asigurări. Articolul 29 (1) În temeiul prezentei legi, societatea de asigurare debitoare aflată în stare de insolvabilitate, asa cum aceasta este definită la art. 3 lit. j) pct. 1, este obligată sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii falimentului. Cererea se depune în termen de cel mult 20 de zile de la data intervenirii sau, după caz, a creării stării de insolvabilitate. (2) Înainte de înregistrarea la tribunal, cererea prevăzută la alin. (1) se înaintează Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor o dată cu actele şi documentele doveditoare, în vederea analizarii acesteia şi a formulării întâmpinării prevăzute la art. 31 alin. (1). Societatea de asigurare debitoare va anexa la cerere, în mod obligatoriu, registrul special al activelor care acoperă rezervele tehnice, prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 30 (1) Creditorii societăţii de asigurare debitoare, alţii decât creditorii de asigurări prevăzuţi la art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (6) şi la art. 25 alin. (1), ale căror sume pretinse se plătesc din disponibilităţile Fondului de garantare, pot inregistra la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva societăţii debitoare, în condiţiile prezentei legi. (2) Prevederile art. 29 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în ceea ce priveşte înaintarea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a cererii, a actelor şi documentelor doveditoare. Articolul 31 (1) Cererea prevăzută la art. 29 alin. (1) şi la art. 30 alin. (1) se înregistrează de tribunal o dată cu întâmpinarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prin care aceasta comunică dacă societatea de asigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de redresare financiară, potrivit prezentei legi, pentru restabilirea situaţiei sale financiare sau, după caz, pentru onorarea plăţilor către creditori, în cadrul unor măsuri administrative de redresare financiară. (2) Deschiderea procedurii falimentului se pronunţa de tribunal dacă: a) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a comunicat, prin întâmpinare, ca la data formulării cererii de deschidere a procedurii falimentului nu se afla în curs de desfăşurare o procedură de redresare financiară a activităţii societăţii de asigurare debitoare, în condiţiile prezentei legi; sau b) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a comunicat, prin întâmpinare, că nu exista posibilităţi reale de restabilire a situaţiei financiare a societăţii şi de plată a creanţelor tuturor creditorilor acesteia în cadrul unei proceduri de redresare financiară. Articolul 32 (1) În temeiul prezentei legi, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate introduce o cerere privind declanşarea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare debitoare, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 3 lit. j) pct. 2 şi 3. (2) Cererea va fi însoţită de următoarele înscrisuri, după caz: a) hotărârea Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare debitoare şi declanşarea procedurii falimentului împotriva acesteia; b) decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind închiderea procedurii de redresare financiară, constatarea stării de insolvabilitate, urmată de declanşarea imediata a procedurii de faliment; c) orice alte acte sau documente care sunt necesare pentru justificarea cererii de investire a tribunalului. Articolul 33 (1) În urma înregistrării cererii, conform art. 29-32, tribunalul notifica de îndată despre aceasta părţilor menţionate la aceste articole. Notificarea se transmite şi administratorului Fondului de garantare. (2) Contestaţia societăţii de asigurare împotriva cererii prevăzute la art. 30 şi 32 poate fi introdusă în cel mult 5 zile de la data primirii notificării cu privire la înregistrarea unei astfel de solicitări. Contestaţia se judeca cu celeritate şi cu precădere; împotriva hotărârii tribunalului se poate exercita recurs, în termen de 10 zile de la comunicare. (3) La primul termen de judecată, tribunalul va analiza cererea introductivă şi documentaţia aferentă şi, în situaţia în care societatea de asigurare debitoare nu a contestat starea de insolvabilitate, potrivit alin. (2), va pronunţa o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului. Articolul 34 (1) În urma pronunţării hotărârii de declansare a procedurii falimentului, tribunalul comunică de îndată despre aceasta părţilor interesate, administratorului Fondului de garantare, precum şi oficiului registrului comerţului în ale cărui evidente societatea de asigurare debitoare este înmatriculată, în vederea efectuării menţiunii "societate de asigurare în faliment". Comunicarea se publică, prin grija Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în cel puţin două ziare de circulaţie naţionala, potrivit dispoziţiilor legale. (2) În cazul în care societatea de asigurare debitoare are deschise sucursale şi/sau filiale în alte tari, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică de îndată autorităţii de supraveghere din ţara gazda a sucursalei/filialei respective despre hotărârea privind deschiderea procedurii de faliment, în conformitate cu dispoziţiile legale. (3) Toate cheltuielile aferente acestor măsuri se suporta din patrimoniul societăţii de asigurare debitoare; în lipsa disponibilităţilor necesare, se utilizează disponibilitati din fondul de lichidare prevăzut de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (4) De la data deschiderii procedurii, toate actele societăţii de asigurare debitoare poarta menţiunea prevăzută la alin. (1). Articolul 35 (1) În urma declanşării procedurii falimentului se interzice, sub sancţiunea nulităţii, acţionarilor semnificativi ai societăţii de asigurare debitoare sau persoanelor care au deţinut funcţii de conducere sa înstrăineze acţiunile deţinute la societatea de asigurare debitoare, fără avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi fără aprobarea judecătorului-sindic. (2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor, potrivit alin. (1), în registrele de evidenta ţinute de societatea de asigurare debitoare sau în registrele independente. Articolul 36Procedura falimentului prevăzută în prezentul capitol, cu excepţia recursului prevăzut la art. 38 alin. (2), este de competenţa exclusiva a tribunalului în a cărui raza teritorială se afla sediul central al societăţii de asigurare debitoare, care figurează în evidentele oficiului registrului comerţului, şi este exercitată de un judecător-sindic desemnat în condiţiile legii. Articolul 37În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, tribunalul ridica administratorilor societăţii de asigurare debitoare dreptul de a reprezenta societatea, de a administra bunurile acesteia şi de a dispune de ele. Articolul 38 (1) Potrivit prevederilor prezentei legi, principalele atribuţii ale tribunalului sunt următoarele: a) pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii falimentului împotriva societăţii de asigurare debitoare; b) desemnarea, prin hotărâre, a judecătorului-sindic, stabilirea atribuţiilor acestuia, precum şi, dacă este cazul, înlocuirea lui; c) notificarea administratorului Fondului de garantare, precum şi a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la înregistrarea cererilor introductive şi, respectiv, cu privire la pronunţarea hotărârilor de deschidere a procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare debitoare; d) judecarea acţiunilor introduse de judecătorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare hotărârii de declansare a procedurii falimentului; e) confirmarea planului de distribuire a sumelor obţinute din lichidare; f) judecarea cererilor de compensare a creanţelor, formulate de societatea de asigurare sau de creditorii de asigurări, după caz, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor; g) stabilirea răspunderii