Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 292 din 27 iunie 2003 privind organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 2 iulie 2003 -
LEGE nr. 292 din 27 iunie 2003privind organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 2 iulie 2003

Parlamentul României adopta prezenta lege. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale. Articolul 2 (1) Aşezămintele culturale, în sensul prezentei legi, sunt instituţiile publice de cultura care desfăşoară activităţi şi în domeniul educaţiei permanente, organizate în afară sistemului naţional de învăţământ formal, în colaborare cu acesta, având drept scop păstrarea şi promovarea culturii traditionale. (2) Aşezămintele culturale sunt: căminul cultural, casa de cultura, universitatea populara, şcoala populara de arte şi meserii, centrul de cultura, formatia şi ansamblul profesionist pentru promovarea culturii traditionale, centrul zonal pentru educaţia adulţilor, centrul judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale, Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale. Articolul 3Activitatea aşezămintelor culturale se adresează tuturor cetăţenilor, indiferent de rasa, naţionalitate, vârsta, sex, etnie sau religie, în vederea dezvoltării libere şi a adaptării lor la evolutiile majore din cadrul societăţii şi la normele generale de moralitate. Capitolul II Organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale Articolul 4Aşezămintele culturale funcţionează în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale sau în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale, după caz. Articolul 5 (1) Activităţile specifice aşezămintelor culturale se desfăşoară în temeiul prevederilor legale în vigoare, în conformitate cu regulamentul-cadru şi normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. (2) Acreditarea aşezămintelor culturale pentru a desfăşura activităţi de formare profesională continua se face conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 375/2002, republicată. (3) Activităţile pentru păstrarea şi promovarea culturii traditionale, precum şi cele privind formarea unor deprinderi şi abilitaţi se finalizează cu obţinerea unor certificate de absolvire emise sub girul Ministerului Culturii şi Cultelor, cu menţionarea în mod distinct a denumirii programului şi a instituţiei organizatoare. (4) Activitatea aşezămintelor culturale este asigurata de către personalul de specialitate al instituţiei organizatoare, cu statut de angajat permanent, de personal asociat sau, după caz, de experţi din ţara sau din străinătate. (5) Personalul de specialitate care desfăşoară activităţi de educaţie permanenta în aşezămintele culturale este încadrat şi salarizat conform legislaţiei în vigoare, în funcţie de pregătirea profesională. (6) Pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar şi universitar, care desfăşoară activităţi de educaţie permanenta în aşezămintele culturale, nivelurile de salarizare se stabilesc conform prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare. (7) Principalele activităţi ale aşezămintelor culturale sunt cele din domeniul educaţiei permanente, precum şi cele care au drept scop conservarea şi punerea în valoare a traditiilor populare. (8) Coordonarea şi îndrumarea metodologică a activităţilor se fac de către Ministerul Culturii şi Cultelor, prin intermediul unor comisii mixte, desemnate de serviciile descentralizate şi formate din specialişti ai Centrului Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale, ai centrelor judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale şi ai direcţiilor judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional. Capitolul III Căminul cultural Articolul 6 (1) Căminul cultural este instituţie publică, având personalitate juridică, fără scop lucrativ, care funcţionează în toate centrele de comuna, sub autoritatea consiliului local. (2) Căminul cultural poate avea filiale pe raza unităţii administrativ-teritoriale respective. (3) Căminul cultural poate purta numele uneia dintre personalitatile istoriei şi culturii naţionale sau locale. (4) Atribuirea denumirii se face conform legislaţiei în vigoare, la propunerea consiliului consultativ, cu avizul direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional. Articolul 7Căminul cultural are, în principal, următoarele obiective: a) organizarea şi desfăşurarea de activităţi cultural-artistice şi de educaţie permanenta; b) conservarea şi transmiterea valorilor morale, artistice şi tehnice ale comunităţii locale, ale patrimoniului naţional şi universal; c) organizarea sau susţinerea formatiilor artistice de amatori, de concursuri şi