Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 245 din 9 iunie 2004 privind securitatea generală a produselor
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 565 din 25 iunie 2004 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 245 din 9 iunie 2004privind securitatea generală a produselor Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 565 din 25 iunie 2004

Parlamentul României adopta prezenta lege. Capitolul I Domeniu de aplicare şi definiţii Articolul 1 (1) Prezenta lege are ca scop asigurarea consumatorilor ca produsele puse pe piaţa sunt sigure şi se aplică pentru toate produsele definite la art. 2 lit. a) numai în situaţia în care nu exista prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au acelaşi obiectiv cu acest act normativ. (2) În cazul în care unele produse au reglementări specifice de securitate, prezenta lege se aplică numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de riscuri care nu sunt prevăzute de aceste reglementări, după cum urmează: a) art. 2 lit. b) şi c) şi art. 3 nu se aplică acestor produse în privinta riscurilor sau categoriilor de riscuri prevăzute de reglementările specifice; b) art. 4-16 se aplică în orice situaţie, cu excepţia cazurilor în care exista reglementări specifice privind aspectele care intra sub incidenţa acestor dispoziţii. Articolul 2În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: a) produs - orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei prestări de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, în condiţii previzibile, să fie utilizat de consumatori chiar dacă nu le este destinat şi care este furnizat sau pus la dispoziţie în cadrul unei activităţi comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie ca este în stare noua, folosit sau reconditionat. Se exceptează de la aplicarea prezentei legi produsele de ocazie care sunt furnizate ca antichitati sau ca produse care trebuie să fie reparate ori reconditionate înainte de utilizarea lor, numai în cazul în care furnizorul informează în mod clar persoana căreia îi furnizează produsul despre necesitatea acestei reparaţii sau reconditionari; b) produs sigur - orice produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de durata şi, după caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de necesitaţi de întreţinere, nu prezintă nici un risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului şi considerate ca acceptabile şi corespunzătoare unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi securităţii consumatorilor, luându-se în considerare în special:1. caracteristicile produsului, în principal compozitia, ambalarea, condiţiile de asamblare şi, după caz, de montaj şi de întreţinere;2. efectul asupra altor produse, în cazul în care utilizarea lui împreună cu alte produse poate fi în mod rezonabil previzibila;3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizari şi instrucţiuni pentru utilizarea şi distrugerea lui, precum şi orice alta indicaţie sau informaţie referitoare la produs;4. categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizării produsului, în particular copiii şi persoanele în vârsta.Posibilitatea obţinerii unor niveluri superioare de securitate sau de disponibilitate a altor produse prezentând un grad de risc mai scăzut nu trebuie să constituie un motiv suficient pentru considerarea unui produs ca fiind periculos; c) produs periculos - orice produs care nu îndeplineşte prevederile de la definitia "produsului sigur" de la lit. b); d) risc grav - orice risc semnificativ, care necesita o intervenţie rapida din partea autorităţilor publice, inclusiv riscurile ale căror efecte nu sunt imediate; e) producător:1. fabricantul produsului, în cazul în care este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene şi orice altă persoană care se prezintă ca producător prin aplicarea pe produs a numelui sau, a marcii sale sau a unui alt semn distinctiv ori persoana care reconditioneaza produsul;2. reprezentantul producătorului, în cazul în care producătorul nu este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, sau, în absenta unui reprezentant stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, importatorul produsului;3. alţi agenţi economici din lantul de comercializare, în măsura în care activităţile lor pot aduce atingere caracteristicilor de securitate a unui produs; f) distribuitor - orice agent economic din lantul de comercializare, a cărui activitate nu influenţează caracteristicile de securitate a produsului; g) returnare - modalitate referitoare la aducerea înapoi a unui produs periculos de către consumator, pe care producătorul sau distribuitorul l-a furnizat deja consumatorului ori l-a pus la dispoziţia sa; h) retragere - orice măsură luată în scopul de a împiedica distribuţia şi expunerea la comercializare, precum şi ofertarea unui produs periculos la consumatori. Capitolul II Obligaţia generală de securitate - criterii de evaluare a conformitatii Articolul 3 (1) Producătorii sunt obligaţi sa pună pe piaţa numai produse sigure. (2) Un produs va fi considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile legislaţiei naţionale atunci când, în absenta prevederilor comunitare specifice privind reglementarea produsului în cauza, el este conform cu reglementările naţionale ale României ori ale statului membru pe teritoriul căruia este comercializat, stabilite cu respectarea principiilor liberei circulatii a produselor şi serviciilor de piaţa şi care formulează cerinţele de sănătate şi securitate pe care produsul