civile a organelor de conducere, a cenzorilor, a auditorilor financiari şi a personalului de execuţie sau cu atribuţii de control din cadrul societăţii de asigurare debitoare; h) aprobarea modalitatii de lichidare şi confirmarea tranzacţiilor de cumpărare de active şi asumare de pasive; i) confirmarea concordatului, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi cu aprobarea judecătorului-sindic; j) pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii falimentului. (2) Hotărârile tribunalului sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. (3) Recursul se judeca de către Curtea de Apel Bucureşti, cu celeritate şi cu precădere. Dispoziţiile art. 6^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. Articolul 39 (1) Potrivit prezentei legi, judecătorul-sindic are următoarele atribuţii principale: a) sesizarea tribunalului despre orice problema care necesita soluţionarea de către acesta; b) stabilirea obligaţiilor societăţii de asigurare debitoare, precum şi a termenelor de îndeplinire a acestora; c) desemnarea lichidatorului, controlul asupra activităţii acestuia, precum şi, dacă este cazul, înlocuirea sa; d) stabilirea programului şedinţelor adunărilor creditorilor de asigurări în toate cazurile în care considera necesar, precum şi prezidarea acestor şedinţe; e) luarea măsurilor care se impun din analiza rapoartelor lichidatorului, precum şi soluţionarea obiectiilor împotriva acestora; f) avizarea planului de distribuire a sumelor obţinute din lichidare şi supunerea acestuia tribunalului, spre confirmare; g) admiterea planului de lichidare a unor bunuri din patrimoniul societăţii de asigurare debitoare, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până la acoperirea pasivului; h) aprobarea concordatului, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor; i) efectuarea oricăror acte de procedura cerute de prezenta lege; j) judecarea contestaţiei societăţii de asigurare debitoare împotriva cererii introductive formulate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau de creditorii de asigurări, după caz, pentru începerea procedurii de faliment; k) judecarea contestaţiilor formulate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de societatea de asigurare debitoare ori de creditorii de asigurări, după caz, împotriva măsurilor dispuse de lichidator; l) judecarea cererilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind nulitatea sau anularea unor acte prejudiciabile intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări, anterioare deschiderii procedurii de faliment; m) autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică; n) solicitarea închiderii procedurii de faliment. (2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, care presupun aplicarea unor reglementări specifice activităţii de asigurare desfăşurate de societatea de asigurare debitoare, judecătorul-sindic poate cere şi opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate. Articolul 40Potrivit prezentei legi, principalele atribuţii ale lichidatorului sunt următoarele: a) analizarea activităţii societăţii de asigurare debitoare în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi a împrejurărilor care au condus la starea de insolvabilitate a acesteia, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabil falimentul societăţii de asigurare. Raportul este întocmit şi prezentat spre aprobare judecătorului-sindic, în cel mult 30 de zile de la data desemnării sale; un exemplar al acestui raport se va transmite şi Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. La cererea lichidatorului, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate, prin încheiere, sa prelungească perioada de prezentare a raportului; b) consemnarea şi înregistrarea creanţelor administratorului Fondului de garantare, precum şi a oricăror alte sume cuvenite acestuia, potrivit legii, cu respectarea drepturilor, a privilegiilor şi/sau a garanţiilor sale legale; c) menţinerea, rezilierea sau denunţarea unor contracte încheiate de societatea de asigurare debitoare, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi cu aprobarea judecătorului-sindic; d) conducerea şi coordonarea activităţii societăţii de asigurare debitoare, respectiv efectuarea operaţiunilor în interesul procedurii de faliment, inclusiv recuperarea primelor de asigurare restante, aferente contractelor de asigurare în vigoare la data deschiderii procedurii de faliment; e) contractarea unor împrumuturi, precum şi, după caz, încheierea concordatelor, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi cu aprobarea judecătorului-sindic, cu sau fără garantarea acestora cu activele societăţii de asigurare debitoare; f) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor societăţii de asigurare debitoare şi luarea tuturor măsurilor corespunzătoare pentru conservarea acestora, la deschiderea procedurii; g) angajarea persoanelor specializate necesare pentru desfăşurarea activităţii de lichidare, precum şi supravegherea şi conducerea activităţii acestora. Angajarea, atribuţiile şi nivelul salariilor acestora sunt supuse aprobării judecătorului-sindic; h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor prejudiciabile şi/sau frauduloase, încheiate de societatea de asigurare debitoare în dăuna intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; i) introducerea de acţiuni pentru anularea oricăror constituiri sau transferuri de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii îndeplinite, efectuate de către societatea de asigurare debitoare prin:1. acte cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizarilor în scop umanitar, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;2. acte încheiate cu un acţionar ce deţine cel puţin 5% din acţiunile societăţii de asigurare debitoare;3. acte încheiate cu un administrator, director sau cu orice alt membru al organelor de conducere şi supraveghere ale societăţii de asigurare debitoare;4. acte încheiate cu orice altă persoană fizica sau juridică aflată în legătură strânsă cu societatea de asigurare debitoare. O persoana se afla în legătură strânsă cu societatea atunci când:- deţine o participaţie directa sau prin intermediul unei relaţii de control de cel puţin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale societăţii de asigurare debitoare;- este permanent legată de societatea de asigurare debitoare prin intermediul unei relaţii de control sau, după caz, înfăptuieşte o politica comuna faţă de aceasta;- exercita atribuţii de control asupra societăţii de asigurare debitoare; j) introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţe persoane, precum şi pentru restituirea de către acestea a tuturor bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii, îndeplinite de societatea de asigurare debitoare în dăuna creditorilor de asigurări prin:1. acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditorii de asigurări sau de a le leza în orice mod interesele legitime şi drepturile acestora;2. orice operaţiuni comerciale în care prestaţia societăţii de asigurare debitoare o depăşeşte în mod vadit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;3. acte de transfer de proprietate către un creditor în folosul acestuia sau pentru stingerea unei datorii anterioare, efectuate în cele 180 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea sa o obţină în cadrul procedurii este mai mica decât valoarea actului de transfer;4. constituirea sau perfectarea unei garanţii reale pentru o creanta care era chirografara în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;5. acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizarilor în scop umanitar derulate conform dispoziţiilor legale, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului;6. acte încheiate de persoanele semnificative sau de actionarii semnificativi cu societatea de asigurare debitoare în cadrul căreia deţin aceasta