festivaluri folclorice, inclusiv a participării formatiilor la manifestări culturale intercomunale şi interjudetene; d) organizarea sau susţinerea activităţii de documentare, a expoziţiilor temporare sau permanente, elaborarea de monografii şi lucrări de prezentare turistica; e) difuzarea de filme artistice şi documentare; f) organizarea cercurilor ştiinţifice şi tehnice, de arta populara şi de gospodărire taraneasca; g) organizarea şi desfăşurarea cursurilor de educaţie civică şi a celor de formare profesională continua; h) organizarea şi desfăşurarea activităţilor de interes comunitar. Articolul 8 (1) Conducerea operativă a caminului cultural este asigurata de un director numit prin concurs. (2) Concursul este organizat de consiliul local împreună cu direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional; din comisia de concurs face parte câte un reprezentant al consiliului local, al direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional şi al centrului judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale. (3) Pentru participarea la concurs, candidaţii vor trebui sa primească, în mod obligatoriu, avizul direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional. Articolul 9 (1) În cadrul caminului cultural se organizează un consiliu consultativ format din 5-11 membri, care îşi desfăşoară activitatea pe bază de voluntariat; din acest consiliu fac parte reprezentanţi de frunte ai comunei, din partea şcolii, cultelor, primăriei, tinerilor, pensionarilor, gospodarilor agricoli sau ai unor asociaţii ce îşi desfăşoară activitatea pe raza comunei, precum şi responsabilii filialelor caminului cultural. (2) Consiliul consultativ se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, se pronunţa asupra programului anual de activităţi şi a prioritatilor de finanţare, analizează trimestrial activitatea desfăşurată şi modul de finanţare a activităţilor şi, respectiv, face propuneri privind schimbările necesare în structura instituţiei, care se înaintează spre aprobare consiliului local. Articolul 10 (1) Directorul caminului cultural are următoarele atribuţii: a) asigura conducerea activităţii curente a instituţiei; b) elaborează programele de activitate anuale şi pe etape; c) conduce nemijlocit şi concret un domeniu distinct din activităţile de profil specifice; d) este ordonator secundar de credite; e) hotărăşte măsurile disciplinare sau de recompensare a personalului din subordine, în concordanta cu legislaţia în vigoare; f) reprezintă instituţia în raporturile cu persoanele juridice şi fizice din ţara şi din străinătate, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale; g) informează consiliul consultativ asupra realizării obiectivelor stabilite şi a prestaţiei colectivului pe care îl conduce, stabilind împreună cu acesta măsuri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea activităţii. (2) Directorul caminului cultural este salarizat potrivit legii. Capitolul IV Casa de cultura Articolul 11 (1) Casa de cultura este instituţie publică, având personalitate juridică, care poate funcţiona în oraşe şi municipii, precum şi în sectoarele municipiului Bucureşti, sub autoritatea consiliului local. (2) Casa de cultura, ca instituţie de interes public, având personalitate juridică, poate funcţiona în oraşe şi municipii şi în subordinea sindicatelor sau a altor organizaţii. (3) Casa de cultura poate avea filiale în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective. (4) Casa de cultura poate purta numele unei personalităţi culturale sau istorice de importanţa locală sau naţionala. (5) Atribuirea denumirii se face conform legislaţiei în vigoare, la propunerea conducerii instituţiei, cu avizul direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti. Articolul 12 (1) Casa de cultura are, în principal, următoarele obiective: a) organizarea şi desfăşurarea de activităţi cultural-artistice şi de educaţie permanenta; b) conservarea şi transmiterea valorilor morale, artistice şi tehnice ale comunităţii locale, ale patrimoniului naţional şi universal; c) organizarea sau susţinerea formatiilor artistice de amatori, de concursuri şi festivaluri, inclusiv a participării formatiilor la manifestări culturale interjudetene, naţionale şi internaţionale; d) organizarea sau susţinerea activităţii de documentare, a expoziţiilor temporare, elaborarea de monografii şi lucrări de educaţie civică şi informare a publicului; e) difuzarea de filme artistice şi documentare; f) organizarea cercurilor ştiinţifice şi tehnice, de arta populara şi plastica; g) organizarea şi desfăşurarea cursurilor de formare profesională continua. (2) Pentru exercitarea acestor atribuţii, casa