Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.027 din 27 decembrie 2006 -
Selectați versiunea
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 99 din 6 decembrie 2006 (*actualizată*)privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului(aplicabilă începând cu data de 19 decembrie 2011*)

-----------*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 19 decembrie 2011 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 215 din 4 decembrie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009; LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010; LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010; ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011; LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011; LEGEA nr. 287 din 14 decembrie 2011.Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor**) NOTĂ CTCE S.A. Piatra-Neamţ:Conform art. 19 al cap. VI din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011, pct. 1-29 ale art. 15 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011 intră în vigoare la data de 31 decembrie 2011.Având în vedere ca transpunerea şi implementarea în legislaţia naţionala a Directivei nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit şi a Directivei nr. 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit trebuie realizate până la finele anului 2006, termen stabilit în cadrul negocierilor în vederea aderării, astfel încât să poată fi realizată şi procedura de prenotificare la Comisia Europeană a întregului cadru legislativ adoptat,în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,Guvernul României adopta prezenta ordonanţă de urgenţă. Partea I DISPOZIŢII COMUNE APLICABILE INSTITUŢIILOR DE CREDIT Titlul I DISPOZIŢII GENERALE Capitolul I Domeniul de aplicare şi definiţii Secţiunea 1 Domeniul de aplicare Articolul 1 (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează condiţiile de acces la activitatea bancară şi de desfăşurare a acesteia pe teritoriul României, supravegherea prudentiala a instituţiilor de credit şi a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi supravegherea sistemelor de plati şi a sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare. (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor din străinătate ale acestora şi instituţiilor de credit din alte state membre, respectiv din state terţe, în ceea ce priveşte activitatea acestora desfăşurata în România. (3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică societăţilor de servicii de investiţii financiare şi societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii, potrivit prevederilor Capitolului X din Titlul III, Partea I. (4) Prevederile Titlului VI, Partea a II-a se aplică sistemelor de plati, sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, participanţilor la aceste sisteme şi administratorilor sistemelor şi ai serviciilor de infrastructura utilizate în cadrul acestor sisteme. (5) Nu intră sub incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţă băncile centrale din statele membre. Alte instituţii permanent excluse de la aplicarea Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute la art. 2 al acestei directive, nu beneficiază de regimul instituţiilor de credit din alte state membre instituit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. Pentru scopurile dispoziţiilor cuprinse în cap. II din titlul III, partea I, aceste instituţii, cu excepţia băncilor centrale din statele membre, sunt considerate instituţii financiare.-----------Alin. (5) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu un nou punct. Articolul 2În scopul realizării supravegherii prudentiale a instituţiilor de credit, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi altor categorii de persoane, după cum urmează: a) Capitolul II din Titlul III, Partea I se aplică societăţilor financiare holding şi societăţilor holding cu activitate mixtă; b) art. 54 - 58 se aplică instituţiilor financiare cu sediul în alte state membre, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54: c) art. 89 - 90 se aplică instituţiilor financiare cu sediul în România, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 89; d) Capitolul IV din Titlul II, Partea I se aplică auditorilor financiari şi instituţiei de credit şi, potrivit art. 197, auditorilor financiari ai societăţilor financiare holding. Articolul 3Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi funcţiona, cu respectarea dispoziţiilor generale aplicabile instituţiilor de credit şi a cerinţelor specifice prevăzute în Partea a II-a a prezentei ordonanţe de urgenţă, în una din următoarele categorii: a) bănci; b) organizaţii cooperatiste de credit; c) bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ; d) bănci de credit ipotecar;------------Litera e) a art. 3 a fost abrogată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 4 (1) Banca Naţionala a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea şi supravegherea prudentiala a instituţiilor de credit. (2) În exercitarea competentelor sale prevăzute de lege, Banca Naţionala a României colectează şi proceseaza orice date şi informaţii relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal.-------------Alin. (2) al art. 4 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 5 (1) Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entităţi fără personalitate juridică, ce nu este instituţie de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora.------------Alin. (1) al art. 5 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. (2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul atragerii de depozite sau alte fonduri rambursabile: a) de către un stat membru ori de către administraţiile regionale sau autorităţile administraţiei publice locale ale unui stat membru; b) de către organisme publice internaţionale la care participa unul sau mai multe state membre; c) în cazurile expres prevăzute de legislaţia românească sau de legislaţia comunitară, cu condiţia ca aceste activităţi să fie reglementate şi supravegheate corespunzător, în scopul protejării deponenţilor şi investitorilor.-----------Litera c) a alin. (2) al art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. (3) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), o emisiune de obligaţiuni sau alte instrumente financiare similare este considerată atragere de fonduri rambursabile de la public dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii: a) constituie activitatea exclusiva sau principala a emitentului; b) emitentul desfăşoară cu titlu profesional activitate de acordare de credite sau una ori mai multe din activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c) - l). (4) Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care emisiunea se adresează exclusiv investitorilor calificaţi, în înţelesul legislaţiei privind piaţa de capital. (5) Banca Naţională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară ori activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora. Determinarea naturii activităţii, exprimată de Banca Naţională a României, este obligatorie pentru părţile interesate.------------Alin. (5) al art. 5 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 6 (1) Se interzice oricărei persoane, alta decât o instituţie de credit autorizată, să utilizeze denumirea de «bancă» sau «organizaţie cooperatistă de credit», «cooperativă de credit», «casa centrală a cooperativelor de credit», «bancă cooperatistă», «bancă centrală cooperatistă», «bancă ipotecară/bancă de credit ipotecar», «bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ» sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord internaţional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfăşurarea unei activităţi bancare.------------Alin. (1) al art. 6 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. (2) Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (1), entităţile, persoane juridice române, din grupul din care face parte o instituţie de credit pot utiliza în denumirea acestora iniţialele, sigla, emblema, denumirea ori alte elemente de identificare utilizate la nivel de grup.-----------Alin. (2) al art. 6 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Secţiunea a 2-a Definiţii Articolul 7 (1) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:1. activitate bancară - atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu;1^1. achizitor potenţial - orice persoană fizică sau juridică ori grupul de astfel de persoane care acţionează concertat în legătură cu o achiziţie propusă;-----------Pct. 1^1 al alin. (1) al art. 7 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009.1^2. achiziţie propusă - decizia luată de un achizitor potenţial de a achiziţiona, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de credit, persoană juridică română, ori de a-şi majoră participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor sale de vot sau a deţinerii la capitalul social să atingă ori să depăşească nivelul de 20%, o treime sau 50% ori astfel încât instituţia de credit să devină o filială a sa;-----------Pct. 1^2 al alin. (1) al art. 7 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009.2. autoritate competentă - autoritatea naţionala imputernicita prin lege sau alte reglementări sa supravegheze prudential instituţiile de credit;2^1. supraveghetor consolidant - autoritatea competentă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată a instituţiilor de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene şi a instituţiilor de credit controlate de societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene;-----------Pct. 2^1 al alin. (1) al art. 7 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.3. autorizaţie - un act emis indiferent sub ce forma de către autoritatea competentă, care da dreptul de a desfăşura activităţi specifice unei instituţii de credit;4. control - relaţia dintre o societate-mama şi o filiala a acesteia, asa cum este prevăzută la pct. 19 sau o relaţie similară dintre o persoană fizica sau juridică şi o entitate;5. filiala - o entitate aflată în relaţie cu o societate-mama, în una din situaţiile prevăzute la pct. 19;6. firma de investiţii - orice persoană juridică a carei activitate curenta o constituie prestarea unuia sau a mai multor servicii de investiţii către terţi şi/sau desfăşurarea uneia sau a mai multor activităţi de investiţii pe baze profesionale, incluzând societăţile de servicii de investiţii financiare, definite conform Legii nr. 297/2004privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare. Prin servicii de investiţii şi activităţi de investiţii pe baze profesionale se înţeleg următoarele:A. servicii şi activităţi de investiţii: a) preluarea şi transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare; b) executarea ordinelor în numele clienţilor; c) tranzacţionarea pe cont propriu; d) administrarea portofoliilor; e) consultanţa de investiţii; f) subscrierea de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm; g) plasamentul de instrumente financiare fără un angajament ferm; h) administrarea unui sistem alternativ de tranzactionare;B. servicii conexe: a) păstrarea în siguranţa şi administrarea instrumentelor financiare în contul clienţilor, inclusiv custodia şi servicii în legătură cu acestea, cum ar fi administrarea fondurilor sau garanţiilor; b) acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor, pentru a-i permite acestuia efectuarea unei tranzacţii cu unul sau mai multe instrumente financiare, în cazul în care firma care acorda creditul sau împrumutul este implicata în tranzacţie; c) consultanţa acordată entităţilor cu privire la structura capitalului, strategia industriala şi aspectele conexe acesteia, precum şi consultanţa şi servicii privind fuziunile şi achiziţiile unor entităţi; d) servicii de schimb valutar în legătură cu activităţile de servicii de investiţii prestate; e) cercetare pentru investiţii şi analiza financiară sau alte forme de recomandare generală referitoare la tranzacţiile cu instrumente financiare; f) servicii în legătură cu subscrierea în baza unui angajament ferm; g) serviciile şi activităţile de investiţii, precum şi serviciile conexe de tipul celor prevăzute la pct. 1 ti 2 legate de activul suport al instrumentelor derivate precizate la pct. 14^1 lit. e), f), g) ti j), în cazul în care acestea sunt în legătură cu prevederile privind serviciile de investiţii şi conexe;-------------Pct. 6 al alin. (1) al art. 7 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007.7. firma de investiţii-mama la nivelul unui stat membru - o firma de investiţii autorizata într-un stat membru, care are ca filiala o instituţie de credit, o firma de investiţii sau o alta instituţie financiară ori care deţine o participaţie într-o astfel de entitate, şi care nu este ea însăşi o filiala a unei alte instituţii de credit sau firme de investiţii, autorizate în acelaşi stat membru, sau o filiala a unei societăţi financiare holding înfiinţate în acelaşi stat membru;8. firma de investiţii-mama la nivelul României - o societate de servicii de investiţii financiare, în înţelesul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, care corespunde definiţiei de la pct. 7;9. firma de investiţii-mama la nivelul Uniunii Europene - o firma de investiţii-mama la nivelul unui stat membru, care nu este filiala unei instituţii de credit sau a altei firme de investiţii, autorizate în oricare dintre statele membre, sau o filiala a unei societăţi financiare holding înfiinţate în oricare dintre statele membre;10. instituţie de credit - o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu;------------Pct. 10 al alin. (1) al art. 7 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.11. instituţie de credit-mama la nivelul unui stat membru - o instituţie de credit autorizata într-un stat membru, care are ca filiala o instituţie de credit sau o instituţie financiară sau care deţine o participaţie într-o astfel de entitate, şi care nu este ea însăşi o filiala a unei alte instituţii de credit autorizate în acelaşi stat membru sau o filiala a unei societăţi financiare holding înfiinţate în acelaşi stat membru;12. instituţie de credit-mama la nivelul României - o instituţie de credit autorizata în România, care corespunde definiţiei de la pct. 11:13. instituţie de credit-mama la nivelul Uniunii Europene - o instituţie de credit-mama la nivelul unui stat membru, care nu este o filiala a unei instituţii de credit autorizate în oricare dintre statele membre sau o filiala a unei societăţi financiare holding înfiinţate în oricare dintre statele membre;14. instituţie financiară - o entitate, alta decât o instituţie de credit, a cărei activitate principală constă în achiziţionarea de participaţii sau în desfăşurarea uneia sau mai multora dintre activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-l) şi n^1);------------Pct. 14 al alin. (1) al art. 7 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.14^1. instrumente financiare: a) valori mobiliare; b) instrumente ale pieţei monetare; c) titluri de participare la organismele de plasament colectiv; d) optiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi orice alte contracte derivate în legătură cu valori mobiliare, valute, rate ale dobânzii sau rentabilitatii ori alte instrumente derivate, indici financiari sau indicatori financiari, care pot fi decontate fizic ori în fonduri băneşti; e) optiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi decontate în fonduri băneşti la cererea uneia dintre părţi (altfel decât în caz de neplata sau de alt incident care conduce la reziliere); f) optiuni, contracte futures, swap-uri şi alte contracte derivate în legătură cu mărfuri şi care pot fi decontate fizic, cu condiţia să fie tranzacţionate pe o piaţa reglementată şi/sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare; g) optiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward şi orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri, care pot fi decontate fizic, neincluse în categoria celor de la lit. f) şi neavând scopuri comerciale, care au caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ţinându-se seama, printre altele, dacă sunt compensate şi decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau sunt subiect al apelurilor în marja în mod regulat; h) instrumente derivate pentru transferul riscului de credit; i) contracte financiare pentru diferenţe; j) optiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii s orice alte contracte derivate în legătură cu variabile climatice, navlu, aprobări pentru emisii de substanţe sau rate ale inflaţiei ori alţi indicatori economici oficiali, care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi astfel decontate la cererea uneia dintre părţi (altfel decât în caz de neplata sau de alt incident care conduce la reziliere), precum şi orice alte contracte derivate în legătură cu active, drepturi, obligaţii, indici sau indicatori, neincluse în prezenta definiţie, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ţinându-se seama, printre altele, dacă sunt tranzacţionate pe o piaţa reglementată sau în cadrul sistemelor alternative de tranzactionare şi sunt compensate şi decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau fac obiectul unor apeluri în marja în mod regulat.-------------Pct. 14^1 al alin. (1) al art. 7 a fost introdus de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007.15. legături strânse - situaţia în care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate între ele în oricare dintre următoarele modalităţi: a) printr-o participaţie reprezentând deţinerea, directa sau prin intermediul controlului, a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi; b) prin control; c) prin faptul ca ambele sau toate aceste persoane sunt legate în mod durabil de una şi aceeaşi terta persoana prin control.--------------Pct. 16 al alin. (1) al art. 7 a fost abrogat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.17. participaţie calificată - o participaţie directa sau indirecta într-o entitate, care reprezintă 10% sau mai mult din capitalul ori din drepturile de vot ale entităţii sau care face posibila exercitarea unei influente semnificative asupra administrării entităţii respective;18. public - orice persoană fizica, persoana juridică sau entitate fără personalitate juridică, ce nu are cunoştinţele şi experienţa necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a plasamentelor efectuate. Nu intră în această categorie: statul autorităţile administraţiei publice centrale, regionale şi locale, agenţiile guvernamentale, băncile centrale, instituţiile de credit, instituţiile financiare, alte instituţii similare şi orice altă persoană considerată investitor calificat, în înţelesul legislaţiei privind piaţa de capital;19. societate-mama - o entitate care se afla în oricare din următoarele situaţii; a) are majoritatea drepturilor de vot într-o alta entitate (o filiala); b) are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de conducere, administrare sau de supraveghere ale altei entităţi (o filiala) şi este în acelaşi timp acţionar/asociat sau membru al acelei entităţi; c) are dreptul de a exercita o influenţa dominantă asupra unei entităţi (o filiala) al carei acţionar/asociat sau membru este, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate sau a unor prevederi din actul constitutiv al entităţii, în cazul în care legislaţia aplicabilă filialei îi permite acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau prevederi; d) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi majoritatea membrilor organelor de conducere, administrare sau de supraveghere ale acelei filiale, aflaţi în funcţie în exerciţiul financiar în curs, în exerciţiul financiar anterior şi până la data la care sunt întocmite situaţiile financiare anuale consolidate, au fost numiţi numai ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot; aceasta prevedere nu se aplică în situaţia în care o alta entitate are faţă de filiala drepturile prevăzute la lit. a), b) sau c); e) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi controlează singura, în baza unui acord încheiat cu alţi acţionari/asociaţi sau membri ai acelei entităţi (o filiala), majoritatea drepturilor de vot în acea filiala; f) are dreptul de a exercita sau exercita în fapt o influenţa dominantă sau un control asupra altei entităţi (o filiala); g) societatea-mama împreună cu o alta entitate (o filiala) sunt conduse pe o baza unica de către societatea-mama;20. societate de administrare a investiţiilor - o societate de administrare a investiţiilor în sensul Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi o societate de administrare a investiţiilor dintr-un stat terţ, care ar necesita o autorizaţie în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, dacă ar avea sediul principal pe teritoriul României;21. societate financiară holding - o instituţie financiară ale carei filiale sunt fie exclusiv, fie în principal, instituţii de credit ori instituţii financiare, iar cel puţin una dintre filiale este instituţie de credit, şi fără a se lua în considerare calitatea sa de societate financiară holding mixtă în înţelesul Ordonanţei de urgenta nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare, a societăţilor de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar;22. societate financiară holding-mama la nivelul Uniunii Europene - o societate financiară holding-mama la nivelul unui stat membru care nu este o filiala a unei instituţii de credit autorizate în oricare dintre statele membre sau o filiala a unei societăţi financiare holding înfiinţate în oricare dintre statele membre;23. societate financiară holding-mama la nivelul unul stat membru - o societate financiară holding înfiinţată într-un stat membru, care nu este ea însăşi o filiala a unei instituţii de credit autorizate în acelaşi stat membru sau o filiala a unei societăţi financiare holding înfiinţate în acelaşi stat membru;24. societate financiară holding-mama la nivelul României - o societate financiară holding înfiinţată în România, care corespunde definiţiei prevăzute la pct. 23;25. societate holding cu activitate mixtă - o societate-mama, alta decât o societate financiară holding, o instituţie de credit sau o societate financiară holding mixtă în înţelesul Ordonanţei de urgenta nr. 98/2006, ale carei filiale includ cel puţin o instituţie de credit;26. societate prestatoare de servicii auxiliare - o entitate a carei activitate principala consta în deţinerea sau administrarea de bunuri imobile, în furnizarea de servicii de procesare de date sau orice alta activitate similară, care este auxiliara activităţii principale a uneia sau mai multor instituţii de credit;27. stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum şi un stat aparţinând Spaţiului Economic European;28. stat membru de origine - statul membru în care instituţia de credit a fost autorizata;29. stat membru gazda - statul membru în care instituţia de credit are deschisă o sucursala sau în care prestează servicii în mod direct;30. stat terţ - orice stat care nu este stat membru;31. sucursala - orice unitate operaţională dependenta din punct de vedere juridic de o instituţie de credit sau de o instituţie financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile acesteia. (2) În scopul aplicării dispoziţiilor cuprinse în Capitolul II al Titlului III, Partea I, termenii de mai jos semnifica după cum urmează: a) filiala - o entitate care este o filiala în sensul prevederilor de la alin. (1) pct. 19 lit. a) - e), precum şi orice entitate asupra căreia, în opinia autorităţii competente, o societate-mama exercita efectiv o influenţa dominantă; b) societate-mama - o societate-mama în sensul prevederilor de la alin. (1) pct. 19 lit. a) - e), precum şi orice entitate care, în opinia autorităţii competente, exercita efectiv o influenţa dominantă asupra altei entităţi. (3) În scopul aplicării dispoziţiilor cuprinse în Titlul III, Partea I, participaţie înseamnă fie deţinerea unor drepturi în capitalul unei entităţi, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături durabile cu acea entitate, sunt destinate să contribuie la activităţile acesteia, fie deţinerea, în mod direct sau indirect, a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi. (4) În scopul aplicării dispoziţiilor alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) lit. a), toate filialele unei societăţi-mama, care la rândul sau este o filiala a altei societăţi-mama, sunt considerate filiale ale celei din urma. Articolul 8 (1) În vederea determinării situaţiilor în care o entitate este societate-mama potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 19 lit. a), b) şi d), drepturile de vot şi drepturile de numire sau de revocare din funcţie deţinute de orice filiala a societăţii-mama, precum şi de persoane care acţionează în nume propriu, dar pe contul societăţii-mama sau al unei filiale a acesteia, se adauga drepturilor deţinute de societatea-mama. (2) Din drepturile prevăzute la alin. (1) se exclud următoarele drepturi de vot: a) drepturile deţinute în numele unei persoane, alta decât societatea-mama sau o filiala a acesteia; b) drepturile aferente titlurilor de capital deţinute în garanţie, cu condiţia ca drepturile respective să fie exercitate în conformitate cu instrucţiunile primite, sau ca deţinerea titlurilor sa reprezinte pentru persoana care le deţine o operaţiune curenta în cadrul activităţii sale de creditare, cu condiţia ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul persoanei care furnizează garanţia. (3) În vederea determinării situaţiilor în care o entitate este societate-mama potrivit prevederilor art. 7 pct. 19 lit. a) şi d), din totalul drepturilor de vot aferente titlurilor de capital deţinute de acţionarii/asociaţii sau membrii într-o filiala se exclud drepturile de vot deţinute de filiala însăşi, de o filiala a acesteia sau de o persoană care acţionează în nume propriu, dar pe contul acestor filiale.-----------Art. 9 a fost abrogat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Capitolul II Cerinţe minime de acces şi de desfăşurare a activităţii Secţiunea 1 Cerinţe minime de acces la activitate1.1 Necesitatea obţinerii unei autorizaţii şi condiţii minime de autorizare Articolul 10 (1) În vederea desfăşurării activităţii în România, fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de o autorizaţie potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor din prezenta secţiune, Banca Naţionala a României stabileşte prin reglementări şi notifica Comisiei Europene condiţiile în care poate acorda autorizaţie şi documentaţia care trebuie să însoţească cererea pentru obţinerea autorizaţiei. Articolul 11Banca Naţionala a României nu poate acorda autorizaţie unei instituţii de credit, dacă aceasta nu dispune de fonduri proprii distincte sau de un nivel al capitalului iniţial cel puţin egal cu nivelul minim stabilit prin reglementări, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro. Articolul 12 (1) La constituirea unei instituţii de credit, persoană juridică română, capitalul iniţial este reprezentat de capitalul social, cu excepţia cazurilor în care instituţia de credit care se constituie este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare ori dintr-un proces de transformare conform secţiunii a 2-a a cap. VII - Transformarea unei alte entităţi în instituţie de credit.-----------Alin. (1) al art. 12 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. (2) Capitalul social al unei instituţii de credit, persoana juridică română, trebuie vărsat integral şi în numerar la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării acestuia, aporturile în natura nefiind permise. Acţiunile/părţile sociale ale unei instituţii de credit, persoana juridică română, pot fi numai nominative. În actele lor constitutive, instituţiile de credit, persoane juridice române, nu vor putea stabili excepţii de la principiul potrivit căruia o acţiune da dreptul la un singur vot. (3) La constituire, aporturile la capitalul social trebuie să fie vărsate într-un cont deschis la o instituţie de credit. Acest cont este blocat până la înmatricularea instituţiei de credit, persoana juridică română, în registrul comerţului. Articolul 13Persoanele cărora le sunt încredinţate responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a instituţiei de credit, în calitate de administratori, directori, respectiv membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la cap. I din titlul II partea I.-------------Art. 13 a fost modificat de pct. 4 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 14 (1) Sediul social şi, după caz, sediul real, al instituţiei de credit, persoana juridică română, trebuie să fie situate pe teritoriul României. Sediul real reprezintă locaţia în care se situează centrul de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, în cazul în care acesta nu este situat la sediul social. (2) Instituţia de credit - trebuie să desfăşoare efectiv şi cu preponderenta pe teritoriul României activitatea pentru care a fost autorizata. Articolul 15 (1) În vederea autorizării unei instituţii de credit, persoana juridică română, Banca Naţionala a României trebuie să fie informată cu privire la identitatea acţionarilor sau a membrilor, persoane fizice sau juridice, care urmează sa deţină direct sau indirect participatii calificate la instituţia de credit, şi cu privire la valoarea acestor participatii. Banca Naţionala a României acorda autorizaţie numai dacă este încredinţată ca, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sanatos al instituţiei de credit, calitatea persoanelor respective este adecvată.(1^1) La evaluarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se au în vedere prevederile art. 25 alin. (2), art. 26 alin. (1) şi (4) şi cele ale art. 26^2.-----------Alin. (1^1) al art. 15 a fost introdus de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. (2) Dacă între instituţia de credit, persoana juridică română, şi alte persoane fizice sau juridice exista legături strânse, Banca Naţionala a României acorda autorizaţie numai dacă aceste legături ori dispoziţiile legale, măsurile de natura administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituţia de credit are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea dispoziţiilor sau măsurilor respective nu împiedica exercitarea eficienta a funcţiilor sale de supraveghere. Articolul 16În aplicarea prevederilor art. 15 alin. (1), modalitatea de determinare a drepturilor de vot se stabileşte de Banca Naţională a României prin reglementări, cu respectarea prevederilor referitoare la obligaţiile de transparenţă a informaţiilor privind emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.-----------Art. 16 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 17Orice cerere de autorizare a unei instituţii de credit trebuie să fie însoţită de un plan de activitate, care să cuprindă cel puţin tipurile de activităţi propuse a fi desfăşurate şi structura organizatorică a instituţiei de credit, şi din care să rezulte capacitatea acesteia de a-şi realiza obiectivele propuse în condiţii compatibile cu regulile unei practici bancare prudente şi sanatoase, prin adecvarea cadrului de conducere, a procedurilor, a mecanismelor interne şi a structurii capitalului la tipul, volumul şi complexitatea activităţilor pe care îşi propune să le desfăşoare.1.2 Activităţile permise instituţiilor de credit Articolul 18 (1) Instituţiile de credit pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi: a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile; b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare; c) leasing financiar; d) servicii de plată aşa cum sunt definite la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009privind serviciile de plată;-----------Litera d) a alin. (1) al art. 18 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. e) emiterea şi administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii şi bilete la ordin, în măsura în care nu se încadrează la lit. d);-----------Litera e) a alin. (1) al art. 18 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente; g) tranzactionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit;2. valuta;3. contracte futures şi options financiare;4. instrumente având la baza cursul de schimb şi rata dobânzii;5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile; h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni; i) servicii de consultanţa cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţa; j) administrare de portofolii şi consultanţa legată de aceasta; k) custodie şi administrare de instrumente financiare; l) intermediere pe piaţa interbancara; m) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării; n) închiriere de casete de siguranţă;n^1) emitere de monedă electronică*);-----------Litera n^1) a alin. (1) al art. 18 a fost introdusă de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.-----------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Conform literei c) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, referirile la litera n^1) din cuprinsul art. IV intră în vigoare la data de 30 aprilie 2011.Art. IV din ordonanţa de urgenţă menţionată mai sus modifică litera f) a art. 2 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, astfel:"f) prin instituţie financiară se înţelege orice entitate, cu sau fără personalitate juridică, alta decât instituţia de credit, care desfăşoară una ori mai multe dintre activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-l), n) şi n^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv furnizorii de servicii poştale care prestează servicii de plată şi entităţile specializate care desfăşoară activităţi de schimb valutar. Intră în această categorie şi:" o) operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea; p) dobândirea de participatii la capitalul altor entităţi; r) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele activităţi, dacă este cazul. (2) Sfera activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. g)-k) acoperă toate serviciile de investiţii financiare prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 6, atunci când acestea au ca obiect instrumentele financiare prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 14^1.-------------Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de pct. 5 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (3) Dispoziţiile alin. (1) se interpretează şi se aplică astfel încât activităţile enumerate la alin. (1) sa acopere orice operaţiuni, tranzacţii, produse şi servicii care se înscriu în sfera acestor activităţi sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activităţi. (4) Activităţile care, potrivit unor legi speciale, sunt supuse unor autorizari, aprobări sau avize specifice, pot fi desfăşurate de instituţia de credit numai după obţinerea acestora. Articolul 19 (1) Activitatea de acordare de credite ipotecare finanţate prin emisiune de obligaţiuni ipotecare poate fi desfăşurata cu respectarea legislaţiei speciale în materie. (2) Activitatea de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ poate fi desfăşurata cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Titlul III al Părţii a II-a. Articolul 20 (1) Instituţiile de credit pot desfăşura şi alte activităţi, permise potrivit autorizaţiei acordate de Banca Naţionala a României, după cum urmează: a) operaţiuni ne-financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor entităţi din cadrul grupului din care face parte instituţia de credit; b) operaţiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile şi/sau imobile aflate în proprietatea acestora, dar neafectate desfăşurării activităţilor financiare; c) prestarea de servicii clientelei proprii care, deşi nu sunt conexe activităţii desfăşurate, reprezintă o prelungire a operaţiunilor bancare. (2) Activităţile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie compatibile cu cerinţele activităţii bancare, în special cu cele referitoare la menţinerea bunei reputatii a instituţiei de credit şi protejarea intereselor deponenţilor. (3) Nivelul total al veniturilor obţinute din activităţile prevăzute la alin. (1), nu poate depăşi 10% din veniturile obţinute de o instituţie de credit din activităţile prevăzute la art. 18. Articolul 21În afară de operaţiunile prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. b), instituţiile de credit se pot angaja în operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile dacă:-----------Partea introductivă a art. 21 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. a) operaţiunile sunt necesare desfăşurării în condiţii adecvate a activităţilor pentru care instituţia de credit a fost autorizata, şi în măsura în care bunurile respective sunt necesare în acest scop; b) operaţiunile au ca obiect bunuri mobile şi imobile destinate perfecţionării pregătirii profesionale a salariaţilor, organizării unor spaţii de odihnă şi recreare sau asigurării de locuinţe pentru salariaţi şi familiile acestora; c) operaţiunile au ca obiect bunuri mobile şi imobile dobândite în urma executării creanţelor, cu respectarea, în privinţa operaţiunilor de închiriere a unor asemenea bunuri, a prevederilor art. 20 alin. (2) şi (3). Articolul 22 (1) Instituţiile de credit nu pot desfăşura alte activităţi în afară celor permise potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Instituţiile de credit nu se pot angaja în operaţiuni cum ar fi: a) gajarea propriilor acţiuni pe contul datoriilor băncii; b) acordarea de credite garantate cu acţiuni, alte titluri de capital sau cu obligaţiuni emise de instituţia de credit însăşi sau de o alta entitate aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit; c) atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri sau alte valori, de la public, când instituţia de credit se afla în stare de insolventa. Secţiunea a 2-a Condiţii minime de desfăşurare a activităţii2.1 Cerinţe de capital şi de administrare a riscului Articolul 23 (1) Fondurile proprii ale unei instituţii de credit nu trebuie să scada sub nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut pentru autorizare. (2) Dacă nivelul fondurilor proprii se reduce sub nivelul minim prevăzut la alin. (1), Banca Naţionala a României poate, dacă circumstanţele o justifica, sa acorde instituţiei de credit o perioadă limitată în care aceasta fie sa remedieze aceasta situaţie, fie să-şi înceteze activitatea. Articolul 24*) (1) Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de un cadru formal de administrare a activităţii riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, procese eficace de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă, mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase şi politici şi practici de remunerare care să promoveze şi să fie în concordanţă cu o administrare sănătoasă şi eficace a riscurilor. (2) Cadrul de administrare, procesele şi mecanismele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea activităţii desfăşurate de instituţia de credit. Principiile, criteriile tehnice şi alte cerinţe care trebuie avute în vedere se stabilesc prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Mecanismele de control intern trebuie să asigure cel puţin organizarea funcţiilor de administrare a riscurilor, de asigurare a conformităţii şi de audit intern. (3) Banca Naţională a României este abilitată să colecteze informaţii cu privire la numărul persoanelor pe instituţie de credit care se încadrează în categorii de remuneraţie de minimum 1 milion de euro sau echivalent, inclusiv informaţii cu privire la domeniul de activitate în care sunt implicate aceste persoane şi la principalele elemente ale remuneraţiei, incluzând, fără a se limita la: salarii, bonusuri, compensaţii pe termen lung, contribuţii la pensii, şi comunică aceste informaţii Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni. (4) Banca Naţională a României utilizează informaţiile cantitative agregate cu privire la remunerare, defalcate pe domenii de activitate, furnizate de instituţiile de credit potrivit cerinţelor de transparenţă şi de publicare, pentru a determina evoluţia politicilor şi practicilor în materie de remunerare, şi comunică aceste informaţii Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni.-----------Art. 24 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 8^1. Această modificare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010.2.2 Actionariat Articolul 25 (1) Orice achizitor potenţial trebuie să notifice în prealabil, în scris, Băncii Naţionale a României în legătură cu orice achiziţie propusă, cu indicarea valorii participaţiei vizate şi furnizarea informaţiilor relevante la care se face referire în art. 26 alin. (4). (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), condiţiile în care se consideră că mai multe persoane acţionează concertat în calitate de achizitor potenţial se stabilesc prin reglementări emise de Banca Naţională a României. (3) Banca Naţională a României confirmă în scris achizitorului potenţial, de îndată, dar nu mai târziu de două zile lucrătoare, primirea notificării şi, dacă este cazul, primirea ulterioară a oricăror informaţii suplimentare solicitate în condiţiile alin. (5) şi comunică achizitorului potenţial, în fiecare caz, data la care expiră termenul de evaluare. (4) Banca Naţională a României realizează evaluarea prevăzută la art. 26 alin. (1) în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii notificării şi a tuturor documentelor care trebuie transmise acesteia pe baza listei informaţiilor la care se face referire la art. 26 alin. (4). Dacă notificarea nu este însoţită de toate documentele cerute potrivit reglementărilor aplicabile, termenul de evaluare începe să curgă de la data confirmării de către Banca Naţională a României a primirii tuturor documentelor respective. (5) Dacă este necesar, Banca Naţională a României poate solicita în scris, dar nu mai târziu de expirarea a 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin. (4), orice informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, cu indicarea informaţiilor cerute. (6) Achizitorul potenţial trebuie să transmită informaţiile suplimentare solicitate în termen de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii fiind incidente prevederile art. 26 alin. (2). Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naţionale a României de completare sau de clarificare a informaţiilor primite nu mai are ca efect suspendarea termenului de evaluare. (7) Banca Naţională a României poate hotărî prelungirea perioadei de suspendare a termenului, prevăzută la alin. (6), până la 30 de zile lucrătoare, dacă achizitorul potenţial este: a) situat sau reglementat într-un stat terţ; b) o persoană fizică sau juridică ori o altă entitate situată într-un stat membru şi care nu este supusă supravegherii prudenţiale aplicabile instituţiilor de credit, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, societăţilor de asigurări de viaţă, de asigurări generale, pieţei de capital sau intermediarilor în asigurări. (8) Dacă la finalizarea evaluării Banca Naţională a României hotărăşte să se opună achiziţiei propuse, comunică în scris achizitorului potenţial hotărârea sa, în termen de două zile lucrătoare de la data adoptării acesteia şi fără a depăşi termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, indicând şi motivele care au stat la baza hotărârii. La cererea achizitorului potenţial, poate fi făcută publică o motivaţie corespunzătoare a hotărârii. (9) Dacă până la expirarea termenului de evaluare Banca Naţională a României nu se opune în scris achiziţiei propuse, aceasta se consideră aprobată. (10) În cazul aprobării achiziţiei propuse, Banca Naţională a României poate stabili un termen maxim pentru finalizarea acesteia şi poate prelungi acest termen dacă este necesar.-----------Art. 25 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 26 (1) La examinarea notificării prevăzute la art. 25 alin. (1) şi a informaţiilor suplimentare prevăzute la art. 25 alin. (5), în vederea asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de credit vizate de achiziţia propusă şi luând în considerare posibila influenţă a achizitorului potenţial asupra instituţiei de credit, Banca Naţională a României evaluează în ce măsură calitatea achizitorului potenţial este adecvată, precum şi soliditatea financiară a acestuia în raport cu achiziţia propusă, pe baza următoarelor criterii îndeplinite cumulativ: a) reputaţia achizitorului potenţial, respectiv integritatea şi competenţa profesională a acestuia; b) reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va exercita responsabilităţi de administrare şi/sau de conducere a instituţiei de credit, ca rezultat al achiziţiei propuse; c) soliditatea financiară a achizitorului potenţial, în special în raport cu tipul de activitate desfăşurată în prezent şi cu cea preconizată a fi desfăşurată de instituţia de credit vizată de achiziţia propusă; d) capacitatea instituţiei de credit de a respecta cerinţele prudenţiale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia şi, după caz, prevăzute de alte acte normative aplicabile, în special de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, şi de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv reglementările emise în aplicarea acestora, precum şi de a se conforma permanent acestor cerinţe şi, în special, cerinţei ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, realizarea schimbului eficient de informaţii între autorităţile competente şi împărţirea responsabilităţilor între aceste autorităţi; e) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că, în ceea ce priveşte achiziţia propusă, este sau a fost săvârşită o infracţiune ori o tentativă a infracţiunii de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, în sensul prevederilor art. 2 lit. a), respectiv lit. a^1) din Legea nr. 656/2002pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, sau că achiziţia propusă ar putea creşte un astfel de risc. (2) Banca Naţională a României se poate opune achiziţiei propuse numai dacă există motive rezonabile în acest sens, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), sau dacă informaţiile furnizate de achizitorul potenţial sunt incomplete. (3) Banca Naţională a României nu poate impune nicio condiţie prealabilă privind nivelul participaţiei care trebuie să fie achiziţionată şi nici nu poate evalua achiziţia propusă pe criteriul necesităţilor economice ale pieţei. (4) Banca Naţională a României face publică o listă cuprinzând informaţiile necesare pentru realizarea evaluării, care trebuie să îi fie furnizate la momentul notificării prevăzute la art. 25 alin. (1). Informaţiile solicitate trebuie să fie proporţionale şi adaptate la natura achizitorului potenţial şi a achiziţiei propuse şi să prezinte relevanţă din perspectiva unei evaluări prudenţiale. (5) Criteriile prevăzute la alin. (1), lista de informaţii prevăzută la alin. (4) pentru realizarea evaluării şi documentaţia aferentă se detaliază de Banca Naţională a României prin reglementări. (6) Fără a aduce atingere prevederilor art. 25 alin. (3)-(7), în cazul în care Banca Naţională a României este notificată în legătură cu două sau mai multe intenţii de achiziţie a unor participaţii calificate sau de majorare a unor astfel de participaţii în aceeaşi instituţie de credit, aceasta asigură tratament nediscriminatoriu tuturor achizitorilor potenţiali.-----------Art. 26 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 26^1 (1) În realizarea evaluării prevăzute la art. 26 alin. (1), Banca Naţională a României colaborează prin consultare reciprocă în toate privinţele cu alte autorităţi de supraveghere naţionale sau din alte state membre implicate, în cazurile în care achizitorul potenţial este: a) o instituţie de credit, o societate de asigurări de viaţă, o societate de asigurări generale, o societate de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a investiţiilor, autorizată într-un alt stat membru ori în alt sector al sistemului financiar; b) societatea-mamă a unei entităţi din categoria celor prevăzute la lit. a) care sunt autorizate într-un alt stat membru sau în alt sector al sistemului financiar; c) o persoană fizică sau juridică ce controlează o entitate din categoria celor prevăzute la lit. a) care sunt autorizate într-un alt stat membru sau în alt sector al sistemului financiar. (2) În sensul prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României asigură, fără întârziere, schimbul de informaţii care sunt esenţiale şi relevante pentru realizarea evaluării cu autorităţile de supraveghere implicate. În calitate de autoritate competentă a instituţiei de credit vizate de achiziţia propusă, Banca Naţională a României ia în considerare toate informaţiile esenţiale furnizate de autorităţile de supraveghere în cauză şi poate solicita acestora toate informaţiile pe care le consideră relevante pentru realizarea evaluării. Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la achiziţia propusă trebuie să indice orice opinie sau rezervă exprimată de autoritatea competentă a achizitorului potenţial.-----------Art. 26^1 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 26^2 (1) În cazurile în care achizitorul potenţial este o entitate reglementată dintr-un stat terţ, Banca Naţională a României poate colabora cu autoritatea de supraveghere implicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) cadrul de supraveghere din statul terţ poate fi considerat echivalent de către Banca Naţională a României; b) nu există legi, reglementări sau măsuri de natură administrativă din statul terţ care să împiedice schimbul de informaţii; c) autoritatea de supraveghere din statul terţ şi-a exprimat disponibilitatea privind încheierea unui acord de colaborare cu Banca Naţională a României pentru asigurarea schimbului de informaţii. (2) Entitate reglementată reprezintă o entitate reglementată în sensul art. 2 alin. (1) pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, precum şi orice entitate similară dintr-un stat terţ.-----------Art. 26^2 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 27Orice persoană fizică sau juridică ce a decis să cedeze, direct ori indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de credit, persoană juridică română, sau să îşi reducă participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor sale de vot ori a deţinerii la capitalul social să se situeze sub nivelurile de 20%, o treime ori de 50% sau astfel încât instituţia de credit în cauză să înceteze să mai fie o filială a persoanei în cauză trebuie să notifice în prealabil, în scris, Banca Naţională a României în legătură cu această decizie, conform reglementărilor emise în acest sens.-----------Art. 27 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 28În aplicarea prevederilor art. 25 şi 27, pentru calculul drepturilor de vot se au în vedere reglementările emise de Banca Naţională a României în temeiul art. 16.-----------Art. 28 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 29 (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, trebuie să informeze Banca Naţionala a României, de îndată ce iau cunoştinţa de orice dobândire sau înstrăinare a participatiilor în capitalul lor care depăşeşte nivelurile prevăzute la art. 25 alin. (1) şi (2), respectiv se situează sub nivelurile prevăzute la art. 27. (2) Cel puţin o dată pe an, instituţiile de credit, persoane juridice române, trebuie să comunice Băncii Naţionale a României identitatea persoanelor care deţin participatii calificate şi nivelul acestora, conform informaţiilor de care dispun.-----------Art. 30 a fost abrogat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 31 (1) Banca Naţională a României nu poate stabili prin reglementări cerinţe mai stricte decât cele prevăzute în prezenta subsecţiune pentru efectuarea notificării şi pentru evaluarea achiziţiilor directe sau indirecte de participaţii calificate la o instituţie de credit, persoană juridică română.-----------Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. (2) Banca Naţionala a României asigura urmărirea respectării în mod permanent a cerinţelor la care se face referire în prezenta subsecţiune, putând solicita în acest sens orice informaţii pe care le considera necesare şi poate dispune măsuri corespunzătoare, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, în cazul în care aceste cerinţe nu sunt respectate. Capitolul III Autorizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române Secţiunea 1 Procedura de autorizare şi motive de respingere a cererii Articolul 32 (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţionala a României. (2) Instituţiile de credit, persoane juridice române, se constituie în forma juridică prevăzută pentru fiecare dintre categoriile de instituţii de credit reglementate în Partea a II-a. Ele nu se pot constitui prin subscripţie publică. (3) Banca Naţionala a României acorda autorizaţie unei instituţii de credit, persoane juridice române, numai dacă este încredinţată ca instituţia de credit poate asigura desfăşurarea unei activităţi în condiţii de siguranţă şi de respectare a cerinţelor unei administrări prudente şi sanatoase, care să asigure protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori şi buna funcţionare a sistemului bancar, sens în care trebuie să fie respectate dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia. Articolul 33 (1) Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la o cerere de autorizare a unei instituţii de credit, în sensul acordării aprobării de constituire a instituţiei de credit sau al respingerii cererii, în termen de 4 luni de la data primirii cererii de autorizare însoţite de documentaţia stabilită potrivit prevederilor art. 10 alin. (2). (2) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, Banca Naţională a României comunică titularului, dacă este cazul, documentele care nu au fost prezentate conform alin. (1), în vederea depunerii de îndată a acestora. (3) Banca Naţională a României poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de trecerea a 3 luni de la primirea cererii de autorizare, orice informaţii sau documente suplimentare, dacă cele prezentate nu sunt suficiente ori relevante pentru realizarea evaluării sau dacă documentaţia prezintă alte deficienţe. (4) Titularul cererii are la dispoziţie un termen de o lună de la data comunicării solicitării formulate potrivit alin. (3), pentru prezentarea informaţiilor şi/sau a documentelor cerute, respectiv pentru remedierea deficienţelor constatate, perioadă pe parcursul căreia termenul de 4 luni prevăzut la alin. (1) se suspendă. Titularul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de autorizare. (5) Dacă Banca Naţională a României hotărăşte acordarea aprobării de constituire, pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, instituţia de credit trebuie ca în cel mult două luni de la data comunicării hotărârii Băncii Naţionale a României să îi prezinte acesteia documentele care atestă constituirea legală a instituţiei de credit, conform dispoziţiilor aplicabile şi proiectului prezentat. (6) Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la acordarea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la alin. (5).