Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 418 din 18 octombrie 2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 29 octombrie 2004 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 418 din 18 octombrie 2004privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 29 octombrie 2004

Parlamentul României adopta prezenta lege. Capitolul I Statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii Secţiunea 1 Dispozitii generale Articolul 1Functia de medic de medicina a muncii este exercitata numai de medicul specialist sau primar de medicina a muncii, cu drept de libera practica. Articolul 2Medicul de medicina a muncii este pregatit prin rezidentiat, prin parcurgerea unui program complet în pregătirea de specialitate, aprobat de Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România şi confirmat prin promovarea examenului de specialitate. Secţiunea a 2-a Ocuparea postului şi angajarea medicului de medicina a muncii Articolul 3Medicul de medicina a muncii poate ocupa un post în sectorul public şi/sau privat, conform pregatirii sale. Articolul 4În sectorul public, ocuparea posturilor de medicina a muncii se face prin concurs, conform reglementarilor emise de Ministerul Sănătăţii. Articolul 5În sectorul privat, angajarea medicului de medicina a muncii se face pe baza unui contract individual incheiat între medic şi angajator. Secţiunea a 3-a Atribuţii specifice medicului de medicina a muncii Articolul 6Medicul specialist de medicina a muncii este principalul consilier al angajatorului şi al reprezentantilor angajatilor în probleme de promovare a sănătăţii în munca şi în îmbunătăţirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătăţii în munca. Articolul 7Medicul de medicina a muncii identifica factorii de risc şi participa la actiunile de evaluare a acestora prin urmatoarele acţiuni principale: a) recomanda investigatiile adecvate necesare pentru a stabili diagnosticul bolilor profesionale şi/sau al celor legate de profesie; b) stabileste diagnosticul bolilor profesionale şi al celor legate de profesie; c) colaboreaza cu specialisti din alte domenii în stabilirea diagnosticului bolilor profesionale. Articolul 8Medicul de medicina a muncii supraveghează sănătatea angajatilor pe baza prevederilor legale şi a riscurilor profesionale pentru sănătatea angajatilor, respectand principiile de etica, astfel: a) efectueaza examinari medicale la incadrarea în munca, de adaptare, periodice, la reluarea muncii şi la încetarea activităţii profesionale în respectivul loc de muncă; b) coordonează monitorizarea biologica a expunerii profesionale şi a efectelor biologice consecutive expunerii, după o prealabila selecţie a celor mai adecvate teste, pe baza parametrilor de sensibilitate, specificitate şi a valorii lor predictive; c) tine evidenta şi supraveghează bolile profesionale, bolile legate de profesie şi supraveghează bolile cronice în relaţie cu munca; d) declara cazurile de boli profesionale, conform metodologiei aprobate de Ministerul Sănătăţii; e) înregistrează bolile legate de profesie, conform metodologiei elaborate de Ministerul Sănătăţii; f) stabileste aptitudinea în munca, cu ocazia oricarei examinari medicale. Articolul 9Medicul de medicina a muncii organizeaza supravegherea stării de sănătate a angajatilor, concordant cu particularitatile expunerii la factorii de risc. În acest scop, medicul de medicina a muncii: a) participa la evaluarea riscurilor privind bolile profesionale şi bolile legate de profesie; b) viziteaza locurile de muncă pe care le are în supraveghere. Articolul 10Medicul de medicina a muncii organizeaza primul ajutor şi tratamentul de urgenta şi instruieste angajatii cu privire la aplicarea metodelor accesibile lor de prim ajutor şi a procedurilor de urgenta, dacă are competenţa în acest sens. Articolul 11Medicul de medicina a muncii face recomandari privind organizarea muncii, amenajarea ergonomica a locului de muncă, utilizarea în condiţii de securitate a substanţelor folosite în procesul muncii, precum şi repartizarea sarcinilor de muncă, ţinând seama de capacitatea şi aptitudinile angajatilor de a le executa. Articolul 12În cadrul comitetului de sănătate şi securitate în munca, medicul de medicina a muncii participa la stabilirea programelor de sănătate la locul de muncă, prin urmatoarele acţiuni: a) consiliaza reprezentantii angajatorului şi ai angajatilor asupra programelor de sănătate şi securitate în munca; b) recomanda consultarea sistematica cu reprezentantii angajatilor în probleme de medicina şi sociologie a muncii; c) consiliaza asupra modului de alegere şi definire a programelor de sănătate, securitate şi de mediu, care se vor realiza de către angajator; d) coordonează discutiile privind sănătatea în munca astfel încât sa conduca la un acord de opinii între angajator şi reprezentantii angajatilor; e) consiliaza asupra mijloacelor de monitorizare şi de evaluare a programelor de sănătate