calitate, în anul anterior începerii procedurii falimentului; k) examinarea creanţelor asupra societăţii de asigurare debitoare şi, după caz, formularea obiectiilor împotriva acestora; l) primirea sumelor aferente primelor de asigurare restante pe seama societăţii de asigurare debitoare, cu consemnarea acestora în termen de 24 de ore în conturile Fondului de garantare, cu drept exclusiv de dispoziţie a administratorului acestui fond; m) urmărirea încasării oricăror creanţe din patrimoniul societăţii de asigurare debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuate de acesta anterior înregistrării cererii introductive de deschidere a procedurii; n) întocmirea unui raport lunar asupra evoluţiei procedurii de faliment, pe care îl va prezenta judecătorului-sindic, spre aprobare, şi îl va transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi administratorului Fondului de garantare; o) sesizarea judecătorului-sindic despre orice problema care ar cere o soluţionare de către acesta; p) încheierea oricăror documente, în numele societăţii de asigurare debitoare, iniţierea şi coordonarea, în numele acesteia, a oricărei acţiuni sau proceduri legale; r) întocmirea bilanţului final de lichidare. Dacă lichidarea se prelungeşte peste durata unui exerciţiu financiar, lichidatorul este obligat sa întocmească bilanţul contabil anual şi sa îl depună la organele şi la termenele prevăzute în modelele situaţiilor financiar-contabile pentru societăţi comerciale; s) îndeplinirea oricăror dispoziţii ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, emise în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate competenţa, în cazurile expres prevăzute de lege, cu aprobarea judecătorului-sindic, în vederea garantarii apărării intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări; t) lichidarea bunurilor şi a drepturilor din patrimoniul societăţii de asigurare debitoare, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi cu înştiinţarea administratorului Fondului de garantare, precum şi cu aprobarea judecătorului-sindic, urmărindu-se valorificarea optima a acestora, în scopul achitării datoriilor către creditorii de asigurări, prin:1. tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive prin care o societate de asigurare, cu o situaţie financiară buna sau foarte buna, achiziţionează, în tot sau în parte, activele societăţii de asigurare debitoare şi îşi asuma, parţial sau total, pasivele acesteia;2. vânzarea de bunuri, precum: clădiri, terenuri, aparatura, valori mobiliare;3. orice alte procedee de realizare a activelor societăţii de asigurare debitoare, cum ar fi cesiunile de creanta sau novatiile realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociata; u) întocmirea de rapoarte lunare în legătură cu activitatea de lichidare, care vor fi supuse aprobării judecătorului-sindic; după aprobarea lor, rapoartele vor fi înaintate atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cat şi administratorului Fondului de garantare; v) efectuarea oricăror acte de procedura cerute de prezenta lege. Articolul 41 (1) Societatea de asigurare debitoare şi/sau oricare dintre creditorii de asigurări, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi administratorul Fondului de garantare, după caz, pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic şi/sau de lichidator. Contestaţia se formulează în termen de cel mult 5 zile de la data luării la cunoştinţa despre măsurile contestate. (2) Contestaţia se soluţionează de tribunal cu celeritate şi cu precădere. Dacă apreciază ca este necesar, tribunalul tine o şedinţa, cu citarea contestatorului, a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a creditorilor de asigurări şi/sau a administratorului Fondului de garantare, după caz, cu participarea obligatorie a judecătorului-sindic. Articolul 42Pentru motive temeinice, tribunalul poate să îl înlocuiască pe judecătorul-sindic, în orice stadiu al procedurii, prin încheiere irevocabilă data în şedinţa camerei de consiliu. Lichidatorul poate fi înlocuit de judecătorul-sindic, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Articolul 43Rapoartele pe care lichidatorul este obligat să le întocmească în conformitate cu prevederile legii se transmit în mod obligatoriu şi Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi administratorului Fondului de garantare. Neîndeplinirea obligaţiei lichidatorului constituie motiv temeinic pentru admiterea cererii de înlocuire a acestuia, conform art. 42. Secţiunea a 2-a Deschiderea procedurii falimentului.Efectele deschiderii procedurii Articolul 44 (1) În condiţiile prezentei legi, deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de asigurare debitoare se dispune prin hotărâre a tribunalului. (2) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are drept consecinţa retragerea de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare debitoare, dacă această măsură nu s-a dispus anterior pronunţării hotărârii. Lichidatorul sau orice altă persoană desemnată în acest scop de către autoritatea competentă va publică hotărârea tribunalului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, conform modalităţilor prevăzute de lege în materie de publicare, precum şi în cel puţin două ziare de circulaţie naţionala. O dată cu publicarea va comunică hotărârea atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cat şi administratorului Fondului de garantare. (3) Retragerea autorizaţiei de funcţionare nu împiedica lichidatorul sau orice altă persoană imputernicita în acest sens de către acesta sa desfăşoare unele dintre operaţiunile de asigurare ale societăţii de asigurare debitoare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat, în scopul finalizarii procedurii de faliment. Aceste operaţiuni se vor putea desfăşura numai cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. (4) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a procedurilor individuale de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creditorilor, potrivit legii. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedata societatea de asigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs. (5) Creanţele de asigurări, constatate prin titluri executorii obţinute ulterior momentului pronunţării hotărârii de faliment, se înregistrează la tribunal, sub sancţiunea decăderii din drept, în termen de cel mult 10 zile de la data obţinerii titlului. Lichidatorul este obligat sa examineze şi, dacă este cazul, sa înscrie aceste creanţe în tabelul creditorilor, cu respectarea ordinii de preferinta şi/sau a privilegiilor ori a garanţiilor legale ale acestora. În toate cazurile, cererea de înregistrare a acestor creanţe nu poate fi depusa mai târziu de data întocmirii tabelului definitiv al creanţelor, conform legii. Articolul 45 (1) După darea hotărârii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare debitoare, lichidatorul întocmeşte raportul prevăzut la art. 40 lit. a), cu precizarea, între altele, şi a propunerilor privind modalităţile concrete de lichidare a bunurilor şi a drepturilor din patrimoniul debitoarei, prevăzute la art. 40 lit. t). (2) În cazul aprobării de către tribunal a modalitatii de lichidare prevăzute la art. 40 lit. t) pct. 1, lichidatorul organizează de îndată, dacă modalitatea aprobată prevede, negocierea privind tranzacţia de cumpărare de active şi asumare de pasive. Lichidatorul organizează în acest scop o şedinţa de informare cu toate societăţile de asigurare considerate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor eligibile, în vederea prezentării termenilor şi condiţiilor negocierii. Înainte de ţinerea şedinţei, lichidatorul este obligat să semneze cu societăţile de asigurare respective un acord de confidenţialitate, prin care acestea se angajează, în condiţiile legii, sa păstreze secretul profesional cu privire la informaţiile referitoare la societatea de asigurare