de cultura iniţiază şi organizează proiecte sau programe culturale. (3) Casa de cultura funcţionează în baza unui regulament de organizare şi funcţionare, avizat de direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, şi aprobat de autoritatea tutelara. Articolul 13 (1) Conducerea casei de cultura este asigurata de un director numit prin concurs organizat de consiliul local sau, după caz, de autoritatea tutelara împreună cu direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti; din comisia de concurs vor face parte reprezentanţii consiliului local, ai autorităţii tutelare şi reprezentantul direcţiei judeţene. (2) Pentru participarea la concurs, candidaţii trebuie să depună la dosar, în mod obligatoriu, avizul direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti. Articolul 14În cadrul casei de cultura se organizează un consiliu consultativ format din 7-15 membri, care îşi desfăşoară activitatea pe bază de voluntariat, din rândul personalitatilor culturale şi ştiinţifice reprezentative , desemnaţi de directorul instituţiei cu avizul autorităţii tutelare. Articolul 15Directorul casei de cultura are următoarele atribuţii: a) asigura conducerea activităţii curente a instituţiei; b) elaborează programele de activitate anuale şi pe etape; c) conduce nemijlocit şi concret un domeniu distinct din activităţile de profil specifice; d) este ordonator secundar de credite; e) hotărăşte măsurile disciplinare sau de recompensare a personalului din subordine, în concordanta cu legislaţia în vigoare; f) reprezintă şi angajează instituţia în raporturile cu persoanele juridice şi fizice din ţara şi din străinătate, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale; g) informează consiliul consultativ asupra realizării obiectivelor stabilite şi a prestaţiei colectivului pe care îl conduce, stabilind măsuri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea activităţii. Articolul 16Consiliul consultativ al casei de cultura se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, se pronunţa asupra programului general de activităţi şi a prioritatilor de finanţare, precum şi asupra modului de realizare a obiectivelor propuse şi face propuneri privind schimbările necesare în structura instituţiei, care vor fi supuse aprobării autorităţii tutelare. Capitolul V Universitatea populara Articolul 17Universitatea populara este instituţie publică având personalitate juridică, organizată în municipii, oraşe şi comune, sub autoritatea consiliilor judeţene sau locale, după caz, sau funcţionează ca un compartiment distinct în cadrul casei de cultura sau al caminului cultural. Articolul 18Universitatea populara funcţionează în baza unui regulament de organizare şi funcţionare, avizat de direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, şi aprobat de autoritatea tutelara. Articolul 19Universitatea populara are, în principal, următoarele obiective: a) dezvoltarea generală şi armonioasă a personalităţii umane; b) transmiterea şi asimilarea valorilor ştiinţifice, culturale şi artistice, naţionale şi universale; c) educarea civică, morala şi economică; d) însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi abilitaţi pentru formarea, perfecţionarea şi/sau reconversia profesională, în vederea integrării active pe piaţa muncii; e) însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi abilitaţi artistico-culturale; f) imbogatirea nivelului de cunoştinţe în vederea asigurării de sanse egale pentru integrarea în societate; g) asimilarea standardelor sistemului informaţional în cadrul activităţilor organizate; h) dezvoltarea, în cooperare cu autorităţile publice, cu reprezentanţi ai societăţii civile, ai sindicatelor şi ai patronatelor, de forme de pregătire pentru servicii diverse, în raport cu nevoile specifice ale comunităţii; i) cultivarea mestesugurilor, obiceiurilor şi traditiilor; j) cooperarea cu instituţii cultural-artistice din ţara şi din străinătate. Articolul 20 (1) Conducerea universitatii populare este asigurata, în baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, de către un director numit pe bază de concurs organizat de autoritatea administraţiei publice locale împreună cu direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti; din comisia de concurs fac parte reprezentanţi ai autorităţii administraţiei publice locale şi ai direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti. (2) Pentru participarea la concurs, candidaţii trebuie să depună la dosar, în mod obligatoriu, avizul direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti. (3) Universităţile populare care funcţionează ca departamente în cadrul caselor de cultura sunt conduse de către un referent de specialitate, iar cele care funcţionează în căminul cultural sunt coordonate de către directorul instituţiei. Capitolul VI Şcoala populara de arte şi meserii Articolul 21Şcoala populara de arte şi meserii este instituţie publică, având personalitate juridică, cu profil de învăţământ artistic şi de însuşire a mestesugurilor traditionale, organizată în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, aflată sub autoritatea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Articolul 22Şcoala populara de arte şi meserii funcţionează conform normelor didactice elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării*) şi de Ministerul Culturii şi Cultelor.