Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comerţul electronic
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 5 iulie 2002 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 365 din 7 iunie 2002privind comerţul electronic Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 5 iulie 2002

Parlamentul României adopta prezenta lege. Capitolul 1 Dispoziţii generale Articolul 1DefiniţiiÎn înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:1. serviciu al societăţii informationale - orice activitate de prestări de servicii sau care presupune constituirea, modificarea, transferul ori stingerea unui drept real asupra unui bun corporal sau necorporal, activitate efectuată prin mijloace electronice, ce prezintă următoarele caracteristici: a) este efectuată în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de către destinatar; b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc; c) este efectuată prin transmiterea informatiei la cererea individuală a destinatarului;2. mijloace electronice - echipamente electronice şi reţele de cablu, fibra optica, radio, satelit şi altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informatiei;3. furnizor de servicii - orice persoană fizica sau juridică ce pune la dispoziţie unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii informationale;4. furnizor de servicii stabilit într-un stat - un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinata în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare furnizarii serviciului;5. domeniu - o zona dintr-un sistem informatic, deţinută ca atare de o persoană fizica sau juridică ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date;6. destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoană fizica sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de alta natura, un serviciu al societăţii informationale, în special în scopul cautarii de informaţii sau al furnizarii accesului la acestea;7. consumator - orice persoană fizica ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale sau profesionale;8. comunicare comercială - orice formă de comunicare destinată sa promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii liberale; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţii permitand accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special un nume de domeniu sau o adresa de posta electronică, comunicări legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauza, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;9. legislaţie coordonata - prevederile în vigoare ale legilor naţionale, aplicabile activităţilor ce fac obiectul serviciilor societăţii informationale sau furnizorilor de servicii în privinta: a) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activităţi, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizaţii sau notificări necesare; b) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii pentru desfăşurarea acestor activităţi, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate şi încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor;10. instrument de plată electronică - un instrument care permite titularului sau să efectueze următoarele tipuri de operaţiuni: a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare; b) retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de moneda electronică;11. instrument de plată cu acces la distanta - instrument de plată electronică prin intermediul căruia titularul sau poate să îşi acceseze fondurile deţinute într-un cont la o instituţie financiară şi sa autorizeze efectuarea unei plati, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;12. instrument de moneda electronică - instrument de plată electronică reincarcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanta, pe care unităţile de valoare sunt stocate electronic şi care permite titularului sau să efectueze tipurile de operaţiuni menţionate la pct. 10;13. titular - persoana care deţine un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condiţiile prevăzute de lege;14. date de identificare - orice informaţii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operaţiuni menţionate la pct. 10, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de posta electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal şi altele asemenea. Articolul 2Scop şi domeniu de aplicare (1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor societăţii informationale, precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte săvârşite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerţul electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulatii şi dezvoltării în condiţii de securitate a acestor servicii. (2) Nu constituie servicii ale societăţii informationale, în sensul prezentei legi, activităţile care nu întrunesc elementele definitiei prevăzute la art. 1 pct. 1, în special următoarele: a) oferta de servicii care necesita prezenta fizica a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice; b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice; c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informatiei la cererea individuală a acestuia şi care este destinată recepţiei simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct); d) activităţi care se efectuează prin intermediul serviciilor de telefonie vocala, telefax, telex, servicii de radiodifuziune şi televiziune, inclusiv serviciile de teletext; e) serviciile de telefonie vocala, telefax sau telex; f) schimbul de informaţii prin posta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente, între persoane care acţionează în scopuri străine activităţii lor comerciale sau profesionale; g) relaţia contractuală dintre un angajat şi angajatorul sau. (3) Prezenta lege nu se aplică următoarelor activităţi: a) activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta presupune o participare directa şi specifică la exercitarea prerogativelor autorităţii publice; b) activităţile de reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală; c) jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile şi pariurile. (4) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu: a) dispoziţiile legale fiscale; b) dispoziţiile legale care reglementează protecţia persoanelor în privinta prelucrării datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi cele care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicatiilor; c) prevederile legale în materie de concurenta. (5) În măsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice, precum şi cu dispoziţiile legale privitoare la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. Articolul 3Aplicarea legii române în cazul serviciilor societăţii informationale (1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii stabiliţi în România şi serviciilor oferite de aceştia. (2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi serviciile societăţii informationale sunt supuse: a) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor române care fac parte din legislaţia coordonata, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi în România; b) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor statului în cauza care fac parte din legislaţia coordonata, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi într-un stat membru al Uniunii Europene. (3) Libera circulaţie a serviciilor societăţii informationale oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restrânsă în România prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislaţia coordonata. (4) Alin. (2) şi (3) nu se aplică în următoarele domenii: a) dreptul de proprietate intelectuală şi dreptul de proprietate industriala; b) emisiunea de moneda electronică, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi; c) publicitatea pentru organisme de investiţii colective în valori mobiliare; d) activităţile de asigurare, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi; e) libertatea părţilor de a alege legea aplicabilă contractului, când părţile au acest drept; f) obligaţii rezultate din contractele încheiate cu consumatorii; g) cerinţele de forma prevăzute pentru validitatea actelor juridice prin care se creează, se modifica, se sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul României; h) cerinţele aplicabile bunurilor ca atare şi livrării acestora; i) cerinţele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice. (5) Autorităţile publice pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai în următoarele condiţii: a) măsura este necesară pentru motive de ordine publică, desfăşurarea instrucţiei penale, protecţia minorilor, lupta împotriva oricărei forme de incitare la ura din ratiune de rasa, sex, religie sau naţionalitate, atingeri aduse demnităţii umane, protecţia sănătăţii publice, apărarea şi siguranţa naţionala, protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor; b) măsura vizează un serviciu al societăţii informationale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau prezintă un risc serios şi grav la adresa acestor valori; c) măsura este proporţională cu scopul urmărit; d) sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Capitolul 2 Furnizarea serviciilor societăţii informationale Articolul 4Principiile furnizarii serviciilor societăţii informationale (1) Furnizarea de servicii ale societăţii informationale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă nici unei autorizari prealabile şi se desfăşoară în concordanta cu principiile concurentei libere şi loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare. (2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispoziţiilor legale care impun autorizarea prealabilă în vederea desfăşurării unor activităţi de către persoanele fizice sau juridice, dacă dispoziţiile în cauza nu vizează în mod expres şi exclusiv serviciile societăţii informationale sau furnizorii de servicii, în înţelesul prezentei legi. (3) Furnizarea de servicii ale societăţii informationale de către furnizorii de servicii stabiliţi în statele membre ale Uniunii Europene se face în condiţiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunitatile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte. (4) Furnizarea de servicii ale societăţii informationale de către furnizorii de servicii stabiliţi în alte state se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte. Articolul 5Informaţii generale (1) Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la următoarele informaţii: a) numele sau denumirea furnizorului de servicii; b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii; c) numerele de telefon, fax, adresa de posta electronică şi orice alte date necesare contactarii furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv; d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar; e) codul de înregistrare fiscală; f) datele de identificare ale autorităţii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare; g) titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii este membru al unei profesii liberale; h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţa, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum şi a cuantumului acesteia; i) includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora, dacă este cazul; j) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziţie destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. (2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) se considera îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează aceste informaţii într-o formă clara, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, în condiţiile menţionate la alin. (1). Articolul 6Comunicările comerciale (1) Efectuarea de comunicări comerciale prin posta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări. (2) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informationale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii: a) să fie clar