adaptate la locul de muncă. Articolul 13Medicul de medicina a muncii evalueaza aptitudinea pentru munca în relaţie cu starea de sănătate şi promovează adaptarea muncii la posibilitatile angajatilor, asigurand: a) evaluarea handicapului în relaţie cu munca; b) managementul clinic în procesul de recuperare a capacităţii de muncă; c) aplicarea principiilor ergonomiei în procesul de reabilitare; d) colaborarea cu specialistul în psihologia muncii în vederea reabilitarii angajatilor cu probleme de sănătate mentala datorate unor factori aferenti procesului muncii şi relatiilor interumane de la locul de muncă; e) masurile adecvate privind sănătatea şi securitatea în munca a angajatilor cu probleme speciale legate de utilizarea de droguri şi consumul de alcool; f) consilierea în probleme de reabilitare şi reangajare; g) consilierea cu privire la menţinerea în munca a angajatilor varstnici şi a celor cu disabilităţi; h) promovarea capacităţii de muncă, a sănătăţii, indemanarii şi antrenamentului în relaţie cu cerinţele muncii. Articolul 14Medicul de medicina a muncii consiliaza angajatorul asupra unei bune adaptari a muncii la posibilitatile angajatului în circumstantele speciale ale unor grupuri vulnerabile: femei gravide, mame în perioada de alaptare, adolescenti, varstnici şi persoane cu handicap. Articolul 15Medicul de medicina a muncii întocmeşte rapoarte cat mai precise şi mai complete către angajator, angajaţi şi autorităţile competente, conform legii. Articolul 16Medicul de medicina a muncii poate contribui prin activitatea sa la cunoasterea stiintifica în domeniul sănătăţii în munca, respectand principiile etice aplicate în cercetarea medicală. Articolul 17Medicul de medicina a muncii asigura managementul serviciilor medicale de medicina a muncii, astfel: a) evalueaza prioritatile de actiune în domeniul sănătăţii în munca; b) evalueaza calitatea serviciilor, promovand auditul cu privire la ingrijirile de sănătate în munca; c) păstrează datele medicale ale serviciului sub stricta confidentialitate; d) concepe un program de instruire pentru personalul angajat în serviciile de medicina a muncii şi de sănătate şi securitate în munca. Articolul 18Activitatea medicului de medicina a muncii în cadrul unui serviciu medical de medicina a muncii include urmatoarele aspecte: a) conducerea echipei; b) recomandari asupra implicarii altor specialisti în evaluarea riscurilor; c) coordonarea supravegherii stării de sănătate şi a monitorizarii biologice în relaţie cu mediul de muncă şi alti factori de risc evaluaţi; d) promovarea activităţii stiintifice multidisciplinare pe baza datelor colectate cu privire la expunerea la factori de risc profesionali. Secţiunea a 4-a Drepturile medicului de medicina a muncii Articolul 19Medicul de medicina a muncii are dreptul la toate facilitatile pe care angajatorul le pune la dispoziţie angajatilor. Articolul 20Medicul de medicina a muncii are dreptul sa beneficieze de toate posibilitatile care îi asigura accesul la perfectionarea profesionala prin sistemul de pregatire continua. Articolul 21Salariul medicului de medicina a muncii se stabileste prin negociere între acesta şi angajator, cu respectarea nivelurilor minime prevăzute de reglementarile legale în vigoare. Articolul 22Medicul de medicina a muncii are dreptul la concediu de odihnă anual platit, concedii de boala, concedii de maternitate, pensie şi alte drepturi de asistenţa sociala, prevăzute de legislatia în domeniu. Articolul 23Medicul de medicina a muncii are acces în toate sectiile, la toate procesele tehnologice, precum şi la datele privitoare la compozitia unor materii şi materiale utilizate în procesul muncii, sub rezerva confidentialitatii acestor date. Articolul 24Medicul de medicina a muncii este membru al Colegiului Medicilor din România şi beneficiaza de protectia şi facilitatile pe care acesta le pune la dispoziţie membrilor săi. Articolul 25Medicul de medicina a muncii colaboreaza cu specialistii de medicina a muncii atât din unităţi medicale, cat şi din alte unităţi în probleme metodologice, tehnice şi de investigatie stiintifica. Articolul 26Medicul de medicina a muncii care ocupa functii în institutii care nu furnizeaza servicii medicale are atribuţii specifice domeniului de activitate stabilite conform legii. Secţiunea a 5-a Relatiile medicului de medicina a muncii cu angajatorul Articolul 27Potrivit prevederilor convenţiilor şi recomandarilor Organizaţiei Internationale a Muncii, medicul de medicina a muncii îşi va desfăşura activitatea fără vreo ingerinta în ceea ce priveste aplicarea cunoştinţelor sale şi nu i se poate cere sa verifice veridicitatea lipsei de la serviciu a angajatilor pe motive de imbolnavire. Articolul 28Medicul de medicina a muncii este subordonat angajatorului pe linie administrativa, iar activitatea sa este în concordanta cu principiile de etica şi deontologie medicală. Medicul de medicina a muncii apara interesele