debitoare care face obiectul negocierii. Articolul 46 (1) Lichidatorul redactează şi transmite societăţilor de asigurare interesate în efectuarea unei tranzacţii conform art. 45, participante la şedinţa de informare, o cerere de oferta privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive; transmiterea cererii de oferta se face în regim de confidenţialitate. (2) În funcţie de interesul manifestat de societăţile de asigurare participante la şedinţa de informare, cererea de oferta va cuprinde, în principal, următoarele elemente: a) categoriile de active şi pasive ce urmează a face obiectul tranzactiei, precum şi volumul acestora, încadrate în funcţie de gradul de lichiditate şi exigibilitate; b) valoarea de lichidare pentru fiecare categorie de active; c) termenul de inaintare către lichidator a ofertelor societăţilor de asigurare respective privind tranzacţiile propuse de cumpărare de active şi de asumare de pasive; d) elementele cuprinse în registrul special de evidenta a activelor prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare; (3) Ofertele societăţilor de asigurare se transmit lichidatorului, în plic închis, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii cererii de oferta a acestuia; lichidatorul va analiza ofertele în cel mai scurt timp şi va alege oferta societăţii/societăţilor de asigurare cu care urmează sa încheie tranzacţia, cu respectarea principiului costului minim presupus. Articolul 47În situaţia în care nu se primesc oferte în termenul menţionat la art. 46 alin. (3) sau ofertele primite nu sunt corespunzătoare cerinţelor de fezabilitate ale unei astfel de tranzacţii ori aceasta tranzacţie nu este avizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau nu este aprobată de tribunal, după caz, lichidarea bunurilor şi a drepturilor din patrimoniul societăţii debitoare urmează a se efectua prin alte metode/procedee/modalităţi prevăzute de lege. Articolul 48 (1) De la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condiţiile prezentei legi, administratorul Fondului de garantare este în drept să efectueze plati din disponibilităţile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii. (2) Este interzis creditorilor de asigurări ale căror creanţe de asigurări au fost plătite de la Fondul de garantare sa mai înregistreze cereri şi/sau sa mai solicite valorificarea creanţelor şi/sau plata sumelor pretinse, în cadrul procedurii falimentului societăţii de asigurare debitoare. Administratorul Fondului de garantare este îndreptăţit să solicite autorităţilor competente stabilirea răspunderii pretinsilor creditori şi sa îi oblige pe aceştia la restituirea sumelor încasate în mod necuvenit. Articolul 49 (1) Creanţele de asigurări se bucura de prioritate absolută faţă de orice alte creanţe, în ceea ce priveşte activele admise sa reprezinte rezervele tehnice ale societăţii de asigurare aflate în procedura de faliment. Aceste creanţe se plătesc în lei, imediat după plata creanţelor prevăzute la art. 108 pct. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Creanţele administratorului Fondului de garantare sunt creanţe de asigurări, în sensul prezentei legi, şi se achită în ordinea de preferinta prevăzută la alin. (1), beneficiind de toate drepturile şi/sau garanţiile ori privilegiile legale ale acestora, ca urmare a subrogarii în drepturile creditorilor de asigurări ale căror sume cuvenite au fost achitate din disponibilităţile Fondului. Secţiunea a 3-a Răspunderea organelor de conducere, a cenzorilor şi a auditorilor financiari, a organelor de control intern şi a personalului de execuţie din cadrul societăţii de asigurare debitoare, ajunsă în stare de insolvabilitate.Închiderea procedurii falimentului Articolul 50 (1) Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăţii de asigurare ajunse în stare de insolvabilitate să fie suportată de către membrii organelor de conducere, cenzori şi auditori financiari, personalul de execuţie şi/sau cu atribuţii de control intern, care au deţinut funcţiile respective în cei 3 ani anteriori începerii procedurii, dacă au contribuit la ajungerea societăţii de asigurare în aceasta situaţie prin una dintre următoarele fapte: a) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea societăţii de asigurare; b) au dispus în interes personal continuarea unei activităţi care conducea în mod vadit societatea de asigurare la încetarea de plati; c) au folosit activele şi/sau creditele societăţii de asigurare în folosul lor propriu; d) au ţinut o contabilitate fictiva, au facilitat dispariţia unor documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu reglementările în vigoare; e) au deturnat ori au ascuns o parte din activul societăţii de asigurare sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societăţii de asigurare fonduri, în scopul întârzierii încetării de plati; g) în cele 60 de zile premergătoare intervenirii stării de insolvabilitate, au plătit sau au dispus să se plătească, cu preferinta, unui creditor, în dăuna celorlalţi creditori de asigurări; h) au întocmit situaţii financiare anuale, alte situaţii contabile ori raportări, cu nerespectarea prevederilor legale; i) nu au îndeplinit sau au îndeplinit în mod necorespunzător măsurile administrative de redresare financiară aplicate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ori, după caz, au dat dispoziţii fără avizul sau aprobarea acestei autorităţi, conducand astfel la starea de insolvabilitate şi la declanşarea procedurii de faliment împotriva societăţii de asigurare; j) în cadrul acţiunilor interne de verificare, nu au identificat şi/sau nu au sesizat, din culpa acestora, faptele care au condus la fraude şi/sau la o gestiune defectuoasă a patrimoniului societăţii de asigurare. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi acelor persoane care exercită funcţiile menţionate la data sau ulterior intrării în vigoare a prezentei legi. Articolul 51Sumele plătite de persoanele prevăzute la art. 50 alin. (1) intră în patrimoniul societăţii de asigurare debitoare şi sunt destinate plăţii datoriilor acesteia, potrivit legii. Articolul 52 (1) În vederea adoptării hotărârii de obligare a persoanelor prevăzute la art. 50 alin. (1) la plata parţială a pasivului societăţii de asigurare insolvabile, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de lichidator sau de oricare dintre creditorii de asigurări, precum şi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pe baza actelor din dosarul cauzei, tribunalul poate incuviinta instituirea unor măsuri asiguratorii. (2) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 50 alin. (1) se efectuează potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă, cu excepţia cazurilor când prin lege se dispune altfel. Articolul 53 (1) În condiţiile prezentei legi, procedura falimentului se închide de tribunal, prin hotărâre, la solicitarea judecătorului-sindic, în situaţia în care se constata, după caz, una dintre următoarele împrejurări: a) s-a aprobat raportul final; b) toate fondurile şi/sau bunurile din averea societăţii de asigurare debitoare au fost distribuite; c) creanţele creditorilor de asigurări au fost plătite în baza unui concordat ori a unei alte măsuri asemănătoare; d) toate sumele cuvenite Fondului de garantare au fost recuperate de către acesta. (2) Hotărârea tribunalului se notifica de către judecătorul-sindic tuturor plăţilor implicate, în condiţiile prezentei legi şi ale prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Sumele rămase după satisfacerea drepturilor tuturor persoanelor îndreptăţite, potrivit legii, se virează la Fondul de garantare, în vederea administrării şi gestionării lor conform prevederilor legale în vigoare. Articolul 54În orice stadiu al procedurii, tribunalul poate pronunţa o hotărâre de închidere a procedurii dacă se constată că nu exista active în patrimoniul societăţii de asigurare debitoare ori ca acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele necesare. Articolul 55Dispoziţiile prezentului capitol se completează, în ceea ce priveşte procedura de faliment a unei societăţi de asigurare, cu prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu dispoziţiile Codului de procedura civilă. Capitolul IV Reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvabilitatii societăţilor de asigurare Secţiunea 1 Domeniul de aplicare. Competente şi legea aplicabilă Articolul 56Prezentul capitol reglementează: a) procedura falimentului societăţilor de asigurare, persoane juridice române, şi a sucursalelor acestora, cu sediul pe teritoriul altor state membre, aflate în stare de insolvabilitate; b) condiţiile în care autorităţile implicate se informează şi se consulta reciproc în ceea ce priveşte procedura de faliment a societăţilor de asigurare. Articolul 57 (1) Instanţa determinata conform legii române este singura autoritate competentă imputernicita sa decidă cu privire la aplicarea procedurii falimentului în ceea ce priveşte o societate de asigurare, persoana juridică română, inclusiv sucursalele acesteia din alte state membre. Hotărârea instanţei se poate lua în absenta ori după adoptarea unor măsuri de redresare financiară. Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, precum şi efectele acesteia se afla sub incidenţa legii statului român. Prevederile art. 9 şi 10 se aplică în mod corespunzător. (2) Hotărârea autorităţii competente prevăzute la alin. (1), privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare, persoana juridică română, inclusiv în ceea ce priveşte sucursalele acesteia din alte state membre, este recunoscută, fără o alta formalitate, pe teritoriile tuturor celorlalte state membre şi îşi produce efectele în aceste state, de îndată ce decizia îşi produce efectele în statul român. (3) Autoritatea competenţa prevăzută la alin. (1) informează de îndată Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la hotărârea de a deschide o procedură de faliment, inclusiv cu privire la efectele practice pe care o astfel de procedura le poate avea; informarea se face înainte de adoptarea hotărârii sau imediat după aceea. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează de urgenta autorităţile de supraveghere din toate celelalte state membre despre hotărârea de a deschide procedura falimentului, inclusiv despre efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri. (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu împiedica aplicarea prevederilor referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor instanţei. Articolul 58 (1) După informarea prevăzută la art. 57 alin. (3), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea de deschidere a procedurii falimentului în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. (2) Prevederile art. 9-11 se aplică în mod corespunzător. Articolul 59 (1) Instanţa determinata potrivit legii române este în drept şi poate solicita înregistrarea hotărârii de deschidere a procedurii falimentului unei societăţi de asigurare debitoare în registrul imobiliar, în registrul comerţului, precum şi/sau în orice alt registru public ţinut în alte state membre. (2) În toate cazurile în care înregistrarea prevăzută la alin. (1) este obligatorie conform legii statului membru respectiv, instanţa dispune toate măsurile necesare efectuării acestei operaţiuni. Cheltuielile ocazionate cu înregistrarea se considera cheltuieli ale procedurii. Articolul 60 (1) Lichidatorul desemnat potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) poate acţiona pe teritoriul unor state membre gazda, fără a fi necesară o alta formalitate, fie în baza unei copii certificate de pe hotărârea instanţei competente care l-a desemnat, fie în temeiul unui certificat emis de aceasta. Actul de desemnare poate fi tradus în limba oficială sau în una dintre limbile statului membru pe teritoriul căruia lichidatorul urmează sa acţioneze, fără a fi necesară legalizarea acestuia sau orice alta forma similară. (2) Lichidatorul poate exercita pe teritoriul statelor membre gazda toate competentele care îi revin potrivit legii române şi poate numi oricare persoana care să îl ajute şi/sau sa îl reprezinte în derularea procedurii pe teritoriul acelor state, în special în scopul de a inlatura dificultăţile intampinate de creditorii de asigurări din aceste state. În aceleaşi condiţii, lichidatorul desemnat potrivit legii unui alt stat membru poate acţiona pe teritoriul statului român, atunci când acesta este stat membru gazda. (3) În exercitarea competentelor sale, lichidatorul se supune legilor statului pe al cărui teritoriu acţionează, în special în ceea ce priveşte procedurile de valorificare a activelor şi furnizarea informaţiilor angajaţilor societăţii de asigurare din statul membru respectiv; competentele exclud utilizarea forţei sau dreptul de a soluţiona litigii ori dispute de orice fel. Articolul 61În situaţia în care, după deschiderea procedurii falimentului, o societate de asigurare înstrăinează cu titlu oneros un activ imobiliar, o nava şi/sau o aeronava supusă înscrierii într-un registru public sau, după caz, valori mobiliare şi/sau titluri a căror existenta sau transfer presupune introducerea într-un registru sau cont stabilit prin lege ori care sunt plasate într-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, validitatea actului respectiv se afla sub incidenţa legii statului membru pe al cărui teritoriu se afla activul imobiliar sau sub a cărui autoritate se tine registrul/contul/sistemul respectiv. Secţiunea a 2-a Informarea şi drepturile creditorilor de asigurări Articolul 62 (1) După deschiderea procedurii de redresare financiară sau, după caz, a falimentului împotriva unei societăţi de asigurare, persoana juridică română, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau, după caz, lichidatorul îi informează de îndată pe creditorii de asigurări cunoscuţi, care au reşedinţa obişnuită, domiciliul ori sediul social în România sau într-un alt stat membru. (2) Informarea se face sub forma unei notificări scrise, comunicată în mod individual fiecărui creditor de asigurări, şi se referă în special la termenele-limita, sancţiunile prevăzute pentru nesocotirea acestor termene, organismul sau autoritatea abilitata sa accepte prezentarea creanţelor sau observaţiile referitoare la creanţe şi alte măsuri prevăzute, cerinţele legale pentru luarea în considerare a creanţelor de către instanţa competenţa cu înregistrarea cererilor de admitere a acestora sau a observaţiilor în legătură cu aceste creanţe. Notificarea va indica, de asemenea, dacă sunt sau nu sunt supuse verificării creanţele preferenţiale sau cele pentru care au fost constituite garanţii reale. În cazul creanţelor de asigurare, notificarea va indica în plus efectele generale ale procedurii de lichidare asupra contractelor de asigurare, în special data la care contractele de asigurare sau operaţiunile vor inceta sa producă efecte, precum şi drepturile şi îndatoririle persoanelor asigurate în ceea ce priveşte contractul sau operaţiunea. (3) Informarea prevăzută la alin. (2) se face în limba română. În acest scop se foloseşte un formular cu titlul: "Invitaţie de a prezenta o creanta; termene ce trebuie respectate" sau, după caz, "Invitaţie de a prezenta observaţii referitoare la o creanta; termene ce trebuie respectate", scris în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. În orice caz, dacă un creditor cunoscut deţine o creanta de asigurare, informarea cuprinsă în notificare va fi furnizată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale a/ale statelor membre în care creditorul îşi are reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central, după caz. Articolul 63 (1) Creditorii de asigurări care, după caz, au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central pe teritoriul unui stat membru, inclusiv