trebuie să le îndeplinească pentru a fi comercializat. (3) Un produs este considerat sigur din punct de vedere al riscurilor şi al categoriilor de riscuri reglementate de standardele naţionale neobligatorii relevante atunci când este conform cu standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene, a căror referinţa este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Referinţele acestor standarde naţionale armonizate sunt publicate de către Asociaţia de Standardizare din România (ASRO). (4) În alte condiţii decât cele avute în vedere la alin. (2), conformitatea unui produs cu cerinţa securităţii generale a produselor poate fi evaluată luându-se în considerare, dacă exista: a) standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene relevante, altele decât cele la care se face referire la alin. (2); b) standardele stabilite în statul în care este comercializat produsul; c) orientările în domeniul evaluării securităţii produselor; d) codurile de bune practici în materie de securitate a produselor, în vigoare în sectorul respectiv; e) stadiul prezent al cunoştinţelor ştiinţifice şi/sau tehnice; f) asteptarile rezonabile ale consumatorilor referitoare la securitatea generală a produselor. (5) Conformitatea unui produs cu criteriile care au în vedere garantarea obligaţiei generale de securitate, în special cu prevederile alin. (2) şi (3), nu împiedica autorităţile competente sa ia măsurile corespunzătoare pentru a impune restrictii privind punerea sa pe piaţa sau sa ceara retragerea de pe piaţa ori returnarea produsului, dacă produsul se dovedeşte periculos. Capitolul III Alte obligaţii ale producătorilor şi obligaţii ale distribuitorilor Articolul 4 (1) În limitele activităţilor lor producătorii trebuie să asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit sa evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durată rezonabil previzibila, atunci când acestea nu sunt imediat perceptibile de către consumator, fără un avertisment corespunzător, precum şi sa prevină astfel de riscuri. Prezenta unui astfel de avertisment nu exonereaza nici o persoană de îndeplinirea celorlalte obligaţii prevăzute de prezenta lege. (2) În limitele activităţilor lor producătorii trebuie să adopte măsuri proporţionale cu caracteristicile produselor pe care le furnizează, care le permit: a) să fie informati de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru consumatori; b) să poată întreprinde acţiunile potrivite, inclusiv, dacă este necesar, pentru a evita aceste riscuri, să poată dispune retragerea de pe piaţa, avertizarea adecvată şi eficienta a consumatorilor, returnarea de la consumatori. (3) Măsurile prevăzute la alin. (2) vor include: a) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identităţii şi detaliilor privind producătorul, precum şi informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care face parte, cu excepţia cazurilor în care omisiunea acestei informaţii este justificată.Prin hotărâre a Guvernului se va stabili lista produselor pentru care sunt obligatorii referinţa produsului sau a lotului de produse, precum şi, după caz, modul de întrebuinţare; b) în cazul în care se considera necesar, realizarea de teste prin sondaj pe produsele comercializate, analizarea reclamatiilor şi, după caz, ţinerea unui registru de reclamaţii, precum şi informarea distribuitorilor de către producător privind monitorizarea acestor produse. (4) Măsurile prevăzute la alin. (2) lit. b) vor fi întreprinse voluntar sau la cererea autorităţilor competente, în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. f). (5) Returnarea se face ca ultima modalitate de rezolvare, atunci când celelalte acţiuni nu sunt suficiente pentru prevenirea riscurilor implicate, în cazul în care producătorul considera necesar sau când este obligat de către autoritatea competentă sa ia această măsură. Măsura de returnare se poate pune în aplicare în baza codurilor de buna conduita în domeniu, în cazul în care acestea exista. Articolul 5 (1) Distribuitorii sunt obligaţi: a) sa acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate aplicabile, în special sa nu distribuie produse despre care au cunoştinţa sau pe care ar fi trebuit să le considere, pe baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, neconforme cu aceste cerinţe; b) sa participe, în limitele activităţilor lor respective, la monitorizarea securităţii produselor puse pe piaţa, în special prin:1. transmiterea informaţiilor privind riscurile produselor;2. păstrarea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor;3. colaborarea la acţiunile întreprinse de producători şi de autorităţile competente pentru evitarea riscurilor.În limitele activităţilor lor respective distribuitorii trebuie să ia măsuri care să permită o colaborare eficienta. (2) În cazul în care producătorii şi distribuitorii au cunoştinţa sau ar trebui sa cunoască, pe baza informaţiilor pe care le poseda şi în calitate de specialişti, ca unele produse, pe care le-au pus pe piaţa sau care au fost furnizate într-un alt mod consumatorilor, prezintă pentru consumatori riscuri care sunt incompatibile cu cerinţele de securitate generală, ei trebuie să informeze imediat autorităţile competente, în condiţiile stabilite în anexa nr. 1, precizând acţiunile întreprinse în scopul de a preveni riscurile pentru consumatori. (3) Producătorii şi distribuitorii, în limitele activităţilor lor, trebuie să colaboreze cu autorităţile competente, la cererea acestora din urma, pentru acţiunile întreprinse, în scopul evitării