Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 14 februarie 2001 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 10 din 8 februarie 2001privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 14 februarie 2001

Parlamentul României adoptă prezenta lege. Capitolul 1 Dispoziţii generale Articolul 1 (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă în natura, în condiţiile prezentei legi. (2) În cazurile în care restituirea în natura nu este posibila se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, în acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri băneşti. (3) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate. Articolul 2 (1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: a) imobilele naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi cele naţionalizate fără titlu valabil; b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natura politica, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist; c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi alte imobile donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitiva şi irevocabilă; d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voinţa proprietarului sau cele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; e) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial; f) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensaţii echitabile; g) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia; h) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat. (2) Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercita după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi. Articolul 3Sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natura sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; b) persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv; c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoana juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoana juridică cu cea desfiinţată sau interzisă, precum şi partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă şi-au reluat activitatea în condiţiile legii. Articolul 4 (1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun. (2) De prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite. (3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. Articolul 5Nu sunt îndreptăţite la restituire sau la alte măsuri reparatorii persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Articolul 6 (1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţelege terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii, inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora. (2) Măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o data cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Articolul 7 (1) De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. (2) Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege. Articolul 8 (1) Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. (2) Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunităţilor minorităţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauză sau schimbarea destinaţiei acestora. Capitolul 2 Restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent Articolul 9 (1) Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se afla în prezent, se restituie în natură în starea în care se afla la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini. (2) În cazul imobilelor care aveau numai alta destinaţie decât aceea de locuinţă şi care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite. Articolul 10 (1) În situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate total sau parţial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentaţiile de urbanism legal aprobate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. (2) În cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcţii, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, urmând să se respecte documentaţiile de urbanism legal aprobate. (3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile. (4) În cazul imobilelor preluate în mod abuziv şi distruse ca urmare a unor calamităţi naturale persoana îndreptăţită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent. (5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi imobilelor rechiziţionate în baza Legii nr. 139/1940*) şi distruse în timpul războiului, dacă nu au primit despăgubiri. (6) Valoarea corespunzătoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data demolării, actualizată cu indicele inflaţiei la data plăţii efective. (7) Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare. (8) În situaţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (4) măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute la art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptăţite. (9) În situaţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (4), pentru imobilele care aveau numai altă destinaţie decât aceea de locuinţă măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2). Articolul 11 (1) Imobilele expropriate şi ale căror construcţii nu au fost demolate se pot restitui integral în natură persoanelor îndreptăţite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispoziţiilor legale. Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflaţiei. (2) În cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea este condiţionată de rambursarea diferenţei dintre valoarea despăgubirii primite şi valoarea construcţiilor demolate, actualizată cu indicele inflaţiei. (3) În cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi şi pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. (4) În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. (5) Valoarea construcţiilor expropriate în vederea demolării se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii şi se actualizează cu indicele inflaţiei la data plăţii efective. (6) Valoarea terenurilor aparţinând imobilelor expropriate în vederea demolării se stabileşte potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi. (7) În situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcţii, din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat - teren şi construcţii - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) şi (6). (8) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite. (9) În situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), pentru imobilele care aveau numai altă destinaţie decât aceea de locuinţa măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2). Articolul 12 (1) În situaţia imobilelor preluate cu titlu valabil, deţinute de stat, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoana juridică, dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflaţiei. (2) Persoana îndreptăţită poate opta, în situaţiile prevăzute la alin. (1), în cazul în care despăgubirea primită nu a fost corespunzătoare valorii imobilului, pentru completarea în echivalent a despăgubirii de la valoarea actualizată cu indicele inflaţiei a despăgubirii primite până la valoarea corespunzătoare a imobilului. (3) Valoarea corespunzătoare pentru construcţii se stabileşte potrivit prevederilor art. 11 alin. (5), iar cea pentru teren se stabileşte potrivit prevederilor art. 11 alin. (6). (4) Măsurile reparatorii prin echivalent pentru situaţiile prevăzute la alin. (2) se stabilesc prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite. Articolul 13 (1) În cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe. (2) Contractele de închiriere pentru imobilele restituite în natură, ocupate de misiunile diplomatice, oficiile consulare, reprezentanţele organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România şi de personalul străin al acestora, se prelungesc de drept pentru o perioada de 5 ani, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului. Articolul 14 (1) Dacă imobilul prevăzut la art. 13 alin. (1) face obiectul unui contract de concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau al unei operaţiuni de leasing, persoana îndreptăţită poate opta pentru restituirea în natură sau pentru măsuri reparatorii în echivalent. (2) În situaţia opţiunii pentru restituirea în natură persoana îndreptăţită se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare în contractele prevăzute la alin. (1), dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii. Articolul 15 (1) Contractele de închiriere prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 se vor încheia pentru o perioadă de 5 ani. În cazul în care chiriaşului i se pune la dispoziţie o altă locuinţa corespunzătoare, acesta este obligat să elibereze de îndată locuinţa ocupată. (2) Neîncheierea noului contract de închiriere în cazul prevăzut la art. 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, cauzată de neînţelegerea asupra cuantumului chiriei cerute de proprietar sau de pretenţia acestuia de restrângere a suprafeţei locative pentru persoanele prevăzute la art. 32 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea noului contract. (3) Pentru chiriaşii persoane fizice din imobilele restituite în natură, precum şi pentru cei din locuinţele prevăzute la art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, ale căror venituri nete lunare pe membru de familie se situează între venitul mediu net lunar pe economie şi dublul acestuia, nivelul maxim al chiriei nu poate depăşi 25% din venitul net lunar pe familie. Dispoziţiile art. 31 alin. (2) şi ale art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 se aplică în mod corespunzător. În cazul în care chiria astfel calculată este mai mică decât cea calculată potrivit art. 26-30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, proprietarul este scutit de impozitul pe teren şi clădire, de impozitul pe chirie şi este exonerat de răspundere pentru obligaţiile ce îi revin pe durata contractului de închiriere respectiv. (4) Pentru persoanele cu handicap, pentru persoanele prevăzute în Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, în Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război şi în Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, la efectuarea schimbului obligatoriu prevăzut la cap. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 locuinţa oferită trebuie să asigure condiţii de folosinţă similare celor existente în locuinţa deţinută. (5) Chiriaşii ale căror contracte de închiriere nu s-au reînnoit pentru motivele prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 au prioritate la acordarea înlesnirilor prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, precum şi a celor prevăzute de Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe. Articolul 16 (1) În situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, din sănătate, aşezăminte social-culturale sau de instituţii publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanţele organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România, precum şi de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităţilor de interes public, social-cultural sau obştesc, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile prezentei legi. (2) Ministerele de resort, precum şi celelalte instituţii publice interesate vor propune, iar Guvernul va stabili prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natură şi pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent potrivit alin. (1). (3) În cazul în care imobilul nu mai este necesar potrivit scopului legal stabilit, foştii proprietari care beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent, în cazurile prevăzute la alin. (1), vor fi notificaţi pentru a opta în viitor pentru restituirea în natură. În aceste cazuri persoanele beneficiare de măsuri reparatorii vor restitui sumele primite sau echivalentul bunurilor ori serviciilor, actualizate cu rata inflaţiei. (4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil. (5) Litigiile se soluţionează potrivit dreptului comun, cu celeritate. Articolul 17 (1) Statul, precum şi instituţiile publice, unităţile de învăţământ sau aşezămintele social-culturale, care ocupă imobilul cu contract de închiriere, au drept de preemţiune la cumpărarea acestuia. (2) Acest drept se poate exercita, sub sancţiunea decăderii, în termen de 90 