Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 509 din 12 iulie 2002 privind agenţii comerciali permanenţi
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 6 august 2002 -
LEGE nr. 509 din 12 iulie 2002privind agenţii comerciali permanenţi Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 6 august 2002

Parlamentul României adopta prezenta lege. Capitolul 1 Domeniul de aplicare Articolul 1 (1) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre agenţii comerciali permanenţi şi comitentii acestora. (2) În sensul prezentei legi, prin agent comercial permanent, denumit în continuare agent, se înţelege comerciantul, persoana fizica sau juridică, care, în calitate de intermediar independent, este împuternicit în mod statornic: a) sa negocieze afaceri pentru o altă persoană fizica sau juridică, denumita în continuare comitent; sau b) sa negocieze şi sa încheie afaceri în numele şi pe seama comitentului. (3) Împuternicirea prevăzută la alin. (2) se poate exercita în una sau mai multe regiuni determinate, astfel cum se stabileşte în contract. (4) Agentul prestează serviciul caracteristic cu titlu principal sau accesoriu şi contra unei remuneraţii. (5) Agentul nu este prepusul comitentului. Articolul 2 (1) Prezenta lege nu se aplică activităţii persoanelor care: a) acţionează ca intermediar în cadrul burselor de valori şi al pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate; b) au calitatea de agent sau broker de asigurări şi reasigurari; c) în calitate de agent prestează un serviciu neremunerat. (2) Nu constituie agent, în înţelesul prezentei legi, persoana care: a) are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice şi atribuţii de reprezentare a acesteia; b) este asociat sau acţionar şi este imputernicita în mod legal sa îi reprezinte pe ceilalţi asociaţi sau acţionari; c) are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau sechestru, în raport cu comitentul. Capitolul 2 Drepturi şi obligaţii Articolul 3 (1) Agentul nu poate negocia şi nu poate încheia, pe contul sau, fără consimţământul expres al comitentului, în regiunea determinata prin contract, operaţiuni de comerţ concurente privind bunuri şi/sau servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenţie. (2) În lipsa unei stipulaţii contrare agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi, iar comitentul se poate folosi în acelaşi timp, în aceeaşi regiune şi pentru acelaşi comerţ de mai mulţi agenţi. (3) Agentul poate primi împuternicirea de a negocia sau a încheia, în regiunea determinata prin contract, operaţiuni pentru mai mulţi comitenţi concurenţi numai dacă în contractul de agenţie se stipulează în mod expres o asemenea permisiune. Articolul 4 (1) În sensul prezentei legi, prin clauza de neconcurenta se înţelege acea prevedere contractuală al carei efect consta în restrangerea activităţii profesionale a agentului pe perioada desfăşurării şi/sau ulterior încetării contractului de agenţie. (2) Clauza de neconcurenta trebuie redactată în scris, sub sancţiunea nulităţii. (3) Clauza de neconcurenta se aplică doar pentru regiunea geografică sau grupul de persoane şi regiunea geografică la care se referă contractul de agenţie şi doar pentru bunurile şi serviciile în legătură cu care agentul este împuternicit sa negocieze şi sa încheie operaţiuni; orice extensiune a sferei clauzei de neconcurenta este anulabila la cererea agentului. (4) Restrangerea activităţii prin clauza de neconcurenta nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de 2 ani de la data încetării contractului de agenţie. Articolul 5 (1) Agentul trebuie să îndeplinească obligaţiile ce decurg din împuternicirea care îi este data, personal sau prin prepuşii săi, în conformitate cu instrucţiunile primite şi în scopul realizării intereselor comitentului. (2) În executarea împuternicirilor primite agentul este obligat sa acţioneze cu buna-credinţa şi cu diligenta unui profesionist. (3) Agentul este obligat: a) sa îi procure şi sa îi comunice comitentului pentru care acţionează informaţiile privitoare la regiunea sau regiunile stabilite în contract, care l-ar putea interesa pe acesta, precum şi toate celelalte informaţii necesare de care dispune; b) să depună diligenta necesară pentru negocierea şi, dacă este cazul, încheierea afacerilor cu care este împuternicit, în condiţii cat mai avantajoase pentru comitent; c) să respecte în mod corespunzător instrucţiunile rezonabile primite de la comitent, ţinând seama de caracterul imperativ, indicativ sau facultativ al acestora; d) sa ţină în registrele sale partide separate pentru operaţiunile ce îl privesc pe fiecare comitent; e) sa