identificabile ca atare; b) persoana fizica sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificata; c) ofertele promotionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate; d) competitiile şi jocurile promotionale să fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să fie uşor accesibile şi clar prezentate; e) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare. (3) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informationale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii liberale, sunt permise, sub condiţia respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independenta, demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea faţă de clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai profesiei. (4) Furnizorii de servicii ale societăţii informationale care efectuează comunicări comerciale au obligaţia de a respecta prevederile alin. (1)-(3). Capitolul 3 Contractele încheiate prin mijloace electronice Articolul 7Validitatea, efectele juridice şi proba contractelor încheiate prin mijloace electronice (1) Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora. (2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţământul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice. (3) Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de proba şi prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronică. Articolul 8Informarea destinatarilor (1) Furnizorul de servicii este obligat sa pună la dispoziţie destinatarului, înainte ca destinatarul sa trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, cel puţin următoarele informaţii care trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil: a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul; b) dacă contractul, o dată încheiat, este stocat sau nu de către furnizorul de servicii şi dacă este accesibil sau nu; c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziţie destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor; d) limba în care se poate încheia contractul; e) codurile de conduita relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice; f) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare. (2) Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace şi accesibil, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia. (3) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia ca nici una dintre părţi sa nu aibă calitatea de consumator. (4) Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziţie destinatarului într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze şi să le reproduca. (5) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în privinta contractelor încheiate exclusiv prin posta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente. Articolul 9Încheierea contractului prin mijloace electronice (1) Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se considera încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului. (2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediata a prestaţiei caracteristice se considera încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil sa i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1). (3) În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri: a) trimiterea unei dovezi de primire prin posta electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, în termen de 24 de ore de la primirea ofertei sau acceptării; b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiţia ca aceasta confirmare să poată fi stocata şi reprodusa de către destinatar. (4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3), se considera primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să le acceseze. (5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în privinta contractelor încheiate exclusiv prin posta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente. Articolul 10Condiţii privind păstrarea sau prezentarea informatiei (1) Acolo unde legea impune ca informaţia să fie prezentată sau păstrată în forma sa originala, aceasta cerinţa este îndeplinită dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiţii: a) exista garanţia integrităţii informatiei, asigurata prin respectarea standardelor naţionale în domeniu, din momentul în care a fost generata; b) mesajul este semnat utilizându-se semnatura electronică extinsă a emitentului; c) informaţia poate fi imediat furnizată şi prezentată la cerere. (2) Destinatarul comerciant acţionează pe riscul propriu, dacă a ştiut sau ar fi trebuit sa ştie, în concordanta cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu emitentul, ca informaţia continuta într-un mesaj electronic a fost alterata în timpul transmiterii sau prelucrării sale. Capitolul 4 Răspunderea furnizorilor de servicii Articolul 11Principii generale (1) Furnizorii de servicii sunt supuşi dispoziţiilor legale referitoare la răspunderea civilă, penală şi contravenţională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel. (2) Furnizorii de servicii răspund pentru informaţia furnizată de ei înşişi sau pe seama lor. (3) Furnizorii de servicii nu răspund pentru informaţia transmisă, stocata sau la care facilitează accesul, în condiţiile prevăzute la art. 12-15. Articolul 12Intermedierea prin simpla transmitere (1) Dacă un serviciu al societăţii informationale consta în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv sau în asigurarea accesului la o reţea de comunicaţii, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informaţia transmisă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) transmiterea nu a fost initiata de furnizorul de servicii; b) alegerea persoanei care receptioneaza informaţia transmisă nu a aparţinut furnizorului de servicii; c) conţinutul informatiei transmise nu a fost influentat în nici un fel de către furnizorul de servicii, în sensul că nu i se poate atribui nici selecţia şi nici o eventuala modificare a acestei informaţii. (2) Transmiterea informatiei şi asigurarea