de zile de la data primirii notificării privind intenţia de vânzare. (3) Notificarea se face prin executorul judecătoresc, potrivit legii. (4) Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dreptului de preemţiune sunt lovite de nulitate. Articolul 18Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în următoarele cazuri: a) persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietara a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii; b) imobilul nu mai exista la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia imobilelor distruse ca urmare a unor calamitaţi naturale; c) imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, dacă părţile nu au convenit altfel; d) imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaş cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. Articolul 19 (1) Persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei, dacă imobilul nu a fost vândut până la data întrării în vigoare a prezentei legi. (2) În cazul în care persoana îndreptăţită a optat pentru despăgubiri şi imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii. Dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzătoare a imobilului, care se acoperă prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei fizice sau juridice îndreptăţite. Dacă persoanei îndreptăţite i s-a stabilit despăgubirea potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995 şi nu a încasat-o, valoarea astfel stabilită i se va acorda în despăgubiri băneşti, iar diferenţa până la valoarea corespunzătoare a imobilului se va acoperi prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea acesteia. (3) În cazul în care valoarea despăgubirii nu a fost încă stabilită potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, calculul şi plata măsurilor reparatorii se vor stabili potrivit alin. (2). (4) Persoanele îndreptăţite care nu au formulat cereri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, precum şi cele ale căror cereri au fost respinse ori nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi au dreptul de a formula o asemenea cerere în condiţiile prezentei legi. Capitolul 3 Proceduri de restituire Articolul 20 (1) Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice alta persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare. (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizaţie cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egala cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută. (3) În cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti. (4) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1) şi (2), în cazul bunurilor deţinute de o organizaţie cooperatistă, persoana îndreptăţită poate opta şi pentru măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri ori servicii sau despăgubiri băneşti. Articolul 21 (1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. (2) Notificarea va cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia. (3) Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a carei circumscripţie teritorială se afla imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana juridică deţinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării. (4) Notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul. (5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Articolul 22Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atesta această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Articolul 23 (1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură. (2) Persoana îndreptăţită are dreptul să susţină în faţa organelor de conducere ale unităţii deţinătoare cererea de restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unităţii deţinătoare. (3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată se comunică persoanei îndreptăţite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării. (4) Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară. (5) Decizia sau, după caz, dispoziţia prevăzută la alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei de către persoana îndreptăţită. (6) Prevederile alin. (1)-(5) sunt aplicabile şi dispoziţiilor emise de primari potrivit art. 20 alin. (3). Articolul 24 (1) Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite o oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. (2) În cazul imobilelor cu destinaţia de locuinţe, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri băneşti. Persoana îndreptăţită poate opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. (3) În termen de 60 de zile de la primirea ofertei persoana îndreptăţită este obligată să răspundă în scris dacă acceptă sau refuză oferta. Lipsa răspunsului scris echivalează cu neacceptarea ofertei. (4) Dacă oferta acceptată constă în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (4). (5) Dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materie, după caz. (6) Dacă oferta acceptată constă în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau, după caz, în acţiuni, persoana îndreptăţită va urma procedura prevăzută la cap. IV. (7) Dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3), persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie decizia prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. (8) Competenţa de soluţionare revine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare. Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac. Articolul 25 (1) Dispoziţiile art. 23 sunt aplicabile şi în situaţia în care persoana juridică notificată deţine numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situaţie persoana juridică deţinătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deţine. (2) Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare şi copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu deţine aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptăţite. (3) Comunicarea prevăzută la alin. (2) şi, după caz, actele anexate vor fi transmise persoanei îndreptăţite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) Termenul de 6 luni prevăzut la art. 21 alin. (1) curge în acest caz de la data primirii comunicării prevăzute la alin. (3). (5) Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (4) se aplica în mod corespunzător şi în cazul în care unitatea notificată nu deţine nici măcar în parte imobilul solicitat, dar comunică persoanei îndreptăţite datele de identificare a unităţii deţinătoare. (6) Dispoziţiile art. 24 se aplica în mod corespunzător. Articolul 26 (1) În cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei raza se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucureşti. Termenul de 6 luni prevăzut la art. 21 alin. (1) curge, după caz, de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de la data primirii comunicării prevăzute la art. 25 alin. (3). (2) În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acesteia. (3) În cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege. Articolul 27 (1) Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate. (2) Notificarea prin care se solicita restituirea potrivit alin. (1) se adresează instituţiei publice implicate care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (fostul Fond al Proprietăţii de Stat), ministerul de resort, autoritatea administraţiei publice locale - în a carei raza este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia. (3) În situaţia bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice forma din patrimoniul administraţiei publice centrale sau locale, persoana îndreptăţită va notifica organele de conducere ale acesteia. În acest caz măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute la art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptăţite. (4) Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, care au fost deţinute de o organizaţie cooperatistă şi au fost înstrăinate de aceasta cu respectarea legii, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent constând în bunuri ori servicii sau despăgubiri băneşti. Notificarea se adresează organizaţiei cooperatiste care a deţinut imobilul, indiferent de valoarea acestuia. Articolul 28 (1) În termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptăţite organele de conducere ale instituţiei publice implicate în privatizare, prevăzută la art. 27 alin. (2), respectiv ale organizaţiei cooperatiste prevăzute la art. 27 alin. (4), vor stabili prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare convenite prin negociere. (2) Termenul de 60 de zile prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit numai la cererea persoanei îndreptăţite, în vederea completării dovezilor necesare, sau în caz de imposibilitate a prezentării persoanei îndreptăţite, dovedită cu înscrisuri. Prelungirea termenului în vederea completării dovezilor necesare nu poate depăşi 18 luni de la data înregistrării notificării, sub sancţiunea soluţionării cererii pe baza actelor doveditoare existente la dosar. Articolul 29Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a organului de conducere al instituţiei publice implicate în privatizare, respectiv al organizaţiei cooperatiste, se va emite pe baza avizului organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice şi se va comunica persoanei îndreptăţite în termen de 15 zile de la data adoptării. Dispoziţiile art. 23 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. Organele teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice vor emite avizul, cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de prezenta lege. Articolul 30 (1) În termen de 6 luni de la primirea deciziei sau, după caz, a dispoziţiei motivate care conferă dreptul de a primi titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare persoana îndreptăţită este obligată să solicite Ministerului Finanţelor Publice eliberarea acestor titluri, sub sancţiunea diminuării valorii stabilite cu 10% în caz de întârziere. (2) În termen de 3 luni de la primirea cererii persoanei îndreptăţite Ministerul Finanţelor Publice este obligat să elibereze titlurile de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, garantate de stat, sub sancţiunea plăţii unor penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi din valoarea sumei totale. Articolul 31 (1) Dacă în termenul stabilit la art. 28 alin. (1) nu s-a convenit asupra valorii corespunzătoare şi asupra modalităţilor de acordare a măsurilor reparatorii, se va încheia un proces-verbal de divergenţă. (2) În termen de 6 luni de la data procesului-verbal de divergenţă persoana îndreptăţită se poate adresa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul persoanei juridice cu care este în litigiu, sub sancţiunea pierderii dreptului la măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege. (3) Cererea se va judeca cu celeritate. La primirea cererii se va fixa un prim termen cu citarea părţilor în camera de consiliu, la care se va dispune efectuarea unei expertize având ca obiect stabilirea valorii corespunzătoare a imobilului în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent şi se va desemna un expert tehnic sau contabil, după caz. Valoarea corespunzătoare a imobilului va fi stabilită numai pe baza de expertiză, care va ţine seama şi de sarcinile bunului, atât la preluare, cât şi la restituire. (4) Dacă persoana îndreptăţită optează prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, va fi citat în cauză şi Ministerul Finanţelor Publice. (5) Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac. (6) În cazul în care persoana îndreptăţită a optat în cererea adresată justiţiei pentru acţiuni, prin hotărâre judecătorească instanţa va constata valoarea corespunzătoare stabilită prin expertiză şi va obliga instituţia publică implicată în privatizare să emită o decizie sau, după caz, o dispoziţie motivată în temeiul căreia persoana îndreptăţită va primi acţiuni. (7) Dacă persoana îndreptăţită a optat în cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, prin hotărâre judecătorească instanţa va constata valoarea corespunzătoare stabilită prin expertiză şi va obliga Ministerul Finanţelor Publice să emită titlurile respective. Articolul 32 (1) Persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative au dreptul