riscurilor pe care le prezintă produsele pe care le furnizează sau le-au furnizat.Procedurile ce trebuie urmate pentru o astfel de colaborare, inclusiv procedurile de dialog cu producătorii şi distribuitorii respectivi asupra problemelor legate de securitatea produselor, sunt stabilite de autorităţile competente. Capitolul IV Obligaţii specifice şi responsabilităţi Articolul 6 (1) Reglementările specifice privind securitatea produselor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea organelor sale de specialitate. (2) Autoritatea competenţa pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate stabileşte prin norme procedurile privind aplicarea prezentei legi. (3) În România autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor şi stabilirea măsurilor complementare este Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor. (4) Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor poate colabora, conform atribuţiilor stabilite prin legislaţia în vigoare, după caz, cu alte organe de specialitate cu atribuţii în supravegherea pieţei, pentru a desfăşura acţiuni în aplicarea prezentei legi. (5) Organele de poliţie sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijinul necesar reprezentanţilor împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, aflaţi în exerciţiul funcţiunii sau, după caz, sa îi însoţească. (6) În scopul supravegherii pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, sarcinile, atribuţiile, organizarea şi modalităţile de colaborare cu celelalte organe de specialitate se vor stabili, după caz, prin protocoale sau în cadrul Comitetului interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi serviciilor şi protecţia consumatorilor. (7) România va informa Comisia Europeană referitor la sarcinile, atribuţiile, organizarea şi modalităţile de colaborare cu celelalte organe de specialitate stabilite în scopul supravegherii pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate. Capitolul V Sancţiuni Articolul 7Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară, contravenţională sau penală a celor vinovaţi. Articolul 8 (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează: a) încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1), cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei; b) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1), cu amendă de la 2.000.000 lei la 20.000.000 lei; c) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2), cu amendă de la 7.000.000 lei la 70.000.000 lei. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Articolul 9Contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. Articolul 10 (1) În sensul prezentei legi, în special al art. 5, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie să ia, după caz, una dintre următoarele măsuri complementare: a) pentru orice produs:1. sa organizeze, chiar după punerea sa pe piaţa ca fiind sigur, verificări corespunzătoare ale caracteristicilor sale de securitate, pe o scara adecvată, până la stadiul de utilizare sau de consum;2. să solicite părţilor interesate toate informaţiile necesare;3. sa preleveze mostre de produse spre a le supune analizelor referitoare la securitate; b) pentru orice produs care poate prezenta riscuri în anumite condiţii:1. să solicite marcarea cu avertismente corespunzătoare privind riscurile pe care le poate prezenta, redactate în mod clar, uşor de înţeles, lizibil şi inteligibil, în limba română, fără a exclude prezentarea şi în alte limbi;2. să se asigure la punerea pe piaţa a unui produs de existenta unor condiţii prealabile de securitate, astfel încât produsul rezultat să fie sigur; c) pentru orice produs care poate prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane, sa dispună ca acestea să fie avertizate în mod expres de acest risc, în timp util şi sub o formă corespunzătoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale; d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, sa interzică temporar, pe perioada necesară diferitelor controale, verificări sau evaluări ale securităţii, ca acesta să fie furnizat, propus pentru furnizare sau să fie expus; e) pentru orice produs periculos, sa interzică punerea sa pe piaţa şi sa stabilească măsurile insotitoare necesare pentru a asigura respectarea interdicţiei; f) pentru orice produs periculos existent deja pe piaţa:1. sa dispună sau sa organizeze retragerea sa efectivă şi imediata şi sa avertizeze consumatorii cu privire la riscurile pe care le prezintă;2. sa dispună sau sa coordoneze ori, după caz, sa organizeze cu producătorii şi distribuitorii returnarea de la consumatori şi distrugerea sa în condiţii corespunzătoare, prin grija şi pe cheltuiala agentului economic respectiv. (2) În cazul în care autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate dispune măsuri de tipul celor prevăzute la alin. (1), în special cele menţionate la lit. d)-f), ea trebuie să acţioneze pentru respectarea principiilor liberei circulatii a produselor şi serviciilor pe piaţa, astfel încât sa pună în aplicare măsuri proporţionale cu gravitatea riscului şi luând în consideraţie principiul precautiei. În cadrul acestor măsuri Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor sprijină acţiunea voluntara a producătorilor şi distribuitorilor, în conformitate cu obligaţiile care le revin în temeiul prezentei legi, în special al prevederilor cap. III, prin dezvoltarea de coduri de buna conduita. Dacă este necesar, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate organizează sau dispune măsurile