depoziteze bunurile sau esantioanele într-o maniera care să permită identificarea celor aparţinând fiecărui comitent; f) sa îndeplinească orice alta obligaţie care îi revine potrivit contractului şi dispoziţiilor legale. (4) Executarea împuternicirii prin substituirea agentului, în tot sau în parte, cu subagenti este supusă prevederilor Codului civil. Articolul 6 (1) În raporturile cu agentul comitentul este obligat sa acţioneze cu buna-credinţa şi cu diligenta unui profesionist. (2) Comitentul este obligat: a) sa pună la dispoziţie agentului în timp util şi într-o cantitate corespunzătoare mostre, cataloage, tarife şi orice alte documente necesare agentului pentru executarea împuternicirii sale, referitoare la bunurile sau serviciile respective; b) sa furnizeze agentului informaţiile necesare executării contractului de agenţie; c) sa îl înştiinţeze pe agent într-un termen util atunci când va prevedea ca volumul operaţiunilor comerciale va fi sensibil inferior celui pe care agentul l-ar fi putut anticipa în mod normal; d) sa plătească agentului remuneraţia în condiţiile şi la termenele stabilite prin contract sau prin lege; e) sa îndeplinească orice alta obligaţie care îi revine potrivit contractului şi dispoziţiilor legale. (3) Comitentul trebuie să îl informeze pe agent în timp util, potrivit naturii operaţiunii, despre acceptarea, refuzul ori neexecutarea unei operaţiuni comerciale negociate sau, după caz, încheiate de agent. Articolul 7Operaţiunea negociata de agent se considera abandonată dacă comitentul, primind înştiinţarea, nu comunică în timp util terţei persoane, direct sau prin intermediul agentului, acceptul sau. Articolul 8 (1) Agentul nu poate, fără împuternicire specială, sa primească plata şi nici sa acorde reduceri sau amânări pentru creanţele comitentului. (2) Agentul poate primi reclamaţii privitoare la viciile bunurilor sau serviciilor şi poate solicita orice măsuri de asigurare în interesul comitentului, fiind obligat în ambele cazuri sa îl înştiinţeze de îndată pe acesta. Articolul 9Părţile nu pot deroga prin convenţie contrară de la dispoziţiile art. 5 şi 6. Capitolul 3 Remunerarea agentului Articolul 10 (1) Remuneraţia agentului consta fie într-o sumă fixa, fie într-un comision, fie în parte o sumă fixa şi în parte un comision, potrivit acordului părţilor. (2) În lipsa unor prevederi legale sau a unor stipulaţii derogatorii agentul are dreptul de a primi o remuneraţie în conformitate cu uzanţele comerciale ale zonei şi sectorului de piaţa în care acesta operează. În absenta unor asemenea uzante agentul este îndreptăţit sa primească o remuneraţie corespunzătoare, ţinând seama de toate aspectele caracteristice operaţiunilor efectuate. Articolul 11 (1) În sensul prezentei legi, prin comision se înţelege orice formă de remuneraţie al carei cuantum se obţine prin raportare la volumul sau la valoarea operaţiunilor. (2) Dispoziţiile art. 12-17 sunt aplicabile numai în măsura în care agentul primeşte comision cu titlu de remuneraţie totală sau parţială. Articolul 12Agentul este îndreptăţit sa primească comision pentru o operaţiune încheiată pe durata existenţei contractului de agenţie, dacă: a) operaţiunea este încheiată ca urmare a intermedierii agentului; b) operaţiunea este încheiată, fără intermedierea agentului, cu o terta persoana care a fost procurata anterior de acesta drept client, cu condiţia ca aceasta operaţiune să aibă o natura similară celei încheiate anterior cu acel client; c) operaţiunea este încheiată cu un client dintr-o regiune determinata sau care face parte dintr-un grup de persoane determinat, pentru care agentul a primit împuternicire exclusiva prin contractul de agenţie. Articolul 13Agentul este îndreptăţit sa primească comision pentru o operaţiune încheiată ulterior încetării contractului de agenţie, dacă: a) încheierea acelei operaţiuni survine într-un termen rezonabil de la data încetării contractului de agenţie, iar încheierea operaţiunii se datorează în principal activităţii prestate de agent pe durata contractului de agenţie; b) comanda terţilor a fost primită de comitent sau de agent, în conformitate cu dispoziţiile art. 12, anterior încetării contractului de agenţie. Articolul 14 (1) În cazul înlocuirii agentului noul agent nu are dreptul de a primi comisionul prevăzut la art. 12 dacă acesta este datorat agentului precedent în temeiul art. 13. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică atunci când din circumstanţele concrete rezultă ca este echitabil ca acel comision să fie împărţit între agenţii respectivi. Articolul 15 (1) Dreptul la comision se naşte la data la care se îndeplineşte una dintre următoarele condiţii: a) comitentul îşi executa obligaţiile contractuale faţă de terta persoana; b) comitentul ar fi trebuit să îşi execute obligaţiile contractuale potrivit convenţiei sale cu terta persoana; c) terta persoana îşi executa obligaţiile contractuale. (2) Dreptul la comision se naşte cel mai târziu la data la care terta persoana îşi executa obligaţiile sau ar fi trebuit să le execute, dacă comitentul şi-ar fi executat în mod corespunzător obligaţiile sale. (3) Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (2). Articolul 16 (1) Comisionul se datorează şi pentru operaţiunile încheiate, dar la a căror executare părţile au renunţat; prevederile art. 15 alin. (2) se aplică în acest caz în mod corespunzător. (2) Dreptul la comision nu se stinge decât dacă şi în măsura în care operaţiunea încheiată între comitent şi terta persoana nu se executa, iar aceasta neexecutare nu este datorată unor circumstanţe imputabile comitentului. (3) În caz de executare parţială din partea terţei persoane, agentul este îndreptăţit doar la plata unei cote-părţi din comision, proporţională cu suma încasată de comitent. (4) În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3) comisioanele percepute vor fi rambursate, după caz, în tot sau în parte. (5) Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (2). Articolul 17 (1) Contul comisioanelor va fi lichidat de comitent la sfârşitul fiecărui trimestru şi se va trimite agentului împreună cu copiile de pe facturile ce au fost expediate clienţilor, precum şi cu precizarea elementelor esenţiale care au stat la baza calculării valorii comisionului. (2) Agentul este îndreptăţit să solicite sa îi fie remisă orice informaţie, inclusiv extrase ale registrelor contabile ţinute de comitent, care îi este necesară pentru verificarea valorii comisioanelor ce i-ar fi datorate. (3) Prevederile alin. (2) se aplică în condiţiile prevăzute de legea specială, atunci când dezvaluirea informaţiilor respective vizează ordinea publică sau siguranţa naţionala. (4) Comisionul trebuie plătit cel mai târziu în ultima zi a lunii care urmează trimestrului în cursul căruia a luat naştere dreptul la comision. (5) Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (1), (2) şi (4). Capitolul 4 Încheierea şi încetarea contractului de agenţie Articolul 18Contractul de agenţie încheiat pe perioada determinata sau nedeterminată, inclusiv modificările şi adaugarile ulterioare, poate fi probat numai prin înscris, indiferent de valoarea acestuia, atât în raporturile dintre părţi, cat şi faţă de terţi. Articolul 19Contractul de agenţie pe durata determinata care continua să fie executat de părţi după expirarea să se considera transformat automat într-un contract pe durata nedeterminată. Articolul 20 (1) Contractul de agenţie pe durata nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi, cu acordarea obligatorie a unui preaviz. (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi contractului de agenţie pe durata determinata care prevede o clauza expresă privind posibilitatea denunţării unilaterale anticipate. (3) Termenul de preaviz care însoţeşte declaraţia de denunţare trebuie să aibă o durată de minimum o luna pentru primul an de contract. (4) În cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se măreşte cu câte o luna pentru fiecare an suplimentar început, fără ca durata termenului de preaviz să depăşească 6 luni. (5) Părţile nu pot stabili prin convenţie termene de preaviz mai scurte decât cele prevăzute la alin. (3) şi (4). (6) Dacă părţile convin termene de preaviz mai lungi decât cele prevăzute la alin. (3) şi (4), prin contractul de agenţie nu se vor putea stabili în sarcina agentului termene de preaviz mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului. (7) Dacă părţile nu stabilesc altfel, sfârşitul termenului de preaviz trebuie să coincida cu sfârşitul unei luni calendaristice. (8) Prevederile alin. (1)-(7) se aplică corespunzător contractului pe durata determinata transformat, potrivit art. 19, în contract pe durata nedeterminată; în acest caz la calculul termenului de preaviz se va ţine seama de întreaga perioadă cumulată a contractului, cuprinzând atât durata determinata a contractului, cat şi perioada în care acesta se considera pe durata nedeterminată. Articolul 21 (1) Oricare dintre părţi poate rezilia contractul de agenţie fără preaviz sau înainte de expirarea termenului contractului, în cazul unei neindepliniri din culpa grava a obligaţiilor contractuale de către cealaltă parte. (2) Contractul de agenţie poate fi denunţat imediat de oricare dintre părţi, cu repararea prejudiciilor astfel pricinuite