---------- Notă *) Conform prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 64/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 29 iunie 2003, s-a înfiinţat Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin reorganizarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi prin preluarea activităţii de tineret de la fostul Minister al Tineretului şi Sportului. Articolul 23Conducerea şcolii populare de arte şi meserii este asigurata, în baza regulamentului de organizare şi funcţionare, de către un director numit prin concurs organizat de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti împreună cu direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti. Articolul 24Directorul şcolii populare de arte şi meserii are următoarele atribuţii: a) asigura conducerea curenta a instituţiei; b) elaborează programele de activitate; c) desfăşoară nemijlocit una dintre activităţile de profil; d) este ordonator de credite; e) stabileşte măsuri disciplinare sau de recompensare, în conformitate cu legislaţia în vigoare; f) reprezintă instituţia în raporturile cu persoanele juridice şi fizice, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale; g) prezintă anual un raport de activitate în faţa consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Articolul 25Personalul de specialitate al şcolii populare de arte şi meserii este salarizat conform Legii nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Capitolul VII Centrul cultural Articolul 26Centrul cultural este instituţie publică de cultura, cu personalitate juridică, de interes naţional sau local. Articolul 27Centrele culturale de interes naţional sunt înfiinţate prin hotărâre a Guvernului şi sunt finanţate din venituri proprii şi alocaţii de la bugetul de stat. Articolul 28 (1) Centrele culturale de interes judeţean sau local, municipale sau orăşeneşti, se constituie şi funcţionează sub autoritatea consiliului judeţean sau local, după caz. (2) Activitatea centrelor culturale de interes judeţean sau local este finanţată din veniturile proprii şi alocaţiile consiliului judeţean sau local, după caz. Articolul 29Centrele culturale au următoarele atribuţii: a) educarea ştiinţifică şi artistică a publicului, prin programe specifice; b) sprijinirea tinerilor cercetători şi artişti valorosi în afirmarea lor; c) elaborarea şi editarea de studii, publicaţii şi materiale documentare; d) colaborarea cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu fundaţii, universităţi române şi străine, în vederea cunoaşterii şi afirmarii valorilor culturii şi civilizatiei româneşti; e) imbogatirea patrimoniului instituţiei prin donaţii, achiziţii, organizarea de tabere şi expoziţii de arta şi alte forme; f) acreditarea formatiilor şi ansamblurilor artistice profesioniste. Articolul 30Centrele culturale îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, avizat de autoritatea tutelara, după caz. Capitolul VIII Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale Articolul 31Centrul Naţional de Conservare şi Valorificare a Traditiei şi Creatiei Populare se reorganizează în Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale şi trece de sub autoritatea şi din finanţarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, ca instituţie publică finanţată din venituri proprii şi din alocaţii de la bugetul de stat. Articolul 32Organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Articolul 33Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale are următoarele atribuţii: a) propune autorizarea instituţiilor publice de cultura prevăzute la art. 2; b) efectuează studii şi cercetări privind obiceiurile, tradiţiile populare şi mestesugurile traditionale şi iniţiază programe pentru conservarea şi protejarea acestora; c) promovează obiceiurile şi tradiţiile populare; d) propune zone de obiceiuri şi traditii populare protejate; e) realizează programe de educaţie permanenta în parteneriat cu instituţii de specialitate din ţara şi din