prevăzute la alin. (1) lit. f), în cazul în care acţiunea întreprinsă de producători şi distribuitori în îndeplinirea obligaţiilor lor este nesatisfacatoare sau insuficienta. Returnarea trebuie să se facă conform prevederilor art. 4 alin. (5). (3) În mod special, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie să întreprindă acţiunile necesare pentru a aplica cu rapiditatea necesară măsurile corespunzătoare, asa cum sunt cele prevăzute la alin. (1) lit. b)-f), în cazul produselor care pun problema unui risc grav. Aceste circumstanţe trebuie să fie determinate de autoritatea competentă, evaluandu-se, de la caz la caz, caracteristicile intrinseci ale produselor, în conformitate cu liniile directoare prevăzute la pct. 11 din anexa nr. 2. (4) Măsurile care se dispun în temeiul prezentului articol de către autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate sunt aplicabile, după caz: a) producătorului; b) distribuitorilor, în limitele activităţilor lor, în special părţii responsabile pentru prima etapa a distribuirii produselor pe piaţa naţionala; c) oricărei alte persoane, în cazul în care aceasta se dovedeşte necesar, în vederea colaborării la acţiunile întreprinse pentru a se evita riscuri care decurg dintr-un produs. Articolul 11 (1) Pentru a asigura o supraveghere eficienta a pieţei, destinată garantarii unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi securităţii consumatorilor, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate dispune măsuri pentru: a) stabilirea, actualizarea periodică şi punerea în aplicare a unor programe sectoriale de supraveghere pe categorii de produse sau de riscuri, monitorizarea activităţilor de supraveghere, a constatărilor şi a rezultatelor acestor programe, coordonarea activităţilor de colaborare în Comitetul interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi serviciilor şi protecţia consumatorilor; b) monitorizarea şi actualizarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice referitoare la securitatea produselor în Comisia pentru securitatea produselor; c) examinarea şi evaluarea periodică a funcţionarii activităţilor de control şi a eficientei lor şi, dacă este necesar, revizuirea abordarii şi organizării acţiunilor de supraveghere puse în aplicare. (2) Reclamaţiile consumatorilor şi ale părţilor interesate referitoare la securitatea produselor şi activităţile corespunzătoare de supraveghere şi de control vor fi prezentate la oficiul teritorial pentru protecţia consumatorilor. Reclamaţiile privind securitatea produselor fac obiectul unei monitorizari corespunzătoare în cadrul oficiilor teritoriale pentru protecţia consumatorilor, precum şi în cadrul autorităţii competente pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate. Oficiile teritoriale pentru protecţia consumatorilor informează în mod activ consumatorii şi celelalte părţi interesate despre procedurile stabilite în acest scop. Articolul 12Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor participa ca punct naţional de contact în reţeaua europeană a autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor. Capitolul VI Schimburi de informaţii şi situaţii de intervenţie rapida Articolul 13 (1) Procedurile pentru realizarea schimburilor de informaţii şi pentru situaţii de intervenţie rapida privind produsele, asa cum sunt definite la art. 2 lit. a), care prezintă un risc grav pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor, liniile directoare, conţinutul şi formularul-tip al notificărilor, precum şi criteriile precise pentru a se determina condiţiile pentru care notificarea este relevanta vor fi în conformitate cu prevederile stabilite în reţeaua europeană a autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor. (2) Orice acord stabilit cu reţeaua europeană a autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor trebuie să fie bazat pe reciprocitate şi va include prevederi de confidenţialitate a informatiei. (3) În cazul în care România ia măsuri care restrang punerea de produse pe piaţa sau impun retragerea ori returnarea lor, asa cum se prevede la art. 10 alin. (1) lit. b)-f), trebuie să notifice aceste măsuri Comisiei Europene, în măsura în care o astfel de notificare nu este cerută prin art. 17 sau printr-o legislaţie comunitara specifică, precizând motivele pentru care le-a adoptat. România trebuie, de asemenea, sa informeze Comisia Europeană despre orice modificare sau ridicare a oricărei măsuri de acest tip. (4) Dacă România considera ca efectele riscului nu depăşesc sau nu pot depăşi teritoriul sau, trebuie să procedeze la notificarea măsurilor prevăzute la alin. (1), în măsura în care ele conţin informaţii care pot prezenta interes pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al securităţii produselor, în special dacă ele apar ca răspuns la un risc nou, încă nesemnalat în alte notificări. Capitolul VII Dispoziţii finale Articolul 14 (1) Informaţiile cu privire la riscurile pe care le prezintă produsele pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor, de care dispune autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, trebuie în general să fie disponibile publicului, în conformitate cu cerinţele de transparenta şi fără a prejudicia restricţiile necesare activităţilor de control şi investigare. (2) Publicul trebuie să aibă acces în special la informaţiile privind identificarea produsului, natura riscului şi măsurile luate. (3) Reprezentanţii autorităţilor competente sunt obligaţi sa nu divulge informaţiile obţinute prin aplicarea prezentei