Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 4 iunie 2004 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 211 din 27 mai 2004privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 4 iunie 2004

Parlamentul României adoptă prezenta lege. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1În scopul asigurării protecţiei victimelor infracţiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile acestora, precum şi de consiliere psihologică, asistenţă juridică gratuită şi compensaţie financiară de către stat a victimelor unor infracţiuni. Articolul 2Ministerul Justiţiei, prin Institutul Naţional al Magistraturii, şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au obligaţia de a asigura specializarea personalului care, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, stabileşte legături directe cu victimele infracţiunilor. Articolul 3Autorităţile publice cu atribuţii în domeniul protecţiei victimelor infracţiunilor, în cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, organizează campanii publice de informare în acest domeniu. Capitolul II Informarea victimelor infracţiunilor Articolul 4 (1) Judecătorii, în cazul infracţiunilor pentru care plângerea prealabilă se adresează instanţei de judecată, procurorii, ofiţerii şi agenţii de poliţie au obligaţia de a încunoştinţa victimele infracţiunilor cu privire la: a) serviciile şi organizaţiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia; b) organul de urmărire penală la care pot face plângere; c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept; d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite; e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile; f) condiţiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziţiile art. 86^1 , 86^2 , 86^4 şi 86^5 din Codul de procedură penală, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor; g) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat. (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei de către judecătorul, procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la care victima se prezintă. (3) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei, în scris sau verbal, într-o limbă pe care aceasta o înţelege. (4) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1)-(3) se consemnează într-un proces-verbal, care se înregistrează la instituţia din care face parte judecătorul, procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la care se prezintă victima. Articolul 5 (1) Ministerul Justiţiei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu sprijinul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, asigură funcţionarea unei linii telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor infracţiunilor. Prin intermediul liniei telefonice se asigură comunicarea informaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1). (2) Accesul la linia telefonică prevăzută la alin. (1) se asigură, în mod gratuit, prin apelarea unui număr de telefon unic la nivel naţional. (3) Personalul care asigură comunicarea informaţiilor prin intermediul liniei telefonice prevăzute la alin. (1) are obligaţia de a anunţa unităţile de poliţie dacă din convorbirea telefonică rezultă că victima este în pericol. (4) Autorităţile administraţiei publice locale şi organizaţiile neguvernamentale pot înfiinţa la nivel local linii telefonice pentru informarea victimelor infracţiunilor. Articolul 6 (1) Informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) se publică pe paginile de Internet ale Ministerului Justiţiei şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor. (2) Instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti şi unităţile de poliţie pot publică pe pagina de Internet informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1). Capitolul III Consilierea psihologică a victimelor unor infracţiuni şi alte forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor Articolul 7Consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor se asigură, în condiţiile prezentei legi, de către serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care funcţionează pe lângă tribunale. Articolul 8 (1) Consilierea psihologică asigurată de serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor se acordă gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, pentru victimele infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi vătămare corporală, săvârşite asupra membrilor familiei, prevăzute la art. 180 alin. 1^1 şi 2^1 şi art. 181 alin. 1^1 din Codul penal, ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, ale infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, ale infracţiunilor de viol, act sexual cu un minor, perversiune sexuală şi corupţie sexuală, prevăzute la art. 197, 198, art. 201 alin. 2-5 şi la art. 202 din Codul penal, ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 306 din Codul penal, precum şi pentru victimele infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Consilierea psihologică gratuită se acordă victimelor infracţiunilor prevăzute la alin. (1), dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România. Articolul 9Consilierea psihologică gratuită asigurată de serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor se acordă pe o perioadă de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioadă de cel mult 6 luni. Articolul 10 (1) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se depune la serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima. (2) Cererea poate fi depusă numai după sesizarea organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată cu privire la săvârşirea infracţiunii. (3) Cererea trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei; b) data, locul şi circumstanţele săvârşirii infracţiunii; c) data sesizării şi organul judiciar sesizat. (4) La cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere. (5) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se soluţionează în termen de 10 zile de la data depunerii. Articolul 11Serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor pot asigura şi alte forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor. Articolul 12Organizaţiile neguvernamentale pot organiza, în mod independent sau în cooperare cu autorităţile publice, servicii pentru consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor şi pentru asigurarea altor forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor. În acest scop, organizaţiile neguvernamentale pot