la măsuri reparatorii constând în acţiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacţionată pe piaţa de capital. (2) De prevederile alin. (1) nu beneficiază persoanele fizice sau juridice care au primit despăgubiri până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în condiţiile art. 5. (3) Acţiunile se vor acorda, la cererea persoanei îndreptăţite, de către instituţia publică implicată în privatizarea societăţii comerciale menţionate la alin. (1). (4) Recalcularea valorii acţiunilor se face de către instituţia publică implicată în privatizare în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau înregistrat la registrul comerţului înaintea naţionalizării, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistica şi Studii Economice. (5) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Banca Naţională a României va stabili coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data intrării în vigoare a prezentei legi. (6) În termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptăţite sau în termenul prelungit conform art. 28 instituţia publică implicată în privatizare va stabili prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată valoarea recalculată a acţiunilor. (7) Dacă persoana îndreptăţită solicită acţiuni, instituţia publică implicată în privatizare va stabili în urma negocierii, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, societăţile comerciale şi numărul de acţiuni corespunzătoare valorii recalculate. (8) Persoana îndreptăţită poate negocia cu instituţia publică implicată în privatizare şi alte forme de măsuri reparatorii în echivalent. Articolul 33 (1) În situaţia imobilelor pentru care la art. 10 şi 11 a fost stabilită restituirea în echivalent persoana îndreptăţită adresează notificarea prevăzută la art. 21 alin. (1) primăriei în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucureşti. (2) Măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc prin dispoziţie motivată a primarului, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, dat în urma verificării condiţiilor de fond şi de forma prevăzute de prezenta lege. (3) Dispoziţiile art. 21-26 se aplică în mod corespunzător. Capitolul 4 Măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de titluri de valoare nominală sau de acţiuni Articolul 34 (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Finanţelor Publice Publice va elabora norme metodologice privind emiterea, înregistrarea şi utilizarea titlurilor de valoare nominală. (2) Titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice conform art. 30 alin. (2) pot circula pe piaţa şi pot fi folosite exclusiv în procesul de privatizare. (3) Instituţiile publice implicate în privatizare, precum şi Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (fostul Fond al Proprietăţii de Stat) sunt obligate să primească în plată titlurile de valoare nominală prevăzute la alin. (2) pentru cumpărarea de acţiuni şi active ale societăţilor comerciale în curs de privatizare. (4) Termenul de valorificare a titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare este de cel mult 7 ani de la data emisiunii titlului, la valoarea actualizată în raport cu indicele inflaţiei. Articolul 35 (1) În cazul în care măsurile reparatorii în echivalent se fac prin acţiuni persoana îndreptăţită se adresează uneia dintre instituţiile publice implicate în privatizare, prevăzute la art. 27 alin. (2), cu o cerere, în termen de 60 de zile de la primirea deciziei sau, după caz, a dispoziţiei motivate. (2) Instituţia publică implicată în privatizare este obligată ca în termen de 60 de zile de la data primirii cererii să invite persoana îndreptăţită pentru a negocia măsurile reparatorii în echivalent. Capitolul 5 Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti Articolul 36 (1) Despăgubirile băneşti se acordă conform prevederilor prezentului capitol. (2) Notificările prin care persoana îndreptăţită solicită acordarea de despăgubiri băneşti sau optează pentru despăgubiri băneşti se adresează prefecturii în a cărei raza se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv, în termenul şi în condiţiile reglementate de art. 21. (3) În cazul în care persoana îndreptăţită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este posibilă, potrivit legii, unitatea deţinătoare sau, după caz, primăria va transmite decizia, respectiv dispoziţia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti, prefecturii în a cărei raza acestea îşi au sediul, în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Dacă valoarea imobilului s-a stabilit prin expertiză, se va anexa şi o copie de pe expertiză, iar dacă oferta nu a fost acceptată şi persoana îndreptăţită s-a adresat instanţei, se va face aceasta menţiune. (4) În cazul în care nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, decizia sau, după caz, dispoziţia menţionată la alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia. Articolul 37După centralizarea notificărilor şi a ofertelor de acordare a despăgubirilor băneşti prefecturile vor transmite centralizatoarele, împreună cu materialele primite, Ministerului Finanţelor Publice. Articolul 38Pentru evaluarea despăgubirilor băneşti care urmează să fie acordate persoanelor îndreptăţite, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi se va constitui prin decizie a primului-ministru o comisie interministerială formată din 2-3 reprezentanţi ai Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Administraţiei Publice. Articolul 39Secretariatul comisiei interministeriale se asigură de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei. Articolul 40Pe baza evaluării despăgubirilor băneşti, în termen de un an de la expirarea termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor, prin lege specială se vor reglementa modalităţile, cuantumul şi procedurile de acordare a despăgubirilor băneşti, care pot fi plafonate. Capitolul 6 Dispoziţii tranzitorii şi finale Articolul 41Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală. Articolul 42 (1) Distrugerile şi degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi după intrarea în vigoare a acesteia şi până în momentul predării efective către persoana îndreptăţită cad în sarcina deţinătorului imobilului. (2) Deţinătorul imobilului, în prezenta persoanei îndreptăţite, va încheia un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării. (3) În cazul nerespectării de către deţinătorul imobilului a termenului prevăzut la alin. (2), persoana îndreptăţită se poate adresa executorului judecătoresc, care va întocmi procesul-verbal privind situaţia reală a imobilului. (4) În vederea recuperării cheltuielilor suportate de persoana îndreptăţită pentru întocmirea procesului-verbal privind situaţia de fapt a imobilului prin executorul judecătoresc copia legalizată de pe procesul-verbal constituie titlu executoriu împotriva deţinătorului imobilului. Articolul 43 (1) Imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptăţite rămân în administrarea deţinătorilor actuali. (2) Imobilele cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, prevăzute la alin. (1), se pot înstrăina potrivit legislaţiei în vigoare. Deţinătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi au drept de preemţiune. (3) Imobilele cu destinaţia de locuinţe, prevăzute la alin. (1), pot fi înstrăinate potrivit legislaţiei în vigoare, chiriaşii având drept de preemţiune. (4) Sumele încasate ca urmare a vânzării imobilelor prevăzute la alin. (3) vor alimenta fondul prevăzut la art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995. Articolul 44 (1) Chiriaşii cărora, în temeiul prevederilor art. 9 alin. 1-4 din Legea nr. 112/1995, li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau au dreptul să le înstrăineze sub orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării numai persoanei îndreptăţite, fost proprietar al acelei locuinţe. (2) Preţul vânzării nu poate fi mai mare decât valoarea actualizată a preţului plătit de chiriaş la cumpărarea locuinţei în baza Legii nr. 112/1995, cu excepţia situaţiilor când părţile convin altfel. (3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana îndreptăţită trebuie să notifice chiriaşului dobânditor intenţia de a cumpăra locuinţa şi adresa unde poate fi găsită. (4) Persoana îndreptăţită care a primit despăgubiri băneşti pentru imobil este obligată să restituie statului, dacă este cazul, diferenţa dintre valoarea despăgubirilor primite şi preţul de cumpărare plătit fostului chiriaş, actualizate. Articolul 45 (1) Persoanele cărora li s-a restituit în natură un imobil cu destinaţia de locuinţă şi care deţin cu chirie în aceeaşi localitate o locuinţă din fondul locativ de stat sunt obligate să pună la dispoziţie primăriei această locuinţă la data mutării efective în imobilul restituit. Locuinţele din fondul locativ de stat eliberate se constituie într-un fond locativ special destinat chiriaşilor din imobilele restituite foştilor proprietari. (2) Familiilor cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor şi persoanelor cu handicap li se vor asigura locuinţe sociale construite dintr-un fond constituit în cota de 2% din sumele obţinute din privatizare şi care va fi prevăzut anual în legea bugetului de stat. Articolul 46 (1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. (2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă. (3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credinţă neputând fi invocată în aceste cazuri. (4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. (5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Articolul 47 (1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei. (2) În cazul acţiunilor formulate potrivit art. 46 şi 48, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la soluţionarea acelor acţiuni prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Persoana îndreptăţită va înştiinţa de îndată persoana notificată, potrivit art. 21 alin. (1). (3) În cazul în care persoanei îndreptăţite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, acţiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut la art. 21 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti. Articolul 48Persoanele îndreptăţite, precum şi persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condiţiile prezentei legi. Articolul 49 (1) Chiriaşii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă prin îmbunătăţirile necesare şi utile. (2) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligaţia de despăgubire prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptăţite. (3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligaţia de despăgubire revine statului sau unităţii deţinătoare. (4) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte pe bază de expertiză. (5) Prin îmbunătăţiri, în sensul prezentei legi, se înţelege cheltuielile necesare şi utile. Cuantumul despăgubirilor se stabileşte la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătăţirilor, în raport cu durata de viaţa normală a acestora, care se suportă de chiriaşi. Articolul 50Secretarii unităţilor administrativ-teritoriale vor lua măsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituite de comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995, vor elibera, la cerere, copii de pe actele existente la dosar şi vor da relaţiile solicitate de persoanele îndreptăţite. Articolul 51Cererile sau acţiunile în justiţie, precum şi transcrierea sau întabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru. Articolul 52La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare.   Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 14 noiembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU
   Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 16 ianuarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU
AnexăLISTAcuprinzând acordurile încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie a) Acord între România şi Republica Austria, semnat la Bucureşti la 3 iulie 1963, intrat în vigoare la 27 aprilie 1965, ratificat prin Decretul nr. 784 din 31 decembrie 1963, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 25 din 31 decembrie 1963; b) Acord între Guvernul României, pe de o parte, şi Guvernul Regatului Belgiei şi Marelui Ducat de Luxemburg, pe de altă parte, semnat la Bucureşti la 13 noiembrie 1970, intrat în vigoare la 9 septembrie 1971, aprobat prin H.C.M. nr. 197 din 2 martie 1971; c) Acord între România şi Regatul Danemarcei, semnat la Bucureşti la 17 martie 1960, intrat în vigoare la 12 septembrie 1960, ratificat prin Decretul nr. 173/1960, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 17 iunie 1960; d) Acord între România şi Republica Franceză, semnat la Bucureşti la 9 februarie 1959, intrat în vigoare la data semnării, ratificat prin H.C.M. nr. 353 din 25 martie 1959; e) Acord între România şi Grecia, semnat la Atena la 2 septembrie 1966, intrat în vigoare la data semnării, ratificat prin Decretul nr. 956 din 30 noiembrie 1966, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 76 din 6 decembrie 1966; f) Acord între România şi Guvernul Italiei, semnat la Roma la 23 ianuarie 1968, intrat în vigoare la 7 martie 1972, ratificat prin Decretul nr. 569 din 4 iulie 1968, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 91 din 10 iulie 1968; g) Acord între Guvernul României şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, semnat la Londra la 10 noiembrie 1960, intrat în vigoare la data semnării; h) Acord între România şi Regatul Norvegiei, semnat la Bucureşti la 21 mai 1964, intrat în vigoare la 5 aprilie 1966, ratificat prin Decretul nr. 425 din 5 iulie 1965, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 22 din 9 iulie 1965; i) Acord între Guvernul României şi Guvernul Regal al Olandei, semnat la Haga la 8 mai 1967, intrat în vigoare la 31 iulie 1967, aprobat prin H.C.M. nr. 1.645 din 13 iulie 1967; j) Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Turcia, semnat la Bucureşti la 22 iunie 1965, intrat în vigoare la 15 martie 1967, ratificat prin Decretul nr. 623 din 19 august 1965, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 20 august 1965; k) Acord între Guvernul României şi Guvernul Canadei, semnat la Ottawa la 13 iulie 1971, intrat în vigoare la 14 decembrie 1971, ratificat prin Decretul nr. 373 din 18 octombrie 1971, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 136 din 27 octombrie 1971; l) Acord între România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Washington la 30 martie 1960, intrat în vigoare la data semnării; m) orice alte asemenea acorduri încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie.--------

Noutăți

  • LEGE nr. 387 din 16 decembrie 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2005 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar-veterinară
  • LEGE nr. 1.252 din 7 aprilie 1931 privind înfiinţarea unui registru al comerţului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 46 din 21 mai 2013 privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale
  • LEGE nr. 259 din 7 iulie 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar
  • LEGE nr. 90 din 29 iulie 1992 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, încheiat la Atena la 16 septembrie 1991
  • LEGE nr. 202 din 23 iunie 2005 pentru modificarea art. 21 alin. (2) din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar
  • LEGE nr. 411 din 18 octombrie 2004 (*republicată*) privind fondurile de pensii administrate privat
  • LEGE nr. 303 din 28 iunie 2004 (*republicată*) privind statutul judecătorilor şi procurorilor
  • CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865
  • LEGE nr. 21 din 15 ianuarie 2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora
  • LEGE nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator
  • LEGE nr. 183 din 2 iulie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
  • LEGE nr. 552 din 14 octombrie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73/2002 pentru asigurarea fondurilor necesare elaborării proiectelor aferente Programului SAPARD, Măsura 2.1 "Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale"
  • LEGE nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente
  • LEGE nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă
  • LEGE nr. 19 din 2 decembrie 1988 pentru aprobarea Decretului Consiliului de Stat nr. 279/1988 privind atribuirea denumirii de "Treznea-Agrij" comunei Agrij din judeţul Sălaj
  • LEGE nr. 488 din 25 septembrie 2001 pentru respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 59/2000 privind managementul calităţii în învăţământul superior
  • LEGE nr. 253 din 16 mai 2001 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/1999 pentru modificarea şi completarea art. 43 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 104 din 24 octombrie 2003 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub forma de împrumut, a unor cantităţi de combustibil pentru Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice şi Termice "Termoelectrica" - S.A., filialele sale, Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare - Sucursala "ROMAG-TERMO" şi centralele termice şi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţene şi locale
  • LEGE nr. 334 din 31 mai 2002 legea bibliotecilor
  • LEGE nr. 175 din 18 octombrie 2012 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 172/2008 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007
  • LEGE nr. 274 din 23 iunie 2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 32/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 203/1999 privind permisele de muncă
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 98 din 6 decembrie 2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar
  • LEGE nr. 215 din 14 noiembrie 2019 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
  • LEGE nr. 220 din 31 mai 2006 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere privind facilitarea transportului rutier de mărfuri în regiunea Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), adoptat la Kiev la 6 martie 2002, semnat de Guvernul României la Istanbul la 8 noiembrie 2005