unităţii, ale angajatilor şi nu i se poate cere sa foloseasca concluziile medicale în scopuri care prejudiciaza angajatul. Articolul 29Medicul de medicina a muncii colaboreaza cu angajatorul, reprezentantii angajatilor şi comitetul de sănătate şi securitate în munca, al cărui membru de drept este, în toate cazurile în care starea de sănătate a angajatului impune schimbarea locului de muncă, a felului muncii ori adoptarea unor alte solutii. Secţiunea a 6-a Principii de etica şi deontologie în practica medicinei muncii Articolul 30Prin întreaga sa activitate medicul de medicina a muncii promovează sănătatea, bunastarea şi securitatea angajatilor la nivel individual şi colectiv şi contribuie la sănătatea mediului şi a comunităţii. Articolul 31Activitatea medicului de medicina a muncii se desfăşoară în conformitate cu cele mai inalte standarde profesionale, prin respectarea demnitatii umane şi promovarea celor mai inalte principii etice în cadrul politicilor şi programelor de sănătate în munca. Articolul 32În exercitarea atribuţiilor sale medicul de medicina a muncii este total independent profesional, dovedind integritate şi imparţialitate. Medicul de medicina a muncii adopta o relaţie bazata pe incredere, confidentialitate şi echitate cu persoanele cărora le furnizeaza servicii medicale de sănătate şi securitate în munca. Articolul 33Medicul de medicina a muncii respecta secretul profesional promovat prin codul deontologic medical. Rezultatele examinarilor medicale efectuate angajatilor se comunică angajatorilor numai în termeni de aptitudine sau inaptitudine, exceptandu-se cazurile prevăzute de lege, respectiv declararea accidentelor de muncă şi a bolilor infectioase şi parazitare cu risc de transmitere în colectivitate. Articolul 34Orice document medical în care sunt cuprinse date clinice, rezultate ale unor investigatii şi/sau concluzii diagnostice, inclusiv certificatul medical de incapacitate temporara de muncă, se va inmana numai angajatului în cauza. Articolul 35Fisierul medical va fi inaccesibil altor persoane, cu excepţia celor care reprezinta autoritatea medicală. Medicul de familie poate obtine unele date considerate ca necesare de către medicul de medicina a muncii în domeniul ingrijirilor primare de sănătate. Articolul 36În situaţia în care starea de sănătate a unui angajat şi felul muncii pe care o presteaza pot sa puna în pericol siguranţa celorlalţi participanti în procesul muncii, angajatul şi angajatorul sunt informati asupra situaţiei. În cazul unei situaţii particulare de risc, angajatorul şi autorităţile competente sunt informate asupra masurilor necesare pentru protejarea celorlalţi angajaţi. Articolul 37Rezultatele examinarilor medicale vor fi explicate clar angajatilor. Acestia trebuie să fie informati asupra eventualelor schimbari în starea de sănătate şi în aptitudinea de muncă survenite pe parcursul procesului muncii. Articolul 38Medicul de medicina a muncii este obligat sa pastreze informaţiile confidentiale privind activitatea angajatorului. În eventualitatea în care dezvaluirea acestora este absolut necesară, aceasta se va face numai cu acordul prealabil al autorităţilor competente şi în conformitate cu reglementarile legale în vigoare. Articolul 39Litigiile sau abaterile de la etica profesionala ale medicului de medicina a muncii sunt supuse analizei Colegiului Medicilor din România, respectiv Comisiei de medicina muncii. Savarsirea unor abateri de către medicul de medicina a muncii atrage, după caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform legislaţiei în vigoare. Articolul 40Medicul de medicina a muncii contracteaza o asigurare de raspundere civila pentru greseli în activitatea medicală, potrivit legii. Capitolul II Organizarea serviciilor medicale de medicina a muncii Articolul 41În centrele universitare medicale activitatea de medicina a muncii este coordonata şi indrumata din punct de vedere ştiinţific, profesional şi metodologic de către seful clinicii de medicina muncii şi boli profesionale, care se numeste prin ordin al ministrului sănătăţii, coordonator zonal. Articolul 42Competentele şi atribuţiile coordonatorului zonal în medicina muncii şi boli profesionale, precum şi arondarea judetelor pe centre universitare medicale se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii. Articolul 43 (1) În oraşele reşedinţa de judet se organizeaza sectii sau compartimente de medicina a muncii şi boli profesionale, în functie de datele de morbiditate şi mortalitate prin boli profesionale şi ale expunerii la factorii de risc profesionali, la propunerea direcţiilor de sănătate publică şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii. (2) Sectiile şi compartimentele de medicina a muncii şi boli profesionale prevăzute la alin. (1) se afla în subordinea spitalelor. Articolul 44Serviciile de medicina a muncii sunt furnizate şi de cabinetele medicale organizate conform legii şi de cabinetele de medicina