autorităţile publice din acel stat, au dreptul să prezinte şi sa înregistreze creanţe de asigurări sau să facă observaţii scrise referitoare la acestea, în condiţiile prezentei legi. (2) Declaraţiile de creanţe şi/sau, după caz, observaţiile cu privire la acestea se adresează administratorului Fondului de garantare şi/sau lichidatorului şi se transmit în limba oficială ori în una dintre limbile oficiale a/ale statului membru, situaţii în care aceste înscrisuri vor purta în mod obligatoriu menţiunea în limba română: "Declaraţie de creanţe" sau, după caz, "Observaţii referitoare la creanţe". (3) Creanţele creditorilor de asigurări care au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central într-un stat membru beneficiază de acelaşi tratament şi de acelaşi rang ca şi creanţele de asigurări de aceeaşi natura, susceptibile de a fi prezentate de creditorii de asigurări care au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central în România. (4) Creditorii de asigurări care îşi exercită drepturile prevăzute la alin. (1) sunt obligaţi sa transmită copii de pe actele care atesta creanţele lor, dacă acestea exista, sa indice natura creanţei, momentul naşterii şi valoarea acesteia, dacă exista privilegii, garanţii reale şi alte asemenea drepturi, precum şi care sunt creanţele astfel garantate. Creditorii de asigurări nu sunt obligaţi sa indice prioritatea acordată creanţelor de asigurare în conformitate cu art. 49. (5) Administratorul Fondului de garantare şi/sau lichidatorul, după caz, este obligat să asigure informarea periodică a creditorilor de asigurări în condiţiile legii, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor societăţii de asigurare debitoare. (6) Autorităţile de supraveghere ale statelor membre pot solicita informaţii privind evoluţia procedurii de faliment de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Secţiunea a 3-a Reguli privind procedura redresarii financiare şi a falimentului, aplicabilă sucursalelor societăţilor de asigurare din alte state membre, care au sediul în România Articolul 64Autorităţile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sunt singurele împuternicite sa decidă în ceea ce priveşte deschiderea unei proceduri de redresare financiară sau, după caz, a unei proceduri de faliment împotriva unei societăţi de asigurare, inclusiv cu privire la sucursalele acesteia stabilite în statele membre. Legea statului membru de origine se aplică în conformitate cu dispoziţiile art. 9-11 şi ale art. 61. Articolul 65 (1) Procedura redresarii financiare sau a falimentului, dispusă asupra unei societăţi de asigurare dintr-un alt stat membru care desfăşoară activitate pe teritoriul României, se aplică fără alte formalităţi pe teritoriul României şi produce efecte în condiţiile şi de la data prevăzute în legislaţia din statul membru respectiv. În aceleaşi condiţii, procedurile instituite prin prezenta lege se aplică pe teritoriul statelor membre în ceea ce priveşte o societate de asigurare, persoana juridică română, inclusiv sucursalele acesteia stabilite pe teritoriul acelor state. (2) Procedura falimentului se aplică potrivit legislaţiei din statul membru de origine, cu excepţiile expres prevăzute de lege. (3) La primirea notificării corespunzătoare de la autoritatea competentă a statului membru de origine, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează de îndată creditorii de asigurări despre decizia de deschidere a unei proceduri de faliment, prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 66 (1) Persoanele împuternicite să aplice măsurile dispuse de autorităţile competente din statul membru de origine pot acţiona fără nici o alta formalitate pe teritoriul României în baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de autoritatea respectiva, însoţite de traducerea în limba română. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot să îşi exercite pe teritoriul României toate competentele care le revin potrivit legislaţiei statului membru de origine; aceste persoane vor putea sa numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul acordării asistenţei creditorilor de asigurări pe parcursul aplicării măsurilor în cauza. (3) În exercitarea atribuţiilor şi competentelor lor pe teritoriul României, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să respecte legislaţia română, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor din România ai societăţii de asigurare străine. Articolul 67Autorităţile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine sau lichidatorul, după caz, au obligaţia sa comunice în ceea ce priveşte decizia de deschidere a procedurii de redresare financiară sau a procedurii de faliment, după caz, oficiului registrului comerţului la care societatea de asigurare respectiva este înregistrată, pentru a fi efectuate menţiunile corespunzătoare. Articolul 68 (1) Instanţa competenţa, potrivit legii române, este obligată sa informeze de îndată, prin intermediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, autorităţile competente din statele membre gazda asupra hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, inclusiv asupra efectelor pe care le poate avea aceasta procedura, dacă hotărârea a fost dispusă cu privire la o sucursala sau o filiala din România a unei societăţi de asigurare având sediul stabilit în alt stat decât un stat membru, dar care are deschise sucursale şi/sau filiale pe teritoriul altor state membre. (2) Informarea se va face înainte de pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii sau imediat după acest moment şi va preciza dacă autorizaţia de funcţionare a sucursalei sau a filialei respective a fost retrasă. Secţiunea a 4-a Sucursalele societăţilor de asigurare din statele terţe Articolul 69 (1) Sub rezerva definitiilor prevăzute la art. 3 şi în scopul aplicării prezentei legi la procedura de redresare financiară şi, respectiv, la procedura de faliment privind o sucursala situata într-un stat membru şi aparţinând unei societăţi de asigurare al carei sediu central este localizat în afară Comunităţii Europene: a) stat membru de origine înseamnă statul membru în care sucursala a primit o autorizaţie de funcţionare; b) autorităţi de supraveghere şi autorităţi competente înseamnă autorităţile statului membru în care sucursala a primit autorizaţia. (2) În cazul în care o societate de asigurare al carei sediu central se afla în afară Comunităţii Europene are sucursale stabilite în cel puţin două state membre, fiecare sucursala beneficiază de un tratament independent în ceea ce priveşte aplicarea prezentei legi. Autorităţile competente şi autorităţile de supraveghere, precum şi lichidatorii desemnaţi din aceste state membre vor coopera şi îşi vor coordona acţiunile, în vederea exercitării atribuţiilor şi competentelor stabilite de lege. Capitolul V Sancţiuni Articolul 70Încălcarea prevederilor prezentei legi şi/sau ale normelor emise în aplicarea acesteia se constata şi se sancţionează de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Articolul 71 (1) Constituie contravenţii următoarele fapte: a) neîndeplinirea obligaţiei de punere la dispoziţie Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a documentelor şi a informaţiilor solicitate, conform art. 6 alin. (1); b) nedeterminarea şi/sau necomunicarea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 48 de ore de la solicitare, a situaţiei financiare, precum şi a marjei de solvabilitate minime ale societăţii de asigurare, conform art. 6 alin. (2); c) neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a măsurilor dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin decizia de redresare financiară, conform art. 8 alin. (2) şi alin. (3) lit. a); d) neintocmirea şi/sau nedepunerea în termen la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a planului de redresare financiară ori, după caz, a programului de finanţare, conform