legi, care, prin natura lor, intra sub incidenţa secretului profesional în cazuri bine justificate. (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), informaţiile privind caracteristicile de securitate a produselor pot fi făcute publice dacă sunt impuse de circumstanţe, în scopul protecţiei sănătăţii şi securităţii consumatorilor. (5) Protejarea secretului profesional nu trebuie să împiedice diseminarea către autorităţile competente a informaţiilor necesare pentru a asigura eficacitatea activităţilor de control şi supraveghere a pieţei. Autorităţile care primesc informaţii ce intra sub incidenţa secretului profesional trebuie să asigure protejarea acestora. Articolul 15Aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta lege nu inlatura angajarea răspunderii civile a agenţilor economici pentru pagubele generate de produsele cu defect, stabilită conform dispoziţiilor legale în vigoare. Articolul 16 (1) Orice hotărâre adoptată în aplicarea prezentei legi şi care implica restrictionarea punerii pe piaţa a unui produs sau impune măsura de retragere a sa ori de returnare de la consumatori trebuie să fie motivată în mod corespunzător. Ea trebuie notificată, imediat ce este posibil, părţii interesate şi trebuie să indice căile legale de contestare, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, şi termenele în care aceste acţiuni de contestare trebuie să fie introduse. (2) Părţile implicate trebuie să îşi poată prezenta punctul de vedere înainte de adoptarea măsurii, ori de câte ori este posibil. Dacă, datorită urgenţei măsurilor ce trebuie luate, nu a avut loc o consultare prealabilă, aceasta trebuie să fie efectuată într-un termen rezonabil, după punerea în aplicare a măsurii. (3) Măsurile care impun retragerea unui produs sau returnarea lui de la consumatori trebuie să ia în considerare necesitatea de a incuraja distribuitorii, utilizatorii şi consumatorii să contribuie la punerea în aplicare a acestor măsuri. (4) Orice măsură luată de autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate şi care restrictioneaza punerea pe piaţa a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui de la consumatori poate face obiectul unei acţiuni judecătoreşti. (5) Orice hotărâre adoptată în aplicarea prezentei legi şi care implica restrictionarea punerii pe piaţa a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui nu trebuie să aducă prejudicii referitoare la evaluarea responsabilităţii părţii căreia îi este adresată, din punctul de vedere al prevederilor dreptului penal aplicabile cazului respectiv. Articolul 17 (1) În cazul în care România adopta sau hotărăşte sa adopte, sa recomande sau sa convină cu producătorii şi distribuitorii, pe o baza voluntara ori obligatorie, măsuri care au în vedere împiedicarea, limitarea sau impunerea de condiţii specifice privind comercializarea sau eventuala utilizare pe teritoriul sau a unor produse din cauza unui risc grav, va notifica imediat Comisiei Europene prin sistemul RAPEX. Comisia Europeană trebuie, de asemenea, informată imediat despre modificarea sau retragerea oricărei măsuri şi acţiuni de acest fel. (2) Dacă România considera ca efectele riscului nu depăşesc teritoriul sau, trebuie să urmeze procedura prevăzută la art. 13, ţinând cont de criteriile relevante propuse în liniile directoare prevăzute la pct. 11 din anexa nr. 2. (3) România, înainte de a adopta astfel de măsuri sau de a întreprinde astfel de acţiuni, poate să comunice Comisiei Europene informaţiile de care dispune cu privire la existenta unui risc grav. (4) În cazul unui risc grav, România trebuie să notifice Comisiei Europene acţiunile voluntare prevăzute la art. 4 şi 5, întreprinse de producători şi distribuitori. (5) Procedurile pentru aplicarea sistemului RAPEX şi liniile directoare pentru notificări sunt prevăzute în anexa nr. 2. (6) Orice acord stabilit cu reţeaua europeană a autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor trebuie să fie bazat pe reciprocitate şi va include prevederi de confidenţialitate a informatiei, corespunzătoare celor care sunt aplicabile în statele membre ale Uniunii Europene. Articolul 18 (1) Prezenta lege transpune Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generală a produselor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), L11 din 15 ianuarie 2002. (2) România ia toate măsurile pentru a pune în aplicare hotărârile prevăzute la art. 13 din Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generală a produselor, într-un termen mai mic de 20 de zile, în afară de cazul în care aceste hotărâri nu prevăd un termen diferit. (3) Autoritatea competenţa pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie să aplice măsurile prevăzute la art. 17 şi sa dea părţilor respective, în termen de o luna, posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, informand Comisia Europeană despre acestea. Articolul 19Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu excepţia art. 6 alin. (6), art. 13 alin. (3) şi (4), art. 17, art. 18 alin. (2) şi (3), pct. 2 din anexa nr. 1, pct. 1, 2, 4, 6-10 şi 13 din anexa nr. 2, care intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană, data la care se abroga prevederile art. 6 alin. (5), art. 13 alin. (1) şi (2), pct. 1 din anexa nr. 1 şi pct. 3 şi 12 din anexa nr. 2. Articolul 20Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANUPREŞEDINTELE SENATULUINICOLAE VACAROIUBucureşti, 9 iunie 2004.Nr. 245. Anexa 1 OBLIGAŢII PRIVIND INFORMAŢIIdespre produsele neconforme cu obligaţia generală desecuritate, pe