beneficia, în condiţiile legii, de subvenţii de la bugetul de stat. Articolul 13Victimele traficului de persoane şi ale violenţei în familie beneficiază şi de măsurile de protecţie şi de asistenţă prevăzute de Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, sau, după caz, de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare. Capitolul IV Asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni Articolul 14 (1) Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, următoarelor categorii de victime: a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi perversiune sexuală, prevăzute la art. 197, 198 şi art. 201 alin. 2-5 din Codul penal; b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei. (2) Asistenţa juridică gratuită se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau, în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României, dacă victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România şi procesul penal se desfăşoară în România. Articolul 15Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, victimelor altor infracţiuni decât cele prevăzute la art. 14 alin. (1), cu respectarea condiţiilor stabilite la art. 14 alin. (2), dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe ţară stabilit pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă juridică gratuită. Articolul 16 (1) Asistenţa juridică gratuită se acordă numai dacă victima a sesizat organele de urmărire penală sau instanţa de judecată în termen de 60 de zile de la data săvârşirii infracţiunii. (2) În cazul victimelor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculează de la data la care victima a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii. (3) Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza organele de urmărire penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate. (4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală sau instanţa de judecată cu privire la săvârşirea infracţiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie poate sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii. Articolul 17 (1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni, prin încheiere, în termen de 15 zile de la data depunerii. (2) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei; b) data, locul şi circumstanţele săvârşirii infracţiunii; c) dacă este cazul, data sesizării şi organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, sesizată potrivit art. 16; d) calitatea de soţ, copil sau persoană aflată în întreţinerea persoanei decedate, în cazul victimelor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b); e) dacă este cazul, venitul lunar pe membru de familie al victimei; f) numele, prenumele şi forma de exercitare a profesiei de avocat de către apărătorul ales sau menţiunea că victima nu şi-a ales un apărător. (3) La cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deţinute de victimă, utile pentru soluţionarea cererii. (4) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea victimei. (5) În cazul în care victima nu şi-a ales un apărător, încheierea prin care s-a admis cererea de asistenţă juridică gratuită trebuie să cuprindă şi desemnarea unui apărător din oficiu potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Statutului profesiei de avocat. (6) Încheierea prin care s-a soluţionat cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se comunică victimei. (7) Încheierea prin care s-a respins cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite este supusă reexaminării de către tribunalul în cadrul căruia funcţionează Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, la cererea victimei, în termen de 15 zile de la comunicare. Reexaminarea se soluţionează în complet format din doi judecători. Articolul 18 (1) Asistenţa juridică gratuită se acordă fiecărei victime pe tot parcursul procesului, în limita unei sume echivalente cu două salarii de bază minime brute pe ţară, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă juridică gratuită. (2) Fondurile necesare pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei. Articolul 19Dispoziţiile art. 14-18 se aplică în mod corespunzător şi pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii. Articolul 20 (1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate de reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie. (2) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate şi de organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele prevăzute la art. 17 alin. (2) şi sunt anexate documentele prevăzute la art. 17 alin. (3). (3) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii sunt scutite de taxa de timbru. Capitolul V Acordarea de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni Articolul 21 (1) Compensaţia financiară se acordă, la cerere, în condiţiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime: a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi perversiune sexuală, prevăzute la art. 197, 198 şi art. 201 alin. 2-5 din Codul penal; b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei. (2) Compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România. (3) Compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este străin care nu locuieşte în România. Articolul 22 (1) Compensaţia financiară nu se acordă dacă: a) se stabileşte că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condiţiile art. 44 din Codul penal; b) victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracţional organizat; c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1); d) instanţa reţine în favoarea făptuitorului circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal, sau circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) din Codul penal. (2) Victima care a beneficiat de compensaţie financiară sau de un avans din compensaţia financiară este obligată la restituirea sumelor dacă se stabileşte existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la alin. (1). Articolul 23 (1) Compensaţia financiară se acordă victimei numai dacă aceasta a sesizat organele de urmărire penală sau instanţa de judecată în termen de 60 de zile de la data săvârşirii infracţiunii. (2) În cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculează de la data la care victima a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii. (3) Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza organele de urmărire penală sau instanţa de judecată, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate. (4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală sau instanţa de judecată cu privire la săvârşirea infracţiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie poate sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii. Articolul 24 (1) În cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensaţia financiară poate fi acordată victimei dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) victima a formulat cererea de compensaţie financiară în termen de un an, după caz:1. de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanţa penală a pronunţat condamnarea sau achitarea în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. d) şi e) din Codul de procedură penală şi a acordat despăgubiri civile ori a pronunţat achitarea în cazul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. g) şi i^1 ) din Codul de procedură penală;2. de la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d) şi e) din Codul de procedură penală sau a dispus încetarea urmăririi penale în cazul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedură penală;3. de la data la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d), e) şi g) din Codul de procedură penală; b) victima s-a constituit ca parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepţia cazului prevăzut la lit. a) pct. 3; c) făptuitorul este insolvabil sau dispărut; d) victima nu a obţinut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare. (2) Dacă victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensaţie financiară, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate. (3) În cazul în care instanţa a dispus disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care a fost admisă acţiunea civilă. (4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. b). Articolul 25În cazul în care făptuitorul este necunoscut, victima poate formula cererea de compensaţie financiară în termen de 3 ani de la data săvârşirii infracţiunii, dacă este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 24 alin. (1) lit. d). Articolul 26Dacă victima este un minor şi reprezentantul legal al acestuia nu a formulat cererea de compensaţie financiară în termenele prevăzute, după caz, la art. 24 sau 25, aceste termene încep să curgă de la data la care victima a împlinit vârsta de 18 ani. Articolul 27 (1) Compensaţia financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârşirea infracţiunii: a) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a):1. cheltuielile de spitalizare şi alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă;2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârşirea infracţiunii;3. câştigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârşirii infracţiunii; b) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b):1. cheltuielile de înmormântare;2. întreţinerea de care victima este lipsită din cauza săvârşirii infracţiunii. (2) Compensaţia financiară pentru prejudiciile materiale prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. 2 se acordă în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe ţară stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de compensaţie financiară. (3) Sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civile şi indemnizaţia obţinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracţiunii se scad din cuantumul compensaţiei financiare acordate de stat victimei. Articolul 28 (1) Cererea de compensaţie financiară se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, constituite în fiecare tribunal. (2) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este alcătuită din cel puţin doi judecători, desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului. (3) Adunarea generală a judecătorilor tribunalului desemnează, pentru o perioadă de 3 ani, şi un număr egal de judecători supleanţi ai judecătorilor care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor. (4) Judecătorii supleanţi prevăzuţi la alin. (3) participă la soluţionarea cererilor de compensaţii financiare în cazul imposibilităţii de participare a unuia sau a ambilor judecători care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor. (5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este asigurat de unul sau mai mulţi grefieri, desemnaţi de preşedintele tribunalului. Articolul 29 (1) Cererea de compensaţie financiară trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei; b) data, locul şi împrejurările săvârşirii infracţiunii care a cauzat prejudiciul; c) categoriile de prejudicii suferite prin săvârşirea infracţiunii, care se încadrează în dispoziţiile art. 27 alin. (1); d) dacă este cazul, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată şi data sesizării acestora; e) dacă este cazul, numărul şi data hotărârii judecătoreşti sau a actului organului de urmărire penală, prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a); f) calitatea de soţ, copil sau persoană aflată în întreţinerea persoanei decedate, în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b); g) antecedentele penale; h) sumele plătite cu titlu de despăgubiri de către făptuitor sau indemnizaţia obţinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracţiunii; i) cuantumul compensaţiei financiare solicitate. (2) La cererea de compensaţie financiară se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deţinute de victimă, utile pentru soluţionarea cererii. Articolul 30 (1) Victima poate solicita Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor un avans din compensaţia financiară, în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe ţară stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul. (2) Avansul se poate solicita prin cererea de compensaţie financiară sau printr-o cerere separată, care poate fi formulată oricând după sesizarea organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată, dacă este cazul, potrivit art. 23, şi cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensaţie. Dispoziţiile art. 29 se aplică în mod corespunzător în cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separată, în care se menţionează şi stadiul procedurii judiciare. (3) Avansul se acordă dacă victima se află într-o situaţie financiară precară. (4) Cererea victimei privind acordarea unui avans din compensaţia financiară se soluţionează în termen de 30 de zile de la data solicitării, de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor. (5) În cazul respingerii cererii de compensaţie financiară, victima este obligată la restituirea