celeilalte părţi, atunci când circumstanţe excepţionale, altele decât forta majoră ori cazul fortuit, fac imposibila continuarea colaborării dintre comitent şi agent. (3) În cazul prevăzut la alin. (2) se prezuma încetarea contractului la data primirii notificării scrise a intentiei de denunţare a contractului şi a motivului denunţării. Capitolul 5 Indemnizaţii şi despăgubiri datorate în caz de încetare a contractului de agenţie Articolul 22 (1) La încetarea contractului de agenţie agentul este îndreptăţit sa primească de la comitent o indemnizaţie, în măsura în care: a) a procurat noi clienţi comitentului sau a sporit semnificativ volumul operaţiunilor comerciale cu clienţii existenţi, iar comitentul obţine încă foloase substanţiale din operaţiunile cu aceşti clienţi; şi b) plata acestei indemnizaţii este echitabila, având în vedere circumstanţele concrete, în special comisioanele pe care agentul ar fi trebuit să le primească în urma operaţiunilor încheiate de comitent cu clienţii prevăzuţi la lit. a), precum şi posibila restrangere a activităţii profesionale a agentului datorită existenţei în contractul de agenţie a unei clauze de neconcurenta. (2) Valoarea indemnizaţiei nu poate depăşi o sumă echivalenta cuantumului unei remuneraţii anuale, calculată pe baza mediei anuale a remuneraţiilor încasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract; dacă durata contractului nu insumeaza 5 ani, remuneraţia anuală este calculată pe baza mediei remuneraţiilor încasate în cursul perioadei respective. (3) Acordarea indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despăgubiri, în condiţiile legii. (4) În cazul în care contractul de agenţie încetează ca urmare a decesului agentului, urmează să se aplice în mod corespunzător prevederile alin. (1). (5) Dreptul la indemnizaţia prevăzută la alin. (1) sau, după caz, la alin. (4) se stinge dacă agentul ori, după caz, succesorul acestuia nu îl pune în întârziere pe comitent, cu privire la pretenţiile sale, într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenţie. Articolul 23Agentul nu are dreptul la indemnizaţia prevăzută la art. 22 în următoarele situaţii: a) comitentul reziliază contractul datorită unei încălcări de către agent a obligaţiilor sale din culpa grava; b) agentul denunta unilateral contractul, cu excepţia cazului în care aceasta denunţare este motivată de cauze precum vârsta, infirmitatea ori boala agentului, care împiedica în mod justificat continuarea activităţilor acestuia, sau de cauze justificate, imputabile comitentului; c) în cazul novatiei contractului de agenţie prin înlocuirea agentului cu o terta persoana. Articolul 24Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile art. 22 şi 23 înainte de încetarea contractului de agenţie. Articolul 25 (1) Comitentul nu se poate prevala de clauza de neconcurenta dacă contractul de agenţie încetează în următoarele situaţii: a) comitentul denunta unilateral contractul de agenţie fără a respecta termenul de preaviz, legal sau convenţional, şi fără a exista un motiv grav pe care comitentul sa îl fi comunicat de îndată agentului; b) agentul reziliază contractul pentru un motiv grav imputabil comitentului şi îl informează de îndată despre aceasta pe comitent; c) contractul de agenţie este reziliat de instanţa judecătorească ca urmare a culpei comitentului. (2) La cererea agentului instanţa poate, ţinând seama şi de interesele legitime ale comitentului, sa înlăture sau sa limiteze efectele clauzei de neconcurenta, atunci când consecinţele prejudiciabile ale acesteia pentru agentul comercial sunt contrare echităţii. (3) Instanţa poate, la cererea agentului, sa reducă cuantumul clauzei penale sau al indemnizaţiei stipulate pentru încălcarea de către acesta a clauzei de neconcurenta, dacă considera ca aceasta este excesiva în raport cu împrejurările cauzei. Capitolul 6 Dispoziţii finale Articolul 26Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitatii lor, cu prevederile legale privind contractul de mandat comercial. Articolul 27Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 23 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUI,DORU IOAN TARACILAAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANUBucureşti, 12 iulie 2002.Nr. 509.--------

Noutăți

  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 39 din 27 mai 2004 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2003 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibil pentru Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice şi Termice "Termoelectrica" - S.A., filialele sale, Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare - Sucursala "ROMAG-TERMO" şi centralele termice şi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţene şi locale