muncii de intreprindere organizate de către angajator. Articolul 45Modul de organizare, functionare şi încadrare cu personal a serviciilor medicale de medicina a muncii este stabilit prin norme elaborate de Ministerul Sănătăţii. Capitolul III Dispozitii finale Articolul 46 (1) Postul de medic de medicina a muncii poate fi ocupat prin concurs, organizat în condiţiile legii, şi de către medicul specialist care are competenţa în medicina de intreprindere, până la data de 31 decembrie 2007. Acesta are obligaţia de a efectua stagiul de pregatire în cea de-a doua specialitate de medicina a muncii şi de a promova examenul de specialist în medicina a muncii, până la data mentionata, în caz contrar nemaiputand fi mentinut în post. (2) Numărul posturilor de medic de medicina a muncii şi distributia teritoriala a acestor posturi se aproba de către ministrul sănătăţii, la propunerea direcţiilor de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti. Articolul 47În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei vor elabora norme metodologice de aplicare.Această lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILORVALER DORNEANUp. PRESEDINTELE SENATULUI,MARIN DINUBucureşti, 18 octombrie 2004.Nr. 418.

Noutăți

  • CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ din 24 decembrie 2003 (Ordonanţa nr. 92/2003)
  • LEGE nr. 238 din 10 iunie 2009 (*republicată*) privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile/unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor în activităţile de prevenire, cercetare şi combatere a infracţiunilor, precum şi de menţinere şi asigurare a ordinii publice*)
  • LEGE nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor
  • LEGE nr. 290 din 15 mai 2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Siseşti"
  • LEGE nr. 200 din 22 mai 2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 46 din 23 mai 2007 pentru completarea art. 63 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale
  • LEGE nr. 292 din 28 iunie 2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2004 pentru completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii
  • LEGE nr. 172 din 16 octombrie 2000 privind declararea oraşului Gherla, judeţul Cluj, municipiu
  • LEGE nr. 215 din 23 aprilie 2001 (*republicată*) administraţiei publice locale
  • LEGE nr. 52 din 7 mai 1993 privind integrarea sistemului de asigurări sociale ale personalului Bisericii Ortodoxe Române în sistemul asigurărilor sociale de stat
  • LEGE nr. 204 din 22 mai 2006 privind pensiile facultative
  • LEGE nr. 250 din 7 noiembrie 2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 42/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul jocurilor de noroc
  • LEGE nr. 47 din 12 aprilie 2000 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 135/1999 pentru rectificarea bugetului de stat pe anul 1999
  • LEGE nr. 282 din 5 octombrie 2005 privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină, donarea de sânge şi componente sanguine de origine umană, precum şi asigurarea calităţii şi securităţii sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice
  • LEGE nr. 238 din 7 iunie 2004 a petrolului
  • LEGE nr. 60 din 26 martie 2015 privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate "CFR" - S.A., în domeniul public al municipiului Dej şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Dej, judeţul Cluj
  • LEGE nr. 92 din 10 aprilie 2007 serviciilor de transport public local
  • LEGE nr. 203 din 16 mai 2003 privind realizarea, dezvoltarea şi modernizarea reţelei de transport de interes naţional şi european
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 65 din 26 iunie 2013 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea absolvenţilor Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", promoţia 2013
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 97 din 6 decembrie 2006 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia
  • LEGE nr. 305 din 12 iulie 2006 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri ştiinţifice, adoptată la Strasbourg la 18 martie 1986, şi a Protocolului de amendare a Convenţiei europene pentru protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri ştiinţifice, adoptat la Strasbourg la 22 iunie 1998, semnate de România la 15 februarie 2006
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 14 din 13 martie 2000 privind înfiinţarea formaţiunilor de protecţie civilă pentru intervenţie de urgenta în caz de dezastre
  • LEGE nr. 439 din 27 iunie 2002 pentru ratificarea Acordului privind transportul internaţional ocazional de călători cu autocarul şi autobuzul (Acordul INTERBUS), semnat de România la Bruxelles la 2 octombrie 2000
  • LEGE nr. 189 din 24 iulie 2017 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind intensificarea cooperării în prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave, semnat la 5 octombrie 2015 la Washington D.C.