art. 12 şi art. 15 lit. a); e) nerespectarea şi/sau îndeplinirea în mod necorespunzător a măsurilor şi a dispoziţiilor cuprinse în planul de redresare financiară sau, după caz, în programul de finanţare, aprobate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform art. 14 alin. (1) şi art. 15 lit. a); f) încălcarea în orice mod a obligaţiei de aducere la cunoştinţa creditorilor de asigurări despre măsurile de redresare financiară dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform art. 14; g) încălcarea în orice mod a obligaţiei de aducere la cunoştinţa administratorului special despre decizia de redresare financiară şi măsurile dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform art. 17 alin. (1); h) încălcarea în orice mod a obligaţiei de predare către administratorul Fondului de garantare a evidentei complete a dosarelor de dăuna, precum şi a evidentelor tehnico-operative şi contabile aferente acestora, conform art. 23 alin. (1); i) încălcarea în orice mod a obligaţiilor privind înregistrarea cererii de deschidere a procedurii falimentului, în conformitate cu dispoziţiile art. 29. (2) Faptele contravenţionale prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: a) amenda, aplicabilă societăţii de asigurare, de la 150.000.000 lei la 300.000.000 lei; b) amenda, aplicabilă persoanelor semnificative ale societăţii de asigurare, de la 50.000.000 lei la 150.000.000 lei. (3) Amenda va fi aplicată societăţii de asigurare şi/sau persoanelor semnificative care au participat la comiterea faptelor contravenţionale. Sancţiunea amenzii se va aplica separat fiecărei persoane care a participat la săvârşirea contravenţiei. (4) În funcţie de natura şi de gravitatea faptei, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aplica, o dată cu amendă prevăzută la alin. (2), oricare dintre sancţiunile prevăzute la art. 39 alin. (3) lit. d) şi e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Capitolul VI Dispoziţii tranzitorii şi finale Articolul 72Procedura de faliment deschisă împotriva societăţilor de asigurare şi aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei legi continua să se desfăşoare şi se închide în condiţiile prezentei legi. Articolul 73Dispoziţiile art. 56-69 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte raporturile de drept internaţional privat în domeniul redresarii financiare a societăţilor de asigurare, de asigurare-reasigurare, de reasigurare, a societăţilor mutuale de asigurări, inclusiv sucursalele acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor şi filialelor societăţilor de asigurare din alte state terţe, care au sediul în România, inclusiv în ceea ce priveşte informarea şi drepturile creditorilor de asigurări. Articolul 74 (1) Procedura falimentului reglementată de prezenta lege, declansata împotriva unei societăţi de asigurare care cumpara un bun, nu afectează drepturile garantate ale vânzătorului atunci când, în momentul deschiderii procedurii respective, bunul respectiv se afla situat pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care procedurile respective au fost deschise. (2) Procedura de faliment declansata împotriva unei societăţi de asigurare care vinde un bun, după livrarea acestuia, nu constituie o cauza de rezolutiune sau de denunţare a vânzării şi nu împiedica dobândirea de către cumpărător a proprietăţii, dacă bunul respectiv se afla, la momentul deschiderii procedurii, pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care procedurile respective au fost deschise. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu împiedica exercitarea acţiunilor privind nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului român. Articolul 75 (1) Procedura financiară şi a falimentului reglementată de prezenta lege nu împiedica şi nu afectează exercitarea drepturilor creditorilor de asigurări privind compensarea creanţelor lor cu creanţele societăţii de asigurare supuse acestor proceduri, în condiţiile legii. (2) Prevederile art. 74 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. Articolul 76 (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 9-11, efectele deschiderii unei proceduri de redresare financiară sau de faliment, după caz, asupra drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la o piaţa reglementată se afla numai sub incidenţa legii aplicabile pieţei respective. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu împiedica acţiunile privind nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului român, care pot fi exercitate pentru a nu tine seama de plăţile sau de tranzacţiile efectuate în conformitate cu legea aplicabilă pieţei respective. Articolul 77Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolventei, precum şi ale Codului de procedura civilă. Articolul 78Prezenta lege transpune prevederile Directivei 2001/17/CE privind reorganizarea şi lichidarea societăţilor de asigurări, cu excepţia anexei la directiva. Articolul 79Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 80La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga: a) capitolul VI "Redresarea, reorganizarea şi lichidarea asigurătorilor" din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000; b) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 12/2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind insolvabilitatea asiguratorului şi administratorul special, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2002; c) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind transferul de portofoliu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2002; d) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2002 pentru punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, utilizarea şi gestionarea Fondului de protejare a asiguraţilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 16 mai 2002. Articolul 81În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va emite norme specifice de aplicare a dispoziţiilor prezentei legi.Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANUPREŞEDINTELE SENATULUINICOLAE VACAROIUBucureşti, 17 noiembrie 2004.Nr. 503.---------

Noutăți

  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 96 din 23 iunie 1999 privind modul de finanţare a cheltuielilor pentru întreţinerea efectivelor de cabaline care sunt proprietate publică a statului şi pentru trecerea la turma de baza a cabalinelor necesare pentru împrospătarea acesteia
  • LEGE nr. 370 din 18 decembrie 2013 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2013 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare privitoare la Institutul European din România
  • LEGE nr. 231 din 9 decembrie 1998 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/1998 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/1993 privind taxele de eliberare a deciziilor de autorizare în domeniul audiovizualului
  • LEGE nr. 81 din 6 iunie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 20 din 8 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 62 din 29 iunie 2011 privind stabilirea cadrului financiar general pentru utilizarea contribuţiei financiare elveţiene nerambursabile acordate României prin intermediul Programului de cooperare elveţiano-român vizând reducerea disparităţilor economice şi sociale în cadrul Uniunii Europene extinse, precum şi a contribuţiei naţionale aferente acestei asistenţe
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 194 din 12 decembrie 2002 (*republicată*) privind regimul străinilor în România*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 septembrie 2005 privind exploatarea în siguranţă a acumulărilor cu folosinţă piscicolă, de agrement sau locală, din categoriile de importanţă C şi D
  • LEGE nr. 75 din 26 martie 2004 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse din tutun şi băuturi alcoolice
  • LEGE nr. 356 din 10 iulie 2001 LEGEA PATRONATELOR