-----------Alin. (6) al art. 33 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. (7) Banca Naţională a României poate solicita în scris orice informaţii şi documente suplimentare necesare evaluării şi/sau, după caz, remedierea altor deficienţe constatate, în termen de o lună de la data primirii documentaţiei prevăzute la alin. (5), iar titularul are la dispoziţie un termen de o lună de la data comunicării solicitării pentru prezentarea acestora. Titularul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi documente considerate relevante, dar acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului prevăzut la alin. (6). (8) Informaţiile şi documentele prezentate cu depăşirea termenelor prevăzute pentru depunerea acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare şi se restituie titularului cererii. (9) În oricare dintre etapele procesului de autorizare prevăzute la alin. (1) şi (6), Banca Naţională a României comunică în scris titularului cererii hotărârea sa, indicând şi motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii de autorizare.-----------Art. 33 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 34În procesul de analiza a unei cereri de autorizare, Banca Naţionala a României poate solicita orice informaţie şi documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente pentru evaluarea respectării condiţiilor prevăzute pentru acordarea autorizaţiei. Articolul 35 (1) Autorizaţia acordată este valabilă pe o perioadă nedeterminată şi nu poate fi transferata unei alte entităţi. (2) Instituţiile de credit autorizate sunt înregistrate în registrul ţinut de Banca Naţionala a României conform prevederilor art. 417. Articolul 36Banca Naţională a României notifică Comisiei Europene orice autorizaţie acordată pentru ca denumirea instituţiei de credit să fie inclusă în lista instituţiilor de credit întocmită şi actualizată de Comisia Europeană, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.------------Art. 36 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 37 (1) Înainte de a autoriza o instituţie de credit, persoana juridică română, Banca Naţionala a României se consulta cu autorităţile competente ale unui alt stat membru implicat, dacă: a) instituţia de credit, persoana juridică română, este o filiala a unei instituţii de credit autorizate în statul membru respectiv; b) instituţia de credit, persoana juridică română, este o filiala a societăţii-mama a unei instituţii de credit autorizate în statul membru respectiv; c) instituţia de credit, persoana juridică română, este controlată de aceleaşi persoane care controlează o instituţie de credit autorizata în statul membru respectiv. (2) Înainte de a autoriza o instituţie de credit, persoana juridică română, Banca Naţionala a României se consulta cu Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare sau cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv cu autoritatea responsabilă cu supravegherea societăţilor de asigurare sau a firmelor de investiţii dintr-un alt stat membru implicat, dacă: a) instituţia de credit, persoana juridică română, este o filiala a unei societăţi de asigurare, a unei societăţi de servicii de investiţii financiare sau a unei firme de investiţii autorizate într-un alt stat membru; b) instituţia de credit, persoana juridică română, este o filiala a societăţii-mama a unei societăţi de asigurare, a unei societăţi de servicii de investiţii financiare sau a unei firme de investiţii autorizate într-un alt stat membru; c) instituţia de credit, persoana juridică română, este controlată de aceeaşi persoana care controlează o societate de asigurare, o societate de servicii de investiţii financiare sau o firma de investiţii autorizata într-un alt stat membru. (3) Autorităţile prevăzute la alin. (1) ti (2) trebuie să fie consultate în mod special în contextul evaluării calităţii acţionarilor/membrilor instituţiei de credit, persoana juridică română, şi al reputaţiei şi experienţei persoanelor implicate în administrarea şi/sau conducerea unei alte entităţi din cadrul aceluiaşi grup, cărora urmează sa li se încredinţeze responsabilităţi în administrarea şi/sau conducerea instituţiei de credit, persoana juridică română. În acest sens, se asigura schimbul de informaţii care sunt relevante pentru acordarea autorizaţiei, dar şi pentru evaluarea pe baza continua a îndeplinirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii.-------------Alin. (3) al art. 37 a fost modificat de pct. 6 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (4) În scopul evaluării calităţii persoanelor şi entităţilor implicate sau având legătură cu proiectul de autorizare prezentat, la cererea Băncii Naţionale a României, Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor furnizează acesteia informaţii cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, referitoare la persoanele sau entităţile în cauză.-----------Alin. (4) al art. 37 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 10^1. Articolul 38 (1) Banca Naţionala a României respinge o cerere de autorizare, dacă: a) documentaţia prezentată este incompletă ori nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi/sau informaţiile furnizate nu prezintă relevanţă ori sunt insuficiente pentru evaluarea respectării condiţiilor prevăzute pentru acordarea autorizaţiei;-----------Litera a) a alin. (1) al art. 38 a fost modificată de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. b) instituţia de credit nu dispune de fonduri proprii separate sau capitalul iniţial se situează sub nivelul minim stabilit de Banca Naţionala a României; c) forma juridică este alta decât cea prevăzută pentru categoria instituţiei de credit care se intenţionează a fi constituită; d) din evaluarea planului de activitate prezentat rezultă ca instituţia de credit nu poate asigură realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările aplicabile; e) Banca Naţionala a României nu este satisfacuta de calitatea persoanelor care asigura administrarea şi/sau conducerea instituţiei de credit, întrucât reputaţia sau experienţa profesională a acestora nu este adecvată naturii, volumului şi complexităţii activităţii instituţiei de credit sau nu corespunde necesităţii asigurării unui management prudent şi sanatos;-------------Litera e) a alin. (1) al art. 38 a fost modificată de pct. 7 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. f) calitatea acţionarilor/membrilor instituţiei de credit nu corespunde cerinţelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în aplicarea acesteia.-----------Litera f) a alin. (1) al art. 38 a fost modificată de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. g) legăturile strânse dintre instituţia de credit şi alte persoane fizice sau juridice ori dispoziţiile legale, măsurile de natura administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituţia de credit are legături strânse sau dificultăţi în aplicarea acestor dispoziţii sau măsuri sunt de natura sa împiedice exercitarea eficienta a supravegherii prudentiale; h) înainte de obţinerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice cu privire la funcţionarea instituţiei de credit; i) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute de lege sau de reglementările emise în aplicarea acesteia. (2) Necesităţile economice ale pieţei nu pot constitui, în nici o situaţie, un criteriu de evaluare a unei cereri de autorizare sau un motiv de respingere a acesteia. Secţiunea a 2-a Retragerea autorizaţiei Articolul 39Banca Naţionala a României poate retrage autorizaţia acordată unei instituţii de credit în următoarele situaţii: a) instituţia de credit nu şi-a început activitatea pentru care a fost autorizata în termen de 1 an de la data acordării autorizaţiei sau a încetat sa mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni; b) autorizaţia a fost obţinută pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal; c) instituţia de credit nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei; d) instituţia de credit nu mai poseda suficiente fonduri proprii sau exista elemente care conduc la concluzia ca într-un termen scurt instituţia de credit nu îşi va mai putea îndeplini obligaţiile faţă de deponenţi sau alţi creditori şi, în special, nu mai poate garanta siguranţa fondurilor/instrumentelor financiare care i-au fost încredinţate; e) ca sancţiune potrivit prevederilor art. 229 alin. (1) lit. e). Articolul 40 (1) Acţionarii sau membrii instituţiei de credit pot renunţa la autorizaţie, hotărând dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit. (2) Lichidarea la iniţiativa acţionarilor sau a membrilor este permisă numai în cazul în care instituţia de credit nu se afla în vreuna din situaţiile de insolventa prevăzute de lege pentru declanşarea falimentului. (3) Instituţia de credit va comunică Băncii Naţionale a României hotărârea adunării generale a acţionarilor, respectiv, a membrilor privind dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit, însoţită cel puţin de un plan de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanţelor deponenţilor şi ale altor creditori. (4) Pe baza evaluării planului de lichidare, Banca Naţională a României aprobă dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), confirmând, în acest sens, încetarea valabilităţii autorizaţiei.-----------Alin. (4) al art. 40 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 41 (1) Autorizaţia unei instituţii de credit îşi încetează de drept valabilitatea în următoarele situaţii: a) a avut loc o fuziune sau o divizare a instituţiei de credit în urma căreia aceasta îşi încetează existenta; b) a avut loc o transformare a instituţiei de credit în alta categorie de instituţie de credit; c) s-a pronunţat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului instituţiei de credit. (2) Încetarea valabilităţii autorizaţiei unei instituţii de credit, atât în situaţiile prevăzute la alin. (1), cat şi în situaţia prevăzută la art. 40, se publică de către Banca Naţionala a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin două cotidiene de circulaţie naţionala. Articolul 42 (1) Hotărârea Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei se comunică în scris instituţiei de credit, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin în doua cotidiene de circulaţie naţionala. (2) Hotărârea de retragere a autorizaţiei produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârea respectiva. Articolul 43Retragerea autorizaţiei unei instituţii de credit şi, după caz, încetarea valabilităţii acesteia se notifica de îndată Comisiei Europene şi, potrivit art. 88 şi art. 259, autorităţilor competente din statele membre gazda. Articolul 44 (1) Ca urmare a retragerii autorizaţiei, dacă instituţia de credit nu se afla în vreuna dintre situaţiile de insolventa prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004 sau, ca urmare a încetării valabilităţii autorizaţiei instituţiei de credit, în situaţia prevăzută la art. 40 alin. (1), aceasta intră în lichidare, dispoziţiile cuprinse în secţiunea a 3-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I, referitoare la lichidare fiind aplicabile în consecinţa. (2) De la data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a autorizaţiei, respectiv a încetării valabilităţii autorizaţiei în cazurile prevăzute la art. 40 alin. (1) şi la art. 41 lit. c), instituţia de credit nu poate desfăşura alte activităţi decât cele strict legate de lichidare. Capitolul IV Regimul instituţiilor de credit şi al instituţiilor financiare din alte state membre Secţiunea 1 Instituţiile de credit din alte state membre Articolul 45 (1) Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru pot desfăşura în România activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) - n), prin înfiinţarea de sucursale sau prin furnizarea de servicii în mod direct, dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigura respectarea legislaţiei româneşti adoptate în scopul protejării interesului general. (2) Toate sucursalele înfiinţate pe teritoriul României de către o instituţie de credit cu sediul în alt stat membru sunt considerate o singura sucursala. Articolul 46 (1) Pentru înfiinţarea unei sucursale de către o instituţie de credit dintr-un stat membru nu este necesară obţinerea unei autorizaţii din partea Băncii Naţionale a României şi nici asigurarea unui capital de dotare la nivelul sucursalei. Supravegherea sucursalei se realizează potrivit dispoziţiilor cuprinse în Capitolul III şi V din Titlul III, Partea I. (2) Banca Naţionala a României efectuează înregistrarea în registrul instituţiilor de credit a sucursalelor prevăzute la alin. (1) pe baza notificării prevăzute la art. 48.-----------Art. 47 a fost abrogat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 48 (1) O instituţie de credit autorizata şi supravegheată într-un alt stat membru poate înfiinţa o sucursala în România pe baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de către autoritatea competentă din statul membru de origine. Înainte de începerea activităţii, în termen de 2 luni de la primirea notificării, Banca Naţionala a României comunică instituţiei de credit în cauza, dacă este cazul, lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general, care reglementează condiţii specifice în care anumite activităţi pot fi desfăşurate. (2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoţită de următoarele date şi informaţii: a) un program de activitate al sucursalei, incluzând cel puţin tipurile de activităţi care urmează să fie desfăşurate de aceasta şi structura organizatorică a sucursalei; b) adresa sediului sucursalei de unde pot fi obţinute documente; c) identitatea persoanelor responsabile cu conducerea activităţii sucursalei;-------------Litera c) a alin. (2) al art. 48 a fost modificată de pct. 8 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. d) nivelul fondurilor proprii şi suma cerinţelor de capital ale instituţiei de credit. (3) De la data primirii comunicării Băncii Naţionale a României cu privire la lista actelor normative prevăzute la alin. (1) sau, în lipsa unei comunicări, de la data expirării termenului de 2 luni prevăzut la alin. (1), sucursala poate să înceapă activitatea. (4) Orice intenţie de modificare a informaţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) - c), se notifica în scris Băncii Naţionale a României de către instituţia de credit în cauza, cu cel puţin o luna înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen Banca Naţionala a României comunică instituţiei de credit, dacă este necesar, noile condiţii în care activitatea urmează să fie desfăşurata pe teritoriul României. Articolul 49Furnizarea de servicii în mod direct de către o instituţie de credit autorizata şi supravegheată într-un alt stat membru poate fi realizată pe baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de către autoritatea competentă din statul membru de origine, cuprinzând activităţile pe care instituţia de credit intenţionează să le desfăşoare în România. Articolul 50În scopul exercitării activităţilor specifice, instituţia de credit dintr-un alt stat membru poate utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează şi în statul membru de origine. Dacă exista pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Naţionala a României poate solicita ca denumirea să fie însoţită de o menţiune explicativă. Articolul 51 (1) Sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din alte state membre le sunt aplicabile: a) dispoziţiile privind secretul profesional în domeniul bancar cuprinse în Capitolul II din Titlul II, Partea I; b) dispoziţiile art. 102 alin. (2) privind deschiderea contului curent la Banca Naţionala a României; c) dispoziţiile art. 103 privitoare la elementele de identificare a instituţiei de credit; d) reglementările Băncii Naţionale a României în materia supravegherii lichidităţii instituţiilor de credit; e) reglementările în domeniul statistic şi cel al politicii monetare emise de Banca Naţionala a României. (2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a) se aplică şi instituţiilor de credit din alte state membre care furnizează servicii în mod direct în România. Articolul 52 (1) Sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre publică în limba română documentele contabile ale instituţiei de credit de care aparţin - situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de administrare şi/sau conducere şi, după caz, raportul consolidat, întocmit de organele de administrare şi/sau conducere, opiniile persoanelor responsabile pentru auditarea situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate - întocmite şi auditate conform legislaţiei din statul membru de origine.-------------Alin. (1) al art. 52 a fost modificat de pct. 9 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) Sucursalele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligate sa publice situaţii financiare anuale referitoare la activitatea proprie. Totuşi acestor sucursale li se poate solicita sa publice anumite date şi informaţii legate de activitatea proprie, conform reglementărilor specifice emise în domeniu. Articolul 53 (1) Instituţiile de credit din alte state membre notifica Băncii Naţionale a României deschiderea de reprezentante în România potrivit reglementările emise de aceasta. (2) Reprezentantele sunt obligate să-şi limiteze activitatea la acte de cercetare a pieţei, de reprezentare şi de publicitate şi nu pot efectua nici un fel de activităţi supuse dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. Secţiunea a 2-a Instituţiile financiare din alte state membre Articolul 54 (1) Instituţiile financiare cu sediul într-un alt stat membru pot desfăşura în România, activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b) - n), prin înfiinţarea de sucursale sau prin furnizarea de servicii în mod direct, dacă aceste instituţii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituţii de credit, dacă activităţile respective sunt prevăzute în actele lor constitutive şi dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: a) societatea-mama sau societăţile-mama ale instituţiei financiare sunt autorizate ca instituţii de credit în statul membru a cărui legislaţie guvernează statutul instituţiei financiare-filiala; b) activităţile în cauza sunt efectiv desfăşurate pe teritoriul aceluiaşi stat membru; c) societatea-mama sau societăţile-mama ale instituţiei financiare deţin 90% sau mai mult din drepturile de vot ataşate acţiunilor la capitalul social al acesteia; d) societatea-mama sau societăţile-mama ale instituţiei financiare trebuie să îndeplinească cerinţele autorităţii competente din statul membru de origine cu privire la administrarea prudenta a instituţiei financiare-filiala şi trebuie să declare, cu acordul acestei autorităţi, ca garantează în solidar obligaţiile asumate de instituţia financiară-filiala; e) instituţia financiară-filiala este inclusă, în special în ceea ce priveşte activităţile pe care urmează să le desfăşoare în România, în supravegherea pe baza consolidata a societăţii-mama sau, după caz, a fiecărei societăţi-mama, în mod deosebit pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscurilor prevăzute la art. 126, pentru controlul expunerilor mari şi în scopul limitării participatiilor calificate potrivit dispoziţiilor art. 143. (2) Dispoziţiile art. 45 alin. (2), 48 şi 49 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înfiinţării unei sucursale, respectiv al furnizarii de servicii în mod direct în România de către o instituţie financiară dintr-un alt stat membru. Notificarea transmisă Băncii Naţionale a României include în acest caz şi atestarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1). (3) În cazul înfiinţării unei sucursale, prin excepţie de la dispoziţiile art. 48 alin. (2) lit. d), informaţiile care se notifica sunt cele referitoare la nivelul fondurilor proprii ale instituţiei financiare-filiala şi nivelul fondurilor proprii şi al cerinţelor de capital, la nivel consolidat, ale instituţiei de credit, societate-mama. Articolul 55Supravegherea instituţiei financiare-filiala, inclusiv a sucursalei înfiinţate pe teritoriul României, se asigura de către autoritatea competentă din statul membru de origine, în condiţiile prevăzute în Capitolul III şi Capitolul V din Titlul III, Partea I şi cu aplicarea corespunzătoare a secţiunii a 3-a din prezentul capitol. Articolul 56În cazul în care Banca Naţionala a României este informată de către autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la faptul ca o instituţie financiară nu mai îndeplineşte oricare dintre condiţiile prevăzute la art. 54 alin. (1), activităţile desfăşurate în România de respectiva instituţie financiară nu mai beneficiază de regimul prevăzut în prezenta secţiune, intrând sub incidenţa legislaţiei româneşti care reglementează desfăşurarea respectivelor activităţi, dacă este cazul. Articolul 57Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi filialelor dintr-un stat membru ale instituţiilor financiare prevăzute la art. 54.-----------Art. 58 a fost abrogat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Secţiunea a 3-a Competentele Băncii Naţionale a României Articolul 59 (1) Instituţiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursala pe teritoriul României trebuie să raporteze periodic Băncii Naţionale a României, pentru scopuri statistice, date şi informaţii privind activităţile desfăşurate în România, potrivit reglementărilor emise de aceasta. (2) În exercitarea competentelor privind supravegherea lichidităţii şi a celor privind adoptarea măsurilor necesare pentru implementarea politicii monetare, prevăzute la art. 209, Banca Naţionala a României poate solicita ca sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre sa furnizeze aceleaşi informaţii ca şi instituţiile de credit, persoane juridice române, pentru aceste scopuri. Articolul 60 (1) Dacă Banca Naţionala a României constata ca o instituţie de credit din alt stat membru, care are o sucursala sau furnizează servicii în mod direct în România, nu respecta dispoziţiile legale adoptate în România în legătură cu care este competenţa Banca Naţionala a României, aceasta solicita instituţiei de credit în cauza sa ia măsuri de remediere a situaţiei, stabilind şi termenul de remediere a acesteia. (2) Dacă instituţia de credit în cauza nu întreprinde măsurile necesare pentru conformare, Banca Naţionala a României informează în consecinţa autoritatea competentă din statul membru de origine în vederea dispunerii de către aceasta a măsurilor considerate corespunzătoare. (3) Dacă instituţia de credit persista în încălcarea legislaţiei româneşti în vigoare, contrar măsurilor luate de statul membru de origine, comunicate Băncii Naţionale a României, sau datorită faptului ca aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau nu se pot aplica în România, Banca Naţionala a României, după informarea autorităţii competente din statul membru de origine, are dreptul sa dispună măsurile corespunzătoare pentru a preveni sau sanctiona faptele de încălcare a dispoziţiilor legale şi, dacă este cazul, pentru împiedicarea instituţiei de credit în culpa de a iniţia noi tranzacţii pe teritoriul României. Banca Naţionala a României comunică aceste măsuri instituţiei de credit în cauza.-------------Alin. (3) al art. 60 a fost modificat de pct. 10 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 61Dispoziţiile art. 59 şi 60 nu afectează competentele altor autorităţi române de a dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea sau sancţionarea faptelor comise pe teritoriul României, care sunt contrare dispoziţiilor legale în vigoare adoptate în scopul protejării interesului general şi altor dispoziţii de ordine publică, astfel de măsuri putând include interzicerea desfăşurării de către instituţia de credit în culpa a oricăror activităţi viitoare pe teritoriul României. Articolul 62 (1) Orice măsură adoptată conform dispoziţiilor art. 60 sau art. 61 ce implica sancţiuni sau restricţii ale exercitării liberei prestări de servicii trebuie să fie motivată corespunzător şi comunicată instituţiei de credit în cauza. (2) Măsurile dispuse de Banca Naţionala a României potrivit alin. (1) pot fi contestate în condiţiile prevăzute în Capitolul IX din Titlul III, Partea I. Articolul 63 (1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 60, Banca Naţionala a României ia, în cazuri de urgenta, orice măsuri preventive necesare protejării intereselor deponenţilor, investitorilor şi ale altor persoane care beneficiază de serviciile furnizate de instituţia de credit. Aceste măsuri se comunică de îndată Comisiei Europene şi autorităţilor competente din alte state membre interesate.-------------Alin. (1) al art. 63 a fost modificat de pct. 11 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) Banca Naţionala a României este obligată sa modifice sau sa revoce măsurile adoptate potrivit alin. (1) ca urmare a unei decizii a Comisiei Europene în acest sens, luată după consultarea autorităţilor competente din alte state membre implicate. Articolul 64Dacă Banca Naţionala a României este informată de autoritatea competentă din statul membru de origine asupra faptului ca autorizaţia unei instituţii de credit care desfăşoară activitate pe teritoriul României a fost retrasă sau şi-a încetat valabilitatea în orice alt mod, Banca Naţionala a României întreprinde măsurile necesare pentru a împiedica instituţia de credit în cauza sa mai initieze noi tranzacţii pe teritoriul României şi pentru a asigura protejarea interesului deponenţilor şi al altor creditori. Articolul 65Banca Naţionala a României informează Comisia Europeană cu privire la numărul şi natura cazurilor în care au fost dispuse măsuri potrivit dispoziţiilor art. 60. Articolul 66Dispoziţiile prezentei secţiuni nu împiedica instituţiile de credit cu sediul în alte state membre să-şi facă publicitate în România prin intermediul oricăror mijloace de comunicare disponibile, în condiţiile respectării prevederilor legale de interes general din România privind forma şi conţinutul publicităţii. Capitolul V Regimul instituţiilor de credit din state terţe Articolul 67 (1) Instituţiile de credit având sediul social în state terţe pot desfăşura activităţi în România numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: e) activitatea se desfăşoară prin înfiinţarea unei sucursale, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 45 alin. (2); b) sucursala este autorizata de Banca Naţionala a României; c) autoritatea competentă din statul de origine nu se opune înfiinţării sucursalei în România; d) sunt respectate dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia. (2) Activităţile ce pot fi desfăşurate prin intermediul sucursalei din România sunt prevăzute în autorizaţia acordată de Banca Naţionala a României, cu respectarea dispoziţiilor Secţiunii 1 a Capitolului II din prezentul Titlu şi nu pot excede obiectului de activitate al instituţiei de credit, autorizat de autoritatea competentă din statul terţ de origine. (3) Activitatea sucursalei din România este supusă supravegherii prudentiale a Băncii Naţionale a României, în condiţiile prevăzute în Capitolul IV din Titlul III, Partea I. Articolul 68Sucursala înfiinţată în România poate utiliza denumirea instituţiei de credit utilizata în statul terţ de origine. Dacă exista pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Naţionala a României solicita ca aceasta denumire să fie însoţită de o menţiune explicativă.-------------Art. 68 a fost modificat de pct. 12 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 69 (1) Cerinţele de autorizare şi cele privind desfăşurarea activităţii cuprinse în Capitolele II şi III din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe, cu precizările cuprinse în dispoziţiile care urmează. (2) Banca Naţionala a României acorda autorizaţie sucursalei din România a unei instituţii de credit dintr-un stat terţ numai dacă este încredinţată ca instituţia de credit poate asigura desfăşurarea activităţii pe teritoriul României în condiţii de siguranţă şi cu respectarea cerinţelor unei administrări prudente şi sanatoase şi ca sunt asigurate condiţii adecvate pentru realizarea supravegherii.(2^1) Prevederile art. 37 alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte solicitarea de informaţii referitoare la persoanele şi entităţile implicate sau având legătură cu proiectul de autorizare a sucursalei instituţiei de credit din statul terţ.-----------Alin. (2^1) al art. 69 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 12^1. (3) Banca Naţionala a României notifica Comisiei Europene şi Comitetului Bancar European orice autorizaţie acordată unei sucursale a unei instituţii de credit cu sediul într-un stat terţ. Articolul 70Capitalul iniţial al sucursalei se asigura prin punerea la dispoziţia acesteia, în forma bănească, a capitalului de dotare de către instituţia de credit din statul terţ, la nivelul prevăzut prin reglementările Băncii Naţionale a României, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro. Articolul 71 (1) Instituţia de credit din statul terţ trebuie să desemneze cel puţin două persoane care să asigure conducerea activităţii sucursalei din România şi care sunt împuternicite sa angajeze legal, în România, instituţia de credit. Aceste persoane trebuie să dispună de reputaţie şi experienţa adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate. Dispoziţiile cuprinse în cap. I din titlul II partea I referitoare la persoanele care asigura conducerea instituţiilor de credit se aplică în mod corespunzător.-------------Alin. (1) al art. 71 a fost modificat de pct. 13 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) Conducerea sucursalei şi documentele necesare pentru realizarea supravegherii trebuie să fie situate pe teritoriul României, la adresa sediului înregistrat. Articolul 72 (1) La evaluarea calităţii instituţiei de credit din statul terţ, inclusiv a persoanelor care deţin participaţii calificate la respectiva instituţie de credit, se au în vedere criteriile prevăzute la art. 26 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, precum şi cel puţin următoarele:-----------Partea introductivă a alin. (1) al art. 72 a fost modificată de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 12^2. a) nivelul fondurilor proprii, al cerinţelor de capital şi lichiditatea instituţiei de credit; b) dispoziţiile legale sau măsuri de natura administrativă existente în statul de origine al instituţiei de credit sau dificultăţi în aplicarea acestor dispoziţii sau măsuri, din perspectiva eventualelor impedimente în exercitarea de către Banca Naţionala a României a supravegherii sucursalei. (2) Dacă între instituţia de credit din statul terţ şi alte persoane fizice sau juridice exista legături strânse. Banca Naţionala a României acorda autorizaţie numai dacă aceste legături nu "mpiedica exercitarea eficienta a funcţiilor sale de supraveghere. Articolul 73Orice modificări semnificative la nivelul acţionariatului instituţiei de credit din statul terţ sau ale persoanelor aflate în legături strânse cu aceasta, inclusiv cele decurgând dintr-un proces de fuziune sau de divizare în care este implicata instituţia de credit din statul terţ, implica o noua evaluare din partea Băncii Naţionale a României, putând atrage retragerea autorizaţiei acordate sucursalei din România, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza autorizării acesteia. Articolul 74Autorizaţia acordată unei sucursale a unei instituţii de credit dintr-un stat terţ poate fi retrasă de Banca Naţionala a României, în condiţiile prevăzute la art. 39.-------------Art. 74 a fost modificat de pct. 14 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 75 (1) Autorizaţia sucursalei unei instituţii de credit dintr-un stat terţ îşi încetează valabilitatea în următoarele situaţii: a) instituţia de credit în cauza sau, în situaţia în care aceasta este implicata într-un proces de fuziune/divizare în urma căreia îşi încetează existenta, entitatea rezultată, renunţa la autorizaţie, hotărând dizolvarea şi lichidarea sucursalei; b) în urma unor procese de reorganizare la nivelul instituţiei de credit sau al grupului din care face parte, inclusiv procese de fuziune sau de divizare, activitatea sucursalei din România este preluată de o alta instituţie de credit sau de o sucursala din România a unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ; c) autorizaţia acordată instituţiei de credit este retrasă de autoritatea competentă din statul de origine sau îşi încetează valabilitatea în orice mod; d) s-a pronunţat o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului instituţiei de credit sau o alta procedura care implica lichidarea acesteia. (2) în cazurile prevăzute la lit. a) şi b), instituţia de credit trebuie să notifice Băncii Naţionale a României decizia sa privind dizolvarea şi lichidarea sucursalei din România şi sa transmită acesteia cel puţin un plan de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanţelor deponenţilor şi ale altor creditori. (3) Hotărârea de dizolvare şi lichidare nu produce efecte decât după confirmarea de către Banca Naţionala a României a încetării valabilităţii autorizaţiei, care se comunică instituţiei de credit în cauza. (4) Dispoziţiile art. 41 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Articolul 76 (1) Sucursalele instituţiilor de credit din state terţe trebuie să publice în limba română documentele contabile ale instituţiei de credit de care aparţin - situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de administrare şi/sau conducere şi, după caz, raportul consolidat, întocmit de organele de administrare şi/sau conducere, opiniile persoanelor responsabile cu auditarea situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate - întocmite şi auditate conform legislaţiei din statul terţ.-------------Alin. (1) al art. 76 a fost modificat de pct. 15 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) Dacă cerinţele din statul terţ cu privire la întocmirea documentelor contabile prevăzute la alin.(l) sunt conforme sau echivalente cu cele aplicabile în România, sucursala din România a instituţiei de credit din statul terţ respectiv nu este obligată sa publice situaţiile financiare anuale referitoare la activitatea proprie, dacă, în condiţii de reciprocitate, instituţiile de credit din statele membre beneficiază de acelaşi tratament în statul terţ respectiv. Acestor sucursale li se poate solicita sa publice anumite date şi informaţii legate de activitatea proprie, conform reglementărilor specifice emise în domeniu. (3) În cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2), sucursalele instituţiilor de credit din state terţe trebuie să publice situaţii financiare anuale referitoare la activitatea proprie. Articolul 77 (1) Dispoziţiile cuprinse în Titlul II, Partea I se aplică în mod corespunzător sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe care au fost România, în condiţiile prevăzute prin reglementările emise în aplicată prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Banca Naţionala a României poate excepta de la aplicarea unor cerinţe prudentiale, sucursalele instituţiilor de credit din unele state terţe, dacă în urma evaluării efectuate se constată că în statul terţ de origine exista un cadru de reglementare prudential echivalent celui stabilit prin prezenta ordonanţă de urgenţă şi prin reglementările emise în aplicarea acesteia şi ca autoritatea competentă din acest stat exercita o supraveghere adecvată a instituţiei de credit, inclusiv în ceea ce priveşte activitatea sucursalei din România. (3) Regimul prevăzut la alin. (2) poate fi aplicat numai în condiţii de reciprocitate şi fără ca prin acesta să se instituie un tratament mai favorabil decât cel prevăzut pentru instituţiile de credit din alte state membre care desfăşoară activitate în România. Articolul 78 (1) Instituţiile de credit din state terţe notifica Băncii Naţionale a României deschiderea de reprezentante în România, în condiţiile prevăzute prin reglementările emise de aceasta. (2) Reprezentantele trebuie să-şi limiteze activitatea la cercetarea pieţei, reprezentare şi publicitate şi nu pot efectua nici un fel de activităţi prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. Articolul 79Dacă prin acordurile încheiate, la nivelul Uniunii Europene cu state terţe este prevăzut un alt regim în privinţa instituţiilor de credit din aceste state care desfăşoară activitate în statele membre, decât cel prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă, prevederile acestor acorduri se aplică cu prioritate. Capitolul VI Desfăşurarea activităţii în afară teritoriului României Secţiunea 1 Înfiinţarea de sucursale şi prestarea de servicii în alte state membre Articolul 80 (1) Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de Banca Naţionala a României pot desfăşura în alte state membre, activităţile prevăzute la art. 18 alin. (l) lit. a) - n), prin înfiinţarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, fără a fi necesară autorizarea lor de către autoritatea competentă din statul membru gazda, dacă activităţile respective se, regăsesc în autorizaţia acordată de Banca Naţionala, a României. (2) Dispoziţiile art. 45 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Articolul 81 (1) Instituţia de credit, persoana juridică română, care intenţionează sa înfiinţeze o sucursala într-un alt stat membru, trebuie să transmită Băncii Naţionale a României o notificare în acest sens, însoţită de următoarele date şi informaţii: a) statul membru pe teritoriul căruia urmează să fie înfiinţată sucursala; b) un program de activitate al sucursalei, incluzând cel puţin tipurile de activităţi care urmează să fie desfăşurate de aceasta şi structura organizatorică a sucursalei; c) adresa sediului sucursalei de unde pot fi obţinute documente; d) identitatea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalei şi informaţii privind reputaţia şi experienţa profesională a acestora.-------------Litera d) a alin. (1) al art. 81 a fost modificată de pct. 16 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) În termen de 3 luni de la primirea notificării, Banca Naţionala a României transmite autorităţii competente din statul membru gazda informaţiile primite şi informează în consecinţa instituţia de credit, cu excepţia cazului în care, având în vedere activităţile ce urmează să fie desfăşurate de sucursala, are motive sa considere ca structura administrativă sau situaţia financiară a instituţiei de credit sunt inadecvate; în acest caz, poate să se opună înfiinţării sucursalei, refuzând, în consecinţa, sa transmită informaţii către autoritatea competentă din statul membru gazda. (3) Pe lângă informaţiile furnizate de instituţia de credit potrivit alin. (1), Banca Naţionala a României comunică autorităţii competente din statul membru gazda şi informaţii privind nivelul fondurilor proprii şi al cerinţelor de capital ale instituţiei de credit. (4) Dacă Banca Naţionala a României refuza transmiterea informaţiilor către autoritatea competentă dm statul membru gazda informează în consecinţa instituţia de credit şi comunică acesteia motivele care au stat la baza deciziei sale, în termenul prevăzut la alin. (2). (5) Actul prin care se comunică refuzul transmiterii informaţiilor, precum şi lipsa unui răspuns din partea Băncii Naţionale a României în termen de 3 luni, de la primirea notificării din partea instituţiei de credit, pot fi contestate în condiţiile prevăzute în Capitolul IX din Titlul III, Partea I. Articolul 82 (1) Sucursala poate să înceapă activitatea de la data la care instituţiei de credit,persoana juridică română, i se comunică de către autoritatea competentă din statul membru gazda, dacă este cazul, condiţiile în care, în scopul protejării interesului general, activităţile pot fi desfăşurate în statul membru gazda sau, în lipsa unei asemenea comunicări, la expirarea unui termen de 2 luni de la primirea de către autoritatea competentă respectiva a informaţiilor comunicate de Banca Naţionala a României. (2) Orice intenţie de modificare a informaţiilor furnizate de instituţia de credit, persoana juridică română, potrivit art. 81 alin. (1) lit. b) - d) se notifica, de către aceasta Băncii Naţionale a României şi autorităţii competente din statul membru gazda, cu cel puţin o luna înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen. Banca Naţionala a României decide potrivit art. 81 alin. (2), putând să se opună continuării activităţii sucursalei în noile condiţii. Articolul 83 (1) Instituţia de credit, persoana juridică română, care intenţionează sa presteze pentru prima data servicii în mod direct într-un alt stat membru, notifica acest lucru Băncii Naţionale a României. Notificarea trebuie să indice statul membru gazda şi activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) - n) pe care instituţia de credit intenţionează să le desfăşoare în acest stat membru. (2) Instituţia de credit, persoana juridică română, poate să presteze servicii în mod direct într-un alt stat membru din momentul efectuării notificării prevăzute la alin. (1), (3) În termen de o luna de la primirea notificării conform alin. (1), Banca Naţionala a României o transmite autorităţii competente din statul membru gazda. Articolul 84Banca Naţionala a României informează Comisia Europeană cu privire la numărul şi natura cazurilor în care aceasta s-a opus înfiinţării de către o instituţie de credit, persoana juridică română, a unei sucursale într-un alt stat membru sau continuării desfăşurării activităţii unei astfel de sucursale. Articolul 85 (1) Dacă Banca Naţionala a României este sesizată de către autoritatea competentă din statul membru gazda asupra faptului ca, deşi avertizata, o instituţie de credit, persoana juridică română, care are o sucursala sau care prestează în mod direct servicii pe teritoriul statului membru respectiv nu respecta prevederile legale adoptate în acel stat membru, care implica competentele autorităţii în cauza, Banca Naţionala a României întreprinde, de îndată, măsurile necesare pentru a se asigura ca instituţia de credit în culpa încetează comiterea faptelor sesizate. Natura acestor măsuri se comunică autorităţii competente din statul membru gazda. (2) În situaţia în care, contrar, măsurilor dispuse de Banca Naţionala a României sau datorită faptului ca astfel de măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau nu se pot aplica în statul membru gazda, instituţia de credit, persoana juridică română, în culpa persista în încălcarea prevederilor legale prevăzute la alin. (1), aceasta este supusă măsurilor sau sancţiunilor dispuse de către autoritatea, competenţa din statul membru respectiv, cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, inclusiv, dacă este cazul, restrictiei de a iniţia noi tranzacţii pe teritoriul acelui stat membru. (3) Actele emise de autorităţile competente din statul membru gazda prin care sunt dispuse măsuri sau, sunt aplicate, sancţiuni asupra instituţiei de credit, persoana juridică română, potrivit alin. (2) sunt recunoscute şi produc efecte de plin drept în România. Articolul 86Instituţia de credit, persoana juridică română, care desfăşoară activitate pe teritoriul altui stat membru este supusă dispoziţiilor legale în vigoare în statul membru gazda, adoptate în scopul protejării interesului general şi măsurilor sau sancţiunilor dispuse de autorităţile statului membru respectiv, astfel de măsuri putând sa includă interzicerea desfăşurării de către instituţia de credit în culpa a oricăror activităţi viitoare pe teritoriul statului membru gazda, Articolul 87 (1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 85, autoritatea competentă din statul membru gazda poate lua, în cazuri de urgenta, măsuri preventive necesare protejării intereselor deponenţilor, investitorilor şi altor persoane care beneficiază de serviciile furnizate de o instituţie de credit, persoana juridică română, care-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul statului membru respectiv, asupra cărora Banca Naţionala a României este informată în cel mai scurt timp. (2) La solicitarea Comisiei Europene, Banca Naţionala a României comunică opinia sa cu privire la măsurile preventive adoptate potrivit alin. (1), Articolul 88Banca Naţionala a României informează autorităţile competente din statele membre gazda cu privire la retragerea autorizaţiei unei instituţii de credit, persoana juridică română, care desfăşoară activitate pe teritoriul altor state membre, inclusiv cu privire la consecinţele retragerii autorizaţiei sau cu privire la încetarea valabilităţii autorizaţiei, după caz. Articolul 89 (1) Instituţiile financiare, persoane juridice române, pot desfăşura în alte state membre, activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b) - n), prin deschiderea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă: a) aceste instituţii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituţii de credit, persoane juridice române: b) activităţile respective sunt prevăzute în actele constitutive ale instituţiei financiare; c) sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. a) - e), care, se aplică în mod corespunzător. (2) Dispoziţiile art. 45 alin. (2) şi 81 - 83 se aplică în mod corespunzător instituţiilor financiare din România prevăzute la alin. (1). (3) Verificarea îndeplinirii condiţiilor: prevăzute la alin. (1) se realizează de către Banca Naţionala a României, care atesta îndeplinirea acestora concomitent cu efectuarea notificării potrivit dispoziţiilor art. 81 respectiv ale art. 83. Prin excepţie de la dispoziţiile art. 81 alin. (3). notificarea cuprinde informaţii privind nivelul fondurilor proprii ale instituţiei financiare-filiala şi nivelul fondurilor proprii şi al cerinţelor de capital, la nivel consolidat, ale instituţiei de credit, persoana juridică română, societate-mama. (4) Supravegherea instituţiei financiare-filiala se asigura de către Banca Naţionala a României în conformitate cu dispoziţiile art. 23-31, 172-174, 214-223 şi 225. (5) În situaţia în care instituţia financiară nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la alin. (1), Banca Naţionala a României notifica autoritatea competentă din statul membru gazda, caz în care activităţile desfăşurate în statul membru gazda de către respectiva instituţie financiară intra sub incidenţa legislaţiei acelui stat, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nemaifiind incidente. (6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi filialelor din România ale instituţiilor financiare prevăzute la alin. (1).-----------Alin. (7) al art. 89 a fost abrogat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 90Dispoziţiile art. 84-88 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înfiinţării de sucursale sau prestării de servicii într-un alt stat membru de către instituţiile financiare cu sediul în România prevăzute la art. 89. Secţiunea a 2-a Deschiderea de sucursale în state terţe Articolul 91 (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, pot desfăşura activităţile prevăzute în autorizaţia acordată de Banca Naţionala a României pe teritoriul unui stat terţ, numai prin înfiinţarea unei sucursale. Pentru scopurile prezentei ordonanţe de urgenţă, toate unităţile operaţionale înfiinţate pe teritoriul unui stat terţ sunt considerate o singura sucursala. (2) Înfiinţarea, unei sucursale într-un stat terţ este supusă aprobării prealabile, a Băncii Naţionale a României, conform reglementărilor emise de aceasta. (3) Banca Naţionala a României poate respinge cererea de aprobare a înfiinţării sucursalei dacă, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de instituţia de credit, persoana juridică română, considera ca: a) instituţia de credit nu dispune de un management adecvat sau de o situaţie financiară corespunzătoare, în raport cu activitatea propusă a fi desfăşurata prin intermediul sucursalei; b) cadrul legislativ existent în statul terţ şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedica exercitarea de către Banca Naţionala a României a funcţiilor sale de supraveghere; c) instituţia de credit înregistrează o evoluţie necorespunzătoare a indicatorilor de prudenta bancară sau nu îndeplineşte alte cerinţe stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă sau prin reglementările emise în aplicarea acesteia. (4) Orice modificare a elementelor care sunt avute în vedere la aprobarea înfiinţării sucursalei este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României. Capitolul VII Autorizarea în situaţii speciale Secţiunea I Fuziunea şi divizarea Articolul 92Fuziunea sau divizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române, se efectuează potrivit dispoziţiilor legale în materie şi cu respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a României. Articolul 93 (1) Fuziunea se poate realiza: a) între doua sau mai multe instituţii de credit; b) între instituţii de credit şi instituţii financiare; c) între instituţii de credit şi societăţi prestatoare de servicii auxiliare. (2) Operaţiunile de fuziune şi de divizare sunt supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta. (3) Fuziunea sau divizarea pot fi înregistrate în Registrul Comerţului numai după obţinerea aprobării prealabile din partea Băncii Naţionale a României. (4) În cadrul procesului de aprobare prealabilă, Banca Naţionala a României analizează documentele prezentate, precum, şi toate celelalte informaţii disponibile pentru a se asigura ca sunt îndeplinite cerinţele prezentei ordonanţe de urgenţă. Articolul 94La evaluarea unei operaţiuni de fuziune sau de divizare se au în vedere, fără a fi limitative, următoarele: a) îndeplinirea condiţiilor pentru autorizarea unei instituţii de credit; b) adecvarea capitalului la nivelul instituţiei/instituţiilor de credit rezultate; c) transparenta structurii instituţiei/instituţiilor de credit rezultate, astfel încât aceasta să permită desfăşurarea unei supravegheri eficiente; d) calitatea persoanelor care asigura administrarea şi/sau conducerea instituţiei/instituţiilor de credit rezultate.-------------Litera d) a art. 94 a fost modificată de pct. 17 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 95 (1) Instituţiile de credit persoane juridice române, care se înfiinţează ca rezultat al fuziunii sau al divizării, precum şi instituţiile de credit care continua sa existe în urma unei asemenea operaţiuni, trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia. (2) Instituţiile de credit, persoane juridice române, care se înfiinţează trebuie să obţină autorizaţie din partea Băncii Naţionale a României. Articolul 96Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător oricărei operaţiuni în care este implicata o instituţie de credit, persoana juridică română, care are drept rezultat un transfer total sau semnificativ al patrimoniului acesteia, indiferent de modalitatea în care se realizează o astfel de operaţiune. Secţiunea a 2-a Abrogată.------------Secţiunea a 2-a din Cap. VII al Titlului I din Partea I a fost abrogată de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 97Abrogat.------------Art. 97 a fost abrogat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 98Abrogat.------------Art. 98 a fost abrogat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 99Abrogat.------------Art. 99 a fost abrogat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 100Abrogat.------------Art. 100 a fost abrogat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Titlul II CERINŢE OPERAŢIONALE Capitolul I Organizare şi conducere Articolul 101 (1) În activitatea lor, instituţiile de credit se supun reglementărilor şi măsurilor adoptate de Banca Naţionala a României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României. (2) Instituţiile de credit trebuie să-şi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sanatoase, cu cerinţele legii şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia. Articolul 102 (1) Instituţiile de credit se constituie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Fiecare instituţie de credit are obligaţia de a deschide cont curent la Banca Naţionala a României, înainte de începerea activităţii, conform reglementărilor emise de aceasta. Articolul 103În toate actele sale oficiale, instituţia de credit se identifica printr-un minim de date, conform legislaţiei aplicabile, cu menţionarea numărului şi datei de înmatriculare în registrul-instituţiilor de credit prevăzut la art. 417. Articolul 104Cadrul de administrare al unei instituţii de credit, procesele de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum şi politicile şi practicile de remunerare ale acesteia se stabilesc prin actele constitutive şi reglementările sale interne, în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.-----------Art. 104 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 13^1. Această modificare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. Articolul 105Actul constitutiv şi reglementările interne ale instituţiei de credit se transmit Băncii Naţionale a României în condiţiile prevăzute prin reglementări. Articolul 106Fără a se aduce atingere principiilor, regulilor şi practicilor agreate la nivelul Uniunii Europene în materie de guvernanţă corporatistă în instituţiile de credit, aşa cum rezultă acestea din reglementările emise de Banca Naţională a României, consiliul de administraţie şi directorii sau, după caz, comitetul de supraveghere şi directoratul instituţiei de credit au competenţele şi atribuţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi sunt responsabili de ducerea la îndeplinire a tuturor cerinţelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia.-----------Art. 106 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 13^2. Articolul 107 (1) Dacă instituţia de credit optează pentru sistemul unitar de administrare, în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale, conducerea instituţiei de credit este delegată de către consiliul de administraţie la cel puţin 2 directori. (2) Dacă instituţia de credit optează pentru sistemul dualist de administrare, directoratul este format din cel puţin 3 membri, în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale. (3) Directorii instituţiei de credit sau, după caz, membrii directoratului trebuie să exercite exclusiv funcţia pentru care au fost numiţi, cu excepţia directorilor instituţiei de credit care a optat pentru sistemul unitar de administrare, care pot fi şi administratori, şi a situaţiei în care persoana în cauză îndeplineşte alte funcţii în cadrul entităţilor aflate în acelaşi perimetru de consolidare prudenţială cu instituţia de credit.-----------Alin. (3) al art. 107 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009.-----------Alin. (4) al art. 107 a fost abrogat de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009.-------------Art. 107 a fost modificat de pct. 19 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 108*) (1) Membrii consiliului de administraţie şi directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi ai directoratului unei instituţii de credit, precum şi persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activităţile de administrare şi control al riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum şi orice alte activităţi care pot expune instituţia de credit unor riscuri semnificative trebuie să dispună de o bună reputaţie şi experienţă adecvată naturii, extinderii şi complexităţii activităţii instituţiei de credit şi responsabilităţilor încredinţate şi trebuie să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase.-----------Alin. (1) al art. 108 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. (2) Responsabilităţile de conducere şi/sau administrare pot fi exercitate numai de persoane fizice.-------------Alin. (2) al art. 108 a fost modificat de pct. 20 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (3) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie aprobată de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor, potrivit reglementărilor emise în acest sens.-----------Alin. (3) al art. 108 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. (4) Membrii consiliului de administraţie sau, după caz, ai consiliului de supraveghere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de calificare şi competenţa adecvate pentru a fi în măsura să se pronunţe în deplina cunoştinţa de cauza cu privire la toate aspectele legate de activitatea desfăşurata de instituţia de credit, asupra cărora trebuie să decidă potrivit competentelor lor.-------------Alin. (4) al art. 108 a fost modificat de pct. 20 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (5) Persoanele desemnate în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să exercite efectiv responsabilităţile de administrare şi/sau de conducere ce le revin.-----------Alin. (5) al art. 108 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Conform art. II din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, instituţiile de credit care au încheiat contracte de muncă cu persoanele desemnate să exercite mandatul de director/membru al directoratului au la dispoziţie 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi pentru îndeplinirea formalităţilor necesare încetării acestor contracte. În caz contrar, prin derogare de la prevederile art. 56 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, aceste contracte de muncă încetează de drept la încheierea termenului de 6 luni. Articolul 109Banca Naţionala a României are autoritatea de a analiza în ce măsura sunt respectate condiţiile minime prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi reglementările emise în aplicarea acesteia, de a evalua toate circumstanţele şi informaţiile legate de activitatea, reputaţia, integritatea morala şi de experienţa persoanelor prevăzute la art. 108 şi de a decide dacă, atât la nivel individual, cat şi la nivel colectiv, cerinţele prevăzute sunt îndeplinite. Articolul 110 (1) În afară de condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la administratorii sau, după caz, la membrii consiliului de supraveghere, o persoană nu poate fi aleasă în consiliul de administraţie sau, după caz, în consiliul de supraveghere al unei instituţii de credit, iar dacă a fost aleasă, decade din mandatul sau în următoarele situaţii: a) persoana îndeplineşte o alta funcţie în cadrul instituţiei de credit în cauza, cu excepţia cazului în care, în cazul sistemului unitar, este şi director al acesteia; b) în ultimii 5 ani, persoanei i s-a retras de către autoritatea de supraveghere aprobarea de a exercita responsabilităţi de administrare şi/sau conducere într-o instituţie de credit, o instituţie financiară sau o societate de asigurare/reasigurare sau o alta entitate care desfăşoară activitate în sectorul financiar ori a fost înlocuită din funcţia exercitată în astfel de entităţi din motive care îi pot fi imputate; c) îi este interzis, printr-o dispoziţie legală, o hotărâre judecătorească sau o decizie a unei alte autorităţi, sa exercite responsabilităţi de administrare şi/sau conducere într-o entitate de natura celor prevăzute la lit. b) ori sa desfăşoare activitate în unul dintre domeniile specifice acestor entităţi. (2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi directorilor care nu sunt membri ai consiliului de administraţie şi, după caz, membrilor directoratului.-------------Art. 110 a fost modificat de pct. 21 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Capitolul II Secretul profesional în domeniul bancar şi relaţia cu clientela Articolul 111 (1) Instituţia de credit este obligată sa păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurata, precum şi asupra oricărui fapt, data sau informaţie, aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor - solduri, rulaje, operaţiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţii, (2) În înţelesul prezentului capitol se considera client al unei instituţii de credit, orice persoană cu care, în desfăşurarea activităţilor prevăzute la art. 18 şi la art. 20, instituţia de credit a negociat o tranzacţie, chiar dacă respectiva tranzacţie nu, s-a finalizat şi orice persoană care beneficiază de serviciile unei instituţii de credit, inclusiv persoanele care au beneficiat în trecut de serviciile unei instituţii de`credit, Articolul 112 (1) Orice persoană care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere ori care participa la activitatea unei instituţii de credit are obligaţia sa păstreze confidenţialitatea asupra oricărui fapt, date sau informaţii la care se referă art. 111, de care a luat cunoştinţa în cursul exercitării responsabilităţilor ei în legătură cu instituţia de credit.-------------Alin. (1) al art. 112 a fost modificat de pct. 22 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu au dreptul de a folosi sau de a dezvălui nici în timpul activităţii şi nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, dacă ar deveni publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului unei instituţii de credit sau ale unui client al acesteia. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care obţin informaţii de natura celor arătate, din rapoarte ori alte documente ale instituţiei de credit. Articolul 113 (1) Obligaţia de păstrare a secretului profesional în domeniul bancar nu poate fi opusă unei autorităţi competente în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere la nivel individual sau, după caz, consolidat ori subconsolidat. (2) Informaţii de natura secretului bancar pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situaţii: a) la solicitarea titularului de cont sau a moştenitorilor acestuia, inclusiv a reprezentanţilor legali şi/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora; b) în cazurile în care instituţia de credit justifica un interes legitim; c) la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii ori din oficiu, dacă prin lege specială aceste autorităţi sau instituţii sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor specifice, să solicite şi/sau sa primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate de către instituţiile de credit în acest scop; d) la solicitarea scrisă a soţului titularului de cont, atunci când face dovada ca a introdus în instanţa o cerere de împărţire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanţei. e) la solicitarea instanţei, în scopul soluţionării diferitelor cauze deduse judecaţii. f) la solicitarea executorului bancar, în scopul realizării executării silite, pentru existenta conturilor debitorilor urmăriţi.-------------Litera f) a alin. (2) al art. 113 a fost introdusă de pct. 23 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. g) la solicitarea notarului, în cadrul procedurii succesorale notariale.-------------Litera g) a alin. (2) al art. 113 a fost introdusă de pct. 1 al art. 100 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. (3) În cererea scrisă adresată instituţiei de credit, conform alin. (2) lit. c), trebuie să se precizeze temeiul legal al solicitării de informaţii, identitatea clientului la care se referă informaţiile confidenţiale care se solicita, categoria informaţiilor solicitate şi scopul pentru care se solicita acestea. (4) Personalul instituţiei de credit nu poate utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct ori indirect, informaţii confidenţiale de natura celor prevăzute la art. 111, pe care le deţine sau de care a luat cunoştinţa în orice mod. Articolul 114Instituţiile de credit sunt obligate sa furnizeze informaţii de natura secretului bancar, după începerea urmăririi penale împotriva unui client, la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanţei judecătoreşti ori, după caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului. Articolul 115Nu se considera încălcări ale obligaţiei de păstrare a secretului bancar: a) furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea şi informaţiile privind activitatea fiecărui client nu pot fi identificate; b) furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare, centralei incidentelor de plată sau fondului de garantare a depozitelor, organizate în condiţiile legii; c) furnizarea de date auditorului financiar al instituţiei de credit; d) furnizarea de informaţii la cererea instituţiilor de credit corespondente, dacă aceste informaţii au legătura cu operaţiunile derulate prin conturile de corespondent; e) furnizarea de date şi informaţii entităţilor aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit, necesare pentru organizarea supravegherii pe baza consolidata şi pentru combaterea spalarii banilor şi a finanţării terorismului; f) transmiterea de către Centrala riscurilor bancare a Băncii Naţionale a României a informaţiilor existente în baza sa de date instituţiilor de credit.------------Litera f) a art. 115 a fost introdusă de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 116Persoanele abilitate să solicite şi/sau sa primească informaţii de natura secretului bancar potrivit prezentului capitol, sunt obligate sa păstreze confidenţialitatea acestora şi le pot utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat sau le-au fost furnizate, potrivit legii. Articolul 117 (1) Instituţiile de credit pot derula tranzacţii cu clienţii doar pe baze contractuale, actionand într-o maniera prudenta şi cu respectarea legislaţiei specifice în domeniul protecţiei consumatorului. (2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienţilor înţelegerea tuturor termenilor şi condiţiilor contractuale, în special a prestaţiilor la care aceştia se obliga potrivit contractului încheiat. Instituţiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi, penalităţi, comisioane, ori alte costuri şi speze bancare, dacă plata acestora nu este stipulată în contract.-----------Alin. (3) al art. 117 a fost abrogat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 117^1În vederea aplicării prevederilor art. 1.049 din Codul civil, condiţiile de formă necesare pentru valabilitatea dispoziţiilor testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse de clienţii instituţiilor de credit se vor stabili prin ordin al ministrului justiţiei, după consultarea Băncii Naţionale a României.-------------Art. 117^1 a fost introdus de pct. 2 al art. 100 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.-----------Art. 118 a fost abrogat de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 119Instituţiile de credit nu pot condiţiona acordarea de credite sau furnizarea altor produse/servicii clienţilor, de vânzarea sau cumpărarea acţiunilor sau a altor titluri de capital/instrumentelor financiare emise de instituţia de credit sau de o alta entitate aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit ori de acceptarea, de către client a unor alte produse/servicii oferite de instituţia de credit sau de o entitate aparţinând grupului acesteia, care nu au legătura cu operaţiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat. Articolul 120Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii. Articolul 121Fiecare instituţie de credit întocmeşte şi păstrează la sediul social sau la sucursalele acesteia un exemplar al documentelor contractuale, documentaţia interna aferentă tranzacţiilor derulate, evidenta zilnica a înregistrărilor pentru fiecare client din care să rezulte cel puţin caracteristicile tranzacţiilor derulate şi soldul datorat clientului sau instituţiei de credit şi orice informaţii privitoare la relaţiile sale de afaceri cu clienţii şi cu alte persoane pe care Banca Naţionala a României le poate prevedea prin reglementări. Capitolul III Cerinţe pentru acoperirea riscurilor Secţiunea I Nivelul de aplicare Articolul 122Instituţiile de credit trebuie să respecte cerinţele prevăzute la art. 24 şi art. 126, în secţiunile a 6-a, a 7-a şi a 8-a din prezentul capitol şi cele prevăzute în Capitolul V din prezentul titlu, la nivel individual şi/sau, după caz, consolidat ori sub-consolidat. Aplicarea de către o instituţie de credit a acestor cerinţe, la nivel individual şi/sau, după caz, consolidat ori sub-consolidat, se stabileşte prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Secţiunea a 2-a Fondurile proprii şi nivelul minim acestora pentru acoperirea riscurilor Articolul 123În scopul asigurării stabilităţii şi siguranţei activităţii desfăşurate şi/sau a îndeplinirii obligaţiilor asumate, fiecare instituţie de credit trebuie să menţină un nivel adecvat al fondurilor sale proprii, potrivit art. 126.-----------Art. 123 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^1. Articolul 124Elementele care intră în calculul fondurilor proprii, condiţiile şi limitele în care acestea pot fi luate în considerare şi situaţiile în care pot fi depăşite aceste limite, elementele care se deduc la calculul fondurilor proprii şi orice alte cerinţe de determinare a acestora, sunt stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, atât la nivel individual, cat şi la nivel consolidat. Articolul 125Orice referire la noţiunea de fonduri proprii cuprinsă în prezenta ordonanţă de urgenţă, în reglementările sau în alte acte de aplicare emise în baza acestei ordonanţe de urgenţă se considera a fi făcuta la conceptul de fonduri proprii stabilit prin reglementările emise în acest sens. Articolul 126 (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 23 şi competentelor Băncii Naţionale a României prevăzute la art. 226, instituţiile de credit trebuie să dispună, în măsura şi condiţiile prevăzute prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, de un nivel al fondurilor proprii, care să se situeze în permanenta cel puţin la nivelul cerinţelor de capital stabilite pentru acoperirea, după caz, a riscului de credit, inclusiv a riscului de credit al contrapartidei, a riscului de diminuare a valorii creanţei, a riscului de poziţie, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar, a riscului de marta şi a riscului operaţional. (2) Prin reglementări se stabilesc metodologiile de determinare a nivelului cerinţelor de capital pentru acoperirea riscurilor prevăzute la alin. (I), criteriile în funcţie de care acestea se aplică şi segmentele de activitate vizate de respectivele metodologii. Secţiunea a 3-a Riscul de credit Articolul 127La calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului de credit, instituţiile de credit pot utiliza, pentru determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor, abordarea standard sau, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, abordarea bazată pe modele interne de rating. Articolul 128Metodologia de determinare a valorii ponderate la risc a expunerilor prin utilizarea abordarii standard se stabileşte prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Articolul 129 (1) În cazul abordarii standard, calitatea creditului, inclusiv pentru expunerile securitizate, se poate determina prin raportarea la evaluările realizate de instituţii externe de evaluare a creditului sau de către agenţii de creditare a exportului, recunoscute ca eligibile de către Banca Naţionala a României, pe baza unor criterii specifice, prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.-------------Alin. (1) al art. 129 a fost modificat de pct. 24 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) O instituţie externa de evaluare a creditului care a fost recunoscută ca eligibilă în acest scop de către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru sau de către Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare, poate fi recunoscută ca eligibilă de Banca Naţionala în România, fără a mai fi necesară o alta evaluare. (3) Banca Naţionala a României face publică o prezentare a procesului de evaluare şi lista instituţiilor externe de evaluare a creditului recunoscute ca eligibile. Articolul 130 (1) Metodologia de determinare a valorii ponderate la risc a expunerilor prin utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating şi condiţiile minime în care poate fi aprobată utilizarea acestei metode se stabilesc prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Instituţiile de credit pot obţine aprobarea în vederea utilizării abordarii bazate pe modele interne de rating, numai dacă demonstreaza Băncii Naţionale a României ca sistemele implementate, de administrare şi de rating pentru riscul de credit, sunt conforme standardelor şi cerinţelor minime, de evaluare a conformităţii, stabilite prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (3) Dacă o instituţie de credit nu mai îndeplineşte condiţiile în care a obţinut aprobarea pentru utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating trebuie să prezinte Băncii Naţionale a României un plan adecvat de înlăturare a deficienţelor sau sa probeze ca efectele generate de neîndeplinirea condiţiilor nu sunt semnificative. Articolul 131Dacă o instituţie de credit, persoana juridică română, este instituţie de credit-mama la nivelul Uniunii Europene sau este o filiala a unei instituţii de credit-mama la nivelul Uniunii Europene ori a unei societăţi financiare holding-mama la-:nivelul Uniunii Europene, iar la nivelul grupului din care face parte se utilizează în mod unitar abordarea bazată pe modele interne de rating, Banca Naţionala a României poate permite ca îndeplinirea cerinţelor minime stabilite să fie asigurată de către societatea-mama şi filialele acesteia considerate împreună. Articolul 132Dacă o instituţie de credit, persoana juridică română, este instituţie de credit-mama la nivelul Uniunii Europene sau este filiala a unei instituţii de credit-mama la nivelul Uniunii Europene ori a unei societăţi financiare holding-mama la nivelul Uniunii Europene şi dacă se intenţionează utilizarea la nivel de grup a abordarii bazate pe modele interne de rating, Banca Naţionala a României cooperează cu autorităţile competente ale diferitelor entităţi care fac parte din grup, inclusiv în vederea acordării aprobării pentru utilizarea abordarii respective, în condiţiile prevăzute la art. 182-188. Articolul 133 (1) Instituţia de credit care a obţinut aprobarea pentru utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating, trebuie să implementeze aceasta abordare pentru toate expunerile. (2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), Banca Naţionala a României poate aproba implementarea graduala a abordarii bazate pe modele interne de rating, în condiţiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Aceste condiţii trebuie să asigure ca acest tratament nu este utilizat în mod selectiv de către instituţia de credit, în scopul de a obţine un nivel mai redus al cerinţelor sale de capital. (3) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instituţiile de credit care au obţinut aprobarea pentru utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating, pot utiliza, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, abordarea standard pentru anumite clase de expuneri, în condiţiile prevăzute prin reglementări. Articolul 134Atât în cazul utilizării abordarii standard, cat şi în cazul utilizării abordarii bazate pe modele interne de rating, tratamentul specific aplicabil următoarelor categorii de expuneri se stabileşte prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă: a) expuneri care beneficiază de o protecţie a creditului; b) expuneri securitizate şi poziţii din securitizare;-------------Litera b) a art. 134 a fost modificată de pct. 25 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. c) expuneri din tranzacţii cu instrumente financiare derivate, din tranzacţii de răscumpărare, din tranzacţii cu termen lung de decontare, din tranzacţii de împrumut în marja, din operaţiuni de dare de titluri/mărfuri cu împrumut şi din operaţiuni de luare de titluri/mărfuri cu împrumut. Secţiunea a 4-a Riscurile de piaţa Articolul 135Metodele de determinare a cerinţelor de capital pentru acoperirea riscurilor de poziţie, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar şi a riscului de marfa se stabilesc prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Articolul 136 (1) Banca Naţionala a României poate permite unei instituţii de credit să-şi calculeze cerinţele de capital pentru riscul de poziţie, riscul valutar şi/sau riscul de marfa utilizând propriile modele interne sau o combinaţie a acestora cu metodele stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi stabileşte condiţiile în care pot fi utilizate astfel de modele. (2) Fiecare instituţie de credit trebuie să solicite şi să obţină aprobarea Băncii Naţionale a României pentru utilizarea propriilor modelelor interne, în condiţiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Secţiunea a 5-a Riscul operaţional Articolul 137Instituţiile de credit trebuie să dispună în permanenta de fonduri proprii pentru acoperirea riscului operaţional la care sunt expuse. Articolul 138 (1) În vederea determinării cerinței de capital pentru acoperirea riscului operaţional, instituţiile de credit pot utiliza abordarea de baza sau, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, abordarea standard, abordarea standard alternativa sau abordarea avansată de evaluare. (2) Metodologia de determinare a cerinței de capital pentru acoperirea riscului operaţional potrivit abordarilor prevăzute la alin. (1) şi, după caz, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească instituţiile de credit pentru utilizarea abordarilor respective sunt prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Articolul 139Instituţiile de credit pot sa utilizeze, cu acordul Băncii Naţionale a României, o combinaţie a abordarilor prevăzute la art. 138 alin. (1), în condiţiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Articolul 140Dispoziţiile art. 131 şi 132 se aplică în mod corespunzător în cazul utilizării abordarii avansate de evaluare la determinarea cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului operaţional. Secţiunea a 6-a Expuneri mari Articolul 141Instituţiile de credit sunt obligate să respecte în permanenta cerinţele privind expunerile mari stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Articolul 142Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de proceduri administrative şi contabile riguroase şi de mecanisme adecvate de control intern pentru identificarea şi înregistrarea tuturor expunerilor mari şi a modificărilor ulterioare ale acestora, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor aplicabile, şi pentru monitorizarea acestor expuneri în conformitate cu politicile proprii privind expunerile. Secţiunea a 7-a Participatii calificate ale instituţiilor de credit Articolul 143 (1) Valoarea unei participatii calificate a unei instituţii de credit, persoana juridică română, într~o entitate, alta decât o instituţie de credit, o instituţie financiară, o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate ce desfăşoară activităţi care reprezintă o prelungire directa a activităţii bancare, cum ar fi leasing, factoring, administrare de fonduri de investiţii, sau care prestează servicii auxiliare activităţii bancare, cum ar fi servicii de procesare de date, ori desfăşoară alte activităţi similare, nu poate să depăşească 15% din fondurile sale proprii. (2) Valoarea totală a participatiilor calificate ale instituţiei de credit, persoana juridică română, în entităţile, prevăzute la alin. (1) nu poate depăşi 60% din fondurile sale proprii. (3) Limitele prevăzute la alin. (1) şi (2) nu pot fi depăşite decât în situaţii excepţionale, caz în care Banca Naţionala a României dispune instituţiei de credit să-şi majoreze fondurile proprii sau sa întreprindă alte măsuri similare. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică cu respectarea dispoziţiilor art. 122.-----------Alin. (4) al art. 143 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^2. Articolul 144Instituţiile de credit, persoane juridice române, nu pot dobândi participatii calificate într-o entitate de natura celor prevăzute la art. 143 alin. (1), dacă în acest fel instituţia de credit poate exercita controlul asupra entităţii respective. Articolul 145Detinerile temporare de acţiuni în cursul unei operaţiuni de asistenţa sau restructurare financiară ori în cursul normal al unei operaţiuni de subscriere sau detinerile temporare de acţiuni în numele instituţiei de credit, persoana juridică română, dar pe contul altor persoane, nu se considera participatii calificate şi nu sunt luate în calculul limitelor prevăzute la art. 143 alin. (1) şi (2). De asemenea, investiţiile în acţiuni care nu întrunesc caracteristicile unei imobilizari financiare nu sunt incluse în acest calcul Articolul 146 (1) Este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României dobândirea de către instituţia de credit, persoana juridică română, a oricărei participatii calificate într-o entitate dintr-un stat terţ dacă, în urma dobândirii, entitatea ar intră în sfera de consolidare prudentiala a instituţiei de credit, persoana juridică română, conform reglementărilor aplicabile. (2) Criteriile care stau la baza evaluării intenţiei de dobândire a participatiilor calificate prevăzute la alin. (1), au în vedere următoarele: a) dobândirea participatiei calificate sa nu supună instituţia de credit, persoana juridică română, la riscuri nejustificate sau sa nu împiedice realizarea unei supravegheri eficiente pe baza consolidata; b) instituţia de credit, persoana juridică română, sa dispună de suficiente resurse financiare şi de natura organizatorică pentru dobândirea şi administrarea participatiei calificate. (3) În cazul în care entitatea din statul terţ prevăzută la alin. (1) este entitate reglementată, Banca Naţională a României poate colabora cu autoritatea de supraveghere implicată, în condiţiile prevăzute la art. 26^2.-----------Alin. (3) al art. 146 a fost introdus de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 147 (1) Participatiile calificate, altele decât cele supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României conform art. 146, inclusiv cele care, în situaţii excepţionale depăşesc limitele stabilite în condiţiile art. 143 alin. (3), se notifica acesteia în termen de 5 zile de la data dobândirii lor de către instituţia de credit, persoana juridică română. (2) În cazul în care o instituţie de credit, persoană juridică română, sau, după caz, societatea-mamă a acesteia ori persoana fizică sau juridică ce controlează instituţia de credit decide să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, direct sau indirect, într-o altă instituţie de credit, o societate de asigurări de viaţă, o societate de asigurări generale, o societate de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a investiţiilor, autorizată într-un alt stat membru sau, după caz, în alt sector al sistemului financiar, Banca Naţională a României asigură colaborarea prin consultare reciprocă în toate privinţele cu celelalte autorităţi de supraveghere naţionale sau din alte state membre implicate, la sesizarea acestora. În acest sens, Banca Naţională a României furnizează la cerere orice informaţie relevantă şi din oficiu orice informaţie esenţială şi comunică celorlalte autorităţi de supraveghere implicate opinia sa şi orice rezervă cu privire la decizia de achiziţie.-----------Alin. (2) al art. 147 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Secţiunea a 8-a Procesul intern de evaluare a adecvarii capitalului la riscuri Articolul 148 (1) Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de strategii şi procese interne formalizate, solide, eficiente şi complete de evaluare şi menţinere în permanenta a nivelului, structurii şi distribuţiei capitalului, care, din perspectiva instituţiei de credit, sunt considerate adecvate pentru acoperirea tuturor riscurilor la care aceasta este sau poate fi expusă, într-un mod corespunzător naturii şi nivelului acestor riscuri. În acest sens, instituţia de credit trebuie să aibă în vedere, pe lângă riscurile prevăzute la art. 126, orice alte riscuri aferente activităţii desfăşurate, precum şi cele datorate unor factori externi acesteia.(1^1) Prevederile alin. (1) se aplică cu respectarea dispoziţiilor art. 122.-----------Alin. (1^1) al art. 148 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^3. (2) Procesele şi strategiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie supuse unor revizuiri interne regulate de către instituţia de credit, astfel încât să se asigure ca ele rămân în permanenta cuprinzatoare şi proporţionale în raport cu natura, extinderea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de respectiva instituţie de credit. Articolul 149Instituţiile de credit sunt responsabile pentru procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la profilul de risc propriu.-----------Art. 149 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^4. Secţiunea a 9-a Alte cerinţe prudentiale Articolul 150 (1) Banca Naţionala a României poate stabili prin reglementări şi alte cerinţe de natura prudentiala, precum şi nivelul de aplicare al acestora la instituţiile de credit. Aceste cerinţe pot viza, fără a fi limitative, următoarele: a) riscul de lichiditate; b) operaţiunile instituţiei de credit cu persoanele aflate în relaţii speciale cu aceasta; c) externalizarea activităţilor instituţiei de credit: d) calitatea activelor şi provizioane; e) modificările operate la nivelul instituţiei de credit faţă de condiţiile care au stat la baza autorizării acesteia. (2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1) lit. e), modificările pentru care este necesară obţinerea aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, respectiv cele pentru care notificarea ulterioară este suficienta se stabilesc prin reglementările emise: în baza prezentei: ordonanţe de urgenţă. Înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor corespunzătoare modificărilor supuse aprobării prealabile, se realizează numai după obţinerea acestei aprobări. (3) Prevederile art. 37 alin. (4) se aplică şi în privinţa solicitării de informaţii referitoare la persoanele sau entităţile implicate ori având legătură cu modificările operate în situaţia instituţiei de credit faţă de condiţiile care au stat la baza autorizării.-----------Alin. (3) al art. 150 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^5. Articolul 151Înfiinţarea de sucursale pe teritoriul României de către instituţiile de credit, persoane juridice române, şi deschiderea de reprezentante în ţara sau în străinătate de către acestea se realizează în condiţiile prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României, Dispoziţiile art.53 alin.(2) se aplică în mod corespunzător. Capitolul IV Situaţii financiare şi audit Articolul 152 (1) Instituţiile de credit trebuie să organizeze şi sa conducă contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi sa întocmească situaţii financiare anuale şi, după caz, situaţii financiare anuale consolidate, care să ofere o imagine fidela a poziţiei financiare, a performantei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte aspecte legate de activitatea desfăşurată. Evidenta contabila şi situaţiile financiare ale unei instituţii de credit trebuie să reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia financiară a sucursalelor şi a filialelor, pe baza individuală şi, respectiv, pe baza consolidata. (2) Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit şi, după caz, situaţiile financiare anuale consolidate, trebuie să fie auditate de auditori financiari, în conformitate cu standarde şi practici acceptate pe plan internaţional.-------------Alin. (3) al art. 152 a fost abrogat de pct. 26 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 153Instituţiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile lor financiare, precum şi alte date şi informaţii cerute la termenele şi în forme stabilite prin reglementări şi instrucţiuni de către, Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate de supraveghere. Articolul 154Banca Naţionala a României poate stabili prin reglementări efectuarea de activităţi de audit la instituţiile de credit în alte scopuri decât cel prevăzut la art. 152 alin. (2) şi standardele aplicabile în aceste cazuri, Articolul 155 (1) Auditorii financiari ai instituţiilor de credit trebuie să fie aprobaţi de Banca Naţionala a României. (2) Banca Naţionala a României poate respinge numirea unui auditor financiar dacă apreciază ca acesta nu dispune de experienţa şi/sau independenta adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor specifice sau dacă exista constatări potrivit cărora acesta nu a respectat cerinţele de conduita etica şi profesională specifice. (3) Instituţiile de credit au obligaţia sa înlocuiască periodic auditorul financiar sau să solicite auditorului financiar înlocuirea periodică a coordonatorului echipei care realizează auditul financiar, conform cerinţelor Băncii Naţionale a României. Articolul 156 (1) Auditorul financiar al unei instituţii de credit-trebuie să informeze Banca Naţionala a României de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţa despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituţia de credit care: a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare sau cerinţe privind desfăşurarea activităţii; b) este de natura sa afecteze capacitatea instituţiei de credit de a funcţiona în continuare; c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve. (2) La solicitarea Băncii Naţionale a României, auditorul financiar al instituţiei de credit are obligaţia sa furnizeze orice detalii, clarificări, explicaţii legate de activitatea de audit financiar desfăşurata. (3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) revin auditorului financiar al instituţiei de credit şi în situaţia în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relaţie de control cu instituţia de credit. (4) Îndeplinirea cu buna-credinţa de către auditorul financiar a obligaţiei de a informa Banca Naţionala a României conform alin. (1) - (3) nu constituie o încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi, nu poate atrage răspunderea de orice natura a acestuia, (5) Banca Naţionala a României are acces la orice documente întocmite de auditorii financiari pe parcursul acţiunii de audit. Articolul 157Banca Naţionala a României poate retrage aprobarea, acordată, unui auditor financiar, în situaţia în care acesta nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile prevăzute de lege sau nu respecta cerinţele de conduita etica şi profesională specifice. Articolul l58Banca Naţionala a României poate emite reglementări specifice cu privire la relaţia auditor financiar-autoritate competentă. Capitolul V Cerinţe de publicare pentru instituţiile de credit Articolul 159 (1) În scopul asigurării disciplinei şi transparenţei pieţei, instituţiile de credit trebuie să foca publice date şi informaţii referitoare la activitatea desfăşurata, în măsura şi condiţiile prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Instituţiile de credit trebuie să adopte politici formale pentru asigurarea respectării cerinţelor de publicare stabilite şi pentru evaluarea adecvarii datelor şi informaţiilor publicate.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Începând cu data de 31 decembrie 2011, în conformitate cu litera b) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, alin. (2) al art. 159 va avea următorul cuprins:"(2) Instituţiile de credit trebuie să adopte politici formale pentru a se conforma cerinţelor de transparenţă şi de publicare stabilite şi trebuie să dispună de politici de evaluare a gradului de adecvare a datelor şi informaţiilor publicate, inclusiv în ceea ce priveşte verificarea şi frecvenţa lor. De asemenea, instituţiile de credit trebuie să adopte politici pentru a evalua dacă informaţiile publicate oferă participanţilor la piaţă o imagine completă asupra profilului lor de risc; în caz contrar, instituţiile de credit trebuie să publice informaţiile necesare suplimentar faţă de informaţiile obligatorii publicate potrivit alin. (1), obligaţie care priveşte însă numai informaţii semnificative şi care nu sunt considerate ca fiind proprietatea instituţiei de credit sau confidenţiale, potrivit criteriilor tehnice stabilite prin reglementările prevăzute la alin. (1)." Articolul 160Întreprinderile mici şi mijlocii sau orice alte societăţi, solicitante ale unui credit, pot cere instituţiei de credit să le furnizeze o explicaţie în scris cu privire la încadrarea lor într-un anumit rating. Articolul 161 (1) Instituţiile de credit trebuie să facă publice datele şi informaţiile prevăzute la art. 159 cel puţin anual, imediat ce acestea sunt disponibile, (2) Pe baza criteriilor prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, instituţiile de credit trebuie să determine dacă este necesară publicarea cu o frecventa mai mare decât cea prevăzută la alin. (1). Articolul 162 (1) Modalităţile de publicare a datelor şi informaţiilor necesare, locaţia unde acestea sunt disponibile şi mijloacele de verificare a respectării cerinţelor de publicare se stabilesc de către fiecare instituţie de credit, în măsura în care este posibil, instituţiile de credit trebuie să asigure utilizarea aceloraşi mijloace sau a aceleiaşi locatii pentru publicarea tuturor datelor şi informaţiilor. (2) Prezentările echivalente de date şi informaţii realizate de instituţia de credit către piaţa în baza cerinţelor privind publicarea situaţiilor financiare, listarea la bursa sau alte asemenea cerinţe, pot fi considerate ca asigurând respectarea cerinţelor de publicare potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. Dacă datele şi informaţiile nu sunt incluse în situaţiile: financiare, instituţiile de credit trebuie să indice unde pot fi găsite. Articolul 163 (1) Pentru asigurarea: transparenţei şi disciplinei de piaţa, Banca Naţionala a României poate impune unei instituţii de credit măsuri specifice referitoare la: a) conţinutul datelor şi informaţiilor pe care trebuie să le publice; b) frecventa cu care trebuie să publice unele date şi informaţii şi stabilirea termenelor de publicare; c) modalităţile şi formele de publicare, altele decât situaţiile financiare;-----------Litera c) a art. 163 a fost modificată de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. d) utilizarea anumitor mijloace de verificare a datelor şi informaţiilor publicate care nu intră în sfera auditului financiar. Articolul 163^1Prevederile art. 159-163 se aplică cu respectarea dispoziţiilor art. 122.-----------Art. 163^1 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^7. Titlul III SUPRAVEGHEREA ŞI CERINŢE DE PUBLICARE PENTRU BANCA NAŢIONALA A ROMÂNIEI Capitolul I Supravegherea instituţiilor de credit, persoane juridice române Articolul l64În scopul protejării intereselor deponenţilor şi al asigurării stabilitatii şi viabilitatii întregului sistem bancar, Banca Naţionala a României asigura supravegherea prudentiala a instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv a sucursalelor acestora înfiinţate în alte state membre ori în state terţe, prin stabilirea unor norme şi indicatori de prudenta bancară şi urmărirea respectării acestora şi a altor cerinţe prevăzute de lege şi de reglementările aplicabile, atât la nivel individual, cat şi la nivel consolidat sau sub-consolidat, după caz, în vederea prevenirii şi limitării riscurilor specifice activităţii bancare. Articolul 165Instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să raporteze Băncii Naţionale a României datele şi informaţiile necesare pentru evaluarea respectării dispoziţiilor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în aplicarea acesteia, la termenele şi în forma stabilite de aceasta. Articolul 166 (1) Banca Naţionala a României asigura verificarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de fiecare instituţie de credit, persoana juridică română, pentru, respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia şi realizează propria evaluare a riscurilor la care instituţia de credit este sau poate fi expusă. (2) Pe baza verificării şi evaluării efectuate, Banca Naţionala a României determina în ce măsura cadrul de administrare, strategiile, procesele şi mecanismele implementate de instituţia de credit, persoana juridică română, şi fondurile proprii deţinute de aceasta asigura o administrare prudenta şi o acoperire adecvată a riscurilor în raport cu profilul de risc al instituţiei de credit. (3) Banca Naţionala a României stabileşte frecventa şi gradul de detaliere a verificărilor şi evaluărilor, cu luarea în considerare a principiului proportionalitatii, respectiv având în vedere mărimea, importanţa sistemica, natura, extinderea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de fiecare instituţie de credit, persoana juridică română.Verificările şi evaluările se realizează cel puţin o dată pe an.-------------Alin. (3) al art. 166 a fost modificat de pct. 27 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 167Banca Naţionala a României urmăreşte realizarea unei comunicări eficiente cu fiecare instituţie de credit, persoana juridică română, care să asigure o cunoaştere aprofundata a activităţii, organizării şi procesului intern al instituţiei de credit de evaluare a adecvarii capitalului la profilul sau de risc. Articolul 168 (1) Banca Naţională a României poate face recomandări instituţiei de credit, persoană juridică română, în vederea adoptării de măsuri corespunzătoare de către aceasta pentru îmbunătăţirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate, pentru asigurarea unei organizări adecvate a activităţii desfăşurate ori pentru restabilirea sau susţinerea situaţiei sale financiare, inclusiv în cazul constatării deteriorării indicatorilor financiari şi de prudenţă ai acesteia. Instituţia de credit trebuie să comunice Băncii Naţionale a României măsurile întreprinse, în termenele stabilite de aceasta.-----------Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. (2) Independent de formularea unor recomandări, Banca Naţionala a României poate dispune măsuri de supraveghere şi/sau aplicarea de sancţiuni potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. Articolul 169Urmărirea respectării de către instituţiile de credit, persoane juridice române, a cerinţelor, de natura prudentiala şi a altor cerinţe prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de reglementările aplicabile se realizează de către Banca Naţionala a României pe baza raportarilor transmise de instituţiile de credit şi prin verificări la faţa locului desfăşurate la sediul instituţiilor de credit şi al sucursalelor acestora din ţara şi din străinătate. Articolul 170 (1) Verificările la faţa locului se efectuează de către personalul Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens, sau de către auditori financiari sau experţi numiţi de Banca Naţionala a României. (2) Banca Naţionala a României poate stabili, în anumite situaţii, scopul auditului financiar şi standardele ce trebuie luate în considerare, în condiţiile menţinerii acestuia în aria de competenţa a auditorului financiar. Articolul 171 (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să permită personalului Băncii Naţionale a României şi altor persoane împuternicite să efectueze verificarea să le examineze evidentele, conturile şi operaţiunile şi sa furnizeze toate documentele şi informaţiile legate de desfăşurarea activităţii, după cum sunt solicitate de către aceştia. (2) Instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate sa transmită Băncii Naţionale a României orice informaţii solicitate de aceasta, în scopul exercitării competentelor sale prevăzute de lege. Articolul 172 (1) Supravegherea prudentiala a instituţiilor de credit, persoane juridice române, care desfăşoară activităţi în alte state membre în condiţiile prevăzute în Capitolul VI din Titlul I, Partea I, în special prin înfiinţarea unei sucursale, este asigurata de Banca Naţionala a României, având în vedere dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu împiedica exercitarea de către autoritatea competentă din statul membru gazda a competentelor ce îi revin pe linia implementării politicii sale monetare, a cerinţelor de raportare în scopuri statistice şi a celor care rezultă din dispoziţiile alin. (3).(2^1) În exercitarea atribuţiilor sale generale de supraveghere prudenţială, Banca Naţională a României are în vedere, în mod corespunzător, impactul potenţial al deciziilor sale asupra stabilităţii sistemului financiar din toate celelalte state membre în cauză, în special în situaţii de urgenţă, pe baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv.------------Alin. (2^1) al art. 172 a fost introdus de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. (3) Supravegherea cerinţelor de lichiditate la nivelul sucursalelor înfiinţate în, alte state membre de instituţiile de credit persoane juridice române, este asigurata de autoritatea competentă din statul membru gazda în cooperare cu Banca Naţionala a României. Articolul 173 (1) Pentru supravegherea prudentiala a instituţiilor de credit din România, care desfăşoară activitate în alte state membre, în special printr-o sucursala. Banca Naţionali a României colaborează cu autorităţile competente din statele membre gazda. (2) În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1) se asigura schimbul tuturor informaţiilor referitoare la administrarea şi la actionariatul instituţiei de credit, persoana juridică română, de natura sa faciliteze supravegherea acesteia şi evaluarea îndeplinirii condiţiilor care au stat la baza autorizării, precum şi schimbul tuturor informaţiilor de natura sa faciliteze verificarea pe o baza continua a activităţii instituţiei de credit, în special în ceea ce priveşte lichiditatea, solvabilitatea, schema de garantare a depozitelor, limitarea expunerilor mari, procedurile administrative şi contabile şi mecanismele de control intern. Articolul 173^1 (1) În cazul în care i se solicită considerarea unei sucursale dintr-un alt stat membru a unei instituţii de credit, persoană juridică română, ca fiind semnificativă, Banca Naţională a României trebuie să depună toate diligenţele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritatea competentă din statul membru gazdă şi, dacă este cazul, cu autoritatea competentă cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuţiilor acesteia din urmă similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1). (2) Prevederile art. 210^1 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (3) Dacă nu se ajunge la o decizie comună potrivit prevederilor alin. (1), decizia luată de autorităţile competente din statul membru gazdă este definitivă şi opozabilă Băncii Naţionale a României, care trebuie să o aplice în mod corespunzător. (4) Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor autorităţilor competente implicate.------------Art. 173^1 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 173^2 (1) Banca Naţională a României comunică autorităţilor competente din statul membru gazdă pe teritoriul căruia este înfiinţată o sucursală semnificativă de către o instituţie de credit, persoană juridică română, informaţiile prevăzute la art. 186 alin. (4) lit. c) şi d) şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 181 alin. (1) lit. c), în cooperare cu autorităţile competente din statul membru gazdă. (2) În cazul în care Banca Naţională a României constată prezenţa unei situaţii de urgenţă la nivelul unei instituţii de credit, potrivit prevederilor art. 183 alin. (1), aceasta alertează în cel mai scurt timp posibil autorităţile prevăzute la art. 222 alin. (6) şi la art. 222^1 alin. (1).------------Art. 173^2 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 173^3 (1) În cazul unei instituţii de credit, persoană juridică română, având sucursale semnificative în alte state membre, dacă nu se aplică prevederile art. 185^1-185^5, Banca Naţională a României stabileşte şi conduce un colegiu al supraveghetorilor pentru a facilita cooperarea potrivit prevederilor art. 173 şi 173^2. (2) Stabilirea şi funcţionarea colegiului se bazează pe acorduri scrise stabilite, după consultarea celorlalte autorităţi competente implicate, de către Banca Naţională a României. Stabilirea modului de funcţionare operaţională a colegiilor de supraveghetori are în vedere şi ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni. (3) Banca Naţională a României decide autorităţile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului. (4) Decizia Băncii Naţionale a României trebuie să aibă în vedere relevanţa activităţii de supraveghere ce urmează a fi planificată sau coordonată de aceste autorităţi, în special impactul potenţial asupra stabilităţii financiare a sistemului financiar al statelor membre în cauză, prevăzut la art. 172 alin. (2^1), precum şi obligaţiile Băncii Naţionale a României prevăzute la art. 173^2. (5) Banca Naţională a României îi informează complet, în prealabil, pe toţi membrii colegiului cu privire la organizarea reuniunilor, la aspectele principale de discutat şi la activităţile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Naţională a României îi informează complet şi la timp pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile şi acţiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.------------Art. 173^3 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 173^4În exercitarea competenţelor sale, Banca Naţională a României trebuie să aibă în vedere convergenţa instrumentelor şi practicilor de supraveghere în aplicarea legii, reglementărilor şi cerinţelor autorităţilor competente, adoptate în domeniu la nivel naţional şi comunitar. În acest scop: a) Banca Naţională a României trebuie să participe la activităţile Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni; b) Banca Naţională a României trebuie să urmeze ghidurile, recomandările, standardele şi celelalte măsuri agreate la nivelul Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni sau trebuie să declare motivele pentru care nu le urmează; c) atribuţiile prevăzute de lege, conferite Băncii Naţionale a României în calitate de autoritate competentă la nivel naţional, nu împiedică respectarea obligaţiilor care îi revin în calitate de membru al Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni sau a altor obligaţii la nivelul Uniunii Europene în domeniul supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit.------------Art. 173^4 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 174 (1) Pentru verificarea activităţii sucursalelor înfiinţate în alte state membre de către instituţiile de credit, persoane juridice române, Banca Naţionala a României poate efectua verificări la sediul acestor sucursale, cu informarea prealabilă a autorităţilor competente din statele membre gazda sau poate solicita efectuarea verificării de către aceste autorităţi, situaţie în care poate participa la efectuarea verificării, dacă considera necesar. (2) Autoritatea competenţa din statul membru gazda poate efectua, în exercitarea competentelor sale, verificări la sediul sucursalelor înfiinţate pe teritoriul statului membru respectiv de instituţiile de credit, persoane juridice române. Articolul 175Pentru supravegherea activităţii sucursalelor înfiinţate în state terţe de instituţiile de credit, persoane juridice române. Banca Naţionala a României cooperează cu autorităţile competente din aceste state, în condiţiile prevăzute prin acorduri de cooperare încheiate cu acestea. Capitolul II Supravegherea pe baza consolidata Secţiunea 1 Autoritatea competenţa cu supravegherea pe baza consolidata Articolul 176 (1) Supravegherea pe baza consolidata a unei instituţii de credit, persoana juridică română, este exercitată de Banca Naţionala a României în următoarele situaţii: a) instituţia de credit autorizata de Banca Naţionala a României este instituţie de credit-mama la nivelul României sau instituţie de credit-mama la nivelul Uniunii Europene; b) instituţia de credit autorizata de Banca Naţionala a României are ca societate-mama o societate financiară holding-mama la nivelul României sau o societate financiară holding-mama la nivelul Uniunii Europene, fără ca, în acest din urmă caz, societatea-mama sa mai aibă ca filiale alte instituţii de credit în statele membre; c) instituţia de credit autorizata de Banca Naţionala a Ronaniei are ca societate-mama, înfiinţată în România, o societate financiară holding-mama la nivelul României sau o societate financiară holding-mama la nivelul Uniunii Europene şi care este societate-mama pentru cel puţin încă o instituţie de credit autorizată într-un alt stat membru; d) exista instituţii de credit autorizate în doua sau mai multe state membre, printre care şi România, ce au ca societăţi-mama mai multe societăţi financiare holding având sediul social în state membre diferite şi exista o instituţie de credit filiala în fiecare dintre aceste state, iar dintre aceste filiale, instituţia de credit, persoana juridică română, are cel mai mare total al activului bilantier; e) instituţia de credit autorizata de Banca Naţionala a României are ca societate-mama o societate financiară holding care este societate-mama şi pentru cel puţin o alta instituţie de credit autorizata în oricare alt stat membru, nici una dintre aceste instituţii de-credit nefiind autorizata în statul membru în care este înfiinţată societatea financiară holding, iar instituţia de credit autorizata în România are cel mai mare total al activului bilantier; aceasta instituţie de credit este considerată, pentru scopurile supravegherii pe baza consolidata, instituţie de credit controlată de către o societate financiară holding-mama la nivelul Uniunii Europene. (2) În anumite cazuri, Banca Naţionala a României poate, de comun acord cu autorităţile competente din alte state membre, sa nu aplice criteriile prevăzute la alin. (1) lit. c) - e), dacă aplicarea acestora ar fi necorespunzătoare, având în vedere instituţiile de credit respective şi importanţa relativă a activităţii desfăşurate de acestea în diferite state, şi sa desemneze o alta autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe baza consolidata în aceste cazuri, înaintea luării unei decizii, autorităţile competente trebuie să acorde posibilitatea de a-şi exprima opinia asupra deciziei respective, instituţiei de credit-mama la nivelul Uniunii Europene sau societăţii financiare holding-mama la nivelul Uniunii Europene ori instituţiei de credit cu cel mai mare total al activului bilantier, după caz. Autorităţile competente notifica Comisiei Europene orice acord încheiat potrivit prevederilor prezentului alineat. Articolul 177Instituţiile de credit, persoane juridice române, filiale în România, sunt supravegheate pe baza sub-consolidata de către Banca Naţionala a României, dacă ele însele sau societăţile-mama ale acestora, în cazul în care acestea sunt societăţi financiare holding şi supravegherea pe baza consolidata este exercitată de Banca Naţionala a României, potrivit dispoziţiilor art. 176 alin. (1) lit. c), d) sau e), au într-un stat terţ o filiala instituţie de credit, instituţie financiară sau societate de administrare a investiţiilor sau deţin o participaţie în astfel de entităţi. Articolul 178Aria de cuprindere a consolidării prudentiale, inclusiv cazurile de excludere din consolidare, precum şi metodele de consolidare utilizate în scop prudenţial se stabilesc, prin reglementările, emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Articolul l79 (1) Societăţile financiare holding sunt incluse în supravegherea pe baza consolidata. (2) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 196 alin. (1), dispoziţiile alin. (1) nu pot fi interpretate în sensul că Banca Naţionala a României are atribuţii de supraveghere pe baza individuală a societăţii financiare holding. Articolul 180 (1) În cazul în care o instituţie de credit filiala, persoana juridică română, nu este inclusă în aria de cuprindere a supravegherii pe baza consolidata exercitată de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, Banca Naţionala a României poate solicita societăţii-mama informaţii care pot facilita supravegherea respectivei instituţii de credit. (2) În cazul în care, în supravegherea pe baza consolidata a unei instituţii de credit, persoana juridică română, nu este inclusă o instituţie de credit filiala dintr-un alt stat membru, instituţia de credit-mama la nivelul României sau societatea financiară holding-mama la nivelul României, după caz, trebuie să furnizeze informaţii care pot facilita supravegherea respectivei instituţii de credit filiala, la solicitarea autorităţilor competente din acel stat membru. (3) Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata, poate solicita filialelor unei instituţii de credit sau ale unei societăţii financiare holding, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudentiale, informaţii de natura celor prevăzute la art. 194 în acest caz, se aplică procedurile pentru transmiterea şi verificarea informaţiilor prevăzute la art. 194 şi 195. (4) Filialele, persoane juridice române, ale unei instituţii de credit sau ale unei societăţii financiare holding, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudentiale, trebuie să furnizeze informaţii de natura celor prevăzute la art. 194, la solicitarea autorităţii responsabile cu supravegherea pe baza consolidata, inclusiv în situaţia în care aceasta este o autoritate competentă dintr-un alt stat membru. Articolul 181 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, persoane juridice române, şi a instituţiilor de credit, persoane juridice române, controlate de societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, are următoarele atribuţii: a) coordonează colectarea şi difuzarea informaţiilor relevante sau esenţiale în condiţiile desfăşurării normale a activităţii şi în situaţii de urgenţă; b) planifică şi coordonează activităţile de supraveghere în condiţiile desfăşurării normale a activităţii, inclusiv în legătură cu activităţile prevăzute la art. 24, 148, 159-163, 166, 226, în cooperare cu autorităţile competente implicate; c) planifică şi coordonează activităţile de supraveghere, în cooperare cu autorităţile competente implicate şi, dacă este necesar, cu băncile centrale, pentru pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi pe parcursul acestora, inclusiv pentru cazul unor evoluţii nefavorabile la nivelul instituţiilor de credit sau al pieţelor financiare, utilizând, dacă este posibil, canalele de comunicare existente, pentru a facilita managementul respectivelor situaţii de criză. (2) Planificarea şi coordonarea activităţilor de supraveghere prevăzute la alin. (1) lit. c) includ măsurile excepţionale prevăzute la art. 188 alin. (1) lit. b), pregătirea evaluărilor comune, punerea în aplicare a planurilor de urgenţă şi comunicările adresate publicului.--------------Art. 181 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 182 (1) În cazul cererilor pentru obţinerea aprobării în vederea utilizării modelelor interne pentru calculul cerinţelor de capital, depuse de o instituţie de credit-mama la nivelul Uniunii Europene şi filialele acesteia, sau depuse împreună de filialele unei societăţi financiare holding-mama la nivelul Uniunii Europene, în condiţiile în care din grup face parte cel puţin o instituţie de credit, persoană juridică română, Banca Naţionala a României şi autorităţile competente cooperează pentru a decide sau nu aprobarea, precum şi, dacă este cazul, termenii şi condiţiile în care se acordă aprobarea. (2) Orice cerere formulată în condiţiile prevăzute la alin. (1) trebuie depusa doar la Banca Naţionala a României, dacă aceasta este autoritatea competentă în sensul art. 181. (3) Banca Naţionala a României trebuie să depună diligente pentru a ajunge la o decizie comuna cu celelalte autorităţi competente într-un termen de 6 luni. Decizia comuna trebuie motivată în scris şi comunicată solicitantului de către Banca Naţionala a României, dacă aceasta este autoritatea competentă în sensul art. 181. (4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) începe să curgă de la data primirii de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 181, a cererii de aprobare, însoţită de documentaţia aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Banca Naţională a României transmite fără întârziere respectiva cerere şi documentaţia aferentă celorlalte autorităţi competente.------------Alin. (4) al art. 182 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. (5) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comuna între autorităţile competente în termen de 6 luni. Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 181, trebuie să decidă singura cu privire la cererea depusa. Decizia adoptată trebuie motivată în scris, luând în considerare şi punctele de vedere şi rezervele exprimate de celelalte autorităţi competente pe parcursul perioadei de 6 luni. Decizia este definitivă şi se comunică solicitantului şi celorlalte autorităţi competente de către Banca Naţionala a României. (6) Deciziile luate în conformitate cu prevederile alin. (3), precum şi cele luate de autorităţile competente cu supravegherea pe bază consolidată, în situaţia în care nu s-a ajuns la o decizie comună, sunt definitive şi opozabile Băncii Naţionale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.-----------Alin. (6) al art. 182 a fost modificat de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 182^1 (1) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, trebuie să depună toate diligenţele pentru a ajunge la o decizie comună cu autorităţile responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 148 şi 166, pentru a determina adecvarea fondurilor proprii la nivel consolidat, deţinute de grup, raportat la situaţia financiară şi profilul de risc ale acestuia, precum şi la nivelul fondurilor proprii solicitat, potrivit celor prevăzute la art. 226 alin. (3), pentru fiecare entitate din cadrul grupului bancar şi la nivel consolidat. (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care Banca Naţională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene.------------Art. 182^1 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 182^2 (1) Decizia comună prevăzută la art. 182^1 alin. (1) trebuie luată în termen de 4 luni de la data transmiterii de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, către celelalte autorităţi competente relevante a unui raport referitor la evaluarea riscului la nivel de grup, în sensul prevederilor art. 148 şi 166. Decizia comună ia în considerare în mod corespunzător evaluarea riscului filialelor, realizată de autorităţile competente implicate, în sensul prevederilor art. 148 şi 166*). (2) Decizia comună prevăzută la art. 182^1 alin. (1) este inclusă într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază şi este transmisă instituţiei de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant. (3) În cazul în care nu se ajunge la acord, Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, la cererea oricăreia dintre celelalte autorităţi competente implicate, va consulta Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni. Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă cu supravegherea consolidată, poate consulta Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni din proprie iniţiativă.------------Art. 182^2 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Conform pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu art. III^1, până la data de 31 decembrie 2012, termenele prevăzute la art. 182^2 alin. (1) şi art. 182^3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de 6 luni. Articolul 182^3*)În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună între autorităţile competente în termen de 4 luni, decizia cu privire la aplicarea prevederilor art. 148, 166 şi ale art. 226 alin. (3) trebuie luată, pe bază consolidată, de Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscului filialelor, efectuată de autorităţile competente relevante.------------Art. 182^3 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Conform pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu art. III^1, până la data de 31 decembrie 2012, termenele prevăzute la art. 182^2 alin. (1) şi art. 182^3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de 6 luni. Articolul 182^4Decizia referitoare la aplicarea prevederilor art. 148, 166 şi ale art. 226 alin. (3) se ia, pe bază individuală sau subconsolidată, după caz, de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, cu luarea în considerare a punctelor de vedere şi a rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant.------------Art. 182^4 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 182^5Deciziile prevăzute la art. 182^2-182^4 sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază şi iau în considerare evaluările de risc, punctele de vedere şi rezervele celorlalte autorităţi competente exprimate în cursul celor 4 luni prevăzute la art. 182^2 alin. (1). Documentul este transmis de Banca Naţională a României tuturor autorităţilor competente implicate, precum şi instituţiei de credit mamă la nivelul Uniunii Europene.------------Art. 182^5 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 182^6 (1) În cazul în care consultă Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni potrivit prevederilor art. 182^2 alin. (3), Banca Naţională a României ţine seama de opinia acestuia şi explică orice abatere semnificativă de la aceasta. (2) Banca Naţională a României ţine seama de opiniile Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni şi explică orice abatere semnificativă de la acestea, inclusiv în cazul în care consultarea se realizează de altă autoritate competentă, în calitate de supraveghetor consolidant.------------Art. 182^6 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 182^7 (1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182^1 şi deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 182^3 şi 182^4 sunt definitive. (2) În cazul în care Banca Naţională a României nu are calitatea de supraveghetor consolidant, deciziile comune adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182^1, precum şi deciziile adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182^3 şi 182^4 de către un supraveghetor consolidant, respectiv de către autorităţi responsabile cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, sunt definitive şi opozabile Băncii Naţionale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.------------Art. 182^7 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 182^8 (1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182^1 şi deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 182^3 şi 182^4 trebuie să fie actualizate anual sau în situaţii excepţionale, în cazul în care o autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene solicită în scris şi motivat Băncii Naţionale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, actualizarea deciziei referitoare la aplicarea prevederilor art. 226 alin. (3). (2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, poate solicita în scris şi motivat supraveghetorului consolidant actualizarea deciziilor comune adoptate potrivit prevederilor art. 182^1, precum şi a celor adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182^3 şi 182^4 la nivel consolidat de supraveghetorul consolidant şi, respectiv, la nivel individual sau subconsolidat de către o altă autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene. (3) În cazul solicitărilor de actualizare formulate potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), acestea pot fi tratate pe bază bilaterală, între Banca Naţională a României şi autoritatea responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau între Banca Naţională a României şi supraveghetorul consolidant, după caz.------------Art. 182^8 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 183 (1) În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, inclusiv în cazul unor evoluţii nefavorabile ale pieţelor financiare, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieţei şi stabilitatea sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care entităţile unui grup au fost autorizate sau în care au fost înfiinţate sucursale semnificative, Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, alertează în cel mai scurt timp posibil, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional, autorităţile prevăzute la art. 222 alin. (6) şi art. 222^1 alin. (1) şi le comunică toate informaţiile esenţiale îndeplinirii atribuţiilor acestora.-----------Alin. (1) al art. 183 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.(1^1) Dacă Banca Naţională a României, în exercitarea atribuţiilor acesteia de bancă centrală, constată existenţa unei situaţii descrise la alin. (1), alertează în cel mai scurt timp posibil autorităţile competente cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată a instituţiilor de credit.------------Alin. (1^1) al art. 183 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.(1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi (1^1), dacă este posibil, se utilizează canalele de comunicare existente.------------Alin. (1^2) al art. 183 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. (2) În situaţia în care informaţii care au fost furnizate deja altei autorităţi competente sunt necesare Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata, aceasta contacteaza, dacă este posibil, autoritatea competentă respectiva pentru a evita duplicarea raportarilor către diversele autorităţi implicate în procesul de supraveghere. Secţiunea a 2-a Cooperarea cu alte autorităţi competente Articolul 184 (1) Pentru a pune bazele şi a facilita o supraveghere eficienta, Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata şi/sau individuală, încheie acorduri scrise de coordonare şi cooperare cu autorităţile competente din alte state membre. (2) Aceste acorduri pot prevedea ca Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata, poate retine în sarcina sa atribuţii suplimentare şi pot include proceduri-privind procesul decizional şi cooperarea cu celelalte autorităţi competente. Articolul 185 (1) Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate competentă responsabilă cu autorizarea unei instituţii de credit, persoana juridică română, filiala a unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru, poate, prin acorduri bilaterale, sa delege responsabilitatea de supraveghere autorităţii competente care a autorizat şi supraveghează societatea-mama, astfel încât responsabilităţile ce revin pe linia supravegherii filialei respective potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă sa revină acesteia din urma. (2) Banca Naţionala a României notifica Comisiei Europene existenta şi conţinutul acestor acorduri. Articolul 185^1 (1) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, stabileşte colegii de supraveghetori pentru a facilita exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 181 şi art. 183 alin. (1)-(1^2) şi, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional şi a legislaţiei Uniunii Europene, pentru a asigura coordonarea şi cooperarea corespunzătoare cu autorităţile competente din state terţe, dacă este cazul. (2) Autorităţile competente din state terţe pot participa în cadrul colegiilor de supraveghetori dacă cerinţele referitoare la păstrarea secretului profesional sunt considerate echivalente celor stabilite în Uniunea Europeană de către toate autorităţile competente implicate. (3) Colegiile de supraveghetori asigură Băncii Naţionale a României şi celorlalte autorităţi competente implicate cadrul pentru exercitarea următoarelor atribuţii: a) schimbul de informaţii; b) convenirea asupra încredinţării voluntare de atribuţii şi a delegării voluntare de responsabilităţi, dacă este cazul; c) determinarea programelor de supraveghere pe baza evaluării riscului la nivel de grup în cadrul procesului desfăşurat de autorităţile competente, de verificare a cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de instituţiile de credit şi de evaluare a riscurilor la care instituţiile de credit sunt sau ar putea fi expuse; d) creşterea eficienţei supravegherii prin eliminarea suprapunerii inutile a cerinţelor de supraveghere, inclusiv în ceea ce priveşte solicitările de informaţii potrivit prevederilor art. 183 alin. (2) şi ale art. 187; e) aplicarea uniformă a cerinţelor prudenţiale prevăzute la nivel comunitar în privinţa tuturor entităţilor din cadrul unui grup bancar, fără a se aduce atingere opţiunilor naţionale şi ale autorităţilor de supraveghere, prevăzute de legislaţia Uniunii Europene; f) aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) lit. c), cu luarea în considerare a lucrărilor altor forumuri ce ar putea fi stabilite în acest domeniu. (4) În cadrul colegiilor de supraveghetori, Banca Naţională a României cooperează în mod strâns cu celelalte autorităţi competente participante. Cerinţele referitoare la păstrarea secretului profesional nu împiedică Banca Naţională a României să schimbe informaţii cu celelalte autorităţi competente în cadrul colegiilor de supraveghetori. (5) Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori nu aduc atingere drepturilor şi responsabilităţilor Băncii Naţionale a României în domeniul supravegherii prudenţiale, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.------------Art. 185^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 185^2 (1) Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori se fundamentează pe acordurile scrise prevăzute la art. 184 şi 185, stabilite în urma consultării autorităţilor competente implicate de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant. (2) Stabilirea modului de funcţionare operaţională a colegiilor de supraveghetori are în vedere şi ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.------------Art. 185^2 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 185^3 (1) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, conduce reuniunile colegiului de supraveghetori şi decide autorităţile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului. (2) Decizia Băncii Naţionale a României luată potrivit prevederilor alin. (1) trebuie să aibă în vedere importanţa activităţii de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorităţi şi, în special, impactul potenţial asupra stabilităţii financiare în statele membre, prevăzut la art. 172 alin. (2^1), precum şi obligaţiile prevăzute la art. 173^2. (3) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, îi informează complet şi în prealabil pe toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea reuniunilor, aspectele principale de discutat şi activităţile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Naţională a României îi informează complet şi la timp pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile şi acţiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.------------Art. 185^3 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 185^4Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional, informează Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni în legătură cu activităţile colegiilor de supraveghetori pe care le stabileşte, inclusiv în situaţii de urgenţă, şi comunică acestui comitet toate informaţiile care prezintă o relevanţă deosebită pentru asigurarea convergenţei supravegherii.------------Art. 185^4 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 185^5 (1) Banca Naţională a României, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea instituţiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, sau în cazul în care sucursalele din România ale unor instituţii de credit din alte state membre sunt semnificative potrivit prevederilor art. 210^1, poate participa în colegii de supraveghetori. (2) Prevederile art. 185^1 se aplică în mod corespunzător.------------Art. 185^5 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 186 (1) Banca Naţionala a României cooperează în mod strâns cu celelalte autorităţi competente. În acest sens, pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere pe baza individuală şi/sau consolidata ale respectivelor autorităţi, sunt furnizate la cerere toate informaţiile relevante şi din oficiu toate informaţiile esenţiale. (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt considerate esenţiale dacă pot influenţa în mod semnificativ evaluarea stabilitatii financiare a unei instituţii de credit sau a unei instituţii financiare dintr-un alt stat membru. (3) În cazul în care Banca Naţionala a României este autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata a unei instituţii de credit-mama la nivelul Uniunii Europene sau a unei instituţii de credit controlată de o societate financiară holding-mama la nivelul Uniunii Europene, aceasta furnizează autorităţilor competente din alte state membre, care supraveghează filialele acestor societăţi-mama, toate informaţiile relevante. Pentru a determina gradul de detaliere al informaţiilor relevante este luată în considerare importanţa acestor filiale în cadrul sistemelor financiare din respectivele state membre. (4) Informaţiile esenţiale la care se referă alin. (2) includ, în special, următoarele elemente: a) identificarea structurii grupului, a tuturor instituţiilor de credit semnificative din grup, precum şi a autorităţilor competente ale instituţiilor de credit din grup; b) procedurile pentru colectarea informaţiilor de la instituţiile de credit din grup şi pentru verificarea acestor informaţii; c) evoluţiile nefavorabile în cadrul instituţiilor de credit sau în cadrul altor entităţi din grup, care ar putea afecta în mod semnificativ instituţiile de credit din cadrul grupului; d) principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale luate de Banca Naţionala a României, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226, a unei cerinţe suplimentare de capital, precum şi în impunerea oricărei limitări în utilizarea abordarii avansate de evaluare pentru calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului operaţional. Articolul 187Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza individuală a unei instituţii de credit, persoana juridică română, controlate de o instituţie de credit-mama la nivelul Uniunii Europene, contacteaza, ori de câte ori este posibil, autoritatea competentă cu exercitarea supravegherii pe baza consolidata, dacă îi sunt necesare informaţii referitoare la implementarea abordarilor şi metodologiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în aplicarea acesteia, informaţii pe care respectiva autoritate le-ar putea deţine deja. Articolul 188 (1) Banca Naţionala a României se consulta cu celelalte autorităţi responsabile cu supravegherea pe: baza individuală şi/sau consolidata a instituţiilor de credit, înaintea luării unei decizii care este importanţa pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere ale autorităţilor competente respective. Consultarea are în vedere următoarele elemente: a) modificări în structura acţionariatului, în structura organizatorică, de administrare şi conducere a instituţiilor de credit dintr-un grup, care necesita aprobare sau autorizare din partea Băncii Naţionale a României;-------------Litera a) a alin. (1) al art. 188 a fost modificată de pct. 28 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. b) principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale ce urmează a fi luate de Banca Naţionala a României, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226, a unei cerinţe suplimentare de capital, precum şi în impunerea oricărei limitări în utilizarea abordarii avansate de evaluare pentru calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului operaţional. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b), autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata trebuie să fie consultata în toate cazurile. (3) Banca Naţionala a României poate decide sa nu consulte celelalte autorităţi în cazuri de urgenta sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienta deciziilor, în acest caz, Banca Naţionala a României informează fără întârziere asupra deciziilor luate celelalte autorităţi competente. Secţiunea a 3-a Colaborarea între Banca Naţionala a României şi Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare şi atribuţiile acestor autorităţi la nivel naţional Articolul 189 (1) Pentru a pune bazele şi pentru, a facilita o supraveghere eficienta la nivel naţional a instituţiilor de credit şi a societăţilor de servicii de investiţii financiare. Banca Naţionala a României şi Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare încheie acorduri scrise de coordonare şi cooperare. (2) Aceste acorduri pot prevedea atribuţii suplimentare în sarcina autorităţii responsabile cu supravegherea pe baza consolidata şi pot include proceduri privind procesul decizional. (3) Banca Naţionala a României, respectiv Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare, în calitate de autorităţi responsabile cu autorizarea unei instituţii de credit, respectiv a unei societăţi de servicii de investiţii financiare, care sunt filiale ale unei instituţii de credit , persoana juridică română, sau ale unei societăţi de servicii de investiţii financiare persoana juridică română, pot să-şi delege reciproc, pe bază de acord, responsabilitatea de supraveghere individuală a filialei respective. Delegarea responsabilităţii se face întotdeauna către autoritatea competentă cu supravegherea consolidata. Articolul 190Pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere pe baza individuală şi/sau consolidata, Banca Naţionala a României şi Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare îşi furnizează, la cerere, toate informaţiile relevante şi din oficiu toate informaţiile esenţiale. Prevederile art. 186 se aplică în mod corespunzător. Articolul 191 (1) Banca Naţionala a României şi Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare se consulta reciproc, înaintea luării unei decizii care este importanţa pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere pe baza individuală şi/sau consolidata. Consultarea are în vedere următoarele elemente: a) modificări în structura acţionariatului, în structura organizatorică de administrare şi conducere a instituţiilor de credit, respectiv a societăţilor de servicii de investiţii financiare dintr-un grup, care necesita aprobare sau autorizare din partea Băncii Naţionale a României, respectiv a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;-------------Litera a) a alin. (1) al art. 191 a fost modificată de pct. 29 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. b) principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale ce urmează a fi luate de Banca Naţionala a României, respectiv de Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226, a unei cerinţe suplimentare de capital, precum şi a oricărei limitări în utilizarea abordarii avansate de evaluare pentru calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului operaţional. (2) Banca Naţionala a României sau Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare poate să nu îndeplinească cerinţa referitoare la consultarea prealabilă, prevăzută la alin. (1), în cazuri de urgenta sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienta deciziilor în acest caz, se procedează la informarea fără întârziere a celeilalte autorităţi asupra deciziilor luate. Articolul 192Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata a instituţiilor de credit-mama la nivelul României şi a instituţiilor de credit, persoane juridice române, controlate de societăţi financiare holding-mama la nivelul României, respectiv Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata a firmelor de investiţii-mama, la nivelul României au următoarele atribuţii: a) coordonează, la nivel naţional, colectarea şi diseminarea informaţiilor relevante sau esenţiale în condiţiile desfăşurării normale a activităţii şi în situaţii de urgenta; b) planifica şi coordonează, activităţile de supraveghere la nivel naţional, în condiţiile desfăşurării normale a activităţii şi în situaţii de urgenta, inclusiv în legătură cu activităţile prevăzute la art. 166, colaborand în acest sens. Articolul 193 (1) În cazul cererilor pentru obţinerea aprobării în vederea utilizării modelelor interne pentru calculul cerinţelor de capital, depuse de o instituţie de credit-mama la nivelul României şi filialele acesteia, dintre care cel puţin o societate de servicii de investiţii financiare, respectiv depuse de o firma de investiţii-mama la nivelul României şi filialele acesteia, dintre care cel puţin o instituţie de credit persoana juridică română sau depuse împreună de filialele, instituţii de credit şi firme de investiţii, ale unei societăţi financiare holding-mama la nivelul României, atunci când entităţile de mai sus sunt exclusiv persoane juridice române, Banca Naţionala a României şi Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare cooperează pentru a decide sau nu aprobarea, precum şi termenii şi condiţiile în care aceasta se acordă, dacă este cazul. (2) Orice cerere formulată în condiţiile prevăzute la alin. (1) trebuie depusa doar la Banca Naţionala a României sau doar la Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare, după caz, în calitatea acestora de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata. (3) Banca Naţionala a României şi Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare trebuie să depună diligenţele necesare pentru a ajunge la o decizie comuna într-un termen de 6 luni. Decizia comuna trebuie motivată în scris şi comunicată solicitantului de către autoritatea competentă cu supravegherea pe baza consolidata. (4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) începe să curgă de la momentul primirii cererii de aprobare, însoţită de documentaţia aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Autoritatea competentă cu supravegherea pe bază consolidată transmite, fără întârziere, cererea primită potrivit alin. (2) şi documentaţia aferentă autorităţii competente cu supravegherea la nivel individual.------------Alin. (4) al art. 193 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. (5) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comuna în privinţa cererii depuse potrivit alin. (3), autoritatea competentă cu supravegherea pe baza consolidata decide singura cu privire la cererea depusa. Decizia adoptată este definitivă şi trebuie motivată în scris, luând în considerare şi punctul de vedere şi rezervele exprimate de cealaltă autoritate competentă din România pe parcursul perioadei de 6 luni şi trebuie comunicată solicitantului şi acestei autorităţi de către autoritatea responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata. (6) Deciziile luate în conformitate cu prevederile alin. (3) şi cele luate de autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată în situaţia în care nu s-a ajuns la o decizie comună sunt definitive şi opozabile celeilalte autorităţi şi trebuie aplicate în mod corespunzător de către aceasta.------------Alin. (6) al art. 193 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Secţiunea a 4-a Furnizarea de informaţii Articolul 194 (1) Dacă societatea-mama a uneia sau a mai multor instituţii de credit, persoane juridice române, este societate holding cu activitate mixtă, Banca Naţionala a României solicita societăţii holding cu activitate mixtă şi filialelor acesteia, inclusiv în situaţia în care sunt situate pe teritoriul unui alt stat membru, direct sau prin intermediul instituţiilor de credit filiale, orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii instituţiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale societăţii holding cu activitate mixtă. (2) O societate holding cu activitate mixtă, persoana juridică română, şi filialele acesteia, persoane juridice române, trebuie să furnizeze informaţii de natura celor prevăzute la alin. (1), atât la solicitarea Băncii Naţionale a Romamei, în calitate de autoritate responsabilă cu autorizarea şi supravegherea unei instituţii de credit, persoana juridică română, filiala a societăţii holding cu activitate mixtă, cat şi la solicitarea autorităţii responsabilă cu autorizarea şi supravegherea unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru, filiala a societăţii holding cu activitate mixtă. Articolul 195Banca Naţionala a României poate efectua inspecţii, pentru a verifica informaţiile furnizate de societăţile holding cu activitate mixtă şi filialele acestora, direct sau prin intermediul unor terţe persoane împuternicite în acest scop. Dacă societatea holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acesteia este o societate de asigurare poate fi utilizata şi procedura, prevăzută la art. 202. Dacă societatea holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acesteia au sediul într-un alt stat membru, verificarea informaţiilor se efectuează potrivit procedurii prevăzute la art. 203. Secţiunea a 5-a Societăţile financiare holding Articolul 196 (1) Administrarea şi/sau conducerea activităţii unei societăţi financiare holding, persoana juridică română, trebuie să fie asigurată de cel puţin două persoane.-------------Alin. (1) al art. 196 a fost modificat de pct. 30 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007.(1^1) Persoanele cărora le sunt încredinţate responsabilităţi de administrare şi/sau conducere, în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să aibă reputaţie adecvată şi experienţa suficienta pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate.-------------Alin. (1^1) al art. 196 a fost introdus de pct. 31 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) Societăţile financiare holding prevăzute la alin. (1) trebuie să notifice Băncii Naţionale a României în calitate, de autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii, pe baza consolidata, numirea în funcţie a persoanelor prevăzute la alin. (1), în condiţiile stabilite, prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (3) Banca Naţionala a României urmăreşte în permanenta îndeplinirea cerinţelor de la alin. (1), dispunând măsurile sau sancţiunile care se impun în caz de nerespectare a acestora, prevăzute la art. 204. Articolul 197Dispoziţiile Capitolului IV din Titlul 11, Partea I, precum şi reglementările aplicabile instituţiilor de credit, emise de Banca Naţionala a României în temeiul prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, se aplică în mod corespunzător şi societăţilor financiare holding persoane juridice române care sunt societăţi-mama ale unor instituţii de credit ce sunt supravegheate la nivel consolidat de Banca Naţionala a României în calitate de autoritate competentă sau de către o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, pentru situaţiile financiare anuale consolidate. Secţiunea a 6-a Tranzacţiile intra-grup cu societăţile tiolding cu activitate mixtă Articolul 198Fără a se aduce atingere cerinţelor prudentiale referitoare la expunerile mari, dacă societatea-mama a uneia sau mai multor instituţii de credit, persoane juridice române, este o societate holding cu activitate mixtă, Banca Naţionala a României exercita o supraveghere generală a tranzacţiilor dintre respectivele instituţii de credit, pe de o parte, şi societatea holding cu activitate mixtă şi filialele acesteia, pe de altă parte, în condiţiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Secţiunea a 7-a Măsuri de facilitare a supravegherii pe baza consolidata Articolul 199Entităţile incluse în aria de cuprindere a consolidării prudentiale, societăţile holding cu activitate mixtă şi filialele acestora, sau filialele prevăzute la art. 180 alin. (3) trebuie să-şi comunice reciproc orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii individuale şi/sau pe baza consolidata. Articolul 200 (1) Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate competentă cu supravegherea pe baza consolidata, solicita entităţilor incluse în aria de cuprindere a consolidării prudentiale, orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii pe baza consolidata a instituţiilor de credit, persoane juridice române. (2) Entităţile, persoane juridice române, incluse în aria de cuprindere a consolidării prudentiale a unei instituţii de credit, trebuie să furnizeze, la cerere, orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidata exercitate de Banca Naţionala a României sau de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru. (3) În cazul în care societatea-mama şi oricare dintre filialele acesteia, instituţii de credit, sunt situate în state membre diferite, iar cel puţin una este persoana juridică română, Banca Naţionala a României comunică, în condiţii de reciprocitate, autorităţilor competente din celelalte state membre toate informaţiile relevante care pot permite sau facilita exercitarea supravegherii pe baza consolidata. (4) În cazul în care societatea-mama are sediul pe teritoriul unui alt stat membru, iar Banca Naţionala a României exercita supravegherea pe baza consolidata, aceasta poate cere autorităţii competente din respectivul stat membru să solicite societăţii-mama orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidata şi să le transmită Băncii Naţionale a României. (5) În cazul în care societatea-mama are sediul în România, iar Banca Naţionala a României nu exercita supravegherea pe baza consolidata, aceasta din urma la cererea autorităţii competente responsabile cu, exercitarea supravegherii pe baza consolidata solicita societăţii-mama orice, informaţii care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidata şi le transmite respectivei autorităţi. (6) Colectarea şi deţinerea de informaţii potrivit dispoziţiilor alin. (1), (4) şi (5) nu implica în nici un fel obligaţia pentru Banca Naţionala a României de a exercita un rol de supraveghere pe baza individuală a societăţilor financiare holding, a instituţiilor financiare sau a societăţilor prestatoare de servicii auxiliare. Articolul 201 (1) Banca Naţionala a României comunică autorităţilor competente din celelalte state membre, în condiţii de reciprocitate, informaţiile prevăzute la art. 194. (2) Colectarea şi deţinerea de informaţii potrivit alin. (1) nu implica în nici un fel obligaţia pentru Banca Naţionala a României de a exercita un rol de supraveghere pe baza individuală a societăţilor holding cu activitate mixtă, a filialelor acestora care nu sunt instituţii de credit sau a filialelor prevăzute la art. 180 alin. (3). Articolul 202 (1) În cazul în care o instituţie de credit, o societate financiară holding sau o societate holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale, care sunt societăţi de asigurare sau alte entităţi care furnizează servicii de investiţii financiare, care sunt supuse autorizării, Banca Naţionala a României cooperează cu Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare şi cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi cu autorităţile din alte state membre, responsabile cu supravegherea societăţilor de asigurare sau a altor entităţi care furnizează servicii de investiţii financiare. Fără a se aduce atingere responsabilităţilor Băncii Naţionale a României, aceasta furnizează celorlalte autorităţi menţionate orice informaţie care ar facilita îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi care ar permite supravegherea activităţii şi a situaţiei financiare generale a entităţilor pe care le supraveghează. (2) Informaţiile primite de Banca Naţionala a României în cadrul supravegherii pe baza consolidata precum şi orice schimb de informaţii la care aceasta participa, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt supuse obligaţiei de păstrare a secretului profesional conform dispoziţiilor Capitolului V din Titlul III, Partea I. (3) Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate responsabilă pentru exercitarea supravegherii pe baza consolidata, întocmeşte o lista a societăţilor financiare holding-mama la nivelul României, care este transmisă autorităţilor competente din celelalte state membre şi Comisiei Europene. Articolul 203 (1) Dacă în aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, Banca Naţionala a României doreşte, în anumite cazuri, sa verifice informaţiile privitoare la o instituţie de credit, o societate financiară holding, o instituţie financiară, o societate prestatoare de servicii auxiliare, o societate holding cu activitate mixtă, o filiala de tipul celor prevăzute ia art. 194 sau o filiala de tipul celor prevăzute la art. 180 alin. (3), situate într-un alt stat membru, aceasta solicita autorităţilor competente din respectivul stat membru efectuarea verificării. (2) Verificarea prevăzută la alin. (1) poate fi efectuată fie de către autoritatea competentă din respectivul stat membru, fie, cu acordul acesteia, de către Banca Naţionala a României. Banca Naţionala a României poate efectua verificarea în, mod direct sau prin intermediul unui auditor financiar sau expert împuternicit în acest scop. (3) Când efectuează verificarea ea însăşi, Banca Naţionala a României poate participa la verificarea efectuată de autoritatea competentă din respectivul stat membru. (4) În cazul în care Banca Naţionala a României primeşte o solicitare referitoare la verificarea, pentru aspecte determinate, a informaţiilor privind entităţile prevăzute la alin. (1), situate în România, aceasta, în limitele competentelor ce îi revin, fie efectuează verificarea în mod direct, fie permite autorităţii competente solicitante sau unui auditor financiar sau expert împuternicit să efectueze verificarea. Autoritatea competenţa solicitanta poate, dacă nu efectuează verificarea ea însăşi, sa participe la verificarea efectuată de Banca Naţionala a României. Articolul 204 (1) În cazul în care o societate financiară holding, o societate holding cu activitate mixtă sau persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a acestora nu se conformează dispoziţiilor art. 166 şi ale art. 176 - 203 şi ale reglementărilor sau măsurilor adoptate în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata, poate dispune, în ceea ce priveşte respectiva societate, următoarele măsuri, prevăzute la lit. a) - c), sau sancţiuni, prevăzute la lit. d) - h):-------------Partea introductivă a alin. (1) al art. 204 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. a) încheierea unui acord cu administratorii sau, după caz, cu membrii directoratului societăţii, care să cuprindă un program de măsuri de remediere;-------------Litera a) a alin. (1) al art. 204 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. b) solicitarea de informaţii auditorului financiar; c) dispunerea înlocuirii auditorului financiar de către societate; d) avertisment scris; e) suspendarea din funcţie a uneia sau a mai multor persoane care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a societăţii;-------------Litera e) a alin. (1) al art. 204 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. f) dispunerea înlocuirii, de către societatea financiară holding sau de către societatea holding cu activitate mixtă, după caz, a persoanei/persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a societăţii;-------------Litera f) a alin. (1) al art. 204 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. g) amenda aplicată societăţii, între 0,05% şi 1% din capitalul iniţial minim reglementat al instituţiei, filiala a societăţii financiare holding sau a societăţii holding cu activitate mixtă, supuse supravegherii pe baza consolidata sau individuală; h) amenda aplicată persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a societăţii, între 1-6 remuneraţii nete, conform nivelului acestora în luna precedenta datei la care s-a constatat fapta.-------------Litera h) a alin. (1) al art. 204 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) Cuantumul amenzii trebuie să fie raportat la gravitatea faptei săvârşite. Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat. (3) Pe perioada suspendării din funcţie, dispusă de Banca Naţionala a României, în baza alin. (1) lit. e), se asigura de către societatea financiară holding, respectiv de către societatea holding cu activitate mixtă desemnarea persoanei/persoanelor care să exercite interimar responsabilităţi de administrare şi/sau conducere, cu respectarea prevederilor art. 196.-------------Alin. (3) al art. 204 a fost modificat de pct. 33 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 205Banca Naţionala a României cooperează cu celelalte autorităţi competente implicate pentru ca măsurile sau sancţiunile luate, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, împotriva societăţilor financiare holding, a societăţilor holding cu activitate mixtă sau a persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducerea acestor societăţi sa producă efectele urmărite, mai ales în cazul în care o societate financiară holding, respectiv o societate holding cu activitate mixtă, având sediul social pe teritoriul României, au administraţia centrala sau sediul principal pe teritoriul altui stat membru.-------------Art. 205 a fost modificat de pct. 34 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Secţiunea a 8-a Societăţi-mama în state terţe Articolul 206 (1) În cazul în care o instituţie de credit, persoana juridică română, care are drept societate-mama o instituţie de credit sau o societate financiară holding cu sediul într-un stat terţ, nu face obiectul supravegherii pe baza consolidata exercitată de o autoritate competentă dintr-un stat membru, Banca Naţionala a României verifica dacă instituţia de credit respectiva este supusă unei supravegheri pe baza consolidata exercitată de autoritatea competentă din statul terţ, echivalenta cu cea guvernata de principiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) Verificarea este efectuată la solicitarea societăţii-mama sau a oricărei entităţi reglementate şi autorizate într-un stat membru sau din oficiu, de către Banca Naţionala a României, dacă, potrivit dispoziţiilor art. 207, aceasta ar fi autoritatea responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata. Banca Naţionala a României se consulta cu celelalte autorităţi competente implicate. (3) Pentru efectuarea verificării potrivit prevederilor alin. (1), Banca Naţionala a României are în vedere principiile generale de evaluare a echivalentei supravegherii pe baza consolidata exercitate de autorităţile competente din state terţe asupra instituţiilor de credit având societate-mama într-un stat terţ, principii elaborate de Comitetul European Bancar la solicitarea Comisiei Europene. Banca Naţionala a României consulta Comitetul European Bancar înaintea luării unei decizii. Articolul 207 (1) În absenta unei supravegheri echivalente potrivit art. 206, prevederile referitoare la supravegherea pe baza consolidata cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în aplicarea acesteia se aplică, prin analogie, instituţiei de credit prevăzute la art. 206 alin. (1) sau Banca Naţionala a României poate să aplice alte tehnici de supraveghere adecvate pentru atingerea obiectivelor supravegherii pe baza consolidata a instituţiei de credit. (2) Banca Naţionala a României, în situaţia în care ar fi autoritate competentă cu supravegherea pe baza consolidata decide aplicarea tehnicilor de supraveghere alternative prevăzute la alin. (1), după consultarea cu celelalte autorităţi competente implicate. (3) În situaţia prevăzută la alin. (2), Banca Naţionala a României poate solicita constituirea unei societăţi financiare holding cu sediul central pe teritoriul României sau al altui stat membru şi, în situaţia în care, după constituirea acesteia rămâne autoritate competentă cu supravegherea pe baza consolidata, aplica prevederile referitoare la supravegherea pe baza consolidata poziţiei consolidate a respectivei societăţi financiare holding. (4) Tehnicile de supraveghere trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii pe baza consolidata, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi reglementărilor emise în aplicarea acesteia şi trebuie să fie comunicate celorlalte autorităţi competente implicate şi Comisiei Europene. Capitolul III Supravegherea instituţiilor de credit din alte state membre care desfăşoară activitate în România Articolul 208 (1) Supravegherea prudentiala a instituţiilor de credit din alte state membre, inclusiv în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute în Capitolul IV din Titlul I, Partea I, se asigura de autoritatea competentă din statul membru de origine, fără a se aduce atingere competentelor Băncii Naţionale a României prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu împiedica exercitarea supravegherii pe baze consolidate potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. Articolul 209 (1) Banca Naţionala a României asigura, în cooperare cu autorităţile competente din statele membre de origine, supravegherea cerinţelor de lichiditate la nivelul sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din alte state membre. (2) Fără a se aduce atingere măsurilor întreprinse în vederea consolidării Sistemului Monetar European, Banca Naţionala a României are competente depline în stabilirea măsurilor necesare pentru implementarea politicii sale monetare. Prin astfel de măsuri nu poate fi instituit un tratament discriminator sau restrictiv pe considerente legate de faptul ca o instituţie de credit este autorizata în alt stat membru. Articolul 210 (1) Pentru supravegherea prudentiala a instituţiilor de credit dintr-un alt stat membru, care desfăşoară activitate în România, în special printr-o sucursala, Banca Naţionala a României colaborează cu autorităţile competente din statul membru de origine şi din alte state membre în care instituţia de credit desfăşoară activitate. (2) În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1), se asigura schimbul de informaţii în condiţiile prevăzute la art. 173 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător. Articolul 210^1 (1) Banca Naţională a României poate solicita autorităţii competente cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuţiilor acesteia similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1), sau autorităţilor competente din statul membru de origine să considere sucursala din România a unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru ca fiind semnificativă. (2) Solicitarea va specifică motivele pentru care sucursala este considerată semnificativă, avându-se în vedere în special următoarele elemente: a) cota de piaţă a sucursalei instituţiei de credit, în ceea ce priveşte depozitele, depăşeşte 2% în România; b) impactul probabil al suspendării sau închiderii operaţiunilor din România ale instituţiei de credit asupra lichidităţii pieţei şi asupra sistemelor de plăţi şi a celor de compensare şi decontare din România; c) dimensiunea şi importanţa sucursalei din perspectiva numărului de clienţi, în contextul sistemului financiar-bancar din România.