străinătate; f) asigura asistenţa ştiinţifică şi de specialitate, în condiţiile prezentei legi, instituţiilor publice de cultura acreditate din domeniul educaţiei permanente; g) editează şi difuzează materiale de interes din domeniul educaţiei permanente pentru instituţiile publice de cultura; h) colaborează cu Centrul pentru Formare, Educaţie Permanenta şi Management în Domeniul Culturii în scopul formării formatorilor din sistemul educaţiei permanente; i) elaborează regulamentele-cadru de organizare şi funcţionare a aşezămintelor culturale. Capitolul IX Centre judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale Articolul 34Centrele judeţene de conservare şi valorificare a traditiei şi creatiei populare şi centrele judeţene de cultura se reorganizează în centre judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale, ca instituţii publice de cultura, cu personalitate juridică, sub autoritatea consiliilor judeţene, finanţate din venituri proprii şi din alocaţii de la bugetul local. Articolul 35Regulamentele de organizare şi funcţionare a centrelor judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale se elaborează în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor în termen de 30 de zile de la data elaborării lor. Articolul 36Centrele judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale au următoarele atribuţii: a) coordonează şi îndrumă din punct de vedere metodologic, în plan judeţean, activitatea aşezămintelor culturale; b) sprijină activitatea aşezămintelor culturale în domeniul formării formatorilor şi al perfecţionării personalului de specialitate; c) editează şi difuzează publicaţii în domeniul educaţiei permanente pentru reţeaua judeteana a aşezămintelor culturale; d) realizează programe de educaţie permanenta în parteneriat cu instituţiile de specialitate din ţara şi din străinătate; e) iniţiază şi sprijină proiecte şi programe de promovare a obiceiurilor şi traditiilor populare; f) propune zone de obiceiuri şi traditii populare protejate din cadrul judeţului; g) efectuează studii şi cercetări privind obiceiurile, tradiţiile populare şi meşteşugăreşti traditionale; h) iniţiază şi aplica programe pentru conservarea şi protejarea acestora. Capitolul X Alte categorii de aşezăminte culturale Articolul 37 (1) Formatiile şi ansamblurile profesioniste pentru promovarea culturii traditionale sunt instituţii publice sau private de spectacol, cu personalitate juridică. (2) Formatiile şi ansamblurile profesioniste pentru promovarea culturii traditionale îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului de organizare şi funcţionare, pe stagiuni. (3) În alcătuirea repertoriilor, formatiile şi ansamblurile profesioniste, în scopul promovării culturii traditionale, colaborează cu Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale, respectiv cu centrele judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale, după caz. Articolul 38 (1) Centrul pentru Formare, Educaţie Permanenta şi Management în Domeniul Culturii este instituţie publică de cultura, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţată integral din venituri proprii, care funcţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare. (2) Activitatea Centrului pentru Formare, Educaţie Permanenta şi Management în Domeniul Culturii se desfăşoară în conformitate cu prevederile propriului regulament de organizare şi funcţionare. Articolul 39Centrele zonale pentru educaţia adulţilor se pot organiza în cadrul căminelor culturale, caselor de cultura sau universitatilor populare, cu următoarele atribuţii: a) derularea unei activităţi de cercetare în zona pentru identificarea cerinţelor de educaţie şi elaborarea unor strategii coerente pe termen scurt, mediu şi lung; b) iniţierea şi susţinerea unor programe de educaţie în vederea dezvoltării resurselor umane; c) asistenţa în formarea şi perfecţionarea profesională pentru dobândirea de noi calificări, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Capitolul XI Finanţarea aşezămintelor culturale Articolul 40Aşezămintele culturale sunt finanţate din venituri proprii şi din alocaţii de la bugetul local sau, după caz, de la bugetul de stat. Articolul 41Finanţarea activităţii de formare profesională continua şi promovare socială a persoanei, desfăşurată de instituţiile publice de cultura, se face potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 375/2002, republicată. Articolul 42Pentru finanţarea sistemului de educaţie permanenta prin instituţiile publice de cultura se pot constitui la nivel teritorial surse suplimentare de finanţare din taxele şi impozitele locale. Articolul 43Sursele suplimentare locale pentru finanţarea