accesului, menţionate la alin. (1), includ şi stocarea automată, intermediara şi temporară a informatiei transmise, în măsura în care aceasta operaţie are loc exclusiv în scopul ca informaţia respectiva sa tranziteze reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca informaţia sa nu fie stocata pentru o perioadă care depăşeşte în mod nejustificat durata necesară transmiterii ei. Articolul 13Stocarea temporară a informatiei, stocarea-cachingDacă un serviciu al societăţii informationale consta în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru stocarea automată, intermediara şi temporară a informatiei transmise, în măsura în care aceasta operaţie are loc exclusiv în scopul de a face mai eficienta transmiterea informatiei către alţi destinatari, la cererea acestora, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) furnizorul de servicii nu aduce modificări informatiei transmise; b) furnizorul de servicii îndeplineşte condiţiile legale privind accesul la informaţia respectiva; c) furnizorul de servicii respecta regulile sau uzanţele referitoare la actualizarea informatiei, astfel cum acestea sunt larg recunoscute şi aplicate în industrie; d) furnizorul de servicii nu împiedica utilizarea legală de către orice persoană a tehnologiilor larg recunoscute şi aplicate în industrie, în vederea obţinerii de date despre natura sau utilizarea informatiei; e) furnizorul de servicii acţionează rapid în vederea eliminării informatiei pe care a stocat-o sau în vederea blocarii accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv faptul ca informaţia transmisă iniţial a fost eliminata din reţeaua de comunicaţii ori ca accesul la ea a fost blocat sau faptul ca eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autorităţi publice. Articolul 14Stocarea permanenta a informatiei, stocarea-hosting (1) Dacă un serviciu al societăţii informationale consta în stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informaţia stocata la cererea unui destinatar, dacă este îndeplinită oricare din următoarele condiţii: a) furnizorul de servicii nu are cunoştinţa despre faptul ca activitatea sau informaţia stocata este nelegală şi, în ceea ce priveşte acţiunile în daune, nu are cunoştinţa despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte ca activitatea sau informaţia în cauza ar putea vătăma drepturile unui terţ; b) având cunoştinţa despre faptul ca activitatea sau informaţia respectiva este nelegală ori despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte ca activitatea ori informaţia în cauza ar putea vătăma drepturile unui terţ, furnizorul de servicii acţionează rapid în vederea eliminării sau a blocarii accesului la aceasta. (2) Furnizorul de servicii are cunoştinţa despre faptul ca activitatea sau informaţia este nelegală atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autorităţi publice. (3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care destinatarul acţionează sub autoritatea sau controlul furnizorului de servicii. Articolul 15Instrumente de căutare a informaţiilor şi legături cu alte pagini de web (1) Furnizorul unui serviciu al societăţii informationale care facilitează accesul la informaţia furnizată de alţi furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alţi furnizori, prin punerea la dispoziţie destinatarilor serviciului sau a unor instrumente de căutare a informaţiilor sau a unor legături cu alte pagini de web, nu răspunde pentru informaţia în cauza, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii: a) furnizorul nu are cunoştinţa despre faptul ca activitatea sau informaţia la care facilitează accesul este nelegală şi, în ceea ce priveşte acţiunile în daune, nu are cunoştinţa despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte ca activitatea ori informaţia în cauza ar putea prejudicia drepturile unui terţ; b) având cunoştinţa despre faptul ca activitatea sau informaţia respectiva este nelegală ori despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte ca activitatea sau informaţia în cauza ar putea vătăma drepturile unui terţ, furnizorul acţionează rapid în vederea eliminării posibilităţii de acces oferite sau a blocarii utilizării acesteia. (2) Furnizorul de servicii răspunde pentru informaţia în cauza atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autorităţi publice. (3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care destinatarul acţionează din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii. Capitolul 5 Supraveghere şi control Articolul 16Obligaţiile furnizorilor de servicii (1) Furnizorii de servicii sunt obligaţi sa informeze de îndată autorităţile publice competente despre activităţile cu aparenta nelegală desfăşurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informaţiile cu aparenta nelegală furnizate de aceştia. (2) Furnizorii de servicii sunt obligaţi sa comunice de îndată autorităţilor prevăzute la alin. (1), la cererea acestora, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care aceşti furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanenta a informatiei. (3) Furnizorii de servicii sunt obligaţi sa intrerupa, temporar sau permanent, transmiterea într-o reţea de comunicaţii sau stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea informatiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o reţea de comunicaţii sau prestarea oricărui alt serviciu al societăţii informationale, dacă aceste măsuri au fost dispuse de o autoritate publică, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizări din partea oricărei persoane. (4) Plângerea prevăzută la alin. (3) poate fi facuta de către orice persoană care se considera prejudiciata prin conţinutul informatiei în cauza. Plângerea sau sesizarea se întocmeşte în forma scrisă, cu arătarea motivelor pe care se întemeiază, şi va fi în mod obligatoriu datată şi semnată. Plângerea nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost anterior introdusă. (5) Decizia