------------Art. 210^1 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 210^2 (1) Banca Naţională a României trebuie să depună toate diligenţele pentru a ajunge la o decizie comună cu autorităţile competente prevăzute la art. 210^1 alin. (1) cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă. (2) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea solicitării trimise potrivit prevederilor art. 210^1 alin. (1), Banca Naţională a României decide, în termen de alte două luni, cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. În luarea deciziei, Banca Naţională a României va avea în vedere orice opinii şi rezerve ale autorităţii competente cu supravegherea consolidată sau ale autorităţilor competente din statul membru de origine. (3) Deciziile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază şi sunt transmise autorităţilor competente implicate. Deciziile luate potrivit prevederilor alin. (1) sunt definitive şi opozabile Băncii Naţionale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.------------Art. 210^2 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 210^3Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor Băncii Naţionale a României prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.------------Art. 210^3 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 211 (1) Autoritatea competenţa din statul membru de origine al unei instituţii de credit poate realiza verificarea informaţiilor primite potrivit art. 210 alin. (2) la sediul sucursalei din România a instituţiei de credit. Verificarea poate fi realizată direct sau prin intermediul unor terţe persoane împuternicite în acest scop şi cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României. (2) Autoritatea competenţa din statul membru de origine poate solicita Băncii Naţionale a României să efectueze verificări la sediul sucursalei din România a unei instituţii de credit autorizata în statul membru respectiv, caz în care Banca Naţionala a României procedează la efectuarea acestei verificări, în mod direct sau prin intermediul unei terţe persoane împuternicite în acest sens. Autoritatea competenţa solicitanta poate participa la efectuarea verificării respective, dacă nu o realizează ea însăşi potrivit alin. (1). (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu afectează dreptul Băncii Naţionale a României de a efectua verificări asupra sucursalelor înfiinţate pe teritoriul României, în exercitarea competentelor ce îi revin potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. Capitolul IV Supravegherea sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe Articolul 212 (1) Pentru supravegherea activităţii din România a sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe, Banca Naţionala a României cooperează cu autorităţile competente din aceste state. În acest sens, Banca Naţionala a României încheie acorduri de cooperare cu autoritatea competentă din statul terţ de origine al instituţiei de credit. Prin aceste acorduri se stabilesc cel puţin condiţiile în care se realizează schimbul de informaţii, cu respectarea dispoziţiilor privind secretul profesional. (2) La verificările efectuate la sediul sucursalei din România a instituţiei de credit din statul terţ pot participa şi reprezentanţi ai autorităţii competente din statul terţ de origine, conform acordurilor de cooperare încheiate de Banca Naţionala a României cu autoritatea respectiva. Articolul 213Dispoziţiile art. 164 - 171 se aplică în mod corespunzător pentru realizarea supravegherii sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe de către Banca Naţionala a României. Capitolul V Schimbul de informaţii şi secretul profesional Articolul 214 (1) Membrii consiliului de administraţie, salariaţii Băncii Naţionale a României, precum şi auditorii financiari sau experţii numiţi de Banca Naţionala a României pentru efectuarea de verificări la sediul instituţiilor de credit potrivit prevederilor art. 170, sunt obligaţi sa păstreze secretul profesional asupra oricărei informaţii confidenţiale de care iau cunoştinţa în cursul exercitării atribuţiilor lor. Membrii consiliului de administraţie şi salariaţii Băncii Naţionale a României sunt obligaţi sa păstreze secretul profesional şi după încetarea activităţii în cadrul băncii. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu pot divulga informaţii confidenţiale nici unei persoane sau autorităţi, cu excepţia furnizarii acestor informaţii în forma sumară sau agregata, astfel încât instituţia de credit sa nu poată fi identificata. (3) Dacă o instituţie de credit a fost declarata în faliment sau este supusă lichidării forţate, informaţiile confidenţiale care nu se referă la terţii implicaţi în acţiuni de salvgardare a instituţiei de credit pot fi divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale. (4) Dispoziţiile alin. (1) - (3) nu aduc în nici un fel atingere prevederilor legislaţiei penale potrivit cărora se poate impune divulgarea de informaţii confidenţiale în anumite situaţii. Articolul 215 (1) Banca Naţionala a României poate să schimbe informaţii cu autorităţi competente din celelalte state membre, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale altor acte normative aplicabile instituţiilor de credit. (2) Informaţiile primite de Banca Naţionala a României potrivit prevederilor alin. (1) sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214. (3) Banca Naţionala a României poate furniza informaţii autorităţilor competente din alte state membre, potrivit dispoziţiilor alin. (1), dacă informaţiile primite de respectivele autorităţi sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214. Articolul 216Banca Naţionala a României poate utiliza informaţiile primite potrivit art. 214 şi art. 215 doar în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere a instituţiilor de credit şi numai în următoarele situaţii: a) examinarea îndeplinirii condiţiilor de autorizare a instituţiilor de credit şi facilitarea verificării, pe baza individuală şi/sau consolidata, a condiţiilor de desfăşurare a activităţii instituţiilor de credit, în special cu privire la lichiditate, solvabilitate, expuneri mari, proceduri administrative şi contabile şi mecanisme de control intern; b) aplicarea de sancţiuni; c) contestarea actelor emise de Banca Naţionala a României; d) în cadrul unor proceduri judiciare iniţiate în baza prevederilor art. 275 alin. (2) sau a prevederilor altor legi aplicabile instituţiilor de credit. Articolul 217 (1) Banca Naţionala a României poate încheia acorduri de colaborare referitoare la schimbul de informaţii cu autorităţile competente din state terţe sau cu alte autorităţi ori organisme din state terţe prevăzute la art. 218 - 220, în condiţiile în care informaţiile furnizate sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional cel puţin echivalente celor prevăzute la art. 214. Schimbul de informaţii trebuie să fie circumscris scopului îndeplinirii atribuţiilor de supraveghere ale autorităţilor sau organismelor menţionate. (2) Informaţiile primite de Banca Naţionala a României de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru pot fi furnizate potrivit prevederilor alin. (1) numai cu acordul expres al respectivei autorităţi şi, dacă este cazul, doar pentru scopurile pentru care acordul a fost obţinut. Articolul 218 (1) Banca Naţionala a României poate să schimbe informaţii cu: a) autorităţile responsabile cu supravegherea altor organizaţii financiare, a societăţilor de asigurare şi a pieţelor financiare din România şi din celelalte state membre; b) organismele din România şi din celelalte state membre, implicate în falimentul şi lichidarea instituţiilor de credit, precum şi în alte proceduri similare; c) auditorii financiari, din România şi din celelalte state membre, ai instituţiilor de credit şi ai altor instituţii financiare. (2) Autorităţile, organismele şi auditorii financiari din România, prevăzuţi la alin. (1) pot sa schimbe informaţii cu autorităţi competente din celelalte state membre. (3) Schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) şi (2) are în vedere exercitarea atribuţiilor de supraveghere ale Băncii Naţionale a României, ale autorităţilor competente din alte state membre şi ale autorităţilor, organismelor şi auditorilor financiari prevăzuţi la alin. (1). (4) Banca Naţionala a României poate să furnizeze organismelor care administrează scheme de garantare a depozitelor din România şi din alte state membre informaţii necesare exercitării funcţiilor acestora. (5) Informaţiile primite de autorităţile, organismele şi auditorii financiari din România potrivit prevederilor alin. (1) şi (3) sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214. (6) Banca Naţionala a României schimba informaţii cu autorităţile, organismele şi auditorii financiari din alte state membre, potrivit prevederilor alin. (1) şi (3), numai dacă informaţiile primite de respectivele autorităţi, organisme sau de auditorii financiari sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214. (7) Autorităţile, organismele şi auditorii financiari din România schimba informaţii cu autorităţile competente din alte state membre, potrivit prevederilor alin. (2) şi (3), numai dacă informaţiile primite de respectivele autorităţi competente sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214. Articolul 219 (1) Banca Naţionala a României poate schimba informaţii cu autorităţi din România sau din alte state membre, responsabile cu: a) supravegherea organismelor implicate în falimentul şi lichidarea instituţiilor de credit sau în alte proceduri similare; b) supravegherea auditorilor financiari ai instituţiilor de credit, ai firmelor de investiţii, ai societăţilor de asigurare şi ai altor instituţii financiare. (2) Schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) se realizează cu respectarea următoarelor condiţii: a) informaţiile trebuie să fie destinate îndeplinirii atribuţiilor de supraveghere prevăzute la alin. (1); b) informaţiile primite de autorităţile din România sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214, respectiv informaţiile primite de autorităţile din alte state membre sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214; c) dacă informaţiile provin de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, ele pot fi furnizate potrivit alin. (1) numai cu acordul expres al acestei autorităţi şi doar în scopurile pentru care acest acord a fost obţinut. (3) Autorităţile din România prevăzute la alin. (1) pot schimba informaţii cu autorităţile competente din alte state membre, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2). Articolul 220 (1) În scopul intaririi stabilitatii sistemului financiar, inclusiv integrităţii acestuia, Banca Naţionala a României poate schimba informaţii cu autorităţile sau organismele din România sau din celelalte state membre cu competente legale în domeniul depistării şi investigarii incalcarilor legislaţiei privind societăţile comerciale. (2) Schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) se realizează cu respectarea următoarelor condiţii: a) informaţiile trebuie să fie destinate exercitării competentelor prevăzute la alin. (1); b) informaţiile primite de autorităţile sau organismele din România sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214, respectiv informaţiile primite de autorităţile sau organismele din alte state membre sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214; c) dacă informaţiile provin de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, ele pot fi furnizate potrivit alin. (1) numai cu acordul expres al acestei autorităţi şi doar în scopurile pentru care acordul a fost obţinut, dacă acesta vizează furnizarea de informaţii doar în anumite scopuri. (3) Autorităţile sau organismele din România având competentele prevăzute la alin. (1) pot schimba informaţii cu autorităţile competente din alte state membre, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2), inclusiv în situaţia în care aceste autorităţi sau organisme desfăşoară activitatea de detectare şi investigare cu ajutorul unor persoane anume desemnate în acest scop, care nu au calitatea de angajat în sectorul public. (4) Autorităţile sau organismele din România, prevăzute la alin. (1) comunică autorităţilor competente care le furnizează informaţii, numele şi responsabilităţile precis determinate ale persoanelor cărora li se transmit respectivele informaţii. Articolul 221Ministerul Finanţelor Publice transmite Comisiei Europene şi celorlalte state membre numele autorităţilor din România care pot primi informaţii potrivit prevederilor art. 219 şi 220. Articolul 222 (1) În exercitarea atribuţiilor de supraveghere a instituţiilor de credit, Banca Naţionala a României poate transmite următoarelor autorităţi informaţii destinate îndeplinirii atribuţiilor acestora: a) băncile centrale aparţinând Sistemului European al Băncilor Centrale şi alte organisme cu funcţii similare, în calitate de autorităţi monetare, dacă aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea atribuţiilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare şi furnizarea de lichidităţi, supravegherea sistemelor de plăţi, a sistemelor de compensare şi decontare şi menţinerea stabilităţii sistemului financiar;-----------Litera a) a alin. (1) al art. 222 a fost modificată de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. b) dacă este cazul, altor autorităţi publice responsabile cu monitorizarea sistemelor de plati. (2) Banca Naţionala a României poate primi informaţii de la autorităţile prevăzute la alin. (1), în măsura în care îi sunt necesare în situaţiile prevăzute la art. 216. (3) În îndeplinirea atribuţiilor sale în calitate de autoritate monetara şi a celor privind monitorizarea sistemelor de plati, Banca Naţionala a României poate transmite autorităţilor competente din celelalte state membre informaţii care le-ar fi necesare respectivelor autorităţi în situaţii similare celor prevăzute la art. 216. (4) Informaţiile primite potrivit prevederilor alin. (2) sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214. (5) Banca Naţionala a României furnizează informaţii potrivit prevederilor alin. (1) numai dacă informaţiile primite de respectivele autorităţi sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214. (6) În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin. (1), Banca Naţională a României poate transmite informaţii băncilor centrale aparţinând Sistemului European al Băncilor Centrale, dacă aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea atribuţiilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare şi furnizarea de lichidităţi, supravegherea sistemelor de plăţi, a sistemelor de compensare şi decontare şi menţinerea stabilităţii sistemului financiar.------------Alin. (6) al art. 222 a fost introdus de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 222^1 (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 214 şi 216, Banca Naţională a României poate furniza anumite informaţii departamentelor din administraţia centrală responsabile cu legislaţia în domeniul supravegherii instituţiilor de credit, instituţiilor financiare, serviciilor de investiţii financiare şi societăţilor de asigurări, precum şi inspectorilor care acţionează în numele acestor departamente. (2) Furnizarea informaţiilor prevăzută la alin. (1) poate fi făcută numai pentru scopuri de control prudenţial. (3) În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin. (1), Banca Naţională a României poate furniza informaţii relevante pentru departamentele prevăzute la alin. (1) din toate statele membre în cauză.------------Alin. (3) al art. 222^1 a fost introdus de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.-----------Art. 222^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 222^2În situaţia prevăzută la art. 222^1, informaţiile primite de Banca Naţională a României potrivit art. 215 şi 218 şi cele obţinute ca urmare a verificărilor la faţa locului, efectuate în condiţiile art. 174 alin. (1), nu pot fi divulgate de către aceasta fără acordul expres al autorităţii competente de la care s-au primit informaţiile, respectiv al autorităţii competente din statul membru în care a fost efectuată verificarea la faţa locului.-----------Art. 222^2 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 223 (1) Banca Naţionala a României poate să furnizeze informaţiile la care se referă prevederile art. 214 - 217 caselor de compensare sau altor structuri similare constituite în conformitate cu prevederile legii în vederea asigurării serviciilor de compensare şi decontare pentru orice piaţa din România, dacă considera ca este necesar sa comunice aceste informaţii în scopul asigurării funcţionarii corespunzătoare a respectivelor structuri, având în vedere riscurile ca participanţii pe piaţa sa nu-şi îndeplinească obligaţiile de plată. (2) Informaţiile primite potrivit prevederilor alin. (1) sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214. (3) În situaţiile prevăzute la alin. (1), informaţiile primite potrivit dispoziţiilor art. 215 nu pot fi divulgate de Banca Naţionala a României fără acordul expres al autorităţii competente de la care s-au primit. Capitolul VI Cerinţe de publicare pentru Banca Naţionala a României Articolul 224 (1) Banca Naţionala a României trebuie să facă publice următoarele informaţii: a) textul legilor şi reglementărilor adoptate în domeniul reglementării prudentiale a instituţiilor de credit şi al instrucţiunilor şi precizărilor emise în aplicarea acestora; b) modul de exercitare a optiunilor prevăzute în legislaţia comunitară în domeniu; c) criteriile generale şi metodologiile utilizate pentru analizarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de instituţiile de credit în vederea respectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia şi pentru evaluarea riscurilor la care instituţiile de credit sunt sau pot fi expuse; d) date statistice agregate privind aspectele principale ale aplicării cadrului legal şi de reglementare în domeniul prudential. (2) Informaţiile publicate de Banca Naţionala a României potrivit alin. (1) trebuie să fie suficiente, astfel încât să permită o comparare semnificativă a abordarilor adoptate de autorităţile competente din diferite state membre. Informaţiile se publică şi sunt accesibile pe pagina de Internet a Băncii Naţionale a României şi se actualizează periodic. Capitolul VII Măsuri de supraveghere şi sancţiuni Articolul 225 (1) Banca Naţionala a României este competenţa sa dispună, faţă de o instituţie de credit, persoana juridică română, sau faţă de persoanele responsabile, care încalcă dispoziţiile legii, ale reglementărilor sau ale altor acte emise în aplicarea legii, referitoare la supraveghere sau la condiţiile de desfăşurare a activităţii, măsurile necesare şi/sau să aplice sancţiuni, în scopul inlaturarii deficienţelor şi a cauzelor acestora. (2) Măsurile şi sancţiunile prevăzute la alin. (1), de natură pecuniară sau de altă natură, trebuie să fie eficace şi proporţionale cu faptele şi deficienţele constatate, avându-se în vedere gravitatea şi consecinţele acestora, precum şi circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei, şi să fie de natură a avea un efect descurajant*).-----------Alin. (2) al art. 225 a fost introdus de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 28^1. Această completare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. Articolul 226 (1) Banca Naţionala a României dispune ca orice instituţie de credit, persoana juridică română, care nu respecta cerinţele prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, în reglementările ori în alte acte emise în aplicarea acesteia sau nu da curs unei recomandări a Băncii Naţionale a României, sa întreprindă măsurile necesare pentru a asigura redresarea situaţiei în cel mai scurt timp. (2) Banca Naţionala a României poate să dispună, fără a se limita la acestea, următoarele măsuri: a) sa oblige instituţia de credit sa dispună de fonduri proprii la un nivel mai mare decât cel prevăzut la art. 126; b) să solicite instituţiei de credit îmbunătăţirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate în vedere respectării dispoziţiilor art. 24 şi 148; c) să solicite instituţiei de credit să aplice o politica specifică de provizionare sau un tratament specific al expunerilor din perspectiva cerinţelor de fonduri proprii; d) sa restrictioneze sau sa limiteze activitatea, operaţiunile sau reţeaua de sucursale ale instituţiei de credit, inclusiv prin retragerea aprobării acordate pentru înfiinţarea sucursalelor din străinătate; e) să solicite instituţiei de credit reducerea riscurilor aferente operaţiunilor, produselor şi/sau sistemelor acesteia;e^1) să dispună instituţiei de credit limitarea componentei variabile a remuneraţiei la un procentaj din veniturile totale nete, dacă nivelul acesteia nu este în concordanţă cu menţinerea unei baze de capital sănătoase*);-----------Litera e^1) a alin. (2) al art. 226 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 28^2. Această completare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010.e^2) să dispună instituţiei de credit să utilizeze profiturile nete pentru întărirea bazei de capital*);-----------Litera e^2) a alin. (2) al art. 226 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 28^2. Această completare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. f) să dispună instituţiei de credit înlocuirea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit;-----------Litera f) a alin. (2) al art. 226 a fost modificată de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. g) sa instituie supravegherea specială sau, după caz, administrarea specială, asupra instituţiei de credit, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Capitolul VIII din prezentul titlu; h) sa limiteze participatiile calificate în entităţi financiare sau nefinanciare, situaţie în care instituţia de credit este obligată la înstrăinarea acestora. i) să dispună instituţiei de credit elaborarea şi aprobarea unui plan de redresare a activităţii, care trebuie să detalieze măsurile şi acţiunile ce vor fi întreprinse pentru a asigura administrarea adecvată a riscurilor la care este expusă instituţia de credit şi/sau pentru a înlătura deficienţele constatate în activitatea acesteia şi care să stabilească termenul de implementare a respectivelor măsuri şi acţiuni.------------Litera i) a alin. (2) al art. 226 a fost introdusă de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. (3) Măsura prevăzută la alin. (2) lit. a) este dispusă de Banca Naţionala a României cu privire la o instituţie de credit, persoana juridică română, cel puţin în cazul în care aceasta nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 24, 142 şi 148 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora sau în legătură cu care, pe baza verificării şi evaluării efectuate conform art. 166 alin. (3), Banca Naţionala a României considera ca nivelul fondurilor proprii deţinute de instituţia de credit nu asigura o administrare prudenta şi acoperirea adecvată a riscurilor în raport cu profilul de risc al acesteia. Aceasta măsura se dispune doar atunci când numai aplicarea altor măsuri nu este susceptibilă sa conducă la o îmbunătăţire satisfăcătoare şi în timp util a cadrului de administrare, a strategiilor, a proceselor şi a mecanismelor implementate de instituţia de credit, persoana juridică română.(3^1) În scopul determinării nivelului adecvat al fondurilor proprii, pe baza verificării şi evaluării efectuate conform art. 166, Banca Naţională a României determină dacă este necesară impunerea unei cerinţe specifice de fonduri proprii, peste nivelul minim necesar pentru acoperirea riscurilor la care instituţia de credit este sau ar putea fi expusă, luând în considerare următoarele elemente: a) aspectele cantitative şi calitative ale procesului intern de evaluare al instituţiei de credit, prevăzut la art. 148; b) cadrul de administrare, procesele şi mecanismele instituţiei de credit, prevăzute la art. 24; c) rezultatele verificărilor şi evaluărilor efectuate conform art. 166*).-----------Alin. (3^1) al art. 226 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 29^1. Această completare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. (4) Planul de redresare prevăzut la alin. (2) lit. i) poate să includă, fără a se limita la acestea, oricare dintre măsurile prevăzute la alin. (2) lit. a)-f) şi h) sau o combinare a acestor măsuri şi poate fi pus în aplicare dacă Banca Naţională a României îl consideră adecvat pentru atingerea scopului stabilit.------------Alin. (4) al art. 226 a fost modificat de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. (5) Adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (2) este supusă dispoziţiilor privind schimbul de informaţii şi secretul profesional, potrivit Capitolului V din prezentul titlu. Articolul 227Banca Naţionala a României urmăreşte sa prevină reducerea nivelului capitalului unei instituţii de credit, persoana juridică română, sub nivelul minim necesar pentru acoperirea riscurilor specifice activităţii desfăşurate de aceasta şi solicita adoptarea de către instituţia de credit a unor măsuri urgente de remediere, dacă acest nivel nu este menţinut sau restabilit. Articolul 228Banca Naţională a României poate aplica sancţiuni, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, în cazurile în care constată că o instituţie de credit, persoană juridică română, şi/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) sau persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit se fac vinovate de următoarele fapte:-----------Partea introductivă a art. 228 a fost modificată de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. a) încălcarea unei prevederi a prezentei ordonanţe de urgenţă, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori a reglementărilor proprii ale instituţiilor de credit, respectiv a regulamentelor de directa aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă; b) nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Naţionala a României; c) încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia acordată; d) efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reală, în scopul prezentării incorecte a poziţiei financiare sau expunerii instituţiei de credit; e) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date şi informaţii eronate către Banca Naţionala a României. f) periclitarea credibilităţii şi/sau viabilităţii instituţiei de credit prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor.-----------Litera f) a art. 228 a fost introdusă de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009.-------------Art. 228 a fost modificat de pct. 36 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 229 (1) În cazurile prevăzute la art. 228, Banca Naţionala a României poate aplica următoarele sancţiuni:-------------Partea introductivă a alin. (1) al art. 229 a fost modificată de pct. 37 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. a) avertisment scris; b) amenda aplicabilă instituţiei de credit, între 0,05% şi 1% din capitalul social al acesteia; c) amendă aplicabilă persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1) şi persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit, între 1-6 salarii medii nete pe instituţia de credit, conform situaţiei salariale existente în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta;-----------Litera c) a alin. (1) al art. 229 a fost modificată de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. d) retragerea aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1);-----------Litera d) a alin. (1) al art. 229 a fost modificată de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. e) retragerea autorizaţiei acordate instituţiei de credit. (2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri conform art. 226 alin. (2) şi art. 230 sau independent de acestea.-------------Alin. (2) al art. 229 a fost modificat de pct. 37 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007.-----------Alin. (3) al art. 229 a fost abrogat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 30^1. Această abrogare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. (4) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective şi-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilităţile care decurg din îndatoririle funcţiei lor stabilite conform legislaţiei aplicabile societăţilor comerciale, reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi cadrului intern de administrare ori, după caz, persoanelor în privinţa cărora Banca Naţională a României constată că acestea nu îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase şi/sau că nu mai corespund cerinţelor de reputaţie şi competenţă adecvată naturii, extinderii şi complexităţii activităţii instituţiei de credit şi responsabilităţilor încredinţate.-----------Alin. (4) al art. 229 a fost modificat de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 230 (1) În cazul în care persoanele care deţin participaţii calificate la instituţia de credit, persoană juridică română, nu mai îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege şi de reglementările emise în aplicarea acesteia privind calitatea acţionariatului unei instituţii de credit sau exercită asupra acesteia o influenţă de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituţiei de credit, Banca Naţională a României dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situaţii. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancţiuni care pot fi aplicate instituţiei de credit ori persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a acesteia, Banca Naţională a României poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de acţionarii ori membrii respectivi şi/sau instituirea administrării speciale.------------Alin. (1) al art. 230 a fost modificat de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. (2) Acţionarii faţă de care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) nu mai pot achiziţiona noi acţiuni ale instituţiei de credit, persoană juridică română.--------------Alin. (2) al art. 230 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009, cu pct. 34^1. (3) Acţionarii al căror exerciţiu al drepturilor de vot nu este suspendat pot ţine adunare generală şi pot să ia orice hotărâre de competenţa acesteia, cu majoritatea prevăzută de lege sau, după caz, de actul constitutiv, majoritatea respectivă fiind raportată în acest caz la totalul capitalului social deţinut de acţionarii în cauză.--------------Alin. (3) al art. 230 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009, cu pct. 34^2. (4) Dacă măsura suspendării drepturilor de vot prevăzută la alin. (1) este aplicată acţionarilor reprezentând întregul capital social, Banca Naţională a României poate hotărî retragerea autorizaţiei instituţiei de credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 255.------------Alin. (4) al art. 230 a fost introdus de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 230^1 (1) În scopul remedierii unei situaţii de deteriorare semnificativă a indicatorilor prudenţiali şi de performanţă financiară ai unei instituţii de credit, persoană juridică română, sau al prevenirii apariţiei unei deteriorări semnificative previzibile a acestora, de natură să pericliteze în perspectivă apropiată capacitatea instituţiei de credit de a respecta cerinţele prudenţiale, Banca Naţională a României este abilitată să adopte următoarele măsuri: a) să solicite persoanelor care deţin participaţii calificate să susţină financiar instituţia de credit prin majorarea capitalului social; b) să solicite persoanelor care deţin participaţii calificate să susţină financiar instituţia de credit, prin acordarea de împrumuturi eligibile pentru a fi incluse în calculul fondurilor proprii conform reglementărilor în materie emise de Banca Naţională a României şi/sau convertirea în acţiuni a unor astfel de împrumuturi; c) să interzică repartizarea totală sau parţială a profitului pe alte destinaţii decât cele prevăzute de lege ca fiind obligatorii, până când Banca Naţională a României constată remedierea situaţiei financiare a instituţiei de credit. (2) Dacă persoanele care deţin participaţii calificate nu se conformează, în termenele indicate de Banca Naţională a României, măsurilor dispuse potrivit alin. (1) lit. a) sau b), devin incidente prevederile art. 230 alin. (1) şi (3). În acest caz, Banca Naţională a României revocă măsura suspendării exercitării drepturilor de vot numai dacă circumstanţele care au generat adoptarea măsurii au încetat să mai existe.--------------Art. 230^1 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009, cu pct. 34^3. Articolul 231 (1) Exerciţiul drepturilor de vot ale persoanelor care nu s-au conformat obligaţiei de notificare, potrivit art. 25 alin. (1), ori care au achiziţionat o participaţie calificată fără a ţine seama de opoziţia formulată de Banca Naţională a României, potrivit art. 26 alin. (2), este suspendat de drept. (2) Pentru ţinerea unei adunări generale a acţionarilor sunt aplicabile prevederile art. 230 alin. (3). (3) Suspendarea exercitării drepturilor de vot încetează de la data la care achiziţionarea unei participaţii calificate sau majorarea acesteia este aprobată în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, cu aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute la art. 25 alin. (3)-(9).-----------Alin. (3) al art. 231 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 32^1.--------------Art. 231 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009, cu pct. 34^4. Articolul 231^1 (1) Dispoziţiile art. 231 alin. (1) şi (3) se aplică şi în cazul unui achizitor potenţial care, deşi s-a conformat obligaţiei de notificare, potrivit art. 25 alin. (1), procedează la achiziţionare înainte ca achiziţia propusă să fie aprobată în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) Dacă, în urma evaluării efectuate, Banca Naţională a României se opune în scris achiziţiei propuse, devin incidente prevederile art. 232 alin. (1)-(3).-----------Art. 231^1 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 32^2. Articolul 232 (1) Persoanele care au achiziţionat o participaţie calificată fără a ţine seama de opoziţia formulată de Banca Naţională a României trebuie să-şi vândă, în termen de 3 luni de la data comunicării opoziţiei, acţiunile aferente participaţiei calificate astfel achiziţionate. Dacă după expirarea termenului acţiunile nu au fost vândute, Banca Naţională a României dispune instituţiei de credit, persoană juridică română, anularea acţiunilor respective, emiterea unor noi acţiuni purtând acelaşi număr şi vânzarea acestora, urmând ca preţul încasat din vânzare să fie consemnat la dispoziţia deţinătorului iniţial, după reţinerea cheltuielilor ocazionate de vânzare. (2) Consiliul de administraţie, respectiv directoratul instituţiei de credit, răspunde de îndeplinirea măsurilor necesare pentru anularea acţiunilor, potrivit alin. (1), şi vânzarea acţiunilor nou-emise. (3) Dacă din lipsă de cumpărători vânzarea nu are loc sau se realizează numai o vânzare parţială a acţiunilor nou-emise, instituţia de credit procedează la reducerea capitalului social cu diferenţa dintre capitalul social înregistrat şi cel deţinut de acţionarii cu drept de vot. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanelor care nu s-au conformat obligaţiei de notificare a achiziţiei unei participaţii calificate conform prevederilor art. 25 alin. (1) şi care, în termenul prevăzut de Banca Naţională a României, nu furnizează acesteia informaţiile şi documentaţia necesare evaluării prevăzute la art. 26 alin. (1). În acest caz, Banca Naţională a României se poate opune achiziţiei conform prevederilor art. 26 alin. (2).--------------Art. 232 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009, cu pct. 34^5. Articolul 233 (1) Constatarea faptelor descrise în prezentul capitol, care constituie încălcări ale disciplinei bancare, se face de către personalul Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens, pe baza raportarilor făcute de instituţia de credit, persoana juridică română, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naţionale a României ori în cursul verificărilor desfăşurate la sediile acestora. (2) Actele cu privire la o instituţie de credit, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancţiuni potrivit prezentului capitol se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, cu excepţia măsurilor prevăzute la art. 226 alin. (2) lit. g) şi a sancţiunilor prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. d) şi e), a căror aplicare este de competenţa consiliului de administraţie. Articolul 234 (1) Aplicarea sancţiunilor se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei.-------------Alin. (1) al art. 234 a fost modificat de pct. 41 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat. (3) Aplicarea sancţiunilor nu înlătura răspunderea materială, civilă sau penală, după caz. Articolul 235Banca Naţionala a României poate lua, în privinţa instituţiilor de credit din alte state membre care desfăşoară activitate în România, măsurile corespunzătoare pentru prevenirea faptelor de încălcare a legii comise pe teritoriul României şi/sau pentru sancţionarea unor asemenea fapte, în condiţiile prevăzute în Secţiunea a 3-a din Capitolul IV al Titlului I, Partea I. Astfel de măsuri pot include interzicerea iniţierii de noi tranzacţii pe teritoriul României de către instituţia de credit în culpa. Articolul 236 (1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe. (2) Faptele de încălcare a legislaţiei speciale în materia acordării de credite ipotecare finanţate din emisiune de obligaţiuni ipotecare intra, de asemenea, sub incidenţa dispoziţiilor prezentului capitol, în măsura în care legislaţia specială nu cuprinde prevederi de sancţionare a faptelor respective. Capitolul VIII Proceduri speciale Secţiunea I Supravegherea specială Articolul 237 (1) Banca Naţională a României poate dispune instituirea măsurii de supraveghere specială asupra unei instituţii de credit, persoană juridică română, pentru încălcarea legii sau a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, constatată în urma verificărilor efectuate la faţa locului şi/sau a analizării raportărilor transmise de instituţia de credit, precum şi în cazul constatării unei situaţii financiare precare a acesteia, dacă nu hotărăşte instituirea administrării speciale.------------Alin. (1) al art. 237 a fost modificat de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. (2) Supravegherea specială se asigura printr-o comisie instituită în acest scop, formată din maximum 7 specialişti din cadrul Băncii Naţionale a României, dintre care unul asigura îndeplinirea funcţiei de preşedinte al comisiei şi unul, pe cea de vicepreşedinte al acesteia. Articolul 238 (1) Atribuţiile comisiei de supraveghere specială se stabilesc de către Banca Naţionala a României şi se referă, în principal, la: a) urmărirea modului în care consiliul de administraţie şi directorii instituţiei de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere şi directoratul acţionează pentru stabilirea şi aplicarea măsurilor necesare remedierii deficienţelor sau, după caz, a recomandărilor formulate sau a măsurilor dispuse de Banca Naţionala a României, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă;-------------Litera a) a alin. (1) al art. 238 a fost modificată de pct. 42 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. b) suspendarea aplicării unor acte de decizie ale organelor sau persoanelor având atribuţii de administrare şi/sau de conducere a instituţiei de credit, care sunt contrare unei practici bancare prudente şi sănătoase, cerinţelor legii şi reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori care conduc la deteriorarea situaţiei financiare a instituţiei de credit;------------Litera b) a alin. (1) al art. 238 a fost modificată de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. c) formularea de solicitări privind modificarea/completarea cadrului de conducere, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de instituţia de credit; d) limitarea şi/sau suspendarea unor activităţi şi operaţiuni pe o anumită perioada; e) orice alte măsuri considerate necesare pentru remedierea situaţiei instituţiei de credit; f) formularea de propuneri către Banca Naţionala a României pentru dispunerea anumitor măsuri sau pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege, în situaţia în care consiliul de administraţie sau directorii instituţiei de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere şi directoratul nu respecta măsurile dispuse de comisie.-------------Litera f) a alin. (1) al art. 238 a fost modificată de pct. 42 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) Comisia de supraveghere specială nu se substituie directorilor sau, după caz, directoratului instituţiei de credit, în ceea ce priveşte conducerea activităţii şi competenţa de a angaja instituţia de credit. Răspunderea pentru legalitatea, realitatea, exactitatea şi oportunitatea operaţiunilor efectuate şi a documentelor întocmite de instituţia de credit revine exclusiv directorilor sau, după caz, directoratului instituţiei de credit şi/sau persoanelor care întocmesc şi semnează documentele în cauza, potrivit atribuţiilor şi competentelor acestora.-------------Alin. (2) al art. 238 a fost modificat de pct. 43 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (3) În perioada exercitării supravegherii speciale, adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administraţie şi directorii instituţiei de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere şi directoratul nu pot hotărî măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere specială.-------------Alin. (3) al art. 238 a fost modificat de pct. 43 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (4) Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate documentele şi registrele instituţiei de credit, fiind obligaţi sa păstreze secretul profesional privind operaţiunile acesteia. Articolul 239 (1) Comisia de supraveghere specială prezintă rapoarte periodice Băncii Naţionale a României asupra situaţiei instituţiei de credit. (2) În funcţie de concluziile rezultate din aceste rapoarte, Banca Naţionala a României decide cu privire la continuarea sau încetarea supravegherii speciale, fără a se depăşi însă o perioadă de 3 luni de la data instituirii măsurii de supraveghere specială. (3) În cazul în care în activitatea instituţiei de credit se constata în continuare deficiente grave, Banca Naţionala a României poate hotărî, de la caz la caz, instituirea măsurii de administrare specială a instituţiei de credit sau adoptarea altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv retragerea autorizaţiei. Secţiunea a 2-a Administrarea specială Articolul 240 (1) Banca Naţională a României poate să hotărască instituirea administrării speciale asupra unei instituţii de credit, persoană juridică română, în cazurile în care: a) instituirea măsurii de supraveghere specială nu a dat rezultate într-o perioadă de până la 3 luni; b) se constată sau este previzibilă o deteriorare semnificativă a indicatorilor prudenţiali şi de performanţă financiară, de natură să pericliteze în perspectivă apropiată capacitatea instituţiei de credit de a respecta cerinţele prudenţiale şi acţionarii nu au întreprins măsurile necesare pentru a remedia această situaţie; c) se constată deficienţe grave în administrarea şi/sau conducerea instituţiei de credit sau încălcări grave şi repetate ale dispoziţiilor legii şi/sau ale reglementărilor ori ale altor acte emise în aplicarea acesteia, care periclitează în mod grav interesele deponenţilor; d) instituţia de credit nu a asigurat implementarea în totalitate şi în termenele stabilite a unora sau a mai multora dintre măsurile dispuse faţă de aceasta, potrivit art. 226 alin. (2) lit. a)-f) şi h), situaţie care este de natură să pună în pericol lichiditatea instituţiei de credit şi/sau nivelul adecvat al fondurilor proprii; e) operaţiunile instituţiei de credit pun în pericol stabilitatea ori nivelul fondurilor proprii ale acesteia sau stabilitatea sistemului bancar ori instituţia de credit înregistrează o criză de lichiditate care periclitează interesele deponenţilor săi sau ale altor creditori; f) instituţia de credit nu a prezentat, în termenul indicat de Banca Naţională a României, un plan de redresare a activităţii, potrivit art. 226 alin. (2) lit. i), sau Banca Naţională a României constată că planul prezentat nu este fezabil ori că instituţia de credit nu şi-a îndeplinit, în termenele stabilite, angajamentele asumate printr-un asemenea plan ori că deficienţele constatate legate de lichiditatea sau de nivelul fondurilor proprii ale instituţiei de credit nu pot fi înlăturate printr-un plan de redresare; g) instituirea administrării speciale este solicitată în mod justificat de consiliul de administraţie sau, după caz, de consiliul de supraveghere ori de către adunarea generală a acţionarilor; h) Banca Naţională a României a declarat indisponibile depozitele instituţiei de credit, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Deosebit de situaţiile prevăzute la alin. (1), dacă fondurile proprii ale unei instituţii de credit se situează la un nivel care nu depăşeşte 75% din nivelul minim al cerinţelor de capital calculate potrivit reglementărilor emise în aplicarea art. 126, Banca Naţională a României este obligată să instituie administrarea specială, cu excepţia cazului în care hotărăşte retragerea autorizaţiei şi, după caz, sesizează instanţa competentă pentru deschiderea procedurii falimentului. (3) În cazul instituirii administrării speciale, potrivit alin. (1) şi (2), şi ţinând seama de circumstanţele concrete care au determinat adoptarea acestei măsuri, Banca Naţională a României decide, după caz, şi cu privire la următoarele: a) retragerea aprobărilor acordate persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau de conducere în instituţia de credit, potrivit prevederilor art. 228 coroborate cu cele ale art. 229; b) retragerea aprobării auditorului financiar al instituţiei de credit, potrivit art. 157; c) suspendarea drepturilor de vot ale acţionarilor care deţin participaţii calificate în instituţia de credit. (4) La adoptarea măsurii prevăzute la alin. (3) lit. c), Banca Naţională a României are în vedere influenţa exercitată de persoanele în cauză asupra instituţiei de credit, de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituţiei de credit, ţinând seama, în special, de receptivitatea la recomandările făcute potrivit art. 168, la măsurile dispuse potrivit art. 226 sau, după caz, art. 230^1.------------Art. 240 a fost modificat de pct. 35 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^1 (1) Măsura administrării speciale vizează inclusiv activitatea sucursalelor din străinătate ale instituţiei de credit. (2) Cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 240^2 alin. (1), un anunţ privind instituirea administrării speciale se publică de către Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi se notifică celorlalte autorităţi de supraveghere din România.------------Art. 240^1 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^2 (1) Administrarea specială se poate institui şi în cazul şi pe perioada în care la nivelul instituţiei de credit nu mai este asigurată exercitarea responsabilităţilor de administrare şi/sau de conducere. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), atribuţia principală a administratorului special o constituie luarea măsurilor necesare pentru numirea consiliului de administraţie şi a directorilor instituţiei de credit sau, după caz, a membrilor consiliului de supraveghere şi ai directoratului. În cursul acestei administrări, administratorul special poate lua orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de administraţie şi directori, respectiv de către consiliul de supraveghere şi directorat, potrivit legii.------------Art. 240^2 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^3 (1) În cazul în care administrarea specială se instituie cu privire la o instituţie de credit, persoană juridică română, care are deschise sucursale în alte state membre, Banca Naţională a României notifică fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autorităţile competente din toate statele membre gazdă cu privire la hotărârea de instituire a administrării speciale şi la efectele pe care le poate avea aceasta, dacă este posibil înainte de adoptarea hotărârii sau imediat după. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), procedura administrării speciale este guvernată de legea română, cu excepţiile prevăzute la art. 266-274, care se aplică în mod corespunzător. (3) Administrarea specială se instituie cu privire la toate sucursalele instituţiei de credit, persoană juridică română, deschise în alte state membre de la data hotărârii Băncii Naţionale a României sau de la o dată ulterioară specificată în hotărâre. Măsurile adoptate în cursul administrării speciale produc efecte conform legii române, fără altă formalitate, în toate statele membre în care instituţia de credit are deschise sucursale, inclusiv în acele state membre în care legislaţia aplicabilă nu prevede astfel de măsuri ori condiţionează implementarea lor de îndeplinirea anumitor cerinţe.------------Art. 240^3 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^4 (1) Administrarea specială se instituie pe o perioadă de 4 luni de la data hotărârii Băncii Naţionale a României, cu excepţia cazului în care prin hotărâre se stabileşte o perioadă mai scurtă. (2) Banca Naţională a României poate prelungi perioada prevăzută la alin. (1), dacă o astfel de prelungire este necesară pentru finalizarea măsurilor de restructurare a instituţiei de credit.------------Art. 240^4 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^5 (1) Pentru exercitarea atribuţiilor administratorului special, Banca Naţională a României poate desemna una sau mai multe persoane fizice ori o persoană juridică, care poate fi Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar. (2) Hotărârea Băncii Naţionale a României privind instituirea administrării speciale cuprinde nominalizarea persoanelor desemnate în calitate de administrator special, obiectivele şi atribuţiile specifice, care se stabilesc în conformitate cu dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, remuneraţia administratorului special, nivelul permis al cheltuielilor ce pot fi angajate în îndeplinirea atribuţiilor şi orice alte condiţii considerate importante de către Banca Naţională a României. (3) La desemnarea persoanelor potrivit alin. (2), Banca Naţională a României trebuie să aibă în vedere următoarele: a) persoana fizică în cauză sau, în cazul persoanei juridice, persoanele fizice care sunt împuternicite să asigure reprezentarea acesteia nu trebuie să se afle în vreuna dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute la art. 110, nu trebuie să fie debitor sau creditor al instituţiei de credit sau persoană aflată în legături strânse cu aceasta; b) persoanele fizice prevăzute la lit. a), precum şi persoanele care asistă administratorul special în îndeplinirea atribuţiilor sale trebuie să aibă o bună reputaţie, calificare şi experienţă profesională corespunzătoare şi să fie independente, sens în care sunt avute în vedere criteriile prevăzute de Legea nr. 31/1990privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru desemnarea administratorului independent. (4) Dacă mai multe persoane fizice sunt desemnate să exercite atribuţiile administratorului special, hotărârea Băncii Naţionale a României trebuie să prevadă repartizarea competenţelor între aceste persoane şi modalitatea de coordonare şi subordonare a acestora. (5) Banca Naţională a României poate înlocui persoanele desemnate să exercite atribuţiile administratorului special, dacă acestea nu acţionează în conformitate cu prevederile legii şi cu reglementările aplicabile ori cu instrucţiunile şi dispoziţiile date de Banca Naţională a României sau în cazul în care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (3). (6) Toate cheltuielile legate de administrarea specială, inclusiv cele efectuate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar în desfăşurarea activităţii de administrare specială, se suportă de instituţia de credit supusă acestei măsuri. Dacă una sau mai multe persoane din rândul salariaţilor Băncii Naţionale a României sunt desemnate să exercite atribuţiile administratorului special, cheltuielile cu retribuirea acestora se suportă de Banca Naţională a României.------------Art. 240^5 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^6 (1) Administratorul special îşi exercită atribuţiile în conformitate cu prevederile legii şi cu reglementările aplicabile, precum şi cu respectarea instrucţiunilor şi dispoziţiilor date de Banca Naţională a României pe parcursul administrării speciale şi răspunde numai faţă de aceasta pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi sunt conferite în această calitate. Administratorul special poate angaja alte persoane, cum ar fi auditori, avocaţi, evaluatori, alţi experţi autorizaţi independenţi, care să îl sprijine în îndeplinirea atribuţiilor sale, şi poate delega în acest sens sarcini specifice în conformitate cu instrucţiunile date de Banca Naţională a României. (2) Administratorul special şi orice persoană care poate fi angajată să sprijine activitatea acestuia nu răspund personal pentru eventualele prejudicii cauzate de îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor conferite, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că a acţionat cu rea-credinţă sau cu neglijenţă gravă. (3) Cheltuielile de apărare efectuate în caz de litigiu de către persoanele prevăzute la alin. (2) se suportă de Banca Naţională a României în toate cazurile în care exercitarea atribuţiilor s-a făcut cu bună-credinţă şi fără neglijenţă. (4) Persoanele prevăzute la alin. (2) sunt obligate să păstreze secretul profesional, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. V titlul III partea I.