care producătorii şi distribuitoriisunt obligaţi să le comunice autorităţilor competente1. Informaţiile despre produsele puse pe piaţa sau furnizate într-un alt mod consumatorilor, prevăzute la art. 4 alin. (3) din lege sau, după caz, de prevederi ale reglementărilor specifice referitoare la produsul respectiv, trebuie comunicate imediat punctului naţional de contact.2. Informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (3) din lege sau, după caz, de prevederi specifice ale reglementărilor comunitare referitoare la produsul considerat trebuie comunicate autorităţilor competente desemnate în acest scop în statele membre ale Uniunii Europene în care produsele în cauza au fost puse pe piaţa sau furnizate într-un alt mod consumatorilor.3. În caz de riscuri grave, aceste informaţii conţin cel puţin: a) date care permit o identificare precisa a produsului sau a lotului de produse în discuţie; b) o descriere completa a riscului prezentat de produsele respective; c) toate informaţiile disponibile, utile pentru a determina produsul; d) o descriere a acţiunii întreprinse în scopul prevenirii riscurilor pentru consumatori. Anexa 2 PROCEDURIpentru aplicarea sistemului RAPEX şi liniile directoarepentru notificări1. Sistemul RAPEX acoperă produsele, asa cum sunt definite la art. 2 lit. a) din lege, care prezintă un risc grav pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor. Produsele farmaceutice prevăzute în directivele 75/319/EEC şi 81/851/EEC sunt excluse din aria de aplicabilitate a RAPEX.2. RAPEX vizează, în principal, realizarea unui schimb rapid de informaţii la apariţia unui risc grav. Liniile directoare prevăzute la pct. 11 definesc criterii precise pentru a identifica riscurile grave.3. Punctul naţional de contact, prevăzut la art. 12 din lege, trebuie să deţină o baza de date cuprinzând informaţii privind produsele care prezintă un risc grav pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor, în special cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. d)-f) din lege, incluzând cel puţin: a) date care permit o identificare precisa a produsului; b) o descriere completa a riscului prezentat de produsul respectiv, conţinând o sinteza a rezultatelor oricărui test sau oricărei analize şi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului; c) natura şi durata măsurilor luate sau a acţiunilor întreprinse ori, după caz, a măsurilor sau acţiunilor hotărâte; d) informaţiile privind lanţurile de comercializare şi distribuţia produsului, în particular privind ţările destinatare.4. Punctul naţional de contact care face notificarea în baza art. 17 din lege trebuie să ofere toate informaţiile disponibile. În particular, notificarea conţine informaţiile menţionate în liniile directoare prevăzute la pct. 11 şi cel puţin: a) date care permit o identificare precisa a produsului; b) o descriere completa a riscului prezentat de produsul respectiv, conţinând o sinteza a rezultatelor oricărui test sau oricărei analize şi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului; c) natura şi durata măsurilor luate sau a acţiunilor întreprinse ori, după caz, a măsurilor sau acţiunilor hotărâte; d) informaţiile privind lanţurile de comercializare şi distribuţia produsului, în particular privind ţările destinatare.5. Aceste informaţii trebuie transmise prin formularul-tip de notificare prevăzut în acest scop şi în modalităţile precizate în liniile directoare vizate la pct. 11.6. În cazul în care măsura notificată conform art. 13 sau 17 din lege vizează limitarea comercializării sau utilizării unei substanţe ori a unui preparat chimic, România va furniza, în cele mai mici detalii, fie o sinteza, fie referinţele datelor utile privind substanţa sau preparatul considerat şi produsele de înlocuire cunoscute şi disponibile, atunci când asemenea informaţii sunt disponibile. Ea comunică, de asemenea, efectele asteptate ca urmare a măsurii asupra securităţii consumatorilor, precum şi evaluarea riscului, efectuată în conformitate cu principiile generale ale evaluării riscului substanţelor chimice, prevăzute la art. 10 paragraful 4 din Regulamentul (EEC) 793/93, în cazul unei substanţe existente, sau la art. 3 paragraful 2 din Directiva 67/548/EEC , în cazul unei substanţe noi. Liniile directoare prevăzute la pct. 11 definesc detaliile şi procedurile privind informaţiile cerute în acest scop.7. În cazul în care România a informat Comisia Europeană despre un risc grav, în conformitate cu art. 17 alin. (3) din lege, înainte de a hotărî adoptarea unei măsuri, trebuie să indice Comisiei Europene, în termen de 5 zile, dacă se confirma sau se modifica aceste informaţii.8. În cazul în care Comisia Europeană procedează la o ancheta din proprie iniţiativă privind verificarea conformitatii informaţiilor cerute în cadrul RAPEX cu prevederile directivei şi apreciază ca este necesar să se evalueze securitatea produsului, România trebuie, pe cat posibil, sa furnizeze Comisiei Europene informaţiile cerute.9. În cazul în care primeşte o notificare conform art. 17 din lege, România este obligată sa informeze Comisia Europeană, cel mai târziu în termenul stabilit prin liniile directoare prevăzute la pct. 11, despre elementele următoare: a) dacă produsul a fost comercializat pe teritoriul ei; b) măsurile pe care le adopta privind produsul în chestiune, eventual cu privire la propria ei situaţie, comunicând pentru aceasta motivele, dintre care mai ales aprecierea diferita a riscului sau oricărei alte împrejurări speciale care justifica decizia ei, mai ales