  • LEGE nr. 416 din 18 iulie 2001 privind venitul minim garantat
  • LEGE nr. 215 din 23 aprilie 2001 (*republicată*) administraţiei publice locale
  • LEGE nr. 156 din 26 iulie 2000 (*republicată*) privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate*)
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 108 din 24 octombrie 2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 53 din 29 mai 2013 pentru completarea art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 34 din 23 aprilie 2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 104 din 14 iulie 2005 privind completarea Ordonanţei Guvernului nr. 34/1996 pentru ratificarea unor acorduri de împrumut şi de garanţie externe şi a unor amendamente la un acord de împrumut extern
  • ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 131 din 30 iunie 2000 pentru reglementarea situaţiei patrimoniale a Băncii Comerciale Române - S.A. în litigiile izvorâte din activitatea desfăşurata de Banca Română de Comerţ Exterior - Bancorex - S.A. până la data radierii acesteia din registrul comerţului
  • LEGE nr. 68 din 28 aprilie 2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 91/1999 pentru ratificarea Convenţiei europene privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război, adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1974
  • LEGE nr. 390 din 10 iulie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2001 pentru completarea art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţă naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii
  • LEGE nr. 249 din 28 decembrie 1998 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 40/1998 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit
  • LEGE nr. 123 din 10 iulie 2012 energiei electrice şi a gazelor naturale
  • LEGE nr. 80 din 5 aprilie 2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2012 pentru modificarea alin. (2) al art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2007 privind unele măsuri pentru sprijinirea persoanelor afectate de prăbuşirea blocului situat în cartierul Dumbrava din municipiul Zalău, ca urmare a deflagraţiei produse în data de 14 septembrie 2007
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 68 din 29 decembrie 1998 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/1997 privind unele măsuri de protecţie ce se acordă personalului din industria miniera şi din activităţile de prospecţiuni şi explorări geologice
  • LEGE nr. 49 din 31 martie 1999 privind pensiile I.O.V.R.
  • LEGE nr. 337 din 29 noiembrie 2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 16/1995 privind protecţia topografiilor circuitelor integrate
  • LEGE nr. 405 din 29 decembrie 2005 pentru ratificarea Acordului de garanţie dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare referitor la Proiectul de retehnologizare a echipamentelor din Centrala Hidroelectrică Lotru Ciunget, semnat la Bucureşti la 13 iulie 2005
  • LEGE nr. 242 din 12 octombrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
  • LEGE nr. 238 din 23 aprilie 2002 privind înfiinţarea Universităţii Creştine "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 44 din 30 iunie 2017 pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
  • LEGE nr. 115 din 16 octombrie 1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere
  • LEGE nr. 18 din 24 iunie 1968 (*republicată*) privind controlul provenientei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit
  • LEGE nr. 417 din 27 iunie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2002 privind modificarea cap. I din anexa nr. 2 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, referitor la stabilirea salariului de baza al personalului din învăţământ, şi pentru abrogarea unor dispoziţii din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publică
  • LEGE nr. 78 din 13 iunie 2012 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Arabă Siriană privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate, semnat la Bucureşti la 10 noiembrie 2010
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 36 din 12 noiembrie 1998 privind unele măsuri de protecţie pentru personalul al cărui contract individual de muncă va fi desfăcut ca urmare a concedierilor colective determinate de reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate "Renel", Regiei Autonome a Gazelor Naturale "Romgaz" Mediaş şi a Regiei Autonome a Petrolului "Petrom" Bucureşti
  • LEGE nr. 172 din 10 aprilie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/1999 privind asigurarea unui cadru unitar pentru managementul proiectelor finanţate prin împrumuturi externe contractate sau garantate de stat, rambursabile sau nerambursabile, inclusiv privind plata specialiştilor români care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unităţilor de management de proiect
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 41 din 26 mai 2005 pentru completarea art. 10 din Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu
  • LEGE nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masa
  • LEGE nr. 1 din 6 ianuarie 1998*) (*republicată*) privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe
  • LEGE nr. 95 din 1 iulie 2014 pentru modificarea art. 86 din Legea audiovizualului nr. 504/2002
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 75 din 11 octombrie 2017 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi
  • LEGE nr. 214 din 28 iunie 2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe
  • LEGE nr. 89 din 28 aprilie 1998 (*republicată*) a apiculturii*)
  • LEGE nr. 339 din 3 decembrie 2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale judeţene şi locale
  • LEGE nr. 21 din 8 ianuarie 2019 pentru modificarea şi completarea Legii cooperaţiei agricole nr. 566/2004
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 43 din 15 mai 2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor
  • LEGE nr. 321 din 21 decembrie 2018 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2016 privind siguranţa operaţiunilor petroliere offshore
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006
  • LEGE nr. 353 din 27 decembrie 2018 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora
  • LEGE nr. 608 din 31 octombrie 2001 (*republicată*) privind evaluarea conformităţii produselor*)
  • LEGE nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 473 din 20 septembrie 2001 pentru respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 118/1999 privind achiziţiile publice
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 102 din 29 iunie 1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap
  • LEGE nr. 135 din 15 mai 2007 (*republicată*) privind arhivarea documentelor în formă electronică*)
  • LEGE nr. 267 din 23 mai 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 100/1999 privind unele măsuri de protecţie socială a cadrelor militare şi a salariaţilor civili, care se vor aplica în perioada restructurării aparatului central, comandamentelor de arma, inspectoratelor generale, marilor unităţi, unităţilor şi a formaţiunilor din compunerea Ministerului de Interne
  • LEGE nr. 202 din 23 iunie 2005 pentru modificarea art. 21 alin. (2) din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar
  • LEGE nr. 1.078 din 1 aprilie 1931 privind ratificarea Acordului comercial provizoriu încheiat între România şi Statele Unite ale Americii de Nord, semnat la Bucureşti la 20 August 1930
  • LEGE nr. 135 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală
  • LEGE nr. 160 din 15 mai 2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2006 privind aprobarea plăţii contribuţiei anuale pentru anul 2006 ce decurge din calitatea României de stat participant la Acordul multilateral de bază privind transportul internaţional pentru dezvoltarea Coridorului Europa-Caucaz-Asia, semnat la Baku la 8 septembrie 1998
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021