------------Art. 240^6 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^7Banca Naţională a României poate stabili anumite limite şi/sau condiţii privind activitatea şi administrarea instituţiei de credit aflate în administrare specială şi poate restricţiona în totalitate sau parţial furnizarea de către aceasta a anumitor servicii financiare. Orice astfel de limitări, condiţii şi restricţii se comunică administratorului special, care răspunde de respectarea lor.------------Art. 240^7 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^8 (1) Pe perioada administrării speciale, mandatul consiliului de administraţie şi al directorilor sau, după caz, al consiliului de supraveghere şi al directoratului încetează, administratorul special preluând integral atribuţiile de administrare şi de conducere a instituţiei de credit. (2) Funcţionarea adunării generale a acţionarilor este suspendată pe perioada administrării speciale, cu excepţia cazurilor în care aceasta este convocată de administratorul special, fiind necesară o hotărâre a acesteia, potrivit art. 240^12 alin. (3). În astfel de cazuri, ordinea de zi a adunării este stabilită de către administratorul special, cu consultarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, şi nu poate fi schimbată de către persoanele convocate, fără a aduce atingere dreptului acţionarilor care deţin cel puţin 5% din capitalul social de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi, dacă instituţia de credit este cotată pe o piaţă reglementată. (3) Acţionarii care deţin cel puţin 50% din drepturile de vot pot înainta administratorului special propuneri viabile de redresare financiară a instituţiei de credit, care pot fi luate în considerare la elaborarea planului de acţiune sau la formularea unor propuneri de modificare a acestuia, potrivit prevederilor art. 240^15 alin. (1) şi (3). (4) În cazul în care Banca Naţională a României a hotărât suspendarea drepturilor de vot ale unora sau mai multor acţionari care deţin participaţii calificate la instituţia de credit, potrivit art. 230 alin. (1), art. 230^1 alin. (2) sau, după caz, art. 240 alin. (3) lit. c), pentru ţinerea adunării generale se convoacă acţionarii al căror exerciţiu al drepturilor de vot nu este suspendat, majoritatea prevăzută de lege sau, după caz, de actul constitutiv pentru adoptarea hotărârilor fiind raportată, în acest caz, la totalul capitalului social deţinut de acţionarii respectivi.------------Art. 240^8 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^9 (1) După preluarea instituţiei de credit, administratorul special înştiinţează de îndată compartimentele din cadrul instituţiei de credit, sucursalele acesteia, instituţiile de credit corespondente, oficiul registrului comerţului şi, după caz, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar cu privire la luarea acestei măsuri. (2) Comunicarea se face în scris şi cuprinde specimenul de semnătură al administratorului special. Comunicarea făcută instituţiilor de credit corespondente cuprinde şi menţiunea asupra faptului că toate operaţiunile viitoare prin contul instituţiei de credit se autorizează numai de către administratorul special sau de persoanele împuternicite în mod expres de către acesta. (3) Administratorul special are acces nerestricţionat, pe întreaga perioadă de derulare a administrării speciale, în toate sediile şi locaţiile instituţiei de credit şi la toate activele, evidenţele, conturile şi alte înregistrări şi deţine controlul asupra acestora. În caz de împiedicare fizică, administratorul special poate apela la organele de poliţie, care, la solicitarea sa, sunt obligate să îi acorde tot sprijinul pentru asigurarea accesului, controlului şi siguranţei unor asemenea proprietăţi, active, registre ori evidenţe.------------Art. 240^9 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^10 (1) În cazul instituţiilor de credit care au deschise sucursale în alte state membre, administratorul special trebuie să ia măsuri pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naţionale a României privind instituirea administrării speciale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin transmiterea acestuia, de îndată, prin mijloacele cele mai adecvate, către Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Uniunii Europene, şi în două ziare de circulaţie naţională pe teritoriul fiecărui stat membru gazdă. Dacă este cazul, prevederile art. 261 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (2) Extrasul din hotărâre trebuie să specifice, în limba sau limbile oficială/oficiale a/ale statelor membre în cauză, în special obiectul şi temeiul legal ale instituirii administrării speciale, termenul de contestare şi autoritatea la care hotărârea poate fi contestată, cu indicarea adresei acesteia. (3) Implementarea măsurilor adoptate în cursul administrării speciale nu este condiţionată de îndeplinirea formalităţilor de publicare prevăzute la alin. (1) şi (2). (4) Administratorul special îşi exercită atribuţiile pe teritoriul statelor membre gazdă în condiţiile prevăzute la art. 262, care se aplică în mod corespunzător.------------Art. 240^10 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^11 (1) Atribuţiile administratorului special, stabilite prin hotărârea Băncii Naţionale a României, pot include luarea oricăror măsuri de redresare în interesul deponenţilor instituţiei de credit care sunt necesare pentru conservarea valorii activelor instituţiei de credit, eliminarea deficienţelor existente în administrarea sa, încasarea creanţelor, precum şi a oricăror măsuri necesare pentru restructurarea activităţii acesteia, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) În cel mai scurt timp posibil după numirea sa, administratorul special trebuie să evalueze perspectivele de realizare, costurile şi beneficiile aproximative ale următoarelor alternative: a) redresarea instituţiei de credit; b) restructurarea activităţii instituţiei de credit prin implementarea măsurilor prevăzute la art. 240^12 alin. (1); c) introducerea cererii pentru declanşarea procedurii falimentului instituţiei de credit. (3) Evaluarea realizată de administratorul special potrivit alin. (2) trebuie să fie fundamentată în cuprinsul raportului prevăzut la art. 240^15 şi susţinută de documente. (4) De la preluarea instituţiei de credit, administratorul special ia măsuri pentru a asigura păstrarea în siguranţă a activelor şi documentelor acesteia. În termen de maximum o lună de la numirea sa, administratorul special realizează inventarierea şi evaluarea activelor şi pasivelor instituţiei de credit şi întocmeşte situaţiile financiare, care se transmit Băncii Naţionale a României, împreună cu raportul prevăzut la art. 240^15. (5) Măsurile de redresare care pot fi luate de administratorul special pot include următoarele: a) negocierea creanţelor instituţiei de credit şi/sau stabilirea unei noi scadenţe a acestora; b) suspendarea atragerii de depozite şi/sau a acordării de credite; c) reducerea sau restructurarea activităţilor neprofitabile, inclusiv prin închiderea de sucursale; d) reducerea cheltuielilor, inclusiv prin redimensionarea schemei de personal; e) îmbunătăţirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate în cadrul instituţiei de credit; f) reevaluarea necesarului de provizioane sau a tratamentului expunerilor instituţiei de credit în raport cu riscurile asumate; g) reducerea riscurilor aferente operaţiunilor, produselor şi/sau ale sistemelor instituţiei de credit; h) orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de administraţie şi directori, respectiv de către consiliul de supraveghere şi directorat, potrivit legii; i) încetarea activităţilor frauduloase şi a abuzurilor de orice natură ale persoanelor aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit; j) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de către instituţia de credit, inclusiv a acelor contracte în care obligaţiile asumate de către instituţia de credit sunt disproporţionate în raport cu prestaţia la care s-a obligat cealaltă parte contractantă; k) sesizarea organelor competente, în cazul în care există indicii cu privire la săvârşirea de infracţiuni.------------Art. 240^11 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^12 (1) Administratorul special poate fi împuternicit de Banca Naţională a României să implementeze măsuri de restructurare a activităţii instituţiei de credit, care pot include: a) majorarea capitalului social; b) reducerea capitalului pentru acoperirea pierderilor; c) operaţiuni de vânzare de active; d) operaţiuni de transfer de depozite; e) operaţiuni de vânzare de active cu asumare de pasive, prin care o altă instituţie de credit sau instituţie financiară dobândeşte active ale instituţiei de credit aflate în administrare specială şi îşi asumă pasive ale acesteia în contraprestaţie; f) fuziunea cu alte instituţii de credit; g) divizarea totală sau parţială. (2) În sensul prevederilor alin. (1), administratorul special acţionează conform instrucţiunilor primite de la Banca Naţională a României, care pot indica în mod specific sau în termeni generali modalitatea de implementare. (3) Administratorul special trebuie să convoace adunarea generală a acţionarilor pentru a decide cu privire la implementarea măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), f) şi g) şi pentru limitarea sau ridicarea dreptului de preferinţă al acţionarilor la subscrierea de noi acţiuni în cazul majorării capitalului social. Implementarea măsurilor de restructurare prevăzute la alin. (1) lit. c), d) şi e), prin derogare de la prevederile art. 153^22 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a măsurilor de redresare prevăzute la art. 240^11 alin. (5) nu necesită aprobarea adunării generale a acţionarilor. (4) Termenul de întrunire a adunării generale a acţionarilor, cu excepţia celei convocate pentru a hotărî fuziunea sau divizarea, este, pentru prima convocare, de maxim o săptămână de la data publicării convocării conform legii sau a notificării făcute prin scrisoare recomandată sau transmisă pe cale electronică, având încorporată, ataşată sau logic asociată semnătura electronică extinsă. Formalităţile de convocare nu trebuie respectate dacă toţi acţionarii care pot să îşi exercite dreptul de vot sunt de acord să ţină o adunare generală. (5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul în care instituţia de credit aflată în administrare specială este cotată pe o piaţă reglementată, caz în care convocarea se face potrivit legislaţiei aplicabile pieţei de capital. (6) Dacă adunarea generală a acţionarilor nu adoptă hotărârile necesare în cazurile prevăzute la alin. (3), în absenţa altor soluţii viabile de redresare, Banca Naţională a României hotărăşte retragerea autorizaţiei instituţiei de credit, cu aplicarea corespunzătoare a art. 240^16 alin. (2) lit. b).------------Art. 240^12 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^13La implementarea măsurilor privind majorarea sau reducerea capitalului social se au în vedere următoarele: a) în cazul în care este necesară majorarea capitalului social, pentru motive temeinice, justificate de existenţa unei intenţii serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul instituţiei de credit, administratorul special poate cere adunării generale să ridice acţionarilor dreptul de preferinţă la subscrierea de noi acţiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Băncii Naţionale a României; în toate celelalte cazuri, dreptul de preferinţă se poate exercita în termen de 14 zile de la data publicării hotărârii adunării generale potrivit legii; b) orice majorare de capital nu va putea fi realizată mai înainte ca pierderile să fie absorbite prin reducerea capitalului social sau de către elementele de fonduri proprii corespunzătoare; c) majorarea capitalului social trebuie să asigure cel puţin un nivel al fondurilor proprii care să permită încadrarea instituţiei de credit în cerinţele prudenţiale prevăzute de lege şi de reglementările aplicabile; d) hotărârea privind reducerea capitalului social pentru acoperirea pierderilor produce efecte de la data publicării acesteia conform legii, administratorul special fiind obligat să ia măsuri pentru publicarea sa în regim de urgenţă. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea nu poate face, în acest caz, obiect al opoziţiei creditorilor sociali. Dispoziţiile art. 240^21-240^22 se aplică în mod corespunzător.------------Art. 240^13 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^14 (1) Operaţiunile de vânzare de active, transfer de depozite, vânzare de active cu asumare de pasive şi fuziunea/divizarea unei instituţii de credit în administrare specială se pot efectua către instituţii de credit sau, după caz, instituţii financiare care, în opinia Băncii Naţionale a României, au o situaţie financiară adecvată din perspectiva volumului şi riscurilor aferente activităţilor ce urmează a fi preluate, dispun de capacitate operaţională şi pot asigura, în mod adecvat continuarea serviciilor bancare aferente activelor şi, după caz, pasivelor transferate, iar operaţiunea preconizată nu pune în pericol siguranţa şi viabilitatea activităţii acestora sau, dacă este cazul, capacitatea lor de a respecta cerinţele prudenţiale, în special cele privind nivelul minim al fondurilor proprii. (2) Pentru facilitarea implementării unei măsuri de restructurare constând în operaţiuni care implică transferul de depozite garantate în accepţiunea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi utilizate resursele administrate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar pentru finanţarea operaţiunii, inclusiv prin emiterea de garanţii, cu respectarea prevederilor ordonanţei mai sus menţionate. Finanţarea este propusă de administratorul special şi fundamentată în cadrul raportului prevăzut la art. 240^15 alin. (1) sau, după caz, al solicitării formulate conform art. 240^15 alin. (4), pe baza analizei referitoare la valoarea estimată a compensaţiilor aferente depozitelor din evidenţa instituţiei de credit aflate în administrare specială, transmisă de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar administratorului special. Finanţarea se solicită Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar de către administratorul special, pe baza aprobării Băncii Naţionale a României. (3) La realizarea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) trebuie să fie respectate următoarele cerinţe: a) să fie asigurat tratamentul echitabil şi concurenţa loială dintre instituţiile care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute la alin. (1) şi care îşi manifestă intenţia de preluare; în acest sens, administratorul special asigură punerea la dispoziţia instituţiilor interesate, în mod nediscriminatoriu şi numai după semnarea de către acestea a unui acord de confidenţialitate, a pachetului de informaţii relevante din perspectiva măsurilor de restructurare vizate, precum şi facilitarea realizării evaluării activelor şi/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie preluate, dacă această evaluare are loc înainte de semnarea contractului care stă la baza operaţiunii; b) dacă există oferte din partea mai multor instituţii care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute la alin. (1), desemnarea instituţiei de credit ori a instituţiei financiare câştigătoare se face pe baza celui mai bun preţ oferit; c) în cazul unei operaţiuni de transfer parţial de depozite ori de vânzare parţială de active cu asumare de pasive, să se acorde prioritate transferului depozitelor garantate, cu respectarea principiului costului minim, respectiv ca suma aferentă finanţării de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a acestei operaţiuni să fie mai mică decât cea a compensaţiilor de plătit pentru respectivele depozite; d) poate fi realizat atât transferul tuturor depozitelor garantate, cât şi transferul unei părţi dintre acestea, în cazul transferului parţial operaţiunea urmând a fi efectuată astfel încât să fie minimizat riscul, dacă acesta există, ca Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, după finanţarea transferului, să rămână obligat şi pentru plata compensaţiei aferente depozitelor aceluiaşi deponent la instituţia de credit de la care s-a realizat transferul parţial; e) în cazul operaţiunilor care implică un transfer de depozite, documentele contractuale încheiate cu instituţiile de credit beneficiare să nu cuprindă clauze care să prevadă restituirea, la producerea unor evenimente determinate, a depozitelor transferate; f) sumele care pot rezultă din operaţiuni de natura celor prevăzute la alin. (1), cu deducerea cheltuielilor aferente operaţiunii, sunt incluse în averea instituţiei de credit aflate în situaţia prevăzută la art. 240^18 alin. (2) şi sunt afectate pentru plata creditorilor, conform ordinii de stingere a creanţelor, în procedura de lichidare/faliment. (4) Pentru punerea în aplicare a măsurilor de restructurare prevăzute la art. 240^12 alin. (1) lit. c), d) şi e) nu este necesar acordul deponenţilor sau al altor creditori ori al debitorilor instituţiei de credit. Pentru notificarea acestora, administratorul special publică un anunţ general în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în unul sau mai multe ziare de circulaţie naţională şi, după caz, asigură publicitatea potrivit art. 240^10, imediat după implementarea măsurii. Persoanele interesate pot obţine informaţiile necesare privind situaţia creanţelor sau a obligaţiilor lor de la instituţia de credit aflată în administrare specială, administratorul special fiind obligat să ia măsurile necesare în acest sens. (5) În cazul măsurilor de restructurare care implică transfer de depozite, în termenul comunicat de instituţia de credit care a preluat depozitele, deponenţii transferaţi trebuie să opteze pentru menţinerea depozitelor la instituţia de credit respectivă, în condiţiile agreate cu aceasta, sau pot să îşi retragă depozitele, dacă acestea nu sunt grevate de alte sarcini ori interdicţii, fără suportarea vreunei forme de penalizare pentru retragere anticipată. (6) Instituţia care preia pasive ale instituţiei de credit aflate în administrare specială este răspunzătoare doar pentru obligaţiile aferente pasivelor care fac obiectul transferului conform termenilor contractuali şi care sunt evidenţiate în situaţia financiară întocmită de administratorul special.------------Art. 240^14 a fost modificat de pct. 30 al art. 15 al cap. III din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011. Articolul 240^15 (1) În termen de maximum două luni de la numire, administratorul special trebuie să prezinte Băncii Naţionale a României un raport scris care să cuprindă: a) măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale şi efectele acestora; b) evaluarea perspectivelor de realizare, a costurilor şi beneficiilor aproximative ale alternativelor de redresare, restructurare sau, după caz, de iniţiere a procedurii falimentului instituţiei de credit, inclusiv o determinare a valorii estimative care ar putea fi realizată în cazul lichidării; c) recomandările administratorului special privind măsurile pe care le consideră adecvate în funcţie de evaluările făcute, care pot include un plan de acţiune supus aprobării Băncii Naţionale a României, constând în implementarea oricărora dintre măsurile de restructurare prevăzute la art. 240^12 alin. (1) sau o combinare a acestora, fără a exclude aplicarea sau continuarea aplicării măsurilor de redresare prevăzute la art. 240^11 alin. (2). (2) La raportul prevăzut la alin. (1) se anexează documente referitoare la inventarierea şi evaluarea activelor şi pasivelor instituţiei de credit, situaţia recuperării creanţelor, costul menţinerii activelor şi situaţia plăţii pasivelor, precum şi situaţia financiară întocmită potrivit art. 240^11 alin. (4). (3) Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie suficient de detaliat pentru a fundamenta recomandările făcute de administrator. Valoarea estimativă care ar putea fi realizată în cazul lichidării se determină de un expert autorizat independent, pe cheltuiala instituţiei de credit, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării.(3^1) Expertul autorizat independent prevăzut la alin. (3) trebuie să aibă experienţă corespunzătoare în domeniul evaluării activelor bancare, să fie membru activ al Camerei Auditorilor Financiari din România şi să fie agreat de Banca Naţională a României; se prezumă că îndeplinesc aceste condiţii auditorii financiari aprobaţi de Banca Naţională a României conform prevederilor art. 155 alin. (1). Nu poate îndeplini sarcinile specifice ale expertului autorizat independent auditorul financiar care a desfăşurat în ultimii 5 ani activităţi specifice profesiei la instituţia de credit aflată în administrare specială.------------Alin. (3^1) al art. 240^14 a fost modificat de pct. 31 al art. 15 al cap. III din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011. (4) Administratorul special poate să solicite Băncii Naţionale a României aprobarea pentru implementarea unora dintre măsurile prevăzute la art. 240^12 alin. (1) lit. c), d) şi e), în special pentru transferul depozitelor garantate, înainte de prezentarea raportului prevăzut la alin. (1), în situaţii de urgenţă şi având în vedere posibilităţile concrete de realizare a măsurilor respective. (5) Pentru motive întemeiate, Banca Naţională a României poate prelungi cu maxim o lună termenul prevăzut la alin.(1) pentru prezentarea raportului, la propunerea administratorului special.------------Art. 240^15 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^16 (1) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la oportunitatea şi perioada menţinerii administrării speciale şi cu privire la recomandările formulate de administratorul special şi, după caz, aprobă, cu sau fără amendamente, ori respinge planul de acţiune propus. (2) Dacă Banca Naţională a României consideră că nu sunt condiţii favorabile pentru redresarea instituţiei de credit, astfel încât aceasta să fie în măsură să îndeplinească cerinţele prudenţiale prevăzute de lege şi de reglementările emise în aplicarea acesteia, Banca Naţională a României poate, în funcţie de circumstanţele concrete, să hotărască următoarele: a) implementarea măsurilor de restructurare, conform planului de acţiune aprobat sau, în absenţa acestuia, pe baza evaluărilor prevăzute la art. 240^15 alin. (1) lit. b) şi stabilirea unui termen în care administratorul special să întreprindă demersuri pentru restructurarea activităţii instituţiei de credit; b) retragerea autorizaţiei instituţiei de credit şi sesizarea instanţei competente pentru declanşarea procedurii falimentului sau, după caz, retragerea autorizaţiei urmată de dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit, potrivit dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a 3-a din prezentul capitol. (3) Banca Naţională a României poate solicita modificarea unui plan de acţiune aprobat sau poate aproba modificarea planului propusă de administratorul special, oricând consideră necesar, înainte sau pe parcursul implementării sale. (4) La analiza costurilor şi beneficiilor diferitelor alternative avute în vedere în raportul administratorului special, potrivit art. 240^15 alin. (1) lit. b), şi la adoptarea hotărârii potrivit alin. (1), Banca Naţională a României trebuie să urmărească, cu prioritate, obiectivul de menţinere a stabilităţii financiare şi protecţia intereselor deponenţilor, luând în considerare alegerea variantei celei mai puţin costisitoare în acest sens. (5) Dacă prin adoptarea măsurilor de restructurare creditorii instituţiei de credit se află într-o situaţie mai puţin favorabilă decât cea în care s-ar fi aflat dacă aceste măsuri nu ar fi fost implementate şi instituţia de credit ar fi intrat direct în lichidare, luând în considerare valoarea estimativă care s-ar fi obţinut de către aceştia prin distribuire în caz de faliment, pe baza estimărilor făcute potrivit art. 240^15 alin. (3), sunt aplicabile prevederile art. 240^21.----------Alin. (5) al art. 240^16 a fost modificat de pct. 32 al art. 15 al cap. III din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.-----------Art. 240^16 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^17 (1) Pe întreaga perioadă a administrării speciale, administratorul special trebuie să raporteze Băncii Naţionale a României, la termenele stabilite de aceasta, în legătură cu situaţia financiară a instituţiei de credit şi stadiul măsurilor implementate. (2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dreptului administratorului special de a raporta Băncii Naţională a României orice impedimente în implementarea măsurilor aprobate şi de a propune modificarea acestor măsuri. În cazurile în care aceste impedimente se datorează opoziţiei adunării generale a acţionarilor de a adopta hotărârile necesare sau unor circumstanţe obiective care nu permit implementarea în termen util a măsurilor aprobate, în absenţa altor soluţii viabile, administratorul special propune Băncii Naţionale a României retragerea autorizaţiei instituţiei de credit.------------Art. 240^17 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^18 (1) Pe baza raportărilor făcute de administratorul special, Banca Naţională a României poate hotărî în orice moment încetarea administrării speciale, cu reluarea activităţii instituţiei de credit sub controlul organelor sale statutare sau poate retrage autorizaţia instituţiei de credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 240^16 alin. (2) lit. b). (2) În cazul implementării unor măsuri de restructurare constând în operaţiuni care implică transferul depozitelor plasate la instituţia de credit aflată în administrare specială, Banca Naţională a României retrage autorizaţia acesteia începând cu data la care contractul care stă la baza operaţiunii de transfer de depozite sau de vânzare de active cu asumare de pasive produce efecte şi, după caz, sesizează instanţa competentă pentru declanşarea procedurii falimentului. Retragerea autorizaţiei nu împiedică finalizarea măsurilor de restructurare aprobate de Banca Naţională a României.------------Alin. (2) al art. 240^18 a fost modificat de pct. 33 al art. 15 al cap. III din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.------------Art. 240^18 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^19 (1) Banca Naţională a României, dacă constată pe baza rapoartelor administratorului special că instituţia de credit faţă de care s-a instituit administrarea specială s-a redresat din punct de vedere financiar şi se încadrează în cerinţele prudenţiale stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de reglementările aplicabile, hotărăşte încetarea administrării speciale cu reluarea activităţii instituţiei de credit sub controlul organelor sale statutare. În acest sens, administratorul special întreprinde măsurile necesare pentru desemnarea noilor persoane care să exercite responsabilităţile de administrare şi/sau de conducere a instituţiei de credit. (2) Un anunţ privind încetarea administrării speciale se publică potrivit prevederilor art. 240^1 alin. (2) şi, dacă este cazul, potrivit prevederilor art. 240^10. (3) Până la numirea şi aprobarea de către Banca Naţională a României a persoanelor prevăzute la alin. (1), administratorul special asigură administrarea şi conducerea instituţiei de credit.------------Art. 240^19 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^20În cazul în care Banca Naţională a României hotărăşte retragerea autorizaţiei instituţiei de credit şi sesizarea instanţei competente în vederea declanşării procedurii falimentului potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004, până la desemnarea de către judecătorul-sindic a lichidatorului, administrarea instituţiei de credit se asigură în continuare de către administratorul special.------------Art. 240^20 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^21 (1) Orice persoană prejudiciată prin măsurile dispuse şi implementate în cursul administrării speciale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, se poate adresa instanţei competente pentru acoperirea prejudiciului cauzat, în termen de 15 zile de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască producerea acestuia. (2) Dacă instanţa consideră întemeiate pretenţiile reclamantului, poate acorda despăgubiri al căror cuantum se stabileşte ca diferenţă între valoarea estimativă care ar fi putut fi primită de acesta prin distribuire în caz de faliment şi sumele efectiv încasate în urma distribuirii produsului lichidării tuturor bunurilor şi activelor instituţiei de credit, care se realizează conform ordinii de stingere a creanţelor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004. Valoarea estimativă se calculează pentru data instituirii administrării speciale. (3) Despăgubirile se suportă dintr-un fond special constituit în acest sens şi administrat de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.------------Art. 240^21 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 240^22 (1) Măsurile implementate în cursul administrării speciale nu pot fi suspendate sau desfiinţate pe cale judecătorească, inclusiv în procedura falimentului instituţiilor de credit. Dacă prin hotărârea pronunţată, instanţa judecătorească constată ilegalitatea măsurilor implementate, partea în favoarea căreia s-a pronunţat hotărârea este îndreptăţită să introducă acţiune în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, cu excepţia cazurilor care presupun atragerea răspunderii penale. (2) În cadrul unui litigiu în legătură cu aceste măsuri, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestora, Banca Naţională a României fiind singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi a analizelor calitative care au fundamentat măsurile respective.------------Art. 240^22 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 241 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 242 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 243 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 244 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 245 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 246 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 247 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 248 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 249 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 250 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 251 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 252 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 253 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.------------Art. 254 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Secţiunea a 3-a Lichidarea instituţiilor de credit Articolul 255Odată cu retragerea autorizaţiei, Banca Naţionala a României dispune dizolvarea urmată de lichidare a instituţiei de credit potrivit prezentei secţiuni sau, dacă instituţia de credit se afla în vreuna din situaţiile de insolventa prevăzute de legislaţia specială privind falimentul instituţiilor de credit, sesizează instanţa competenţa în vederea deschiderii procedurii. Articolul 256 (1) Lichidarea instituţiei de credit care nu se afla în situaţie de insolventa, inclusiv a sucursalelor sale din România, din alte state membre sau din state terţe, se realizează cu respectarea legislaţiei româneşti aplicabile în cazul dizolvării şi lichidării societăţilor comerciale pe acţiuni şi a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Îndeplinirea atribuţiilor privind lichidarea instituţiei de credit este asigurata de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, denumit în continuare lichidator, atât în cazul în care lichidarea este dispusă conform art. 255, cat şi în cazul în care lichidarea are loc la iniţiativa acţionarilor/membrilor. Articolul 257Lichidarea instituţiei de credit conform dispoziţiilor art. 255 sau la iniţiativa acţionarilor/membrilor nu împiedica declanşarea procedurii falimentului, dacă pe parcursul procesului de lichidare instituţia de credit ajunge în una dintre situaţiile de insolventa prevăzute de legislaţia specială privind falimentul instituţiilor de credit. Articolul 258 (1) Dispoziţiile cuprinse în legislaţia privind falimentul instituţiilor de credit referitoare la atribuţiile lichidatorului, la suportarea cheltuielilor legate de lichidare, la ordinea de stingere a creanţelor, se aplică în mod corespunzător şi în cazul lichidării instituţiei de credit potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni. (2) Cheltuielile efectuate de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar ocazionate de desfăşurarea activităţii de lichidare sunt considerate în sensul alin. (1) cheltuieli legate de lichidare. Articolul 259 (1) În cazul retragerii autorizaţiei unei instituţii de credit, persoana juridică română, care desfăşoară activitate şi pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, Banca Naţionala a României informează fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autorităţile competente din statele membre gazda asupra hotărârii adoptate, a consecinţelor legale şi a efectelor pe care le implica aceasta. (2) Dacă, din considerente de asigurare a protecţiei deponenţilor sau din alte considerente de interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi intarziata, Banca Naţionala a României asigura informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii. Articolul 260 (1) Dacă măsura prevăzută la art. 255 vizează o sucursala din România a unei instituţii de credit dintr-un stat terţ, care mai are sucursale cel puţin într-un alt stat membru, Banca Naţionala a României, înainte de adoptarea hotărârii, informează toate autorităţile competente din statele membre gazda în care instituţia de credit desfăşoară activitate, cu privire la aceasta şi a efectelor pe care le implica. (2) Dacă, din considerente de asigurare a protecţiei deponenţilor sau din alte considerente de interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi intarziata, Banca Naţionala a României asigura informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii. (3) Banca Naţionala a României asigura coordonarea acţiunilor sale cu cele ale autorităţilor competente din celelalte state membre gazda. Lichidatorul asigura coordonarea acţiunilor sale cu cele ale lichidatorilor desemnaţi în statele membre respective. Articolul 261 (1) În cazul retragerii autorizaţiei unei instituţii de credit, persoana juridică română, care desfăşoară activitate şi pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, lichidatorul trebuie să ia de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naţionale a României privind lichidarea instituţiei de credit în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi în doua ziare de circulaţie naţionala pe teritoriul fiecărui stat membru gazda, în limba oficială a acestuia sau, după caz, într-una din limbile oficiale ale acestuia. (2) Hotărârea Băncii Naţionale a României produce efecte în toate statele membre gazda, fără alta formalitate şi devine efectivă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I sau de la o dată ulterioară specificată în hotărâre. (3) Dacă considera necesar, lichidatorul poate solicita înregistrarea hotărârii Băncii Naţionale a României în registrul imobiliar, registrul comerţului sau în orice alt registru public ţinut în statele membre gazda. Dacă legislaţia unui stat membru gazda prevede obligativitatea unei asemenea formalităţi, lichidatorul trebuie să ia toate măsurile pentru îndeplinirea acesteia. Sumele necesare realizării înregistrării sunt considerate cheltuieli aferente lichidării. Articolul 262 (1) Lichidatorul poate acţiona pe teritoriul statelor membre gazda, în baza unei copii certificate de pe hotărârea Băncii Naţionale a României sau în baza unui certificat emis de aceasta, fără alta formalitate. (2) Lichidatorul poate exercita pe teritoriul statelor membre gazda toate competentele care îi revin potrivit legii române. El poate să numească alte persoane care să îl sprijine sau sa îl reprezinte pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistenţa creditorilor instituţiei de credit pe parcursul lichidării. (3) În exercitarea competentelor sale, lichidatorul trebuie să respecte legislaţia statului membru pe teritoriul căreia acţionează, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor instituţiei de credit din statul membru respectiv. Lichidatorul nu are dreptul de a utiliza forta pentru îndeplinirea atribuţiilor sale şi nici dreptul de a soluţiona litigii ori dispute. Articolul 263În cazul lichidării unei instituţii de credit, persoana juridică română, care desfăşoară activitate pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, se aplică legislaţia românească, cu excepţiile prevăzute la art. 266 - 274. Articolul 264 (1) Orice creditor al instituţiei de credit aflate în lichidare, inclusiv autorităţile publice, cu domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în România sau în alt stat membru, are dreptul de a înainta o declaraţie de creanţe sau de a formula observaţii scrise în legătură cu creanţele sale asupra instituţiei de credit, care se adresează lichidatorului. Declaraţia de creanţe sau, după caz, observaţiile formulate pot fi înaintate în limba oficială ori în limbile oficiale ale statului membru de domiciliu/reşedinţa, după caz, unde are situat sediul social şi trebuie să poarte menţiunea "declaraţie de creanţe", respectiv, "observaţii privind creanţele", în limba română. (2) Creanţele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în afară teritoriului României beneficiază de acelaşi tratament şi au acelaşi rang de preferinţa ca şi creanţele de aceeaşi natura ale creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social pe teritoriul României. (3) Creditorii care îşi exercită dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să transmită copii de pe actele care atesta creanţele lor, dacă exista, şi trebuie să indice natura fiecărei creanţe, data la care a luat naştere şi valoarea acesteia, dacă exista privilegii, garanţii reale şi alte asemenea drepturi în legătură cu creanţele respective şi sa indice care sunt creanţele garantate astfel. (4) La solicitarea lichidatorului, creditorii trebuie să furnizeze şi traducerea în limba română a declaraţiei de creanţe sau, după caz, a observaţiilor formulate şi a documentelor prezentate. Articolul 265 (1) Lichidatorul asigura informarea periodică a creditorilor, în modalitatea considerată corespunzătoare, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor instituţiei de credit. (2) Lichidatorul este ţinut de obligaţia de păstrare a secretului profesional, conform, dispoziţiilor cuprinse în Capitolului V, Titlul III, Partea I. Articolul 266Efectele lichidării instituţiei de credit asupra anumitor contracte şi drepturi sunt reglementate astfel: a) contractele şi relaţiile de muncă sunt guvernate de legislaţia statului membru aplicabilă în cazul fiecărui contract de muncă; b) contractele prin care se dobândeşte dreptul de folosinţa sau dreptul de achiziţionare a unor bunuri imobile sunt guvernate de legea statului membru pe teritoriul căruia este situat imobilul, potrivit căreia se determina şi natura bunului: mobil sau imobil; c) drepturile asupra bunurilor imobile, a navelor şi a aeronavelor, care sunt supuse obligaţiei de înregistrare într-un registru public, sunt guvernate de legea statului membru sub autoritatea căruia este ţinut registrul respectiv. Articolul 267 (1) Deschiderea procedurii de lichidare a instituţiei de credit nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terţelor părţi asupra bunurilor - corporale sau necorporale, mobile sau imobile, individual determinate sau determinate generic - aflate în proprietatea instituţiei de credit, care, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, sunt situate pe teritoriul altor state membre. (2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se referă în special la: a) dreptul de a vinde sau de a dispune în alt mod de un bun şi dreptul de a-i culege fructele, decurgând în special dintr-un contract de gaj sau ipoteca; b) dreptul de preferinţa la executarea bunurilor afectate unei garanţii, înaintea altor titulari de drepturi asupra bunului; c) dreptul de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar găsi acesta; d) dreptul de uzufruct asupra bunului. Articolul 268 (1) Deschiderea procedurii de lichidare, în situaţia în care instituţia de credit este parte într-un contract de vânzare-cumpărare a unui bun, în calitate de cumpărător, nu afectează dreptul vânzătorului decurgând dintr-o clauza prin care acesta şi-a rezervat dreptul de proprietate până la un anumit termen sau până la îndeplinirea unei condiţii, dacă, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru. (2) Deschiderea procedurii de lichidare, în cazul în care instituţia de credit este parte într-un contract de vânzare-cumpărare, în calitate de vânzător, nu poate constitui motiv pentru anularea sau desfiinţarea contractului şi nu afectează drepturile cumpărătorului, dacă data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare este ulterioară livrării bunului şi dacă, la acea data, bunul era situat pe teritoriul altui stat membru. Articolul 269 (1) Deschiderea procedurii de lichidare nu afectează drepturile creditorilor de a invoca compensarea legală, atunci când legea aplicabilă contractului permite o asemenea compensare. (2) În cazul compensării contractuale (netting) se aplică legea care guvernează contractul. Articolul 270Dispoziţiile art. 267, 268 şi 269 alin. (1) nu împiedica exercitarea de acţiuni în constatarea sau declararea nulităţii ori în constatarea inopozabilitatii actelor juridice, potrivit legii române. Articolul 271 (1) Exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra titlurilor de valoare, a căror existenta ori transmitere este supusă înregistrării într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, ţinut ori localizat într-un stat membru este guvernata de legea statului membru respectiv. (2) Contractele de report şi contractele care stau la baza tranzacţiilor desfăşurate pe o piaţa organizată sunt guvernate de legea aplicabilă contractelor respective, dacă nu sunt incalcate dispoziţiile alin. (1). Articolul 272Legislaţia românească cu privire la nulitatea actelor frauduloase încheiate în dăuna creditorilor nu este aplicabilă în cazul în care beneficiarul unui asemenea act dovedeşte ca actul, ca întreg, este guvernat de legea altui stat membru şi ca legea respectiva nu permite nici o modalitate de contestare a actului în speta. Articolul 273Validitatea actelor încheiate după deschiderea procedurii lichidării, prin care instituţia de credit înstrăinează bunuri imobile, nave ori aeronave supuse înregistrării într-un registru public sau titluri de valoare ori drepturi asupra unor astfel de titluri a căror existenta sau transfer este supusă obligaţiei de înregistrare într-un registru, un cont ori un sistem centralizat de depozitare ţinut sau localizat într-un alt stat membru, este guvernata de legea statului membru pe teritoriul căruia este situat imobilul respectiv sau, după caz, sub autoritatea căruia este ţinut acel registru, cont sau sistem centralizat de depozitare. Articolul 274Acţiunile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect bunuri sau drepturi de care instituţia de credit a fost privată, sunt guvernate de legea statului membru în care se desfăşoară procesul. Capitolul IX Cai de contestare Articolul 275 (1) Actele adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, cu privire la o instituţie de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit şi actele cu privire la acţionarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.--------------Alin. (1) al art. 275 a fost modificat de pct. 35 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. (2) Hotărârea consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare. (3) Banca Naţionala a României este singura autoritate în măsura să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale. (4) În cazul contestării în instanţa a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţa asupra legalităţii acestor acte. Articolul 276Dispoziţiile art. 275 se aplică în mod corespunzător şi în cazul refuzului nejustificat al Băncii Naţionale a României de a se pronunţa, în termenele prevăzute de lege, cu privire la o cerere de autorizare care cuprinde toate datele şi informaţiile cerute potrivit prevederilor legale în vigoare. Articolul 277Până la adoptarea unei hotărâri de către consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, potrivit art. 275 alin. (1) sau până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, executarea actelor emise de Banca Naţionala a României nu se suspenda. Capitolul X Dispoziţii aplicabile societăţilor de servicii de investiţii financiare Articolul 278 (1) Următoarele dispoziţii ale prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în mod corespunzător societăţilor de servicii de investiţii financiare şi societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii, definite conform Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile prevăzute în articolele care urmează: a) Secţiunea a 2-a a Capitolului I din Titlul I, Partea I; b) art. 23 şi art. 24; c) Secţiunile 1-8 şi art. 150 alin. (1) lit. b) şi c) din Secţiunea a 9-a a Capitolului III din Titlul II, Partea I, cu precizarea ca dispoziţiile art. 137 se aplică numai societăţilor de servicii de investiţii financiare autorizate sa desfăşoare activităţi de tranzactionare cu instrumente financiare în cont propriu şi subscriere de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm; d) Capitolul V din Titlul II, Partea I; e) art. 164 - 168 din Capitolul I şi Capitolul II din Titlul III, Partea I; f) art. 226 şi 227 din Capitolul VII, Titlul III, Partea I. (2) Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare îi sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile Capitolului VI din Titlul III, Partea I. Articolul 279În aplicarea dispoziţiilor art. 278 se au în vedere următoarele: a) orice referire la o instituţie de credit, persoana juridică română, la o instituţie de credit-mama la nivelul României sau la o instituţie de credit-mama la nivelul Uniunii Europene se considera a fi făcuta la o societate de servicii de investiţii financiare, la o firma de investiţii-mama la nivelul României şi, respectiv, la o firma de investiţii-mama la nivelul Uniunii Europene, cu excepţia art. 143 şi art. 177 la care numai prima referire a textului la instituţii de credit, persoane juridice române, se considera a fi făcuta la societăţi de servicii de investiţii financiare. Orice referire la Banca Naţionala a României se considera a fi făcuta la Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare. b) în scopul aplicării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă în cazul grupurilor din care face parte o societate de servicii de investiţii financiare, dar care nu includ o instituţie de credit, termenii şi expresiile prevăzute la art.7 alin. (1) pct. 2, 21 şi 25 au următoarele semnificaţii:1. autoritate competentă - autoritatea naţionala care este imputernicita cu supravegherea prudentiala a firmelor de investiţii;2. societate financiară holding - o instituţie financiară ale carei entităţi filiale sunt, fie exclusiv, fie în principal, firme de investiţii sau alte instituţii financiare, cel puţin una dintre ele fiind o firma de investiţii, şi care nu este o societate financiară holding mixtă în înţelesul Ordonanţei de urgenta nr. 98/2006;3. societate holding cu activitate mixtă - o societate-mama, alta decât o societate financiară holding, o firma de investiţii sau o societate financiară holding mixtă în înţelesul Ordonanţei de urgenta nr. 98/2006, ale carei filiale includ cel puţin o firma de investiţii; c) în aplicare dispoziţiilor art. 129 alin. (2) Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare poate recunoaşte ca eligibilă o instituţie externa de evaluare a creditului fără a mai fi necesară o alta evaluare, dacă aceasta a fost recunoscută ca eligibilă de către Banca Naţionala a României sau de către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru. d) în aplicarea art. 168 alin. (2) trimiterea la prezenta ordonanţă de urgenţă se considera a fi făcuta la Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare; e) în cazul grupurilor care nu includ o instituţie de credit, textul alin. (1) al art. 202 se va citi astfel: "În cazul în care o societate de servicii de investiţii financiare, o societate financiară holding sau o societate holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale care sunt societăţi de asigurări, Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare cooperează în mod strâns cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi cu alte autorităţi responsabile cu supravegherea societăţilor din domeniul asigurărilor"; f) în aplicarea art. 202 alin. (2) şi art. 226 alin. (5) trimiterea la Capitolul V din Titlul III, Partea I se considera a fi făcuta la art. 7 alin. (2^1) şi (2^2) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare aprobat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 514/2002, cu modificările şi completările ulterioare; g) în aplicarea art. 226 alin. (2) lit. g) trimiterea la Capitolul VIII din Titlul III, Partea I se considera a fi făcuta la Titlul IX din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 280Pentru scopurile supravegherii pe baza consolidata, termenii "societate financiară holding", "societate financiară holding-mama la nivelul României", "societate financiară holding-mama la nivelul Uniunii Europene" şi "societate prestatoare de servicii auxiliare" desemnează entităţile definite la art. 7, cu precizarea ca orice referinţa la instituţiile de credit se considera a fi făcuta la instituţii de credit sau la firme de investiţii, după caz. Articolul 281În cazul în care o societate financiară holding - mama la nivelul Uniunii Europene are ca filiale atât o instituţie de credit, cat şi o firma de investiţii, prevederile Titlului III, Partea I se aplică atât supravegherii instituţiilor de credit, cat şi, după caz, supravegherii societăţilor de servicii de investiţii financiare. Articolul 282 (1) În cazul în care o instituţie de credit are ca societate-mama o firma de investiţii - mama la nivelul României, doar firma de investiţii este supravegheată pe baza consolidata de către Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementările emise în aplicarea acesteia. (2) În cazul în care o societate de servicii de investiţii financiare are ca societate-mama o instituţie de credit-mama la nivelul României, doar instituţia de credit este supravegheată pe baza consolidata de către Banca Naţionala a României, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia. (3) În cazul în care o societate financiară holding are ca filiale cel puţin o instituţie de credit, persoana juridică română, şi o societate de servicii de investiţii financiare, este supusă supravegherii pe baza consolidata de către Banca Naţionala a României doar instituţia de credit, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia. Articolul 283Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare asigura cooperarea cu autorităţile competente ale statelor membre pentru îndeplinirea sarcinilor ce decurg din prezenta ordonanţă de urgenţă şi din reglementările emise în aplicarea acesteia, în special atunci când serviciile şi activităţile de investiţii sunt furnizate în baza liberei circulaţii a serviciilor sau prin înfiinţarea de sucursale. Articolul 284 (1) Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare este competenţa sa dispună faţă de o societate de servicii de investiţii financiare sau faţă de persoanele responsabile, care încalcă dispoziţiile legii, ale reglementărilor sau ale altor acte emise în aplicarea acesteia, referitoare la cerinţele prudentiale şi de adecvare a capitalului sau nu se conformează recomandărilor formulate, măsurile necesare şi/sau să aplice sancţiuni, în scopul inlaturarii deficienţelor şi a cauzelor acestora; (2) Măsurile ce pot fi dispuse de Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare pentru a asigura redresarea, în cel mai scurt timp, a situaţiei entităţilor prevăzute la alin. (1) sunt cele prevăzute la art. 226, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 227. (3) În cazurile în care cerinţele prudentiale şi de adecvare a capitalului prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, în reglementările ori în alte acte emise în aplicarea acesteia nu sunt respectate sau nu s-a dat curs recomandărilor formulate, Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare poate aplica sancţiuni în conformitate cu prevederile Titlului X din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Partea A II-A DISPOZIŢII SPECIFICE Titlul I BĂNCI Articolul 285Băncile sunt instituţii de credit cu vocaţie universala, care pot desfăşura oricare dintre activităţile prevăzute în Secţiunea 1.2. a Capitolului II din Titlul I, Partea I. Articolul 286Dispoziţiile cu caracter general aplicabile instituţiilor de credit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în totalitate băncilor. Articolul 287 (1) Băncile, persoane juridice române, se constituie sub forma juridică de societate pe acţiuni în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Băncile, persoane juridice române, nu pot utiliza o denumire specifică unei alte categorii de instituţii de credit reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă. Titlul II BĂNCI DE ECONOMISIRE ŞI CREDITARE IN DOMENIUL LOCATIV Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 288Prezentul Titlu reglementează regimul aplicabil băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ, persoane juridice române, ca instituţii de credit specializate în finanţarea pe termen lung a domeniului locativ, al căror obiect principal de activitate consta în economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ. Articolul 289Dispoziţiile cu caracter general aplicabile instituţiilor de credit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în mod corespunzător băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ, persoane juridice române, în măsura în care nu se dispune altfel potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezentul titlu. Articolul 290În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos semnifica după cum urmează: a) activităţi în domeniul locativ reprezintă:1. construirea, cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaţie preponderent locativă;2. cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea altor imobile decât cele cu destinaţie preponderent locativă, cu condiţia să fie folosite ca spaţii locative;3. cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilor de concesiune pentru construirea de imobile cu destinaţie preponderent locativă;4. cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilor de concesiune în scopul construirii altor imobile decât cele cu destinaţie preponderent locativă, în limita cotei deţinute de spaţiile locative din totalul construcţiei pozitionate pe teren;5. viabilizarea unor terenuri trecute în intravilan în scopul promovării construcţiei cartierelor de locuinţe;6. preluarea unor creanţe legate de realizarea activităţilor prevăzute la pct. 1-5;7. construirea de spaţii comerciale, industriale şi social-culturale, dacă acestea sunt legate de construcţia de locuinţe sau dacă ele contribuie, prin amplasarea lor în zonele de locuit, la aprovizionarea acestora sau la satisfacerea nevoilor de ordin social-cultural;8. lucrări în domeniul locativ angajate de chiriaş în scopul modernizării locuinţei; b) client - persoana fizica sau juridică care încheie cu banca de economisire şi creditare în domeniul locativ un contract de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, prin care dobândeşte, ca urmare a efectuării depunerilor prevăzute în contract, dreptul legal de a primi un credit la dobânda stabilită potrivit clauzelor contractuale; c) contract de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, denumit în continuare contract de economisire-creditare - angajamentul părţilor în baza căruia clientul se obliga sa economiseasca o sumă reprezentând suma minima de economisire, iar banca de economisire şi creditare în domeniul locativ se obliga, dacă toate condiţiile de repartizare a creditului sunt îndeplinite, sa acorde un credit cu dobânda fixa destinat unor activităţi în domeniul locativ, care reprezintă diferenţa dintre suma totală contractată şi suma economisita incluzând dobânzile şi primele acordate clientului; d) data de repartizare - data la care soldul economisit şi creditul pentru domeniul locativ sunt puse la dispoziţia clientului; e) economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ - acceptarea de depozite de la clienţi şi acordarea acestora de credite cu dobânda fixa din sumele acumulate pentru activităţi în domeniul locativ; f) finanţare în baza contractului de economisire-creditare - creditul cu dobânda fixa obţinut de către client în condiţiile prevăzute în contractul de economisire-creditare; g) finanţare anticipata - creditul cu dobânda pieţei acordat clientului care nu a acumulat încă suma minima de economisire stabilită de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ prin contractul de economisire-creditare; acest credit, la care se achită doar dobânda, se transforma în credit cu dobânda fixa în momentul îndeplinirii tuturor condiţiilor de repartizare prevăzute în contractul de economisire-creditare; h) finanţare intermediara - creditul cu dobânda pieţei acordat clientului care a acumulat suma minima de economisire stabilită prin contractul de economisire-creditare, dar nu îndeplineşte celelalte condiţii prevăzute în contractul de economisire-creditare; acest credit, la care se achită doar dobânda, se transforma în credit cu dobânda fixa în momentul îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute în contractul de economisire-creditare; i) fond special - fond constituit de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ în scopul garantarii funcţionarii sistemului din punctul de vedere al tehnicii de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ şi al protejării intereselor clienţilor; j) masa de repartizare - resurse ale băncii de economii pentru domeniul locativ, provenind din depozite, dobânzi aferente, orice alte plati care majorează soldul economisit, sume rambursate aferente creditelor acordate, prime şi dobânzile aferente lor, alte surse atrase exclusiv în scopul finanţării în baza contractului de economisire-creditare, precum şi din surse proprii; k) raport individual între client şi banca de economisire şi creditare în domeniul locativ - raportul dintre aportul bănesc al clientului, calculat pentru fiecare contract de economisire-creditare, şi aportul bănesc al băncii de economii pentru domeniul locativ, pe care clientul îl obţine prin derularea creditului; l) raport colectiv între clienţi şi banca de economisire şi creditare în domeniul locativ - raportul dintre suma aporturilor băneşti ale clienţilor şi aportul bănesc preconizat al băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ, rezultat din contractele de economisire-creditare al căror proces de economisire a fost încheiat şi/sau întrerupt, calculat pe o anumită perioada; m) timp de aşteptare - perioada cuprinsă între data încheierii contractului de economisire-creditare şi data la care contractul clientului este repartizat; n) tipuri de contracte - modalităţi alternative de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, puse la dispoziţia clienţilor de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ, în funcţie de suma contractată, de dobânda şi termenele de rambursare aferente finanţării în baza contractului de economisire-creditare, precum şi în funcţie de alte criterii stabilite de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ. Articolul 291 (1) Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ, persoane juridice române, se constituie sub forma juridică de societate pe acţiuni în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Denumirea unei bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ, persoana juridică română, trebuie să includă sintagma "banca de economisire şi creditare în domeniul locativ" sau o alta expresie care să indice specializarea acesteia în finanţarea domeniului locativ. Articolul 292 (1) Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi: a) economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ; b) finanţarea anticipata şi finanţarea intermediara, pe baza contractelor de economisire-creditare; c) acordarea de credite pentru activităţi în domeniul locativ, în condiţiile prevăzute la alin. (2); d) administrarea de portofolii de credite şi intermedierea de credite pe contul terţilor, dacă aceste credite sunt destinate finanţării unor activităţi în domeniul locativ; e) emiterea, cu respectarea dispoziţiilor alin. (2), de garanţii pentru acele tipuri de credite obţinute de o persoană, pe care băncile de economii pentru domeniul locativ le pot acorda; f) efectuarea de plasamente în active cu grad de risc de credit scăzut, potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a României; g) acordarea de credite societăţilor comerciale la care băncile de economii pentru domeniul locativ deţin participatii, în condiţiile art. 307; h) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit; i) operaţiuni de plati; j) consultanţa financiar-bancară; k) operaţiuni de mandat cu specific financiar-bancar; l) alte activităţi, potrivit dispoziţiilor art. 18, în măsura în care acestea susţin realizarea obiectului de activitate. (2) Totalul creanţelor decurgând din creditele şi angajamentele prevăzute la alin. (1) lit. c) şi, respectiv, lit. e) nu poate depăşi nivelul reglementat de Banca Naţionala a României din valoarea aferentă finantarilor în baza contractelor de economisire-creditare şi a finantarilor acordate potrivit alin. (1) lit. b). (3) Garantarea creanţelor decurgând din creditele acordate potrivit alin. (1) lit. a)-c) se realizează în condiţiile prevăzute prin reglementările Băncii Naţionale a României.