lipsa de măsuri sau de supraveghere; c) orice informaţie complementara, pertinenta, pe care a obţinut-o privind riscul respectiv, inclusiv rezultatele testelor sau ale analizelor.10. România informează imediat Comisia Europeană despre orice modificare sau despre orice ridicare a măsurilor ori a acţiunilor în chestiune.11. Liniile directoare la care se face referire în lege sunt Liniile directoare privind administrarea RAPEX, stabilite şi actualizate regulat de Comisia Europeană. Liniile directoare propun criterii precise de notificare a măsurilor a căror rază de acţiune este limitată la teritoriul naţional şi tratamentul notificărilor privind riscurile pe care România le estimeaza că nu depăşesc teritoriul sau.12. Responsabilitatea informaţiilor cuprinse în baza de date şi a datelor furnizate în cadrul reţelei de informaţii europene a autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor revine punctului naţional de contact.13. Responsabilitatea informaţiilor furnizate în notificările transmise de România Comisiei Europene şi în sistemul RAPEX revine autorităţii competente pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate.________________

Noutăți

  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 87 din 29 iunie 2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit
  • LEGE nr. 314 din 8 iulie 2003 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 50 din 18 aprilie 2002 pentru ratificarea addendumurilor la memorandumurile de finanţare referitoare la Programul operaţional de ţara PHARE 1997, Programul naţional PHARE 1998, Programul PHARE privind Facilitatea pentru infrastructuri de mari dimensiuni pe anul 1998, Facilitatea de recuperare (Pre-Ins Facility) pentru anul 1998, Programul pentru restructurarea întreprinderilor şi reconversie profesională (RICOP), Programul naţional PHARE 1999 - partea a II-a
  • CODUL FISCAL din 22 decembrie 2003 (Legea nr. 571/2003)
  • LEGE nr. 672 din 19 decembrie 2002 (*republicată*) privind auditul public intern*)
  • LEGE nr. 223 din 24 iulie 2015 privind pensiile militare de stat
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 195 din 12 decembrie 2002 (*republicată*) privind circulaţia pe drumurile publice*)
  • LEGE nr. 386 din 28 septembrie 2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2004 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2001 privind acumularea cantităţii de 3 milioane tone de cărbune energetic de către Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat în anul 2001
  • LEGE nr. 548 din 17 octombrie 2001 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/1999 pentru modificarea art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale
  • LEGE nr. 46 din 3 aprilie 2017 privind ratificarea Acordului de împrumut (finanţare adiţională pentru Proiectul privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Washington la 14 aprilie 2016
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 127 din 12 noiembrie 2007 privind Gruparea europeană de cooperare teritorială
  • LEGE nr. 2 din 1 aprilie 1982 privind organizarea producerii şi folosirii raţionale a resurselor de nutreţuri
  • LEGE nr. 295 din 14 noiembrie 2008 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică
  • LEGE nr. 135 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală
  • CODUL FISCAL din 8 septembrie 2015 (Legea nr. 227/2015)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 85 din 5 octombrie 2011 pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
  • LEGE nr. 416 din 18 iulie 2001 privind venitul minim garantat
  • LEGE nr. 191 din 19 octombrie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Paza
  • LEGE nr. 418 din 27 iunie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2002 pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiectul privind fondul de dezvoltare socială - faza a II-a) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 16 ianuarie 2002
  • LEGE nr. 174 din 11 aprilie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2000 pentru abrogarea unor dispoziţii legale cu privire la contribuţia agenţilor economici la constituirea Fondului asigurărilor sociale ale agricultorilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 121 din 22 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • LEGE nr. 93 din 1 noiembrie 1995 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Belarus privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 31 mai 1995
  • LEGE nr. 20 din 10 ianuarie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2001 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 271/2000 privind regimul activităţilor de transport, comercializare şi recuperare a ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului lichid şi stabilirea regimului de urmărire şi judecare în procedura urgenta a unor fapte penale
  • LEGE nr. 463 din 9 iulie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2002 pentru modificarea termenului de depunere a declaraţiilor de venit pe anul 2001
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 89 din 19 octombrie 2011 pentru abrogarea şi modificarea unor acte normative
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 129 din 10 septembrie 1999 pentru modificarea Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996
  • LEGE nr. 20 din 11 ianuarie 2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2006 pentru aprobarea preluării pachetului de acţiuni deţinut de societatea "Daewoo Motor Company Ltd." la Societatea Comercială "Daewoo Automobile România" - S.A.