avansului, cu excepţia cazului în care cererea de compensaţie financiară a fost respinsă numai pentru motivul că făptuitorul nu este insolvabil sau dispărut. (6) Victima care a beneficiat de un avans din compensaţia financiară este obligată la restituirea acestuia dacă nu a depus cererea pentru compensaţie financiară în termenele prevăzute, după caz, la art. 24, 25 sau 26. Articolul 31 (1) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din compensaţia financiară se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea victimei. (2) Participarea procurorului este obligatorie. (3) În vederea soluţionării cererii, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate să audieze persoane, să solicite documente şi să administreze orice alte probe pe care le consideră utile pentru soluţionarea cererii. (4) Soluţionând cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate pronunţa, prin hotărâre, una dintre următoarele soluţii: a) admite cererea şi stabileşte cuantumul compensaţiei financiare sau, după caz, al avansului din aceasta; b) respinge cererea dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru acordarea compensaţiei financiare sau, după caz, a avansului din aceasta. (5) Hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunică victimei. (6) Hotărârea poate fi atacată cu recurs la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare. Articolul 32Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor are obligaţia de a informa organul de urmărire penală sau instanţa învestită cu judecarea infracţiunii ori, după caz, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii civile, cu privire la cererea de compensaţie financiară ori cu privire la cererea prin care victima a solicitat un avans din compensaţia financiară. Articolul 33 (1) Fondurile necesare pentru acordarea compensaţiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infracţiunilor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei. (2) Plata compensaţiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infracţiunilor se asigură de compartimentele financiare ale tribunalelor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost acordată compensaţia financiară sau un avans din aceasta. (3) Statul, prin Ministerul Justiţiei, se subrogă în drepturile victimei care a beneficiat de compensaţie financiară sau de un avans din aceasta pentru recuperarea sumelor plătite victimei. Articolul 34 (1) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate de către reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie. (2) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate şi de către organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele prevăzute la art. 29 alin. (1) şi sunt anexate documentele prevăzute la art. 29 alin. (2). În cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separată, în cerere se menţionează şi stadiul procedurii judiciare. (3) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta sunt scutite de taxa de timbru. Capitolul VI Dispoziţii finale Articolul 35Denumirea servicii de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate sau denumirea servicii de reintegrare socială şi supraveghere, prevăzută în Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 129/2002, precum şi în alte acte normative, se înlocuieşte cu denumirea servicii de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. Articolul 36Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.p. PREŞEDINTELE SENATULUI,DAN MIRCEA POPESCUAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 11 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANUBucureşti, 27 mai 2004.Nr. 211.-----

Noutăți

  • LEGE nr. 140 din 5 mai 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2008 privind efectuarea plăţii contribuţiei României la Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel
  • LEGE nr. 348 din 10 iulie 2003 (*republicată*) privind legea pomiculturii
  • LEGE nr. 148 din 23 iulie 2012 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice
  • LEGE nr. 117 din 7 iulie 2000 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 46/1999 pentru aprobarea scutirii de la plata taxei pe valoarea adăugată a unor produse şi echipamente importate pentru înzestrarea Ministerului Apărării Naţionale
  • LEGE nr. 37 din 19 martie 2008 pentru completarea Legii nr. 282/2005 privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină, donarea de sânge şi componente sanguine de origine umană, precum şi asigurarea calităţii şi securităţii sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 113 din 10 septembrie 2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 63 din 30 iunie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 152 din 10 noiembrie 2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării
  • LEGE nr. 267 din 15 mai 2002 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/1999 pentru suspendarea aplicării dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit
  • LEGE nr. 96 din 16 aprilie 2007 (*republicată*) privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România*)
  • LEGE nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politica
  • LEGE nr. 156 din 26 iulie 2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate
  • LEGEA nr. 114 din 11 octombrie 1996 *** Republicată privind locuintele
  • LEGE nr. 38 din 20 ianuarie 2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 74 din 20 septembrie 2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval
  • LEGE nr. 58 din 26 martie 2015 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013 pentru desemnarea entităţii publice care exercită, în numele statului, calitatea de acţionar la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" - S.A. Mediaş
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 73 din 13 iunie 2002 pentru asigurarea fondurilor necesare elaborării proiectelor aferente Programului SAPARD, Măsura 2.1 "Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale"
  • LEGE nr. 165 din 10 aprilie 2002 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/1999 privind autorizarea Fondului Proprietăţii de Stat de a contragaranta o scrisoare de garanţie ce se va elibera de către Banca Agricolă - S.A. pentru garantarea împrumutului de 100.000 tone de cereale, acordat Societăţii Comerciale "Comtim" - S.A. Timişoara de către Administraţia Naţionala a Rezervelor de Stat