activităţilor de educaţie permanenta pot fi utilizate pentru: a) cheltuieli pentru organizarea unor manifestări cultural-educative de interes local; b) cheltuieli pentru activităţi organizate în colaborare cu alte instituţii din ţara şi din străinătate. Capitolul XII Dispoziţii tranzitorii şi finale Articolul 44Normele metodologice prevăzute la art. 5 se vor publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Articolul 45Centrele judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale vor fi organizate, în fiecare judeţ, potrivit prevederilor prezentei legi, în termen de 90 de zile de la publicarea normelor metodologice prevăzute la art. 5 în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 46La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abroga.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 5 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.PREŞEDINTELE SENATULUINICOLAE VACAROIUAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,VIOREL HREBENCIUCBucureşti, 27 iunie 2003.Nr. 292.-------

Noutăți

  • LEGE nr. 226 din 30 aprilie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 268/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România
  • LEGE nr. 61 din 22 septembrie 1993 (*republicată*) privind alocaţia de stat pentru copii*)
  • LEGE nr. 122 din 18 iulie 2014 pentru completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării"
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 66 din 26 iunie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului
  • LEGE nr. 189 din 2 noiembrie 2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare
  • LEGE nr. 66 din 8 iulie 1992 privind acordarea unor facilităţi pentru atragerea de capital străin în domeniul explorării şi exploatării zăcămintelor de petrol şi gaze
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 3 din 18 martie 2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură
  • LEGE nr. 303 din 28 iunie 2004 (*republicată*) privind statutul judecătorilor şi procurorilor
  • LEGEA nr. 21 din 15 octombrie 1990 pentru trecerea Direcţiei generale a penitenciarelor din cadrul Ministerului de Interne în subordinea Ministerului Justiţiei
  • LEGE nr. 59 din 1 mai 1934 asupra CECULUI
  • LEGE nr. 304 din 28 iunie 2004 (*republicată*) privind organizarea judiciară
  • LEGE nr. 145 din 15 mai 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 186/2005 privind suplimentarea numărului maxim de posturi finanţat prin bugetul Cancelariei Primului-Ministru pe anul 2006
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 106 din 20 noiembrie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii petrolului nr. 238/2004
  • CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (Legea nr. 135)
  • LEGE nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 298 din 30 iunie 2003 pentru ratificarea Actului adiţional nr. 1, convenit prin scrisoarea semnată la Bucureşti la 5 mai 2003 şi la Paris la 12 mai 2003, între Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, la Acordul-cadru de împrumut dintre România şi Fondul de Dezvoltare Socială al Consiliului Europei, semnat la Paris la 29 iulie 1999
  • LEGE nr. 159 din 3 octombrie 2000 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon
  • LEGE nr. 38 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea art. 30 din Legea apărării naţionale a României nr. 45/1994
  • LEGE nr. 2 din 1 martie 2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2010 privind modificarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului
  • LEGE nr. 718 din 4 decembrie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/1998 privind restructurarea financiară a Băncii Române de Comerţ Exterior - BANCOREX - S.A., în vederea privatizării
  • LEGE nr. 184 din 16 aprilie 2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare convenit între Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura "Reabilitarea reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare a apelor uzate în Oradea, România", semnat la Bruxelles la 20 august 2001 şi la Bucureşti la 10 octombrie 2001
  • LEGE nr. 620 din 7 noiembrie 2001 pentru ratificarea Acordului dintre România şi Bosnia şi Herţegovina privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Sarajevo la 20 februarie 2001
  • LEGE nr. 21 din 10 ianuarie 2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 71/2000 pentru aprobarea extinderii şi completării Aranjamentului de credit stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, încheiat la Washington la 5 august 1999, aprobate la Washington la 7 iunie 2000, precum şi a Memorandumului Guvernului României privind politicile economice şi a Suplimentului la acest memorandum, ambele convenite cu Fondul Monetar Internaţional