  • LEGE nr. 329 din 8 iulie 2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular
  • LEGE nr. 48 din 18 decembrie 1970 pentru aprobarea Decretului nr. 361/1970 pentru modificarea Decretului nr. 704/1969 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, aprobat prin Legea nr. 63/1969
  • LEGE nr. 349 din 6 iunie 2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun
  • LEGE nr. 389 din 28 septembrie 2004 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind finanţarea Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi a Acordului de asistenţă financiară nerambursabilă dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, acţionând în calitate de agenţie de implementare a Facilităţii Globale de Mediu, privind finanţarea Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă, semnate la Bucureşti la 26 mai 2004
  • LEGE nr. 285 din 26 iunie 2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 52 din 29 martie 2001 privind accelerarea şi finalizarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale din turism
  • LEGE nr. 297 din 28 iunie 2004 privind piaţa de capital
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 91 din 2 octombrie 2003 privind organizarea Gărzii Financiare
  • LEGE nr. 180 din 26 iunie 1930 pentru autorizarea judeţului Neamţ de a contracta un împrumut de 10.000.000 lei spre a servi la construcţii de şcoli rurale
  • LEGE nr. 287 din 15 mai 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului Român pentru Eficienta Energiei
  • LEGE nr. 132 din 27 iunie 2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor
  • LEGE nr. 61 din 22 martie 2006 pentru acceptarea amendamentelor privind limitarea sumelor din Protocolul din 1992 pentru amendarea Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992
  • LEGE nr. 9 din 11 ianuarie 2006 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare
  • LEGE nr. 312 din 13 noiembrie 2007 pentru ratificarea Protocolului adiţional, semnat la Bucureşti la 16 aprilie 2007, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Chineze privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 12 iulie 1994
  • LEGE nr. 63 din 2 octombrie 1991 privind instituirea " Timbrului folcloric "
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 177 din 9 noiembrie 1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 142/1999 privind instituirea sistemului de plată pentru motorina, pe bază de bonuri valorice, în vederea înfiinţării culturilor de cereale păioase şi efectuării arăturilor din toamna anului 1999
  • LEGE nr. 103 din 23 mai 2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România
  • LEGE nr. 559 din 18 decembrie 2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 aprilie 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului
  • LEGE nr. 184 din 17 octombrie 2016 privind instituirea unui mecanism de prevenire a conflictului de interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică
  • LEGE nr. 94 din 5 mai 2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2016 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2012 privind cadrul instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea asistenţei financiare acordate României prin Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European şi prin Mecanismul financiar norvegian pe perioada de programare 2009-2014
  • LEGE nr. 457 din 6 decembrie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 26 din 20 mai 2014 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură
  • LEGE nr. 124 din 9 decembrie 1994 pentru ratificarea Acordului dintre Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite (C.E.E./O.N.U.) şi guvernele participante la proiectul "Calea Ferată Trans-Europeană (TER)" privind fondul de cooperare şi creditare, semnat la Geneva la 17 decembrie 1992
  • LEGE nr. 188 din 8 decembrie 1999 (*republicată*) privind Statutul funcţionarilor publici*)
  • LEGE nr. 163 din 12 iulie 2010 pentru acceptarea de către Guvernul României a amendamentelor, adoptate la 30 iunie 2007 la Bruxelles, la Convenţia pentru înfiinţarea unui consiliu de cooperare vamală, încheiată la 15 decembrie 1950 la Bruxelles
  • LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001 (*republicată*) privind protejarea monumentelor istorice*)
  • LEGE nr. 206 din 9 noiembrie 2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru completarea unor acte normative conexe
  • CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865
  • LEGE nr. 215 din 23 aprilie 2001 (*republicată*) administraţiei publice locale