--------------Alin. (3) al art. 292 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Articolul 293Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot cesiona creanţele decurgând din finanţări în baza contractului de economisire-creditare, inclusiv garanţiile aferente, numai în condiţiile în care sumele obţinute din cesiune sunt utilizate pentru desfăşurarea activităţii de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ şi pentru finanţarea anticipata şi intermediara. Capitolul II Dispoziţii specifice privind autorizarea şi retragerea autorizaţiei Articolul 294Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ sunt supuse condiţiilor de autorizare aplicabile instituţiilor de credit şi condiţiilor specifice stabilite prin reglementări de Banca Naţionala a României, care se referă, fără a fi limitative, la: a) condiţiile generale de afaceri şi condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare; b) îndeplinirea cerinţelor tehnice şi de operare specifice; c) reglementările proprii ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ privind procedura de derulare simplificata a contractelor de economisire-creditare; d) tipurile de contracte propuse a fi puse la dispoziţia clienţilor. Articolul 295Banca Naţionala a României respinge o cerere de autorizare a unei bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ conform dispoziţiilor art. 38 şi în cazul în care Condiţiile generale de afaceri şi/sau Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare propuse: a) nu sunt de natura să asigure o derulare corespunzătoare a contractelor de economisire-creditare şi, în particular, aceste contracte, considerate individual, nu asigura pe întreaga lor durata un raport individual adecvat între client şi banca de economii pentru domeniul locativ; b) prevăd vărsăminte ale sumelor economisite, rambursări sau orice alte obligaţii care întârzie în mod neadecvat repartizarea contractelor de economisire-creditare, duc la prelungirea nejustificată a duratelor contractelor de economisire-creditare sau nu garantează suficient interesele clienţilor. Articolul 296 (1) Banca Naţionala a României poate retrage autorizaţia acordată unei bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ, conform dispoziţiilor art. 39, inclusiv în situaţiile în care: a) considera ca interesele clienţilor nu pot fi suficient protejate prin adoptarea altor măsuri în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă; b) constata existenta unor situaţii de natura celor prevăzute la art. 295, care justifica retragerea autorizaţiei. (2) Retragerea autorizaţiei unei bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ are ca efect declanşarea procedurii de derulare simplificata a contractelor de economisire-creditare. Articolul 297 (1) Fuziunea şi divizarea băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ se efectuează conform dispoziţiilor cuprinse în Capitolul VII din Titlul I, Partea I, cu respectarea dispoziţiilor specifice aplicabile acestei categorii de instituţii de credit. (2) Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot fuziona numai cu alte bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ. Capitolul III Cerinţe specifice de desfăşurare a activităţii Articolul 298Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ trebuie să elaboreze reglementări proprii privind Condiţiile generale de afaceri şi Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare, care stau la baza tipurilor de contracte oferite. Articolul 299Condiţiile generale de afaceri trebuie să cuprindă, fără a fi limitative, următoarele: a) calcule privind derularea contractelor de economisire-creditare, cu specificarea raportului individual dintre client şi banca de economii pentru domeniul locativ şi a timpului de aşteptare minim, mediu şi maxim; b) procedura de repartizare a contractelor de economisire-creditare, cu indicarea componentei masei de repartizare, a termenelor de repartizare, a modului de evaluare a îndeplinirii condiţiilor de repartizare, precum şi stabilirea ordinii de repartizare; c) procedura privind calculul resurselor din masa de repartizare, care, temporar, nu pot fi repartizate, al veniturilor suplimentare din plasamentul acestor resurse, precum şi indicarea modului de utilizare a fondului special; d) modul de calcul al valorii garanţiei; e) procedura de restituire a sumelor economisite în cazul rezilierii contractelor de economisire-creditare; f) o procedură de derulare simplificata a contractelor de economisire-creditare, în interesul clienţilor, în cazul retragerii autorizaţiei sau al începerii procedurii falimentului; g) finanţarea investiţiilor de viabilizare a unor terenuri trecute în intravilan în scopul promovării construcţiei cartierelor de locuinţe; h) finanţarea construirii de spaţii comerciale, industriale şi social-culturale, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 290 lit. a) pct. 7. Articolul 300Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare trebuie să cuprindă următoarele prevederi: a) valoarea şi scadenta aporturilor clientului şi ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ, precum şi consecinţele în cazul întârzierii prestaţiilor; b) rata dobânzii practicate la depozite şi la creditele acordate; c) valoarea comisioanelor şi a altor cheltuieli care sunt în sarcina clientului; d) modul de evaluare a îndeplinirii condiţiilor de repartizare, stabilirea ordinii de repartizare şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru plata sumei contractate; e) modalităţile de garantare şi condiţiile de rambursare a creditelor, precum şi de asigurare împotriva riscului de nerambursare; f) condiţiile în care un contract de economisire-creditare poate fi divizat sau conexat cu alt contract de economisire-creditare; g) condiţiile în care se majorează sau se reduce suma contractată; h) condiţiile în care pot fi cesionate drepturi derivând din contractul de economisire-creditare; i) condiţiile în care un contract de economisire-creditare poate fi reziliat şi consecinţele ce rezultă din rezilierea lui sau din procedura de derulare simplificata; j) condiţiile de administrare a conturilor clienţilor; k) instanţa competenţa să soluţioneze litigiile. Articolul 301 (1) Modificările sau completările aduse Condiţiilor generale de afaceri şi Condiţiilor generale ale contractelor de economisire-creditare în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 299, cu excepţia lit. d), respectiv ale art. 300, cu excepţia lit. c), precum şi cele aduse Condiţiilor generale de afaceri şi Condiţiilor generale ale contractelor de economisire-creditare, corespunzătoare unor noi tipuri de contracte de economisire-creditare, se supun aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României. (2) Banca Naţionala a României poate solicita băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ modificarea Condiţiilor generale de afaceri şi a Condiţiilor generale ale contractelor de economisire-creditare, atunci când se constată că acestea nu pot asigura îndeplinirea obligaţiilor ce le revin din contractele de economisire-creditare. Articolul 302Oferirea unor noi tipuri de contracte este supusă aprobării Băncii Naţionale a României cu cel puţin 3 luni înainte de punerea la dispoziţia clienţilor a acestor contracte şi trebuie să fie conforme prevederilor cuprinse în Condiţiile generale de afaceri şi în Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare aprobate. Articolul 303 (1) În măsura în care masa de repartizare nu este utilizata pentru finanţări în baza contractelor de economisire-creditare, aceasta poate fi utilizata numai pentru restituirea resurselor atrase şi introduse în masa de repartizare şi pentru finanţarea anticipata şi intermediara. (2) Masa de repartizare trebuie să fie alocata astfel încât să se asigure o repartizare uniforma a contractelor de economisire-creditare şi un timp de aşteptare cat mai scurt. Articolul 304 (1) În cazul contractelor de economisire-creditare încheiate în valută, băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ au obligaţia sa formeze mase de repartizare separate în valutele în care s-a realizat economisirea. Utilizarea maselor de repartizare astfel constituite se face, în principal, în valută în care s-a făcut economisirea, băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ fiind obligate sa administreze corespunzător riscul valutar. (2) În cazuri speciale, pe baza unei cereri motivate, Banca Naţionala a României poate excepta băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ de la obligaţia de a forma mase de repartizare separate, dacă prin aceasta nu se periclitează interesele clienţilor. Articolul 305Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ nu se pot angaja sa pună la dispoziţia clientului suma contractată în vederea creditării la o dată determinata, înainte de repartizarea contractului de economisire-creditare. Articolul 306Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ aloca anual, înainte de impozitarea profitului în contul fondului special, diferenţa dintre veniturile realizate ca urmare a plasamentelor temporare efectuate din masa de repartizare neutilizata pentru finanţarea în baza contractelor de economisire-creditare, din cauza neîndeplinirii de către clienţi a condiţiilor de repartizare, şi veniturile care s-ar fi realizat ca urmare a finanţării în baza contractului de economisire-creditare, în limita a 3% din depozitele atrase. Fondul special poate fi lichidat, la sfârşitul anului, în limita părţii care depăşeşte 3% din depozitele atrase. Articolul 307 (1) Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot deţine participatii exclusiv la capitalul societăţi comerciale al căror obiect de activitate cuprinde activităţi în domeniul locativ şi care desfăşoară preponderent astfel de activităţi, în limita unei treimi din capitalul social al acestora şi cu respectarea dispoziţiilor art. 143. (2) O participaţie mai mare este permisă doar la capitalul social al altor bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ, cu condiţia ca totalul participatiilor la astfel de societăţi sa nu depăşească 20% din fondurile proprii ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ. Articolul 308 (1) În afară atribuţiilor prevăzute de lege, auditorii financiari ai băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ au şi următoarele obligaţii speciale: a) verificarea respectării prevederilor cuprinse în Condiţiile generale de afaceri cu privire la procedura de repartizare, scop în care aceştia sunt împuterniciţi să aibă acces la documentele băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ, în măsura în care acestea se referă la procedura de repartizare; b) verificarea respectării condiţiilor prevăzute de normele interne cu privire la plata creditelor şi garantarea creanţelor din credite; c) verificarea respectării reglementărilor emise de Banca Naţionala a României în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Auditorul financiar are obligaţia sa informeze Banca Naţionala a României ori de câte ori constata încălcarea de către banca de economisire şi creditare în domeniul locativ a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi/sau a reglementărilor emise în aplicarea acesteia. (3) Auditorul financiar întocmeşte la încheierea exerciţiului financiar un raport asupra activităţii de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru activităţi în domeniul locativ, pe care îl remite şi Băncii Naţionale a României. Capitolul IV Reglementări şi măsuri specifice Articolul 309 (1) În vederea asigurării condiţiilor de executare în mod corespunzător a obligaţiilor decurgând din contractele de economisire-creditare şi, în particular, pentru garantarea existenţei la nivelul băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ a unor disponibilităţi suficiente, care să asigure un ritm de repartizare cat mai regulat, Banca Naţionala a României emite reglementări referitoare la: a) plasamentul temporar al sumelor acumulate în vederea repartizării, precum şi al sumelor deja repartizate, dar al căror varsamant nu a fost încă solicitat de către clienţi; b) modul de determinare a contractelor de economisire-creditare de valoare mare, precum şi:1. proporţia admisă a sumelor din contractele de economisire-creditare de valoare mare în totalul sumelor contractate aferente contractelor de economisire-creditare nerepartizate;2. proporţia admisă a sumelor din contractele de economisire-creditare de valoare mare, încheiate pe parcursul unui an calendaristic, în totalul sumelor contractate aferente contractelor de economisire-creditare încheiate pe parcursul acelui an; c) condiţiile de acordare a creditelor destinate activităţilor în domeniul locativ prevăzute la art. 290 lit. a) pct. 7 şi proporţia admisă a acestor contracte în totalul creditelor acordate de o banca de economisire şi creditare în domeniul locativ, care nu poate depăşi procentul de 3%; d) expunerea maxima admisă faţă de o societate comercială din categoria celor prevăzute la art. 307 alin. (1), precum şi expunerea maxima totală admisă faţă de astfel de societăţi comerciale; e) proporţia admisă a creditelor acordate în baza contractelor de economisire-creditare şi garantate cu diferite tipuri de garanţii, în totalul creditelor acordate în baza contractelor de economisire-creditare, în cazul în care se considera necesară o astfel de măsura prudentiala; f) condiţiile minime de repartizare a contractelor de economisire-creditare, în particular referitoare la suma minima de economisire şi calculul indicelui de evaluare minim, pentru asigurarea unui raport individual adecvat între client şi banca de economii pentru domeniul locativ; g) modul de constituire, utilizare şi lichidare a fondului special. (2) La calculul proportiilor admise al contractelor de economisire-creditare de valoare mare, potrivit alin. (1) lit. b), se includ şi contractele de economisire-creditare pentru care, în conformitate cu Condiţiile generale de afaceri, clienţii au vărsat suma minima de economisire în cursul primului an după încheierea contractului de economisire-creditare. Articolul 310 (1) Banca Naţionala a României este imputernicita sa ia toate măsurile necesare pentru ca activităţile de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ să se desfăşoare în conformitate cu Condiţiile generale de afaceri şi cu Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare, precum şi cu celelalte condiţii stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă şi prin reglementările emise în aplicarea acesteia. (2) În situaţia în care exista date certe care conduc la concluzia ca o banca de economisire şi creditare în domeniul locativ nu îşi va putea onora obligaţiile, Banca Naţionala a României poate interzice acesteia, pe o perioadă limitată, încheierea de noi contracte de economisire-creditare. (3) Dacă situaţia prevăzută la alin. (2) nu este remediata, Banca Naţionala a României poate dispune retragerea autorizaţiei şi iniţierea procedurii de derulare simplificata a contractelor de economisire-creditare. (4) Prin procedura de derulare simplificata a contractelor de economisire-creditare se urmăreşte realizarea aporturilor băneşti ale clienţilor şi ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ, aferente contractelor de economisire-creditare existente, în sensul protejării intereselor clienţilor. Capitolul V Stimularea economisirii şi creditării în sistem colectiv pentru domeniul locativ Articolul 311 (1) Fiecare client, persoana fizica cu cetăţenia română şi cu domiciliul stabil în România, beneficiază de o primă de stat pentru depunerile anuale efectuate în baza unui contract de economisire-creditare încheiat cu o banca de economisire şi creditare în domeniul locativ. (2) Dreptul la prima de stat se constituie la finele anului de economisire. Anul de economisire este anul calendaristic în care s-au efectuat depunerile îndreptăţite la prima. (3) Prima de stat trebuie solicitată de client până cel târziu la sfârşitul anului calendaristic următor anului de economisire, la banca de economisire şi creditare în domeniul locativ cu care a încheiat contractul de economisire-creditare. (4) Dreptul la prima de stat se prescrie în cazul în care aceasta nu a fost solicitată până la sfârşitul anului calendaristic următor anului de economisire. Articolul 312 (1) Prima de stat se stabileşte la 25% din suma economisită în anul respectiv de către client. (2) Prima de stat nu poate depăşi echivalentul în lei a 250 euro, calculat la rata de schimb leu/euro comunicată de Banca Naţională a României pentru ultima zi lucrătoare a anului de economisire. (3) În cazul în care clientul încheie mai multe contracte de economisire-creditare cu banca de economisire şi creditare în domeniul locativ şi primele stabilite depăşesc prima maximă admisă pentru anul de economisire, suma primelor trebuie limitată la nivelul prevăzut la alin. (2).-------------Art. 312 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 215 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 847 din 16 decembrie 2008. Această modificare intră în vigoare începând cu anul financiar-bancar 2009, conform art. II din acelaşi act normativ. Articolul 313 (1) Sunt îndreptăţiţi sa beneficieze de prima de stat clienţii persoane singure, precum şi oricare dintre soţi, separat, indiferent care dintre ei a făcut depunerea. (2) În sensul alin. (1) prin persoana singura se înţelege o persoană necăsătorită, văduva sau divortata. Articolul 314Prima de stat se aloca de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei*) şi se acordă de acesta după expirarea fiecărui an calendaristic, în termen de maxim 60 de zile de la solicitarea care a fost transmisă de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ acestei autorităţi. Prima este virata de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ în contul clientului.-----------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin HOTĂRÂREA nr. 33 din 22 ianuarie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 47 din 27 ianuarie 2009 s-a dispus organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei.Înlocuirea denumirii acestui minister s-a realizat direct în textul formei actualizate. Articolul 315 (1) Pentru a beneficia în mod constant de prima de stat, contractele de economisire-creditare trebuie să aibă o durată de minimum 5 ani, fără a fi necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite, şi este obligatoriu ca înainte de expirarea termenului de economisire stabilit sa nu se fi efectuat restituiri totale sau parţiale din sumele economisite. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele situaţii: a) suma economisita şi/sau suma contractată este pusă la dispoziţie după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activităţi în domeniul locativ; b) în cazul cesiunii contractului de economisire-creditare, iar după repartizare, suma economisita sau suma contractată se utilizează pentru activităţi în domeniul locativ de către cesionar; c) cel care a economisit pentru activităţi în domeniul locativ sau soţul/sotia acestuia a decedat ori a intrat în incapacitate totală de muncă după încheierea contractului de economisire-creditare; d) cel care a economisit pentru activităţi în domeniul locativ a devenit somer şi perioada de şomaj este de cel puţin 9 luni fără întrerupere şi durează încă în momentul la care se solicita restituirea sumei.--------------Art. 315 a fost modificat de pct. 52 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 316Clienţii care au încasat prima de stat incalcand dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia sunt obligaţi sa o restituie Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei*), în termen de maxim 90 de zile de la încasarea acesteia.-----------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin HOTĂRÂREA nr. 33 din 22 ianuarie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 47 din 27 ianuarie 2009 s-a dispus organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei.Înlocuirea denumirii acestui minister s-a realizat direct în textul formei actualizate. Articolul 317Procedura de acordare a primei de stat se stabileşte de către Ministerul Finanţelor Publice împreună cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei*) prin norme metodologice, aprobate prin ordin comun.-----------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin HOTĂRÂREA nr. 33 din 22 ianuarie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 47 din 27 ianuarie 2009 s-a dispus organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei.Înlocuirea denumirii acestui minister s-a realizat direct în textul formei actualizate. Titlul III BĂNCI DE CREDIT IPOTECAR Articolul 318 (1) Dispoziţiile prezentului Titlu reglementează regimul băncilor de credit ipotecar, persoane juridice române, ca instituţii de credit specializate, al căror obiect principal de activitate îl constituie desfăşurarea cu titlu profesional a activităţii de acordare de credite ipotecare pentru investiţii imobiliare şi atragerea de fonduri rambursabile de la public prin emisiune de obligaţiuni ipotecare. (2) Cu excepţia activităţii de atragere de depozite, băncile de credit ipotecar pot desfăşura în limita autorizaţiei acordate, activităţile prevăzute la art. 18, în condiţiile în care acestea susţin activitatea de acordare de credite ipotecare şi emisiune de obligaţiuni ipotecare. Dispoziţiile art. 20-22 se aplică în mod corespunzător. Articolul 319 (1) Băncile de credit ipotecar, persoane juridice române, se constituie sub forma juridică de societate pe acţiuni în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Denumirea unei bănci de credit ipotecar trebuie să includă sintagma "banca de credit ipotecar" sau sintagma "banca ipotecară". Articolul 320Dispoziţiile cu caracter general aplicabile instituţiilor de credit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în mod corespunzător băncilor de credit ipotecar. Titlul IV INSTITUŢII EMITENTE DE MONEDA ELECTRONICA Articolul 321-Articolul 332Abrogate.------------Titlul IV din Partea a II-a a fost abrogat de pct. 38 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Titlul V ORGANIZAŢII COOPERATISTE DE CREDIT Capitolul I Dispoziţii generale Secţiunea 1 Sfera de aplicare şi definiţii Articolul 333 (1) Dispoziţiile cuprinse în prezentul titlu se aplică cooperativelor de credit, persoane juridice române şi caselor centrale, persoane juridice române, ale cooperativelor de credit la care acestea sunt afiliate, denumite generic, în continuare, organizaţii cooperatiste de credit. (2) Dispoziţiile cu caracter general cuprinse în Partea I a prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în totalitate caselor centrale şi, dacă nu se dispune altfel potrivit prezentului titlu, cooperativelor de credit afiliate la acestea. (3) La nivelul reţelei constituite din casa centrala şi cooperativele de credit afiliate, trebuie să fie respectate cerinţele cuprinse în Capitolele III şi V din Titlul II, Partea I, în condiţiile prevăzute la art. 384. Articolul 334În înţelesul prezentului titlu termenii şi expresiile de mai jos semnifica după cum urmează: a) cooperativa de credit - instituţia de credit constituită ca o asociaţie autonomă de persoane fizice unite voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiratiilor lor comune de ordin economic, social şi cultural, a carei activitate se desfăşoară, cu precădere, pe principiul intrajutorarii membrilor cooperatori; b) casa centrala a cooperativelor de credit - instituţia de credit constituită prin asocierea de cooperative de credit, în scopul gestionării intereselor lor comune, urmăririi centralizate a respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor cadru, aplicabile tuturor cooperativelor de credit afiliate, prin exercitarea supravegherii şi a controlului administrativ, tehnic şi financiar asupra organizării şi funcţionarii acestora, denumita în continuare casa centrala; c) afiliată la o casa centrala - cooperativa de credit care a subscris şi a vărsat la capitalul social al casei centrale cel puţin numărul de părţi sociale stabilit în actul constitutiv al casei centrale şi care se subordonează acesteia potrivit dispoziţiilor prezentului titlu şi condiţiilor de afiliere stabilite de casa centrala; d) act constitutiv-cadru - îndrumarul cu caracter obligatoriu privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cooperativelor de credit afiliate la o casa centrala, elaborat de aceasta şi aprobat de Banca Naţionala a României, care cuprinde prevederile minime pentru întocmirea actelor constitutive ale cooperativelor de credit afiliate, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a reţelei; e) reglementări-cadru - regulamente, norme şi instrucţiuni emise de o casa centrala în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de lege, obligatorii pentru toate cooperativele de credit afiliate la aceasta, în vederea desfăşurării activităţii în cadrul reţelei cooperatiste, în mod unitar şi în conformitate cu cerinţele legii şi ale reglementărilor Băncii Naţionale a României emise în aplicarea acesteia; f) reţea cooperatistă - ansamblul format din casa centrala şi cooperativele de credit afiliate la aceasta. Secţiunea a 2-a Principii generale Articolul 335 (1) Organizaţiile cooperatiste de credit, persoane juridice române, sunt asociaţii autonome, apolitice şi neguvernamentale, care desfăşoară activităţi specifice instituţiilor de credit, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, în scopul intrajutorarii membrilor acestora. (2) Activitatea în cadrul unei reţele cooperatiste se desfăşoară preponderent şi cu prioritate în interesul membrilor cooperatori, respectiv al organizaţiilor cooperatiste de credit afiliate la casa centrala. Articolul 336 (1) Organizaţiile cooperatiste de credit, persoane juridice române, se pot organiza şi funcţiona doar sub forma cooperativelor de credit şi a casei centrale la care acestea sunt afiliate. (2) Afilierea la o casa centrala este obligatorie. Condiţiile şi procedura de afiliere se stabilesc prin actul constitutiv al casei centrale. Articolul 337 (1) Casa centrala a cooperativelor de credit asigura promovarea intereselor cooperativelor de credit afiliate, având următoarele atribuţii principale: a) reprezentarea intereselor comune economice, financiare, juridice, social-culturale ale cooperativelor de credit afiliate, în faţa Băncii Naţionale a României, a instituţiilor publice şi a instanţelor judecătoreşti; b) urmărirea şi asigurarea coeziunii şi bunei funcţionari a întregii reţele, scop în care casa centrala întreprinde toate măsurile necesare pentru a garanta lichiditatea şi adecvarea capitalului la riscuri la nivelul fiecărei organizaţii cooperatiste de credit şi al reţelei în ansamblul sau, inclusiv, dacă este cazul, prin acordarea de asistenţa financiară cooperativelor de credit afiliate; c) emiterea actului constitutiv-cadru şi a altor reglementări-cadru pentru organizarea activităţii în cadrul reţelei; d) supravegherea cooperativelor de credit afiliate, în ceea ce priveşte respectarea de către acestea a dispoziţiilor legii şi reglementărilor emise de Banca Naţionala a României, a actului constitutiv-cadru şi a reglementărilor-cadru ale casei centrale şi exercitarea controlului administrativ, tehnic şi financiar asupra organizării şi administrării acestora; e) garantarea în întregime a obligaţiilor cooperativelor de credit afiliate, sens în care dispune măsurile necesare pentru asigurarea plăţii de către acestea a contribuţiilor stabilite; f) lichidarea cooperativelor de credit afiliate; g) raportarea, în conformitate cu reglementările în vigoare, a datelor şi informaţiilor solicitate de Banca Naţionala a României; h) informarea cooperativelor de credit afiliate despre reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi emiterea de reglementări cadru pentru asigurarea respectării cerinţelor acestora la nivelul întregii reţele; i) asigurarea gestionării resurselor disponibile din reţea; j) asigurarea decontării operaţiunilor de încasări şi plati între cooperativele de credit afiliate şi a operaţiunilor de încasări şi plati ale propriei reţele în relaţia cu trezoreria statului şi cu celelalte instituţii de credit, prin contul curent deschis la Banca Naţionala a României; k) instruirea personalului şi organizarea de acţiuni cu caracter social-cultural de interes comun. (2) În vederea îndeplinirii atribuţiilor specifice, casa centrala poate face recomandări şi poate dispune măsuri faţă de cooperativele de credit afiliate sau poate propune Băncii Naţionale a României aplicarea de sancţiuni, în condiţiile prezentului titlu. Capitolul II Autorizarea organizaţiilor cooperatiste de credit Secţiunea 1 Autorizarea cooperativelor de credit şi retragerea autorizaţiei Articolul 338 (1) Autorizarea cooperativelor de credit se realizează în condiţiile aplicabile instituţiilor de credit prevăzute în cap. II din titlul I partea I, cu excepţia art. 11 şi art. 17, ale căror prevederi nu se aplică la nivelul cooperativelor de credit din reţea.--------------Alin. (1) al art. 338 a fost modificat de pct. 53 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) Cooperativele de credit care se constituie şi se afiliaza la o casa centrala deja autorizata, pot fi autorizate de Banca Naţionala a României numai pe baza acordului de afiliere acordat de casa centrala respectiva. (3) Cooperativele de credit care se constituie simultan cu casa centrala se autorizează în condiţiile prevăzute în Secţiunea a 2-a a prezentului capitol. Articolul 339Banca Naţionala a României poate stabili un nivel minim al capitalului iniţial pentru cooperativele de credit, cu aplicarea în mod corespunzător a cerinței prevăzute la art. 23. Articolul 340 (1) Cooperativele de credit pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, activităţile prevăzute în Secţiunea 1 a Capitolului II din Titlul I, Partea I, cu excepţia celor prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c), g) pct. 1), 3) şi 4), h), j)-m), o) şi p), în condiţiile prevăzute de dispoziţiile care urmează. (2) Cooperativele de credit pot sa atragă depozite sau alte fonduri rambursabile de la membrii acestora, precum şi de la persoane fizice, juridice ori alte entităţi, care domiciliază, au reşedinţa sau locul de muncă, respectiv au sediul social şi desfăşoară activitate, în raza teritorială de operare a cooperativei de credit. (3) Cooperativele de credit pot sa acorde credite: a) membrilor acestora, cu prioritate; b) persoanelor fizice, persoanelor juridice ori altor entităţi fără personalitate juridică, ce domiciliază, au reşedinţa sau locul de muncă, respectiv au sediul social şi desfăşoară activitate, în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, la un nivel care să nu poate depăşi 25% din activele cooperativei de credit. (4) Cooperativele de credit pot sa deruleze credite, în numele şi pe contul statului, din surse puse la dispoziţie, destinate persoanelor prevăzute la alin. (3) şi/sau destinate finantarilor unor proiecte de dezvoltare/reabilitare a activităţilor economice şi sociale din raza teritorială de operare a cooperativei de credit. Articolul 341Cooperativele de credit nu pot emite obligaţiuni. Acestea se pot finanta din împrumuturi inter-cooperatiste sau de la alte instituţii de credit, în condiţiile respectării dispoziţiilor art. 337 alin. (1) lit. i). Articolul 342Banca Naţionala a României poate retrage autorizaţia unei cooperative de credit, conform dispoziţiilor art. 39, şi la cererea fundamentată a casei centrale la care respectiva cooperativa de credit este afiliată, dacă aceasta constata existenta unuia din motivele prevăzute la articolul menţionat sau cooperativa de credit se afla în stare de insolventa, definită conform legislaţiei în materia insolventei instituţiilor de credit. Articolul 343Deosebit de alte motive pentru încetarea valabilităţii autorizaţiei, autorizaţia unei cooperative încetează sa mai producă efecte de la data la care autorizaţia casei centrale a fost retrasă sau şi-a încetat valabilitatea conform art. 40 alin. (1) şi art. 41 alin (1) lit. b) şi c). Articolul 344Hotărârea Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei unei cooperative de credit se comunică în scris atât cooperativei de credit, cat şi casei centrale la care aceasta este afiliată. Secţiunea a 2-a Autorizarea casei centrale şi retragerea autorizaţiei Articolul 345 (1) Casele centrale se autorizează, în mod colectiv, împreună cu toate cooperativele de credit din reţea propuse a se constitui, în condiţiile prevăzute în Capitolul III din Titlul I, Partea I. (2) Banca Naţionala a României acorda autorizaţie casei centrale şi cooperativelor de credit dintr-o reţea, numai dacă cerinţele prevăzute de ordonanţa de urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia sunt îndeplinite la nivelul casei centrale şi a fiecărei cooperative de credit afiliate, precum şi la nivelul întregii reţele cooperatiste. (3) În aplicarea alin. (2), îndeplinirea cerinţelor prevăzute în Secţiunea 1 a Capitolului II din Titlul I, Partea I, şi în reglementările Băncii Naţionale a României emise în aplicarea acestora, trebuie să fie asigurată la nivelul casei centrale şi la nivelul întregii reţele cooperatiste. În cazul cooperativelor de credit, sunt incidente dispoziţiile art. 338 alin. (1). (4) Nivelul minim al capitalului agregat al unei reţele cooperatiste şi elementele care intră în calculul acestuia se stabilesc de Banca Naţionala a României prin reglementări. Acest nivel nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro. Articolul 346 (1) Casele centrale pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, oricare dintre activităţile permise unei instituţii de credit, în condiţiile prevăzute în Secţiunea 1.2. a Capitolului II din Titlul I, Partea I. Activitatea se desfăşoară în principal şi cu preponderenta în interesul cooperativelor de credit afiliate şi pentru asigurarea adecvarii capitalului la riscuri şi a lichidităţii la nivelul întregii reţele. (2) Creditele acordate de o casa centrala persoanelor juridice, altele decât cooperativele de credit afiliate, nu pot depăşi 20% din activele casei centrale. (3) Casele centrale pot emite obligaţiuni în condiţiile prevăzute de lege pentru societăţile pe acţiuni. Articolul 347Banca Naţionala a României respinge cererea de autorizare a unei reţele cooperatiste conform dispoziţiilor art. 38, precum şi în următoarele cazuri: a) din evaluarea planului de activitate rezultă ca reţeaua cooperatistă, în ansamblul ei, nu poate asigură realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările aplicabile; b) nu sunt îndeplinite cerinţele privind nivelul minim al capitalului agregat al reţelei. Articolul 348În situaţia în care, din evaluarea documentaţiei prezentate în oricare dintre etapele procesului de autorizare, se constată că numai unele dintre cooperativele de credit din reţea şi casa centrala îndeplinesc condiţiile stabilite, Banca Naţionala a României poate acorda autorizaţie, numai dacă la nivelul reţelei formate din aceste organizaţii cooperatiste de credit sunt respectate prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia. Articolul 349În cazul retragerii autorizaţiei acordate casei centrale, dispoziţiile art. 344 se aplică în mod corespunzător. Secţiunea a 3-a Desfăşurarea activităţii în afară teritoriului României Articolul 350Dispoziţiile cuprinse în Capitolul VI din Titlul I, Partea I sunt aplicabile la nivelul ansamblului constituit din casa centrala şi cooperativele de credit afiliate. Capitolul III Prevederi specifice de constituire şi funcţionare Secţiunea 1 Dispoziţii comune organizaţiilor cooperatiste de credit Articolul 351 (1) Dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi organizaţiilor cooperatiste de credit, în măsura în care nu se dispune altfel potrivit prezentului titlu. Constituirea, funcţionarea, modificarea actului constitutiv, dizolvarea, fuziunea, divizarea şi lichidarea organizaţiilor cooperatiste de credit urmează regimul societăţilor pe acţiuni. (2) În aplicarea alin. (1), orice referire făcuta la acţiuni şi acţionari se considera a fi făcuta la părţi sociale şi la membrii cooperatori/cooperative de credit afiliate şi orice referire la un anumit procent din capitalul social al societăţii pe acţiuni se considera a fi făcuta la totalul drepturilor de vot la nivelul unei cooperative de credit/case centrale. (3) În toate actele oficiale, organizaţiile cooperatiste de credit trebuie să indice, pe lângă alte elemente prevăzute de lege şi menţiunea "capital social variabil", iar în cazul cooperativelor de credit, şi denumirea casei centrale la care sunt afiliate. Articolul 352 (1) Organizaţiile cooperatiste de credit au un număr variabil de membri cooperatori sau, după caz, de cooperative de credit afiliate, care nu poate fi mai mic decât numărul minim stabilit prin prezentul titlu. (2) Capitalul social al unei organizaţii cooperatiste de credit este variabil şi este format din părţi sociale de valoare egala. (3) În cadrul unei reţele cooperatiste, părţile sociale ale tuturor organizaţiilor cooperatiste de credit trebuie să fie de valoare egala. Articolul 353 (1) Valoarea nominală a unei părţi sociale este stabilită prin actul constitutiv-cadru, dar nu poate fi mai mica de 10 lei. (2) Părţile sociale sunt purtătoare de dividende. Acestea se plătesc membrilor cooperatori, respectiv cooperativelor de credit afiliate, din profitul net, proporţional cu cota de participare la capitalul social şi corespunzător perioadei de deţinere a părţilor sociale în cursul exerciţiului financiar. Articolul 354 (1) Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Ele sunt indivizibile şi nu pot fi vândute, cesionate sau gajate decât numai între membrii cooperatori, cu excepţia cazurilor de încetare a calităţii de membru potrivit actului constitutiv, respectiv între cooperativele de credit afiliate la casa centrala. (2) Părţile sociale nu pot fi utilizate pentru plata datoriilor personale ale titularilor lor faţă de organizaţia cooperatistă de credit sau faţă de terţi şi nu sunt purtătoare de dobânzi. (3) Membrii cooperatori, respectiv cooperativele de credit afiliate, nu pot solicita restituirea parţială a contravalorii părţilor sociale subscrise, cu excepţia celor decurgând din regularizările prevăzute la art. 369 alin. (2), în cazul părţilor sociale subscrise la casa centrala. (4) Titularii părţilor sociale, membrii cooperatori sau cooperative de credit, după caz, sunt răspunzători pentru obligaţiile organizaţiei cooperatiste de credit, în limita părţilor sociale subscrise. Articolul 355 (1) Adunarea generală a unei organizaţii cooperatiste de credit se întruneşte ori de câte ori este necesar, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege, pentru a hotărî asupra tuturor aspectelor care ţin de competenţa adunării generale ordinare şi extraordinare a unei societăţi pe acţiuni, iar în cazul cooperativelor de credit, şi pentru a desemna din rândul membrilor consiliului de administraţie sau, după caz, ai directoratului reprezentanţii cooperativei de credit în adunarea generală a casei centrale. (2) Exerciţiul atribuţiilor privind modificarea obiectului de activitate, mutarea sediului social, înfiinţarea sau desfiinţarea de sucursale şi, după caz, desemnarea reprezentanţilor în adunarea generală a casei centrale poate fi delegat de către adunarea generală a organizaţiei cooperatiste de credit consiliului de administraţie sau, după caz, directoratului, în condiţiile prevăzute de actul constitutiv.--------------Art. 355 a fost modificat de pct. 54 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 356La nivelul unei reţele cooperatiste de credit trebuie să se opteze pentru un singur sistem de administrare a organizaţiilor cooperatiste de credit din reţea.--------------Art. 356 a fost modificat de pct. 55 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 357Consiliul de administraţie sau, după caz, directoratul unei organizaţii cooperatiste de credit poate decide încheierea de acte juridice prin care să se dobândească, să se înstrăineze, să se închirieze, să se schimbe sau să se constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul organizaţiei cooperatiste de credit, a căror valoare depăşeşte o cincime din valoarea contabila a activelor acesteia, la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale, iar în cazul cooperativelor de credit, şi cu aprobarea casei centrale la care este afiliată.--------------Art. 357 a fost modificat de pct. 56 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 358Cuantumul lunar al remuneraţiei acordate membrilor consiliului de administraţie sau, după caz, ai consiliului de supraveghere al unei organizaţii cooperatiste de credit pentru activitatea desfăşurata, stabilit în actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale, nu poate depăşi 20% din remuneraţia bruta a directorului general/directorului sau, după caz, a preşedintelui directoratului.--------------Art. 358 a fost modificat de pct. 57 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 359 (1) Casa centrala constituie rezerva mutuala de garantare pe baza cotizaţiilor cooperativelor de credit afiliate şi a unei cote de maximum 5% din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit al casei centrale. Modul de constituire şi de utilizare, precum şi nivelul rezervei mutuale de garantare se stabilesc prin reglementările - cadru ale caselor centrale. (2) Cooperativele de credit sunt obligate sa cotizeze pentru constituirea rezervei mutuale de garantare a casei centrale, în conformitate cu reglementările - cadru emise de casa centrala în acest scop. Cotizaţiile plătite de cooperativele de credit constituie cheltuieli deductibile fiscal. Secţiunea a 2-a Cooperative de credit Articolul 360Cooperativele de credit se constituie prin asocierea libera a persoanelor fizice, fără nici un fel de discriminare pe criterii de naţionalitate, origine etnică, limba, religie, apartenenţa politică, avere, condiţie socială, rasa sau sex. Articolul 361 (1) Poate fi membru cooperator orice persoană fizica care are capacitate deplina de exerciţiu, are domiciliul/reşedinţa/locul de muncă în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, a semnat sau a acceptat, după caz, actul constitutiv al acesteia şi a subscris şi a vărsat cel puţin numărul minim de părţi sociale care este stabilit prin actul constitutiv - cadru. (2) Prin actul constitutiv se pot reglementa şi alte condiţii pentru admiterea ca membru cooperator. Articolul 362 (1) Cooperativele de credit se organizează pe o raza teritorială de operare proprie, stabilită prin actul constitutiv, în care pot înfiinţa sucursale. Aceasta cuprinde arii determinate din judeţul în care cooperativa de credit îşi are sediul social şi din judeţele limitrofe. (2) Razele teritoriale de operare ale cooperativelor de credit afiliate la aceeaşi casa centrala nu se pot intrepatrunde. (3) Modificarea razei teritoriale de operare a cooperativei de credit este supusă aprobării prealabile a casei centrale la care este afiliată. Articolul 363 (1) Cooperativele de credit se constituie pe baza actului constitutiv, care se elaborează pe baza actului constitutiv-cadru. (2) Numărul minim de membri cooperatori fondatori, stabilit prin actul constitutiv-cadru, nu poate fi mai mic de 1.000. Actul constitutiv-cadru poate prevedea posibilitatea constituirii unei cooperative de credit cu un număr minim de 100 de membri cooperatori fondatori, cu condiţia ca aceştia sa subscrie şi sa verse, în total, cel puţin 1.000 de părţi sociale. Articolul 364În afară altor elemente prevăzute de lege, actul constitutiv al cooperativei de credit trebuie să includă prevederi referitoare la: a) condiţiile şi procedura de înscriere în cooperativa, inclusiv, dacă este cazul, taxa de înscriere, precum şi modalitatea de soluţionare a eventualelor plângeri faţă de refuzul de înscriere în cooperativa; b) condiţiile şi procedura de încetare a calităţii de membru cooperator, inclusiv în cazul retragerii, excluderii, decesului şi stabilirea modalităţilor de stingere a obligaţiilor reciproce dintre cooperativa de credit şi membru cooperator sau succesorii acestuia; c) drepturile şi obligaţiile membrilor cooperatori; d) raza teritorială de operare a cooperativei de credit. Articolul 365 (1) Denumirea unei cooperative de credit trebuie să cuprindă sintagma "cooperativa de credit" sau "banca cooperatistă" şi numele localităţii în care are sediul social. (2) Cooperativele de credit din cadrul aceleiaşi reţele cooperatiste sunt obligate să asigure utilizarea unitară a uneia dintre sintagmele prevăzute la alin. (1). Articolul 366 (1) Fiecare membru cooperator are dreptul la un singur vot, indiferent de numărul de părţi sociale deţinute. (2) Pentru validitatea hotărârilor adunărilor generale este necesară prezenta majorităţii membrilor cooperatori. Hotărârile se iau cu votul majorităţii celor prezenţi. (3) Dacă adunarea generală nu-şi poate desfăşura lucrările din cauza neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2), adunarea generală care se întruneşte după a doua convocare poate să decidă asupra problemelor aflate pe ordinea de zi a celei dintâi, dacă actul constitutiv nu dispune altfel, în prezenta a cel puţin unei treimi din numărul membrilor cooperatori, cu votul majorităţii celor prezenţi. Articolul 367 (1) În cazul organizării la nivelul cooperativelor de credit a unor structuri care privesc activităţile de administrare a riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum şi orice alte activităţi care pot expune cooperativa de credit unor riscuri semnificative, persoanele desemnate să asigure conducerea acestor structuri trebuie să fie aprobate de casa centrală înainte de începerea exercitării responsabilităţilor, în condiţiile prevăzute prin reglementările-cadru emise de aceasta.-----------Alin. (1) al art. 367 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 38^1. (2) Casa centrală poate retrage aprobarea acordată, cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 229 alin. (4).