autorităţii trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii sau a sesizării ori, dacă autoritatea a acţionat din oficiu, în termen de 15 zile de la data la care a fost emisă. (6) Împotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competenţa. Cererea se judeca de urgenta, cu citarea părţilor. Sentinta este definitivă. Articolul 17Autorităţi competente (1) Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informatiei, denumita în continuare Autoritatea, este competenţa sa supravegheze şi sa controleze respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia, să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute la art. 22. (2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autorităţi publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5, 13, art. 14 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (3), art. 23 alin. (2) şi art. 30 alin. (1), se înţelege acele autorităţi ale administraţiei publice sau, acolo unde este cazul, instanţe de judecată, a căror competenţa în materia respectiva este stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz. (3) Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informaţii necesare în vederea exercitării atribuţiilor sale, menţionând baza legală şi scopul solicitării, şi poate stabili termene până la care aceste informaţii sa îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de prezenta lege. (4) În vederea descoperirii şi investigarii incalcarilor prevederilor prezentei legi şi ale normelor sale de aplicare Autoritatea acţionează prin personalul de control împuternicit în acest scop. (5) În exercitarea atribuţiilor de investigare personalul de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate solicita furnizorilor de servicii informaţiile care îi sunt necesare, menţionând baza legală şi scopul solicitării, şi poate stabili termene până la care aceste informaţii sa îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de prezenta lege. (6) Autoritatea dispune efectuarea de investigaţii, în condiţiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizări din partea oricărei persoane. (7) Personalul de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate să solicite declaraţii sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, sa sigileze, sa ridice orice registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidente, eliberand persoanei supuse investigatiei copii de pe originale, ori să obţină copii, lasandu-i acesteia originalele; de asemenea, este autorizat să facă inspecţii inopinate, al căror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, şi sa primească, la convocare sau la faţa locului, informaţii şi justificări. (8) Organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi oricare alte instituţii şi autorităţi publice sunt obligate să permită personalului de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau, după caz, al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) accesul la documentele, datele şi informaţiile deţinute de acestea, în măsura în care sunt necesare îndeplinirii misiunii legale a Autorităţii, fără a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date şi informaţii. (9) Personalul de control împuternicit în acest scop, primind acces la documentele, datele şi informaţiile menţionate la alin. (8), este ţinut la observarea stricta a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date şi informaţii. (10) Autoritatea sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constata încălcări ale legii penale. (11) Autoritatea informează furnizorii de servicii, destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi cooperează cu autorităţile competente din alte state în vederea exercitării eficiente a supravegherii şi controlului asupra activităţii furnizorilor de servicii. (12) Autoritatea poate delega exercitarea atribuţiilor prevăzute în prezentul articol unei alte persoane juridice de drept public, cu atribuţii de supraveghere şi control în domeniul telecomunicatiilor. (13) Pentru scopurile aplicării prezentei legi, până la înfiinţarea Autorităţii atribuţiile acesteia sunt îndeplinite de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei. Articolul 18Coduri de conduita (1) Asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protecţiei consumatorilor, a minorilor sau a persoanelor cu handicap pot elabora coduri de conduita în colaborare cu Autoritatea şi Ministerul Justiţiei, în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi. (2) Autoritatea şi Ministerul Justiţiei vor urmări includerea în codurile de conduita prevăzute la alin. (1) în special a unor prevederi referitoare la: a) soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciara; b) întreruperea, temporară sau permanenta, a transmiterii într-o reţea de comunicaţii sau a stocării informatiei furnizate de un destinatar al serviciului, în special prin eliminarea informatiei ori blocarea accesului la aceasta, a accesului la o reţea de comunicaţii sau a prestării oricărui alt serviciu al societăţii informationale; c) protecţia destinatarilor cu privire la efectuarea comunicărilor comerciale; d) protecţia minorilor şi a demnităţii umane. (3) Autoritatea şi Ministerul Justiţiei susţin: a) traducerea codurilor de conduita în limbi de circulaţie internationala; b) facilitarea accesului la codurile de conduita prin mijloace electronice; c) popularizarea codurilor de conduita la nivel naţional şi transmiterea acestora, precum şi a evaluărilor privind aplicarea şi impactul lor practic către statele membre ale Uniunii Europene şi către Comisia Europeană. Capitolul 6 Soluţionarea litigiilor Articolul 19Acţiuni în justiţie (1) Persoanele care au calitate procesuala activa, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei obligarea pârâtului la încetarea oricărei acţiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluării ei în viitor şi obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. (2) Au calitate