  • LEGE nr. 226 din 17 noiembrie 2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului
  • LEGE nr. 139 din 10 iunie 2015 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Juridice din România
  • LEGE nr. 138 din 27 aprilie 2004 (*republicată*) îmbunătăţirilor funciare*)
  • LEGE nr. 278 din 15 octombrie 2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2007 pentru abrogarea Legii nr. 476/2003 privind aprobarea taxei de notificare a prelucrărilor de date cu caracter personal, care cad sub incidenţa Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date
  • LEGE nr. 50 din 29 iulie 1991 (*republicată*) privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 63 din 30 iunie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 40 din 25 aprilie 2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002
  • LEGE nr. 309 din 8 iulie 2003 privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 68/2001 pentru modificarea Legii nr. 146/1999 privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor
  • LEGE nr. 590 din 15 decembrie 2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2004 privind modificarea şi completarea unor dispoziţii din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 40 din 31 mai 2017 pentru modificarea art. 4 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
  • LEGE nr. 120 din 15 martie 2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 78/2001 pentru modificarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei
  • LEGE nr. 179 din 17 mai 2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 109 din 18 septembrie 2008 privind acordarea de ajutor de stat individual având ca obiectiv dezvoltarea regională
  • LEGE nr. 450 din 8 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2002 privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a cantităţii de 1.100 tone hârtie de ziar pentru Societatea Comercială "Letea" - S.A. Bacău
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 37 din 30 mai 2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale
  • LEGE nr. 107 din 10 iulie 2014 pentru ratificarea Acordului de asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 9 din 27 februarie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 118 din 30 iunie 1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate
  • LEGE nr. 374 din 10 iulie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare
  • LEGE nr. 112 din 26 martie 2001 pentru ratificarea Acordului de cooperare în domeniile culturii şi educaţiei dintre România şi Republica Argentina, semnat la Bucureşti la 24 noiembrie 1999
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 23 din 16 iunie 2016 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a fondurilor structurale şi de investiţii europene
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 200 din 9 noiembrie 2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase
  • LEGE nr. 109 din 3 mai 2005 (*republicată*) privind instituirea indemnizaţiei pentru activitatea de liber-profesionist a artiştilor interpreţi sau executanţi din România*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 61 din 14 mai 2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii
  • LEGE nr. 393 din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleşilor locali
  • LEGE nr. 17 din 6 martie 2000 (*republicată*) privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 90 din 23 decembrie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 31 din 4 iunie 2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice
  • LEGE nr. 141 din 30 aprilie 2013 pentru ratificarea Protocolului cu privire la preocupările poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona, semnat la Bruxelles la 13 iunie 2012
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 79 din 26 iunie 2013 privind modificarea şi completarea Legii îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, precum şi pentru modificarea literei e) a alineatului (6) al articolului 3 din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană
  • LEGE nr. 329 din 5 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional
  • LEGE nr. 134 din 29 iunie 1998 pentru ratificarea Acordului privind cooperarea în domeniul militar dintre Ministerul Apărării Naţionale al României şi Ministerul Apărării al Republicii Italiene, semnat la Roma la 26 februarie 1997
  • LEGE nr. 109 din 3 octombrie 1992 pentru modificarea art. 43 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 48/1992
  • LEGE nr. 3 din 5 ianuarie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2005 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020