  • LEGE nr. 309 din 21 noiembrie 2013 pentru ratificarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a doua parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, precum şi a Acordului auxiliar dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a doua parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a doua parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo
  • LEGE nr. 85 din 22 iulie 1992 *** Republicată privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat
  • LEGE nr. 52 din 16 ianuarie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2001 pentru stabilirea coeficienţilor de ierarhizare ai soldelor unor funcţii din structurile Ministerului Apărării Naţionale, ale căror state de organizare intră în vigoare în perioada 1 iunie 2001 - 31 decembrie 2003 ca urmare a procesului de reorganizare a Armatei României
  • LEGE nr. 448 din 6 decembrie 2006 (*republicată*) privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 91 din 2 octombrie 2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă
  • LEGE nr. 197 din 16 aprilie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2002 pentru completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 68 din 26 iunie 2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură
  • LEGE nr. 48 din 17 decembrie 1971 pentru aprobarea Decretului nr. 97/1971 pentru modificarea Decretului nr. 650/1969 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Construcţiilor Industriale, aprobat prin Legea nr. 45/1969
  • LEGE nr. 164 din 3 octombrie 2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă
  • LEGE din 19 martie 1937 privitoare la organizarea şi încurajarea agriculturii
  • LEGE nr. 108 din 10 octombrie 1996 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare
  • LEGE nr. 86 din 25 aprilie 2019 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2018 privind aprobarea Programului de investiţii în domeniul culturii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 34 din 23 aprilie 2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 79 din 13 iunie 2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor
  • LEGE nr. 379 din 13 iunie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/1997 pentru constituirea Comisiei speciale de verificare a certificatelor eliberate în baza Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989
  • LEGE nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 2 din 24 martie 1978 privind apărarea civilă în Republica Socialistă România
  • CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (Legea nr. 135)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 94 din 6 decembrie 2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Informaţional pentru Piaţa Produselor Agricole şi Alimentare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 27 mai 2004 privind abilitarea poliţiştilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor să îndeplinească funcţii în organizaţiile internaţionale care acordă asistenţă de specialitate pe teritoriul României
  • LEGE nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 228 din 30 decembrie 2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 79 din 24 iunie 2009 privind reglementarea unor măsuri pentru stimularea absorbţiei fondurilor alocate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru renovarea şi dezvoltarea spaţiului rural prin creşterea calităţii vieţii şi diversificării economiei în zonele rurale
  • LEGE nr. 252 din 30 iunie 2009 privind înfiinţarea Institutului de Administrare a Afacerilor din municipiul Bucureşti
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
  • LEGE nr. 154 din 20 mai 2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii Financiare şi a Autorităţii Naţionale a Vămilor în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a unor măsuri de reorganizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
  • LEGE nr. 11 din 8 decembrie 1982 pentru aprobarea Decretului Consiliului de Stat nr. 394/1981 privind contractările şi achiziţiile de produse agricole vegetale
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 141 din 6 decembrie 2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică
  • LEGE nr. 153 din 30 aprilie 2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2011 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2011
  • LEGE nr. 253 din 5 decembrie 2011 pentru modificarea alin. (3) al art. 67 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura
  • LEGE nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor
  • ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 183 din 20 decembrie 2001 pentru ratificarea Protocolului adiţional nr. 11, semnat la Bucureşti la 16 noiembrie 2001, la Acordul Central European de Comerţ Liber (CEFTA), Cracovia, 21 decembrie 1992
  • LEGE nr. 10 din 18 ianuarie 1995 (*republicată*) privind calitatea în construcţii*)
  • LEGE nr. 95 din 26 martie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2000 pentru ratificarea Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croaţia, Republica Ceha, Republica Ungara, Republica Polona, România, Republica Slovaca şi Republica Slovenia, adoptat la Budapesta (Ungaria) la 7 februarie 1998, cu privire la prelungirea Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrala (CEEPUS) pentru perioada 1 ianuarie 2000-31 decembrie 2004
  • LEGE nr. 452 din 8 iulie 2002 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 183/2000 privind revizuirea Convenţiei (revizuită) asupra protecţiei maternităţii din 1952, adoptată la cea de-a 88-a sesiune a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 15 iunie 2000
  • LEGE nr. 182 din 12 noiembrie 1997 pentru ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Poştale Universale de la Seul (1994)
  • LEGE nr. 30 din 5 martie 2008 pentru ratificarea Acordului privind transportul aerian dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Statele Unite ale Americii, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 25 aprilie 2007 şi la Washington la 30 aprilie 2007
  • LEGE nr. 104 din 25 septembrie 1996 privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat pe anul 1992
  • LEGE nr. 101 din 15 iunie 2011 (*republicată*) pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 51 din 3 noiembrie 2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 63 din 30 decembrie 2015 pentru prelungirea valabilităţii licenţelor de traseu şi a programului de transport în baza cărora se efectuează serviciile regulate de transport de persoane între municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021