  • LEGE nr. 25 din 7 martie 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 140/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 88 din 18 septembrie 2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale
  • LEGE nr. 207 din 19 aprilie 2002 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2001 pentru modificarea art. 59 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 92 din 9 octombrie 2013 privind Programul de garantare a creditelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii
  • LEGE nr. 5 din 22 decembrie 1965 cu privire la protecţia muncii
  • LEGE nr. 269 din 17 iunie 2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României
  • LEGE nr. 8 din 2 februarie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 104/1999 pentru acordarea unor facilităţi pentru plata consumului de energie electrică, motorina şi gaze naturale în vederea stimulării producţiei agricole aferente anului 1999
  • LEGE nr. 17 din 22 februarie 2001 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane fata de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, şi a Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane fata de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998
  • LEGE nr. 343 din 27 decembrie 2018 privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Afacerilor Interne, Instituţia Prefectului, judeţul Olt, în domeniul public al judeţului Olt şi pentru declararea unui bun de interes naţional şi înscrierea acestuia în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea acestuia în administrarea Ministerului Afacerilor Interne, Instituţia Prefectului, judeţul Olt
  • LEGE nr. 25 din 4 martie 2016 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 35/2015 privind reorganizarea activităţii de inspecţie pentru clasificarea carcaselor, funcţionarea sistemului de clasificare a carcaselor de bovine, porcine şi ovine, monitorizarea şi raportarea preţurilor acestora
  • LEGE nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 130 din 20 iulie 1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca
  • LEGE NR. 17 din 2 aprilie 1993 pentru acceptarea Amendamentului, adoptat de Adunarea generală a Biroului Internaţional al Expoziţiilor la 31 mai 1988, la Convenţia din 22 noiembrie 1928 modificată şi completată prin protocoalele din 10 mai 1948, 16 noiembrie 1966 şi 30 noiembrie 1972 şi prin Amendamentul din 24 iunie 1982
  • LEGE nr. 349 din 6 iunie 2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun
  • LEGE nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice
  • LEGE nr. 274 din 23 noiembrie 2018 pentru ratificarea Acordului de cooperare privind parteneriatul şi dezvoltarea dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Islamică Afganistan, pe de altă parte, semnat la München la 18 februarie 2017
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 114 din 18 decembrie 2013 privind modificarea titularilor dreptului de administrare a unor imobile aflate în domeniul public şi privat al statului şi pentru modificarea unor acte normative
  • LEGE nr. 241 din 21 octombrie 2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2015 privind aprobarea plăţii contribuţiei României pentru construirea sediului permanent al Curţii Penale Internaţionale
  • LEGE nr. 45 din 20 martie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare
  • LEGE nr. 35 din 13 martie 1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului
  • LEGE nr. 242 din 23 iunie 2009 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul
  • LEGE nr. 59 din 11 aprilie 2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 34 din 30 martie 2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2007 privind efectuarea recensământului populaţiei şi al locuinţelor din România în anul 2011
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 57 din 9 decembrie 2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 95 din 17 iunie 1999 cu privire la valorificarea bunurilor scoase din funcţiune, aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale
  • LEGE nr. 179 din 9 octombrie 1998 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/1997 privind acordarea unor facilităţi agenţilor economici din domeniul transporturilor, la scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe uzate fizic sau moral, neamortizate integral
  • LEGE nr. 541 din 27 septembrie 2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ
  • LEGE nr. 38 din 1 iunie 1991 pentru ratificarea Acordului privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Orientale a Uruguayului
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021