  • LEGE nr. 100 din 7 aprilie 2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare în sistemul sanitar
  • LEGE nr. 431 din 27 iunie 2002 privind înfiinţarea comunei Vulcana-Pandele, judeţul Dâmboviţa
  • LEGE nr. 62 din 10 mai 2011 (*republicată*) dialogului social nr. 62/2011*)
  • LEGE nr. 34 din 16 ianuarie 2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru abrogarea unor dispoziţii din alte acte normative în domeniul sanitar
  • LEGE nr. 34 din 14 iunie 1993 privind integrarea sistemului de asigurări sociale al cooperaţiei meşteşugăreşti în sistemul asigurărilor sociale de stat
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului
  • LEGE nr. 487 din 11 iulie 2002 (*republicată*) sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice
  • LEGE nr. 286 din 14 noiembrie 2008 pentru ratificarea Deciziei Consiliului Uniunii Europene 2007/436/CE, Euratom, privind sistemul de resurse proprii ale Comunităţilor Europene
  • LEGE nr. 32 din 22 decembrie 1978 pentru aprobarea Decretului Consiliului de Stat nr. 233/1978 pentru modificarea Decretului nr. 1037/1968
  • LEGE nr. 591 din 29 octombrie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor
  • LEGE nr. 143 din 18 iulie 2019 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2018 pentru modificarea anexei la Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie
  • CODUL VAMAL din 10 aprilie 2006 (LEGE nr. 86/2006)
  • LEGE nr. 84 din 21 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente
  • LEGE nr. 187 din 16 aprilie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 67/1999 privind destinaţia sumelor încasate din amenzile cu caracter administrativ aplicate de procurori
  • CODUL PENAL din 21 iunie 1968 (*republicat*)
  • LEGE nr. 553 din 17 octombrie 2001 privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 52/2000 pentru completarea unor dispoziţii privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupa funcţii de demnitate publică
  • LEGE nr. 89 din 26 martie 2001 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse privind recunoaşterea şi echivalarea reciprocă a actelor de studii, semnat la Moscova la 25 noiembrie 1999
  • LEGE nr. 64 din 10 mai 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu
  • LEGE nr. 266 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale
  • LEGE nr. 91 din 9 februarie 1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice
  • LEGE nr. 2 din 16 ianuarie 1992 privind acordarea de indemnizaţii membrilor Academiei Române
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 126 din 24 noiembrie 2004 privind trecerea Teatrului Naţional din Târgu Mureş, judeţul Mureş, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor
  • LEGE nr. 337 din 31 mai 2002 privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 30/2002 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 3 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2001 privind instituirea Tarifului intern de călători în transportul feroviar
  • LEGE nr. 193 din 24 iulie 2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal
  • LEGE nr. 167 din 28 mai 2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 89 din 2 octombrie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 211 din 4 decembrie 2008 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 106/2008 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii
  • LEGE nr. 692 din 28 noiembrie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2000 pentru abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2000 privind majorarea participaţiei statului la capitalul social de la societăţile comerciale "Tractorul-UTB" - S.A. Braşov, "MAT" - S.A. Craiova, "HART" - S.A. Miercurea-Ciuc şi "ARO" - S.A. Câmpulung Muscel, precum şi alocarea sumei de 200 miliarde lei de la bugetul de stat Regiei Autonome a Îmbunătăţirilor Funciare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 62 din 12 iulie 2018 privind unele măsuri de asigurare a personalului necesar pregătirii şi exercitării de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în primul semestru al anului 2019
  • LEGE nr. 659 din 16 decembrie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2002 privind revenirea în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor a imobilului Corp A1-S - Pavilion administrativ, situat în municipiul Craiova, str. Mihai Viteazul nr. 4, judeţul Dolj, din patrimoniul Societăţii Comerciale "Editura Scrisul Românesc" - S.A.
  • CODUL COMERCIAL din 10 mai 1887
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021