--------------Art. 367 a fost modificat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Conform alin. (4) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009, pentru cooperativele de credit, evaluarea persoanelor prevăzute la art. 367 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta ordonanţă de urgenţă, intră în competenţa casei centrale la care acestea sunt afiliate, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor alin. (1)-(3). Articolul 368Cooperativele de credit repartizează anual 25% din profitul contabil determinat după deducerea impozitului pe profit pentru constituirea unei rezerve de întrajutorare, destinată creării condiţiilor necesare pentru reducerea costurilor operaţiunilor desfăşurate cu membrii cooperatori. Secţiunea a 3-a Casa centrala Articolul 369 (1) Casele centrale se constituie pe baza actului constitutiv, prin asocierea a cel puţin 30 de cooperative de credit fondatoare. (2) Fiecare dintre cooperativele de credit afiliate trebuie să subscrie şi sa verse la capitalul social al casei centrale părţi sociale în valoare de minimum 20% din capitalul lor social. În funcţie de valoarea capitalului social înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar de către fiecare cooperativa de credit valoarea participatiei la capitalul casei centrale se recalculează, iar diferenţele constatate se regularizează în termen de 90 de zile de la sfârşitul exerciţiului financiar. Articolul 370Denumirea unei case centrale trebuie să cuprindă sintagma "casa centrala" sau "banca centrala cooperatistă". Articolul 371În afară elementelor prevăzute de lege, actul constitutiv al unei case centrale trebuie să includă prevederi referitoare la: a) condiţiile şi procedura de afiliere a cooperativelor de credit; b) drepturile şi obligaţiile cooperativelor de credit afiliate; c) modalitatea de reprezentare a cooperativelor de credit afiliate în adunarea generală a casei centrale; d) atribuţiile de reprezentare, îndrumare, reglementare, supraveghere, control şi informare ale casei centrale în cadrul reţelei. Articolul 372 (1) Fiecare cooperativa de credit afiliată are dreptul la un număr de voturi în adunarea generală a casei centrale egal cu numărul persoanelor evidenţiate în registrul membrilor cooperatori la sfârşitul lunii precedente datei ţinerii adunării generale. (2) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale a casei centrale este necesară prezenta reprezentanţilor cooperativelor de credit afiliate, care să reprezinte cel puţin jumătate din numărul de voturi exprimabile, iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor reprezentate, dacă în actul constitutiv nu se prevede o majoritate mai mare. (3) Dacă adunarea generală nu-şi poate desfăşura lucrările din cauza neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2), adunarea generală ce se întruneşte după a doua convocare poate să decidă asupra problemelor de pe ordinea de zi a celei dintâi, dacă sunt prezenţi reprezentanţi ai cooperativelor de credit afiliate, care reprezintă cel puţin o treime din numărul de voturi exprimabile, cu majoritatea voturilor reprezentate. Articolul 373 (1) Consiliul de administraţie sau, după caz, consiliul de supraveghere al casei centrale este format din membri aleşi de adunarea generală din rândul persoanelor propuse de reprezentanţii cooperativelor de credit afiliate. Deosebit de alte incompatibilităţi şi interdicţii prevăzute de lege, o persoană nu poate exercita concomitent responsabilităţi de administrare şi/sau conducere la casa centrala şi la o cooperativa de credit.--------------Alin. (1) al art. 373 a fost modificat de pct. 59 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) În afară atribuţiilor prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale, consiliul de administraţie sau, după caz, directoratul casei centrale are şi următoarele atribuţii în ceea ce priveşte reţeaua de cooperative de credit afiliate:--------------Partea introductivă a alin. (2) al art. 373 a fost modificată de pct. 59 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. a) aproba sau respinge afilierea cooperativelor de credit; b) aproba, în prealabil, modificările în situaţia cooperativelor de credit din reţea, altele decât cele supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României potrivit prezentului titlu, în conformitate cu reglementările - cadru; c) întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea numărului minim de cooperative de credit afiliate; d) aproba reglementările cadru şi modificările actului constitutiv-cadru; e) stabileşte şi supune spre aprobare adunării generale situaţia financiară agregata întocmită la nivelul reţelei cooperatiste; f) stabileşte şi aproba reglementările cadru pentru exercitarea atribuţiilor pe linia supravegherii cooperativelor de credit afiliate şi decide cu privire la măsurile care trebuie întreprinse cu privire la cooperativele de credit afiliate, şi dacă este cazul asupra propunerii de sancţiuni, în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia. (3) Atribuţiile prevăzute la alin. (2) nu pot fi delegate de către consiliul de administraţie directorilor.--------------Alin. (3) al art. 373 a fost introdus de pct. 60 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 374Casele centrale sunt obligate sa menţină un nivel al activelor cu grad mare de lichiditate cel puţin egal cu cel al rezervei mutuale de garantare. Articolul 375În afară registrelor prevăzute de lege, casele centrale trebuie să ţină un registru de evidenta a cooperativelor de credit afiliate. Secţiunea a 4-a Unele prevederi specifice privind dizolvarea, fuziunea şi divizarea organizaţiilor cooperatiste de credit Articolul 376Prin derogare de la prevederile legislaţiei aplicabile societăţilor comerciale, dizolvarea unei organizaţii cooperatiste de credit ca urmare a reducerii numărului de membri cooperatori, respectiv de cooperative de credit afiliate, sub nivelul minim stabilit potrivit prezentului titlu, are loc în cazul în care acest număr nu a fost completat în termen de un an de la data constatării acestei reduceri. Articolul 377 (1) O casa centrala a cooperativelor de credit poate fuziona numai cu o alta casa centrala. (2) Operaţiunile de fuziune şi de divizare ale cooperativelor de credit se realizează numai în cadrul aceleiaşi reţele cooperatiste de credit, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1). (3) Fuziunea sau divizarea organizaţiilor cooperatiste de credit se realizează în condiţiile prevăzute în Capitolul VII din Titlul I, Partea I, iar în cazul cooperativelor de credit, şi cu aprobarea casei centrale la care acestea sunt afiliate. Secţiunea a 5-a Operaţiunile de plati ale organizaţiilor cooperatiste de credit Articolul 378În vederea funcţionarii, în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei fiecare organizaţie cooperatistă de credit deschide cont curent, după cum urmează: a) casa centrala, la Banca Naţionala a României, conform reglementărilor emise de aceasta; b) cooperativele de credit, la casa centrala la care acestea sunt afiliate, conform reglementărilor-cadru. Articolul 379 (1) Fiecare casa centrala elaborează, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, reglementări - cadru privind desfăşurarea operaţiunilor de plati între cooperativele de credit afiliate. (2) Organizaţiile cooperatiste de credit răspund pentru legalitatea şi disciplina operaţiunilor de plati efectuate în cadrul reţelei. Capitolul IV Prevederi specifice privind cerinţele operaţionale Secţiunea I Dispoziţii generale Articolul 380 (1) Organizaţiile cooperatiste de credit îşi organizează întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sanatoase, cu cerinţele legii şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, precum şi cu respectarea reglementărilor-cadru emise de casa centrala. (2) Dispoziţiile cuprinse în Titlul II, Partea I se aplică în mod corespunzător organizaţiilor cooperatiste de credit, cu precizările şi în condiţiile prevăzute în prezentul capitol. Articolul 381În aplicarea dispoziţiilor art. 105, actele constitutive, reglementările interne ale organizaţiilor cooperatiste de credit şi reglementările cadru emise de casa centrala se transmit Băncii Naţionale a României, în condiţiile prevăzute prin reglementările acesteia emise în baza prezentei ordonanţe de urgenţă. Articolul 382 (1) Prin actul constitutiv - cadru şi reglementările - cadru, casa centrala trebuie să asigure implementarea în mod unitar, la nivelul întregii reţele cooperatiste, a unui cadru de administrare, a unor procese de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor şi a unor mecanisme de control intern, care să asigure respectarea cerinţelor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia. (2) Casa centrala este responsabilă pentru organizarea controlului intern al activităţii, pentru administrarea riscurilor semnificative, precum şi pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de audit intern la nivelul întregii reţele cooperatiste. În acest sens, prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituirea unui comitet de audit la nivelul fiecărei cooperative de credit nu este obligatorie. Articolul 383Prin excepţie de la dispoziţiile Legii nr. 31/1990privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cooperativele de credit care au cel mult 5.000 de membri cooperatori pot desemna un singur administrator, care va trebui sa delege atribuţiile de conducere cel puţin unui director sau, după caz, pot desemna un director general unic, sub controlul permanent al unei persoane care îndeplineşte atribuţiile consiliului de supraveghere.--------------Art. 383 a fost modificat de pct. 61 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Secţiunea a 2-a Cerinţe prudentiale şi de publicitate Articolul 384 (1) La nivelul unei reţele cooperatiste trebuie respectate cerinţele prevăzute în art. 24, art. 126, în Secţiunile a 6-a, a 7-a şi a 8-a din Capitolul III şi cele prevăzute în Capitolul V din Titlul II, Partea I. (2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1), fondurile proprii la nivelul unei reţele cooperatiste nu pot scădea sub nivelul minim al capitalului agregat prevăzut pentru autorizare. (3) Respectarea cerinţelor prevăzute în Capitolul V din Titlul I, Partea I se asigura de către casa centrala pentru activitatea proprie, precum şi pentru cea a întregii reţele cooperatiste. Articolul 385 (1) Fiecare organizaţie cooperatistă de credit trebuie să respecte dispoziţiile la care se face referire în art. 384 alin. (1), în conformitate cu reglementările Băncii Naţionale a României şi, după caz, cu reglementările - cadru ale casei centrale. (2) Fiecare cooperativa de credit din reţea trebuie să menţină în permanenta fonduri proprii la nivelul stabilit prin reglementările - cadru emise de casa centrala pentru acoperirea riscurilor la care cooperativa de credit este sau poate fi expusă; acest nivel nu poate scădea sub nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut de Banca Naţionala a României prin reglementări, dacă este cazul. Articolul 386 (1) Casa centrala stabileşte prin reglementările - cadru acele modificări efectuate la nivelul cooperativelor de credit faţă de condiţiile care au stat la baza autorizării acestora pentru care este necesară aprobarea prealabilă a casei centrale - altele decât cele prevăzute în prezentul titlu sau cele supuse aprobării Băncii Naţionale a României potrivit reglementărilor acesteia - precum şi modificările pentru care notificarea ulterioară este suficienta. (2) Înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor corespunzătoare modificărilor operate la nivelul unei organizaţii cooperatiste de credit, care sunt supuse unei aprobări prealabile, se realizează numai după obţinerea aprobării Băncii Naţionale a României sau a casei centrale, după caz. Secţiunea a 3-a Situaţii financiare şi audit Articolul 387 (1) În afară cerinţelor privind întocmirea situaţiilor financiare de către fiecare instituţie de credit, casa centrala trebuie să întocmească situaţia financiară anuală agregata a reţelei cooperatiste, potrivit prevederilor legale, care să reflecte operaţiunile şi situaţia financiară ale tuturor organizaţiilor cooperatiste de credit din reţea, (2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1), precum şi pentru efectuarea de către casa centrala a raportarilor solicitate de Banca Naţionala a României la nivelul reţelei cooperatiste, cooperativele de credit sunt obligate să prezinte casei centrale la care sunt afiliate situaţiile lor financiare anuale, precum şi alte date şi informaţii cerate de casa centrala, la termenele stabilite prin reglementările-cadru emise de casa centrala. Articolul 388 (1) Auditorul financiar al cooperativei de credit este supus aprobării prealabile a casei centrale, cu excepţia primului auditor financiar al unei cooperative de credit care se constituie şi se autorizează simultan cu casa centrala. (2) Banca Naţionala a României poate dispune casei centrale retragerea aprobării acordate unui auditor financiar în situaţiile prevăzute la art. 157. Articolul 389Informarile făcute de auditorul financiar al unei cooperative de credit în aplicarea dispoziţiilor art. 156, se transmit casei centrale, care le notifica Băncii Naţionale a României. Articolul 390 (1) Auditorul financiar al casei centrale auditeaza atât situaţiile financiare anuale ale casei centrale, cat şi situaţiile financiare anuale agregate la nivelul reţelei cooperatiste. (2) Auditorul financiar al casei centrale poate audita şi situaţiile financiare anuale ale cooperativelor de credit afiliate. În acest caz, dispoziţiile art. 388 alin. (1) şi (2) nu sunt aplicabile. Articolul 391Situaţia în care un auditor financiar este numit în aceasta calitate la mai multe organizaţii cooperatiste de credit nu constituie o încălcare a principiului independentei acestuia. Capitolul V Supravegherea organizaţiilor cooperatiste de credit Secţiunea 1 Exercitarea atribuţiilor de supraveghere Articolul 392 (1) Banca Naţionala a României asigura supravegherea prudentiala a casei centrale la nivel, individual şi, la nivel agregat, a tuturor organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul unei reţele cooperatiste. Banca Naţionala a României poate efectua, atunci când considera necesar, verificări la sediul cooperativelor de credit. (2) Casa centrala este obligată să raporteze Băncii Naţionale a României datele şi informaţiile necesare pentru evaluarea respectării dispoziţiilor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în aplicarea acesteia, atât cele care privesc activitatea proprie, cat şi cele referitoare la activitatea întregii reţele cooperatiste. (3) Fără a se aduce atingere competentelor Băncii Naţionale a României în ceea ce priveşte exercitarea supravegherii organizaţiilor cooperatiste de credit, casele centrale asigura supravegherea cooperativelor de credit afiliate. În acest sens prevederile Capitolului I din Titlul III, Partea I se aplică în mod corespunzător şi orice referire la Banca Naţionala a României se considera a fi făcuta la casa centrala. (4) Persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere la nivelul casei centrale, salariaţii acesteia şi orice persoană care acţionează pe contul casei centrale în exercitarea atribuţiilor acesteia prevăzute la alin. (3) au obligaţia sa păstreze secretul profesional, potrivit art. 214.--------------Alin. (4) al art. 392 a fost modificat de pct. 62 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Secţiunea a 2-a Măsuri de supraveghere şi sancţiuni Articolul 393 (1) În exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în prezentul titlu, casa centrala poate să dispună faţă de o cooperativa de credit afiliată, care încalcă dispoziţiile legii, ale reglementărilor sau ale altor acte emise în aplicarea acesteia, referitoare la supraveghere sau la condiţiile de desfăşurare a activităţii, măsurile prevăzute la art. 226 alin. (2) lit. a) - f), în condiţiile prevăzute prin reglementările-cadru emise de casa centrala în acest sens. (2) Casa centrala poate propune în mod fundamentat Băncii Naţionale a României sa dispună faţă de o cooperativa de credit măsurile prevăzute la art. 226 alin. (2) lit. g) şi/sau să aplice sancţiunile prevăzute de lege. (3) Dispoziţiile cuprinse în Capitolului VII din Titlul III, Partea I se aplică în mod corespunzător casei centrale în exercitarea prerogativelor prevăzute la alin. (1). (4) Casa centrala notifica Băncii Naţionale a României orice măsură dispusă, în termen de 5 zile de la data impunerii acesteia. (5) Actele de aplicare a măsurilor în condiţiile alin. (1) se emit de către directorii sau, după caz, de către membrii directoratului casei centrale, potrivit reglementărilor-cadru emise în acest sens.--------------Alin. (5) al art. 393 a fost modificat de pct. 63 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 394În cazul în care la nivelul casei centrale sau al unei cooperative de credit afiliate se constata o deteriorare semnificativă a situaţiei financiare şi a indicatorilor de prudenta, casa centrala poate cere cooperativelor de credit afiliate să contribuie la majorarea resurselor sale financiare fie prin subscrierea de noi părţi sociale, fie prin constituirea unor depozite rambursabile la termenele stabilite de casa centrala. Articolul 395Banca Naţionala a României poate să dispună măsurile considerate necesare sau aplicarea de sancţiuni în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către casa centrala a atribuţiilor de supraveghere şi de control conferite potrivit prezentului titlu sau delegate de Banca Naţionala a României, faţă de cooperativele de credit afiliate. Secţiunea a 3-a Prevederi specifice privind procedurile speciale Articolul 396 (1) Instituirea măsurilor de supraveghere specială sau de administrare specială cu privire la o cooperativa de credit poate fi dispusă de Banca Naţionala a României şi la propunerea fundamentată a casei centrale la care este afiliată cooperativa de credit. (2) Asigurarea supravegherii speciale sau a administrării speciale a unei cooperative de credit poate fi delegată, prin decizia Băncii Naţionale a României de instituire a măsurii respective, casei centrale la care cooperativa de credit este afiliată. Articolul 397 (1) În cazul în care supravegherea specială se asigura de către casa centrala potrivit art. 396, dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I se aplică în mod corespunzător şi orice referire la Banca Naţionala a României se considera a fi făcuta la casa centrala. (2) Rapoartele periodice prevăzute la art. 239 alin. (1) se remit şi Băncii Naţionale a României. (3) În cazul în care, pe parcursul supravegherii speciale, în activitatea cooperativei de credit se constata în continuare deficiente grave, casa centrala poate propune Băncii Naţionale a României, de la caz la caz, instituirea măsurii de administrare specială sau adoptarea altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv poate solicita Băncii Naţionale a României retragerea autorizaţiei cooperativei de credit în cauza. Articolul 398 (1) În cazul în care administrarea specială se asigura de către casa centrala potrivit art. 396, dispoziţiile cuprinse în Secţiunea a 2-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I se aplică în mod corespunzător şi orice referire la Banca Naţionala a României se considera a fi făcuta la casa centrala. (2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1), rapoartele administratorului special se remit şi Băncii Naţionale a României. (3) În situaţia prevăzută la art. 252 alin. (2), casa centrala poate solicita Băncii Naţionale a României retragerea autorizaţiei cooperativei de credit în cauza. Articolul 399 (1) Lichidarea unei cooperative de credit ca urmare a retragerii autorizaţiei în condiţiile art. 342 se realizează de către casa centrala la care aceasta este afiliată, inclusiv în situaţia în care cooperativa de credit se afla în stare de insolventa, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor cuprinse în Secţiunea a 3-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I. Casa centrala poate numi un lichidator autorizat. (2) În situaţia în care cooperativa de credit se afla în stare de insolventa, adunarea generală a casei centrale hotărăşte cu privire la patrimoniul cooperativei de credit a carei autorizaţie a fost retrasă, acesta putând fi repartizat organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei cooperatiste; în acest caz, casa centrala trebuie să asigure exercitarea atributiei sale prevăzute la art. 337 alin. (1) lit. e). Articolul 400 (1) În alte situaţii decât cele prevăzute la art. 399 alin. (2), la lichidarea unei organizaţii cooperatiste de credit, după plata obligaţiilor acesteia, din activul net rămas se distribuie membrilor cooperatori, respectiv cooperativelor de credit afiliate, sumele reprezentând contravaloarea părţilor sociale subscrise şi vărsate, precum şi dividendele cuvenite pentru exerciţiul financiar în curs. Diferenţa rămasă este preluată, în cazul lichidării cooperativelor de credit, de casa centrala la care sunt afiliate, iar în cazul lichidării caselor centrale, împreună cu cooperativele de credit afiliate, de către Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar. (2) Dacă activul net rămas nu acoperă valoarea totală aferentă părţilor sociale, acesta se distribuie proporţional cu părţile sociale deţinute de fiecare membru al organizaţiei cooperatiste de credit. Capitolul VI Falimentul caselor centrale Articolul 401În cazul unei case centrale aflate în stare de insolventa sunt aplicabile prevederile legislaţiei privind falimentul instituţiilor de credit; procedura prevăzută de lege se aplică în ansamblu organizaţiilor cooperatiste de credit din reţea. Capitolul VII Alte dispoziţii Articolul 402Actele adoptate de o casa centrala conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă cu privire la o cooperativa de credit, pot fi contestate în condiţiile prevăzute la art. 275-277. Articolul 403Fondul social constituit de membrii cooperatori până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în baza dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poate fi retras, dar nu mai devreme de trecerea unei perioade de un an de la data achitării de către aceştia a ultimei rate de împrumut şi a dobânzii aferente, dacă prin convenţia părţilor nu se prevede altfel. Titlul VI SISTEME DE PLATI Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 404 (1) Banca Naţionala a României reglementează, autorizează şi supraveghează sistemele de plati şi sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare din România, inclusiv administratorii acestora, în scopul asigurării funcţionarii sistemelor în conformitate cu standardele internaţionale în acest domeniu. (2) Sistemele prevăzute la alin. (1) nu pot funcţiona pe teritoriul României fără obţinerea autorizaţiei Băncii Naţionale a României. Articolul 404^1 (1) Sistemele de plăţi trebuie să asigure accesul neîngrădit la sistem al prestatorilor de servicii de plată, instituţii de credit, instituţii de plată în înţelesul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi instituţii emitente de monedă electronică în înţelesul Legii nr. 127/2011privind activitatea de emitere de monedă electronică, pe baza unor reguli obiective, nediscriminatorii şi proporţionale, care nu vor limita accesul mai mult decât este necesar pentru protejarea sistemului de plăţi împotriva unor riscuri specifice, precum riscul de decontare, riscul operaţional şi riscul comercial, şi pentru protecţia stabilităţii financiare şi operaţionale a sistemului de plăţi.--------Alin. (1) al art. 404^1 a fost modificat de pct. 34 al art. 15 al cap. III din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011. (2) Sistemele de plăţi nu pot impune prestatorilor de servicii de plată, utilizatorilor serviciilor de plată sau altor sisteme de plăţi niciuna dintre următoarele cerinţe: a) reguli restrictive privind participarea efectivă la alte sisteme de plăţi; b) reguli care să facă discriminare între prestatorii de servicii de plată, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile participanţilor;--------Lit. b) a alin. (2) al art. 404^1 a fost modificată de pct. 34 al art. 15 al cap. III din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011. c) restricţii bazate pe forma de organizare a entităţii. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică: a) sistemelor de plăţi desemnate de Banca Naţională a României în temeiul Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, ca intrând sub incidenţa acestei legi; b) sistemelor de plăţi formate exclusiv din prestatori de servicii de plată care aparţin unui grup format din entităţi legate prin participaţii de capital, în care una dintre entităţi dispune de control efectiv asupra celorlalte entităţi legate; c) sistemelor de plăţi în cadrul cărora un singur prestator de servicii de plată, fie ca o singură entitate, fie ca un grup de entităţi, îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: acţionează sau poate acţiona ca prestator de servicii de plată, atât pentru plătitor, cât şi pentru beneficiarul plăţii, şi este exclusiv responsabil pentru administrarea sistemului şi, în acelaşi timp, autorizează participarea la sistem a altor prestatori de servicii de plată care, deşi pot stabili propriile tarife în legătură cu plătitorii şi cu beneficiarii plăţii, nu au dreptul de a negocia comisioane între ei în relaţie cu sistemul de plăţi.--------------Art. 404^1 a fost introdus de pct. 39 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Articolul 405Banca Naţionala a României emite reglementări cu privire la sistemele de plati şi sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, referitoare la: a) condiţiile şi modalitatea de organizare a sistemelor; b) condiţiile şi procedura de autorizare, cazurile în care autorizaţia poate fi revocată; c) criteriile şi regulile pentru supravegherea sistemelor, inclusiv a participanţilor la aceste sisteme şi a administratorilor acestora; d) informaţiile şi raportarile care trebuie furnizate Băncii Naţionale a României; e) cerinţele minime referitoare la funcţionarea, auditul operaţional şi administrarea riscurilor unui sistem şi cele referitoare la situaţiile financiare şi auditul intern ale participanţilor şi ale administratorului unui sistem; f) orice alte cerinţe specifice necesare bunei funcţionari a unui sistem. Articolul 406 (1) Fondurile şi instrumentele financiare ale participanţilor la sistemele de plati, constituite la dispoziţia agentului de decontare, în limitele solicitate prin regulile sistemului, în scopul garantarii îndeplinirii obligaţiilor care decurg din calitatea de participant la sistem, nu pot face obiectul executării silite de către terţi şi nu pot fi grevate de alte garanţii reale ori sarcini de către participantul debitor. (2) Fondurile şi instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la procedura înscrierii în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. (3) În cazul falimentului unui participant la sistemul de plati, fondurile şi instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) sunt utilizate numai în scopul îndeplinirii obligaţiilor decurgând din ordinele de transfer irevocabile şi din poziţiile nete rezultate din compensare, care revin participantului până la data pronunţării, inclusiv, a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului. (4) În cazul încetării calităţii de participant la sistemul de plati, fondurile şi instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) sunt utilizate numai în scopul îndeplinirii obligaţiilor decurgând din ordinele de transfer irevocabile şi din poziţiile nete rezultate din compensare, care revin participantului până la momentul încetării calităţii de participant. Capitolul II Măsuri de remediere şi sancţiuni Articolul 407Banca Naţionala poate dispune participanţilor şi/sau administratorilor sistemelor de plati şi ai sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare adoptarea unor măsuri de remediere a deficienţelor constatate în cadrul sistemelor. Articolul 408 (1) În situaţia în care Banca Naţionala a României constata ca participanţii la sistemele de plati şi sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare sau administratorii acestor sisteme se fac vinovaţi de nerespectarea dispoziţiilor prezentului capitol a reglementărilor emise de Banca Naţionala a României în aplicarea acestor dispoziţii sau nu se conformează măsurilor de remediere dispuse de aceasta, Banca Naţionala a României poate aplica următoarele sancţiuni: a) avertisment scris; b) amenda cuprinsă între 10.000 lei şi 100.000 lei; c) suspendarea sau excluderea unuia sau mai multor participanţi de la unul sau mai multe sisteme; d) suspendarea, pe un termen de până la 90 de zile, a autorizaţiei acordate de Banca Naţionala a României unui administrator de sistem; e) retragerea autorizaţiei acordată administratorului de sistem, (2) Actele prin care sunt dispuse măsurile sau sunt aplicate sancţiuni potrivit prezentului capitol se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României cu excepţia sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) a căror aplicare este de competenţa consiliului de administraţie. Articolul 409 (1) Aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 407 se prescrie în termen de un an de la data luării la cunoştinţa, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei. (2) Amenzile încasate se fac venituri la bugetul de stat. (3) Aplicarea sancţiunilor nu înlătura răspunderea materială, civilă sau penală, după caz. Partea A III-A INFRACŢIUNI ŞI DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE Titlul I INFRACŢIUNI Articolul 410Desfăşurarea de activităţi interzise potrivit art. 5 de către o persoană, pe cont propriu sau pe contul unei entităţi care nu este instituţie de credit constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Articolul 411Utilizarea neautorizata de către o persoană a unei denumiri specifice unei instituţii de credit, cu încălcarea dispoziţiilor art. 6, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Articolul 412Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani: a) fapta unui membru al consiliului de administraţie sau director ori, după caz, a unui membru al consiliului de supraveghere ori al directoratului sau a oricărui angajat al unei instituţii de credit care, cu rea-credinţa, încalcă dispoziţiile art. 171 sau obstructioneaza în orice alt mod exercitarea supravegherii de către Banca Naţionala a României; b) fapta oricărei persoane căreia îi sunt încredinţate responsabilităţile de administrare şi/sau conducere a unei societăţi financiare holding sau a unei societăţi holding cu activitate mixtă de a obstructiona în orice mod exercitarea de către Banca Naţionala a României a competentelor sale de supraveghere a instituţiilor de credit, potrivit art. 166 şi art. 176-203.--------------Art. 412 a fost modificat de pct. 64 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007.--------------Art. 413 a fost abrogat de pct. 38 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. Titlul II DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE Capitolul I Dispoziţii tranzitorii Articolul 414 (1) Cererile de autorizare nesolutionate la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă care nu sunt conforme cu dispoziţiile legii şi/sau cu reglementările emise în aplicarea acesteia, pot fi retrase şi prezentate din nou de titularii cererilor după înlăturarea deficienţelor. (2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), cererile de autorizare depuse de instituţii de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru se clasează ca fiind lipsite de obiect şi aceste instituţii de credit trebuie să urmeze procedura notificării prevăzută în Secţiunea 1 a Capitolul IV din Titlul I, Partea I. Articolul 415 (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, sucursalele instituţiilor de credit din state terţe şi administratorii sistemelor de plati care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, beneficiază de autorizaţia Băncii Naţionale a României şi funcţionează în România, se considera ca dispun de o autorizaţie, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.--------------Alin. (1) al art. 415 a fost modificat de pct. 65 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. (2) Instituţiile de credit din alte state membre care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă desfăşoară activitate în România printr-o sucursala se considera ca sunt notificate potrivit dispoziţiilor Capitolului IV din Titlul I, Partea I. Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorizaţiile emise de Banca Naţionala a României acestor sucursale îşi încetează de drept valabilitatea, acestea funcţionând pe baza autorizaţiei acordate instituţiei de credit de către autoritatea competentă din statul membru de origine. Dispoziţiile art. 41 alin. (2) nu sunt aplicabile în aceste cazuri. Articolul 416Instituţiile de credit, persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor de credit din state terţe trebuie să se conformeze noilor cerinţe cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă, în termenele şi condiţiile care se stabilesc prin reglementările emise în aplicarea acesteia. Articolul 416^1Orice referire sau trimitere, în actele normative existente, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, la Legea nr. 541/2002privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificările şi completările ulterioare, se va considera ca referire şi/sau trimitere la partea a II-a titlul II "Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ" din prezenta ordonanţă de urgenţă şi/sau la capitolele corespunzătoare din prezenta ordonanţă de urgenţă, după caz.--------------Art. 416^1 a fost introdus de pct. 66 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Capitolul II Dispoziţii finale Articolul 417Instituţiile de credit care îşi desfăşoară activitatea în România în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre şi din state terţe, se evidenţiază de către Banca Naţionala a României în registrul instituţiilor de credit, care este accesibil persoanelor interesate. Articolul 418 (1) Instituţiile de credit pot să-şi constituie asociaţii profesionale, care să le reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice, sa studieze probleme de interes comun, sa promoveze cooperarea, sa informeze membrii asociaţiei şi publicul şi sa organizeze serviciile de interes comun. Asociatile profesionale ale instituţiilor de credit colaborează cu Banca Naţionala a României. (2) Abrogat.-----------Alin. (2) al art. 418 a fost abrogat de art. 8 din LEGEA nr. 287 din 14 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 16 decembrie 2011. (3) Abrogat.-----------Alin. (3) al art. 418 a fost abrogat de art. 8 din LEGEA nr. 287 din 14 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 16 decembrie 2011. (4) În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul bancar considera necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde acestuia concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite. La cererea instanţei de executare sau a executorului bancar, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale acestuia, supuse urmăririi potrivit legii, au datoria sa dea informaţiile necesare pentru aplicarea executării. De asemenea, la cererea instanţei de executare sau a executorului bancar, instituţiile, instituţiile de credit şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.--------------Alin. (4) al art. 418 a fost introdus de pct. 67 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 419 (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 1 ianuarie 2007. (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se completează cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile în materia societăţilor comerciale, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi cu cele specifice desfăşurării anumitor activităţi/operaţiuni, după caz. Articolul 420 (1) Banca Naţionala a României emite reglementări în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I precum şi pe pagina de Internet a Băncii Naţionale a României. (2) În scopul unei aplicari unitare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor emise în baza acesteia, Banca Naţionala a României poate emite instrucţiuni şi precizări, care se comunică tuturor instituţiilor de credit şi se publică pe pagina de Internet a Băncii Naţionale a României. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în cazul în care dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sunt aplicabile atât instituţiilor de credit, cat şi, potrivit Capitolului X din Titlul III, Partea I, societăţilor de servicii de investiţii financiare şi, după caz, societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii, reglementările şi, respectiv, instrucţiunile şi precizările se emit în comun de către Banca Naţionala a României şi Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare. (4) La elaborarea reglementărilor, instrucţiunilor şi precizărilor, Banca Naţionala a României şi Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare asigura transpunerea legislaţiei relevante adoptate la nivelul Uniunii Europene şi urmăresc implementarea celor mai bune practici internaţionale în domeniul supravegherii prudentiale. Articolul 421 (1) Reglementările emise de Banca Naţionala a României, în baza actelor normative prevăzute la art. 422, şi, respectiv, de Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare, în baza Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în continuare, până la abrogarea lor expresă. (2) Pentru calculul cerinţelor de capital, instituţiile de credit, respectiv societăţile de servicii de investiţii financiare şi, după caz, societăţile de administrare a investiţiilor pot opta să aplice, până la data de 1 ianuarie 2008, anumite prevederi din reglementările la care se face referire în alin. (1), în condiţiile prevăzute de noile reglementări emise în comun de Banca Naţionala a României şi Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare în aplicarea prezentei ordonanţa de urgenţă, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (3). (3) Reglementările emise în comun de Banca Naţionala a României şi Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare trebuie să prevadă în mod expres care dintre dispoziţiile reglementărilor anterioare rămân în mod excepţional în vigoare până la data de 1 ianuarie 2008, pentru instituţiile de credit, societăţile de servicii de investiţii financiare şi, după caz, societăţile de administrare a investiţiilor care exercită opţiunea prevăzută la alin. (2). Articolul 421^1Definiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 6 şi pct. 14^1 se utilizează şi în aplicarea prevederilor Legii nr. 297/2004privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.--------------Art. 421^1 a fost introdus de pct. 68 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. Articolul 422Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abroga: a) Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 78 din 24 ianuarie 2005, cu modificările ulterioare; b) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002, cu modificările şi completările ulterioare; c) Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 8 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare; d) Legea nr. 33/2006 privind băncile de credit ipotecar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 3 martie 2006; e) orice alte dispoziţii contrare.Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune dispoziţiile directivelor Uniunii Europene din domeniul instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, după cum urmează:1. din Directiva nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006: art. 1-3, art. 4 paragrafele (1)-(5), (7)-(17), (19)-(21) şi (46), art. 5-8, art. 9 paragraful (1), art. 10 paragrafele (1) şi (5), art. 11-25, art. 26 paragrafele (1)-(3), art. 27, art. 28 paragrafele (1) şi (2), art. 29-38, art. 40-49, art. 52-56, art. 75, art. 76, art. 80 paragraful (1) teza a 3-a, art. 81 paragrafele (1), (3) şi (4), art. 84 paragrafele (1), (5) şi (6), art. 85 paragrafele (1) şi (2), art. 89 paragraful 910, art. 91, art. 97 paragrafele (1) şi (3)-(5), art. 102 paragrafele (1) şi (4), art. 105 paragrafele (1), (3) şi (4), art. 109, art. 120, art. 121, art. 122 paragraful (1), art. 123, art. 124 paragrafele (1)-(4), art. 125-132, art. 135-137, art. 138 paragraful (1), art. 139-142, art. 143 paragrafele (1), (2) teza a 2-a şi (3), art. 144, art. 145, art. 147-149, art. 152 paragraful (8), art. 157 şi Anexa 1;2. din Directiva nr. 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006: art. 1 paragraful (1), art. 2 paragrafele (1) şi (2) lit. b), d) şi e), art. 3 paragrafele (1) lit. a), f) şi g), (2) şi (3), art. 10 paragraful (4), art. 13 paragraful (1) teza 1, art. 18 paragraful (1), art. 20 paragraful (1), art. 28 paragraful (1), art. 34, art. 35 paragraful (1), art. 37 paragraful (1), art. 38, art. 39, art. 49 paragraful (1) teza a 2-a şi a 3-a şi (2), art. 50 paragraful (1) şi Anexa 1 paragraful 1;3. din Directiva nr. 2000/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000, privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudentiala a activităţii instituţiilor emitente de moneda electronică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 275/27.10.2000: art. 1-3, art. 4 paragraful (1), art. 7 şi art. 8;4. din Directiva nr. 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001, privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 125/05.05.2001: art. 1, art. 2, art. 9-13 şi art. 16-33;5. din Directiva Consiliului nr. 89/117/CEE din 13 februarie 1989 referitoare la obligaţiile sucursalelor stabilite într-un stat membru ale instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare, având sediul central în afară acelui stat membru, privind publicarea documentelor contabile anuale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 044/16.02.1989: art. 1 paragraful (1) şi art. 2-4.6. din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele de instrumente financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L145 din 30 aprilie 2004: art. 4 paragraful 1 pct. 1) teza 1 şi anexa 1.--------------Punctul 6 de la Menţiunea privind transpunerea normelor comunitare a fost introdus de pct. 69 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007.---------------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. II-IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009 prevăd:"Art. II (1) Banca Naţională a României asigură emiterea reglementărilor necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) Cererile de autorizare şi notificările de achiziţii propuse, nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, urmează regimul prevăzut de reglementările în vigoare la data depunerii acestora la Banca Naţională a României.Art. III (1) Banca Naţională a României evaluează calitatea persoanelor care asigură conducerea structurilor care privesc activităţile de administrare şi control al riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum şi orice alte activităţi care pot expune instituţia de credit unor riscuri semnificative, în cadrul instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe şi întreprinde măsurile necesare, astfel încât, în termen de maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, să se asigure îndeplinirea cerinţelor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta ordonanţă de urgenţă, şi a celor cuprinse în reglementările emise în aplicarea acesteia. (2) Pentru motive justificate, Banca Naţională a României poate prelungi termenul prevăzut la alin. (1) o singură dată, dar nu mai mult de 3 luni. (3) Persoanele prevăzute la alin. (1) care nu au obţinut aprobarea Băncii Naţionale a României nu mai pot exercita responsabilităţile încredinţate, instituţiile de credit fiind obligate să procedeze la înlocuirea acestor persoane în termenele prevăzute la alin. (1) sau, după caz, la alin. (2). (4) Pentru cooperativele de credit, evaluarea persoanelor prevăzute la art. 367 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta ordonanţă de urgenţă, intră în competenţa casei centrale la care acestea sunt afiliate, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor alin. (1)-(3).Art. IVPersoanele care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă au calitatea de membri ai consiliului de administraţie sau, după caz, ai consiliului de supraveghere al cooperativelor de credit se consideră că deţin aprobarea Băncii Naţionale a României, conform prevederilor legale."Art. II şi III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 prevăd:"ART. IIRezervele existente în sold, reprezentând rezerva generală pentru riscul de credit şi fondul pentru riscuri bancare generale, constituite conform legii, pot fi utilizate în scopul pentru care au fost constituite, respectiv pentru diminuarea pierderilor din credite şi, după caz, din elementele ce constituie active purtătoare de riscuri specifice activităţii bancare.Art. III (1) Cererile de aprobare a transformării unei entităţi în instituţie de credit, depuse la Banca Naţională a României anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi aflate în curs de analiză la data respectivă, vor fi soluţionate după cum urmează: a) cererea va fi respinsă dacă Banca Naţională a României nu s-a pronunţat până la data respectivă cu privire la aprobarea procesului de transformare, conform reglementărilor emise în acest sens; b) cererea va fi evaluată în baza reglementărilor aplicabile în ceea ce priveşte autorizarea funcţionării instituţiei de credit rezultate din transformare dacă Banca Naţională a României a aprobat procesul de transformare. (2) Pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) rămân aplicabile reglementările emise de Banca Naţională a României în baza prevederilor secţiunii a 2-a a cap.VII din titlul I al părţii I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare."PRIM-MINISTRUCALIN POPESCU-TĂRICEANUContrasemnează:──────────────Ministrul finanţelor publice,Sebastian Teodor Gheorghe VladescuMinistrul integrării europene.Anca Daniela BoagiuBucureşti, 6 decembrie 2006.Nr. 99._________

Noutăți

  • LEGE nr. 566 din 9 decembrie 2004 a cooperaţiei agricole
  • LEGE nr. 358 din 3 decembrie 2007 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/2007 pentru reglementarea unor aspecte financiar-contabile aplicabile în implementarea programelor PHARE prevăzute în acordurile de finanţare încheiate între Guvernul României şi Comisia Europeană referitoare la Programul naţional PHARE 2005 pentru România, la Programul 2005 pentru sprijin comunitar în domeniul securităţii nucleare pentru România, la Programul de sprijin comunitar PHARE 2005 privind măsurile de reabilitare a pagubelor produse de inundaţii şi de prevenire a unor astfel de evenimente, la Programul naţional PHARE 2005 - Subprogramul 6 - Programe şi agenţii comunitare şi sprijin pentru beneficiarii finali şi la programele 2005 de cooperare transfrontalieră a României cu Ungaria, Bulgaria, Serbia şi Muntenegru, Moldova şi Ucraina
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 109 din 20 decembrie 2017 privind înfiinţarea Centrului Cultural "Sala Palatului" şi pentru stabilirea unor măsuri care să asigure funcţionarea acestuia
  • LEGE nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 4 din 3 februarie 2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat
  • LEGE nr. 53 din 24 ianuarie 2003 (*republicată*) Codul muncii*)
  • LEGE nr. 96 din 4 iulie 2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2011 pentru modificarea art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin reorganizarea Agenţiei SAPARD
  • LEGE nr. 46 din 19 martie 2008 (*republicată*) Codul silvic
  • LEGE nr. 306 din 28 iunie 2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum şi organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România
  • LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001 (*republicată*) privind protejarea monumentelor istorice*)
  • LEGE nr. 119 din 29 mai 2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2016 pentru modificarea şi completarea art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară
  • LEGE nr. 590 din 31 octombrie 2001 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/1998 privind regularizarea unor credite acordate Băncii Agricole - S.A. în conformitate cu prevederile Legii nr. 20/1996 şi a dobânzilor aferente acestor credite
  • LEGE nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 76 din 19 iulie 2018 privind aprobarea Programului de investiţii în domeniul culturii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 47 din 5 mai 2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse din tutun şi băuturi alcoolice
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 243 din 28 noiembrie 2000 privind protecţia atmosferei
  • LEGE nr. 82 din 18 mai 1999 privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii
  • LEGE nr. 322 din 20 octombrie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2009 pentru modificarea art. 39 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale
  • LEGE nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal
  • LEGE nr. 292 din 27 iunie 2003 privind organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 75 din 12 iulie 2005 privind asigurarea calităţii educaţiei
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 11 din 27 februarie 2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 206 din 15 noiembrie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 82 din 29 septembrie 2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 31 din 14 mai 2004 pentru aprobarea suplimentarii cu suma de 1.215 miliarde lei a programului "Dezvoltarea durabila a zootehniei şi a eficientei sectorului de producţie animaliera, precum şi reabilitarea sectorului piscicol din România"
  • LEGE nr. 289 din 15 februarie 2002 (*republicată*) privind perdelele forestiere de protecţie*)
  • LEGE nr. 561 din 16 octombrie 2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 47/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul PHARE 2001 de cooperare transfrontaliera dintre România şi Bulgaria - RO 0103, semnat la Bucureşti la 4 decembrie 2001
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 195 din 12 decembrie 2002 (*republicată*) privind circulaţia pe drumurile publice*)
  • LEGE nr. 416 din 18 iulie 2001 privind venitul minim garantat
  • LEGE nr. 20 din 27 februarie 2009 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze în domeniul protecţiei şi securităţii civile privind asistenţa şi cooperarea în situaţii de urgenţă, semnat la Paris la 22 aprilie 2008
  • LEGE nr. 108 din 10 iulie 2014 privind transportul rutier de produse agricole vegetale pe drumurile publice
  • LEGE nr. 205 din 16 mai 2003 pentru înfiinţarea comunei Negrileşti, prin reorganizarea comunei Bârseşti, judeţul Vrancea
  • LEGE nr. 391 din 28 septembrie 2004 privind Semnul onorific Răsplata Muncii în Serviciul Public
  • LEGE nr. 548 din 14 octombrie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2002 privind trecerea unor instituţii de cultura în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor
  • LEGE nr. 133 din 12 mai 2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/2006 privind transmiterea unor drepturi şi obligaţii de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Domeniilor Statului la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
  • LEGE nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României
  • CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865
  • LEGE nr. 48 din 16 ianuarie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 100 din 27 august 2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
  • LEGE nr. 54 din 24 ianuarie 2003 Legea sindicatelor
  • LEGE nr. 104 din 9 mai 2008 (*republicată*) privind prevenirea şi combaterea producerii şi traficului ilicit de substanţe dopante cu grad mare de risc*)
  • LEGE nr. 215 din 24 octombrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006
  • LEGE nr. 248 din 14 decembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 6 din 7 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 172 din 5 mai 2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 201/2002 pentru modificarea Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare
  • LEGE nr. 7 din 13 martie 1996 (*republicată*) cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996*)
  • LEGE nr. 210 din 13 noiembrie 1998 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 49/1998 privind alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor pentru recepţionarea, depozitarea şi păstrarea graului din recolta anului 1998
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 37 din 19 mai 2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie
  • LEGE nr. 336 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române
  • CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ din 24 decembrie 2003 (Ordonanţa nr. 92/2003)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 68 din 26 iunie 2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 110 din 10 octombrie 2007 pentru aprobarea redistribuirii unor posturi din cadrul aparatului de lucru al Guvernului în cadrul Ministerului Afacerilor Externe
  • LEGE nr. 222 din 27 noiembrie 2017 pentru realizarea "Capabilităţii de apărare aeriană cu baza la sol", aferentă programului de înzestrare esenţial "Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM)"
  • LEGE nr. 195 din 27 mai 2009 privind modificarea art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală
  • LEGE nr. 41 din 17 martie 2005 pentru ratificarea Convenţiei privind Institutul Forestier European, adoptată la Joensuu, Finlanda, la 28 august 2003
  • LEGE nr. 459 din 1 noiembrie 2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2004 pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 296/2002 privind acordarea asistenţei medicale în România cetăţenilor străini în baza acordurilor, înţelegerilor, convenţiilor sau protocoalelor internaţionale de reciprocitate în domeniul sănătăţii, la care România este parte
  • LEGE nr. 54 din 14 martie 2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • LEGE nr. 416 din 18 iulie 2001 privind venitul minim garantat
  • LEGE nr. 127 din 21 iulie 2000 pentru modificarea şi completarea art. 156 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale
  • LEGE nr. 165 din 10 iulie 2018 privind acordarea biletelor de valoare
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021