  • LEGE nr. 155 din 15 iulie 1998 privind organizarea sesiunii extraordinare a examenului de bacalaureat în anul 1998
  • CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (Legea nr. 135)
  • LEGE nr. 210 din 16 mai 2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române
  • LEGE nr. 393 din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleşilor locali
  • LEGE nr. 573 din 22 decembrie 2003 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2001, semnat la Bucureşti la 12 mai 2003
  • LEGE nr. 31 din 3 aprilie 2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice
  • LEGE nr. 252 din 19 iulie 2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 43 din 30 iunie 2017 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea agenţiilor pentru întreprinderi mici şi mijlocii, atragere de investiţii şi promovare a exportului
  • LEGE-CADRU nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
  • LEGE nr. 113 din 9 noiembrie 1992 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Finlanda privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Helsinki la 26 martie 1992
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului
  • LEGE nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurările şi reasigurările în România
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 93 din 22 noiembrie 2006 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale
  • LEGEA nr. 35 din 4 decembrie 1990 privind Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României
  • LEGE nr. 245 din 22 iunie 2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2006 pentru completarea art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 86/2001 privind serviciile regulate de transport public local de călători
  • CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ din 24 decembrie 2003 (Ordonanţa nr. 92/2003)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
  • LEGE nr. 265 din 19 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere
  • LEGE nr. 125 din 7 iunie 2018 pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
  • LEGE nr. 172 din 16 decembrie 2014 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind micul trafic de frontieră, semnat la Kiev la 2 octombrie 2014
  • LEGE nr. 265 din 7 noiembrie 2008 (*republicată*) privind gestionarea siguranţei circulaţiei pe infrastructura rutieră
  • LEGE nr. 213 din 20 aprilie 2001 privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 74/2000 pentru modificarea art. 9 din Legea nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice
  • LEGE nr. 304 din 28 iunie 2004 (*republicată*) privind organizarea judiciară
  • LEGE nr. 175 din 2 octombrie 1998 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/1998 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1998
  • LEGE nr. 446 din 1 noiembrie 2004 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind colaborarea în domeniul transportului feroviar, semnat la Kiev la 21 octombrie 2003
  • LEGEA nr. 114 din 11 octombrie 1996 *** Republicată privind locuintele
  • LEGE nr. 100 din 20 iunie 1997 pentru ratificarea Acordului de cooperare economică, comercială şi tehnică dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar, semnat la Bucureşti la 6 iunie 1996
  • CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ din 20 iulie 2015 (Legea nr. 207 din 20 iulie 2015)
  • LEGE nr. 139 din 24 iulie 2000 (*republicată*) privind activitatea de meteorologie*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 122 din 27 decembrie 2011 pentru aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibili pentru unii operatori economici
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 61 din 28 septembrie 2016 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 63 din 26 mai 2000 privind modificarea şi completarea Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, modificarea Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României şi modificarea şi completarea Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale
  • LEGE nr. 442 din 27 iunie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2002 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2000 privind sprijinul acordat producătorilor de lapte
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 159 din 27 noiembrie 2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora
  • LEGE nr. 191 din 19 octombrie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Paza
  • LEGE nr. 67 din 12 mai 2014 pentru modificarea şi completarea art. 59 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021