procesuala activa pentru introducerea acţiunii prevăzute la alin. (1): a) persoanele fizice şi juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevăzut de prezenta lege sau ale unui interes care nu se poate realiza decât pe calea justiţiei; b) asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale prevăzute la art. 18 alin. (1); c) Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor, oficiile pentru protecţia consumatorilor judeţene şi Oficiul pentru protecţia consumatorilor al municipiului Bucureşti; d) entitatile constituite în scopul protecţiei consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi. (3) Acţiunea prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data acţiunii sau a abtinerii care a justificat introducerea ei. (4) Persoanele care au calitate procesuala activa, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei, pe cale de ordonanţa preşedinţială, încetarea oricărei acţiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Articolul 20Soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciara (1) Furnizorii de servicii şi destinatarii pot supune litigiile născute între ei arbitrajului, în condiţiile prevăzute de lege, precum şi celorlalte cai extrajudiciare de soluţionare a litigiilor, prevăzute de codurile de conduita elaborate potrivit art. 18. (2) Utilizarea mijloacelor electronice în cadrul soluţionării litigiilor pe cale extrajudiciara este posibila în condiţiile prevăzute de lege. Capitolul 7 Sancţiuni civile şi contravenţionale Articolul 21Nulitatea relativă a contractelor privind servicii ale societăţii informationaleOrice contract privind furnizarea de servicii ale societăţii informationale este anulabil la cererea destinatarului, dacă a fost încheiat cu un furnizor de servicii care: a) nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte; b) nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile menţionate la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5); c) a încălcat obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5); d) a încălcat obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (4). Articolul 22ContravenţiiConstituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta furnizorului de servicii care: a) efectuează comunicări comerciale incalcand condiţiile stabilite la art. 6 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)-d); b) nu pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu furnizează toate aceste informaţii, sau furnizează informaţii inexacte; c) nu pune la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu furnizează toate aceste informaţii, sau furnizează informaţii inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5); d) încalcă obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5); e) încalcă obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (4); f) încalcă obligaţia prevăzută la art. 9 alin. (3); g) încalcă obligaţiile prevăzute la art. 16 alin. (1)-(3); h) nu furnizează informaţiile solicitate potrivit art. 17 alin. (3) sau (5), ori nu furnizează toate aceste informaţii, sau furnizează informaţii inexacte. Articolul 23Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor (1) Constatarea contravenţiei prevăzute la art. 22 lit. a) şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare se fac, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu, de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informatiei sau ai autorităţii de supraveghere prevăzute de Legea nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 22 lit. b)-h) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii sau ai celorlalte autorităţi publice competente, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu. (3) Constatarea contravenţiilor se poate face, în toate cazurile, şi de către ofiţerii sau subofiterii de poliţie. (4) Contravenţiilor prevăzute la art. 22 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările ulterioare. Capitolul 8 Infracţiuni săvârşite în legătură cu emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare Articolul 24Falsificarea instrumentelor de plată electronică (1) Falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie. (3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite de o persoană care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu: a) realizează operaţii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori efectuării tipurilor de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 10; sau b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 10. (4) Tentativa se pedepseşte. Articolul 25Deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronicăFabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hard-ware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Articolul 26Falsul în declaraţii în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronicăDeclararea necorespunzătoare adevărului, facuta unei instituţii bancare, de credit sau financiare ori oricărei alte persoane juridice autorizate în condiţiile legii sa emita instrumente de plată electronică sau sa accepte tipurile de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 10, în vederea emiterii sau utilizării unui instrument de plată electronică, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia facuta serveşte pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Articolul 27Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos (1) Efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimţământul titularului instrumentului respectiv, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea neautorizata a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. (3) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează transmiterea neautorizata către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10. (4) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt săvârşite de o persoană care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu: a) realizează operaţii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori efectuării tipurilor de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 10; sau b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 10. (5) Tentativa se pedepseşte. Articolul 28Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos (1) Acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, cunoscând ca este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimţământul titularului sau, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, cunoscând ca este efectuată prin utilizarea neautorizata a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. (3) Tentativa se pedepseşte. Articolul 29Efectuarea de operaţiuni neautorizate într-un sistem informatic (1) Accesul neautorizat într-un sistem informatic sau într-un domeniu se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau domeniu pentru uzul personal ori către terţi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani. (3) Modificarea, distrugerea parţială sau totală, în mod neautorizat, a informatiei stocate într-un sistem informatic sau domeniu se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Articolul 30Constatarea şi judecarea infracţiunilor (1) Infracţiunile prevăzute în prezenta lege se constata de către autorităţile publice competente, care înaintează actul de constatare la organul local de urmărire penală. (2) Infracţiunile prevăzute la art. 24 şi 25 se judeca, în prima instanţa, de către tribunal. (3) Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedura penală. Capitolul 9 Dispoziţii finale Articolul 31Sarcina probei în cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societăţii informationaleÎn cazul oricărui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societăţii informationale, declansat între furnizorul serviciului respectiv şi un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 5, 6, 8 şi 9 revine furnizorului de servicii dacă destinatarul are calitatea de consumator. Articolul 32Abrogarea unor dispoziţii contrareLitera f) a articolului 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta se abroga. Articolul 33Intrarea în vigoare şi aplicarea legii (1) În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aproba prin hotărâre a Guvernului. (2) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pune în aplicare la 3 luni de la data intrării în vigoare.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.PREŞEDINTELE SENATULUINICOLAE VACAROIUAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANU------------

Noutăți

  • LEGE nr. 202 din 19 aprilie 2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi
  • LEGE nr. 75 din 7 aprilie 2005 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2004 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a unor creanţe neperformante de la Banca Română pentru Dezvoltare - S.A. - Groupe Sociκtκ Gκnκrale
  • LEGE nr. 172 din 10 octombrie 2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006
  • LEGE nr. 201 din 4 noiembrie 1998 pentru ratificarea Acordului de cooperare economică, ştiinţifică şi tehnică dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Arabe Siriene, semnat la Bucureşti la 20 ianuarie 1998
  • LEGE nr. 63 din 8 iulie 1992 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, încheiat la Washington la 2 iunie 1992
  • LEGE nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române
  • LEGE nr. 28 din 26 ianuarie 1999 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 50/1998 privind aprobarea primei de 200 lei/kg la cumpărarea graului din recolta anului 1998 pentru panificaţie, destinat consumului intern, societăţilor comerciale de morărit şi/sau de panificaţie
  • LEGE nr. 11 din 6 ianuarie 2012 pentru modificarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital
  • LEGE nr. 7 din 13 martie 1996 (*republicată*) cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 iulie 2005 (*republicată*) privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 105 din 30 noiembrie 2011 pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi a art. 8 din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope
  • LEGE nr. 115 din 28 iunie 1999 (*republicată*) privind responsabilitatea ministerială*)
  • LEGE nr. 105 din 19 aprilie 2007 pentru acceptarea Amendamentului adus la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie, adoptată la Washington la 3 martie 1973, care a fost adoptat la cea de-a patra Conferinţă a părţilor la Gaborone la 30 aprilie 1983
  • LEGE nr. 31 din 19 decembrie 1969 pentru aprobarea Decretului nr. 453/1969 privind organizarea şi funcţionarea Comitetului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală
  • LEGE nr. 31 din 27 martie 2017 pentru completarea Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură
  • LEGE nr. 38 din 2 martie 2007 pentru abrogarea Decretului Consiliului de Stat nr. 388/1976 privind regimul de lucru, nivelul retribuţiei şi unele drepturi pentru personalul care lucrează pe platforme de foraj marin şi pe navele maritime cu care se execută lucrări de prospecţiuni geologice, geofizice şi geotehnice, precum şi alte lucrări sau activităţi speciale necesare forajului marin
  • LEGE nr. 70 din 11 martie 2003 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea în combaterea criminalităţii organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substanţe psihotrope şi precursori, a terorismului şi a altor infracţiuni grave, semnat la Sofia la 10 iulie 2002
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 73 din 28 iunie 2007 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 42 din 15 martie 2001 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2001 personalului din sectorul bugetar
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 64 din 18 mai 1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 57 din 9 decembrie 2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare
  • LEGE nr. 11 din 8 decembrie 1982 pentru aprobarea Decretului Consiliului de Stat nr. 394/1981 privind contractările şi achiziţiile de produse agricole vegetale
  • LEGE nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente
  • LEGE nr. 200 din 27 iunie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 37 din 26 martie 2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar
  • LEGE nr. 118 din 16 octombrie 1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice
  • LEGE nr. 263 din 16 iunie 2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă
  • LEGE nr. 49 din 29 iulie 1991 privind acordarea de indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război
  • LEGE nr. 3 din 22 februarie 2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului
  • LEGE nr. 46 din 17 decembrie 1971 pentru aprobarea decretului nr. 95/1971 pentru modificarea articolului 16 din Decretul nr. 1171/1968 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Învăţămîntului, aprobat prin Legea nr. 7/1969
  • LEGE nr. 24 din 5 noiembrie 1976 privind recrutarea şi repartizarea forţei de muncă
  • LEGE nr. 279 din 24 decembrie 2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale
  • LEGE nr. 270 din 18 iunie 2003 spitalelor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 113 din 12 octombrie 2009 privind serviciile de plată
  • LEGE nr. 151 din 20 mai 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2005 pentru modificarea lit. h) a art. 17 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor
  • LEGE nr. 101 din 2 iunie 1999 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Peru privind prevenirea, controlul, investigarea şi combaterea consumului neregulamentar şi traficului ilicit de stupefiante, substanţe psihotrope şi a delictelor conexe, semnat la Bucureşti la 9 septembrie 1998
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 martie 2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare
  • LEGE nr. 129 din 29 aprilie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2008 pentru asigurarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, a sumelor necesare acoperirii plăţii TVA aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate în cadrul programelor privind combaterea HIV/SIDA şi tuberculozei în România, implementate de Fundaţia Romanian Angel Appeal
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 52 din 4 august 2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule
  • LEGE nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 148 din 11 octombrie 1999 privind reglementarea regimului juridic al terenurilor destinate construirii de locuinţe prin Agenţia Naţionala pentru Locuinţe
  • ORDONANTA DE URGENTA nr. 76 din 24 mai 2001 (*republicata*) privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor*)
  • LEGE nr. 38 din 31 martie 1997 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 35/1996 pentru completarea Legii nr. 118/1995 privind abilitarea Ministerului Finanţelor şi Băncii Naţionale a României de a efectua împrumuturi externe pe termen mediu şi lung, precum şi aprobarea plafonului de îndatorare publică externa pe anul 1996
  • LEGE nr. 66 din 21 aprilie 1997 cu privire la salarizarea membrilor şi personalului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, precum şi a personalului burselor de valori
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 126 din 2 octombrie 2002 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/1999 privind repartizarea profitului Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat"
  • LEGE nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 43 din 10 iulie 1997 pentru întocmirea bilanţului contabil special şi regularizarea unor credite şi dobânzi clasificate în categoria "pierdere" la Banca Agricolă - S.A.
  • LEGE nr. 216 din 14 noiembrie 2019 pentru modificarea art. 7 alin. (2) şi (3) şi a art. 10 din Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare
  • LEGE nr. 37 din 14 decembrie 1979 privind aprobarea Decretului Consiliului de Stat nr. 407/1979 privind majorarea pensiilor
  • ORDONANŢA URGENTA nr. 6 din 26 martie 1998 privind majorarea salariilor personalului din unele instituţii publice
  • LEGE nr. 9 din 18 decembrie 1980 privind investiţiile
  • LEGE nr. 195 din 20 iulie 2018 privind aprobarea Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 111 din 24 octombrie 2003 privind utilizarea veniturilor din privatizare şi din valorificarea activelor bancare neperformante
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 112 din 21 decembrie 2011 privind ratificarea Acordului de împrumut (Al treilea împrumut pentru politici de dezvoltare) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 20 decembrie 2011
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 91 din 14 iulie 2005 privind instituirea Programului de acordare a unor ajutoare băneşti populaţiei cu venituri reduse care utilizează pentru încălzirea locuinţei gaze naturale
  • LEGE nr. 506 din 17 noiembrie 2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice
  • LEGE nr. 227 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 328 din 22 noiembrie 2007 pentru ratificarea Acordului multilateral dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre, Republica Albania, Bosnia şi Herţegovina, Republica Bulgaria, Republica Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Republica Islanda, Republica Muntenegru, Regatul Norvegiei, România, Republica Serbia şi Misiunea Administraţiei Interimare a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo privind înfiinţarea unei zone europene comune de aviaţie, adoptat la Luxemburg la 9 iunie 2006
  • LEGE nr. 172 din 7 octombrie 2019 pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 254 din 27 martie 1941 pentru trecerea proprietăţilor urbane evreesti în patrimoniul Statului şi pentru oprirea evreilor de a dobândi proprietăţi imobiliare urbane sau anumite drepturi reale asupra acestor imobile
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021