  • LEGE nr. 179 din 12 iunie 2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2006 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 126 din 8 septembrie 2005 privind mandatarea Ministerului Finanţelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituţii publice în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 14 din 24 aprilie 2012 pentru reglementarea unor măsuri financiare cu privire la Programul naţional de dezvoltare a infrastructurii
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 54 din 4 aprilie 2001 pentru ratificarea Acordului de garanţie dintre România şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind Proiectul pentru Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A., semnat la Bucureşti la 8 decembrie 2000
  • LEGE nr. 135 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 31 din 25 martie 1999 pentru modificarea art. 17 lit. B.s) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată
  • LEGE nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice
  • LEGE nr. 2.142 din 11 iunie 1930 pentru funcţionarea cărţilor funduare centrale pentru căile ferate şi canaluri
  • LEGE nr. 112 din 23 iunie 1999 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/1998 privind reglementarea financiară a dobânzilor pe perioada 1 ianuarie 1997-8 februarie 1998, aferente creditelor angajate pentru acoperirea pierderilor înregistrate de Agenţia Naţionala a Produselor Agricole - R.A. din activitatea anilor 1994-1996, şi anularea unei datorii în grâu a Republicii Moldova
  • LEGE nr. 14 din 8 ianuarie 2019 pentru stabilirea cadrului legal, instituţional şi procedural necesar aplicării Deciziei nr. 406/2009/CE privind partajarea efortului statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, astfel încât să respecte angajamentele Comunităţii prin limitarea creşterii emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2020
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 23 din 16 iunie 2016 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a fondurilor structurale şi de investiţii europene
  • LEGE nr. 75 din 16 martie 2001 pentru ratificarea Acordului european privind suprimarea vizelor pentru refugiaţi (STE-31), încheiat la Strasbourg la 20 aprilie 1959, semnat de România la 5 noiembrie 1999
  • LEGE nr. 143 din 18 iulie 2019 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2018 pentru modificarea anexei la Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie
  • LEGE nr. 373 din 24 septembrie 2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului
  • LEGE nr. 160 din 2 octombrie 2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004
  • LEGE nr. 105 din 15 iunie 2011 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul "Cooperare teritorială europeană"
  • LEGE nr. 20 din 21 martie 2000 privind restituirea sumelor cu titlu de penalizări de 2% pentru nerealizarea parametrilor garantaţi şi de 5% garanţie de buna execuţie pentru blocul energetic nr. 1 la Centrala termoelectrica de 2x330 MW Pucheng - Republica Populara Chineza
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 75 din 28 august 2003 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre România şi Comunitatea Europeană privind participarea României la Programul comunitar de acţiune în domeniul sănătăţii publice (2003-2008), semnat la Bucureşti la 11 februarie 2003 şi la Bruxelles la 3 aprilie 2003
  • LEGE nr. 751 din 27 decembrie 2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe
  • LEGE nr. 32 din 3 iunie 1993 pentru punerea în aplicare, cu începere de la 1 iulie 1993, a Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată - aprobată prin Legea nr. 130/1992 -, emisă în baza Legii nr. 81/1992
  • LEGE nr. 14 din 28 februarie 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2004 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 7 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947
  • LEGE nr. 321 din 11 decembrie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 61/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2013 privind unele măsuri în domeniul instrumentelor structurale care privesc beneficiarii direcţi finanţaţi din fonduri externe nerambursabile, precum şi unele măsuri financiare în domeniul ex-ISPA din sectorul transporturi
  • LEGE nr. 341 din 12 iulie 2004 recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989
  • LEGE nr. 545 din 18 decembrie 2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale
  • LEGE nr. 182 din 17 octombrie 2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale
  • LEGE nr. 152 din 14 aprilie 2003 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare convenit între Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura "Asistenţă tehnică pentru întărirea capacităţii agenţiilor de implementare ISPA privind implementarea măsurilor ISPA - Etapa I pentru remedierea deficienţelor în România", semnat la Bucureşti la 2 august 2002 şi la Bruxelles la 17 iunie 2002
  • LEGE nr. 157 din 28 septembrie 2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2012 pentru stabilirea unor măsuri financiare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 95 din 24 iunie 2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat cu program normal de 4 ore
  • LEGE nr. 153 din 24 iulie 2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 144 din 28 octombrie 2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România
  • LEGE nr. 53 din 7 iunie 1995 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/1995 pentru ratificarea unor acorduri de împrumuturi externe
  • LEGE nr. 92 din 10 aprilie 2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 180/2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut, în valoare de 60,0 milioane dolari S.U.A., dintre România, reprezentată de Ministerul Finanţelor Publice, şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea proiectului "Economia bazată pe cunoaştere", semnat la Bucureşti la 8 decembrie 2005
  • LEGE nr. 353 din 18 decembrie 2013 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 100 din 30 octombrie 2013 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013
  • LEGE nr. 29 din 11 martie 2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021