Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 97 din 21 iunie 2001 (*republicată*) privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor*)
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 5 martie 2008 -
Selectați versiunea
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 97 din 21 iunie 2001 (**republicată**) (*actualizată*)privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor**)(aplicabilă începând cu data de 1 februarie 2014*)

---------------*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 1 februarie 2014 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012.Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor------------**) Republicată în temeiul art. V lit. d) din titlul III "Dispoziţii finale" al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 29 iunie 2001 şi a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 57/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2002. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul juridic unitar referitor la producerea, ambalarea, depozitarea, transportul şi comercializarea alimentelor, responsabilităţile producătorilor şi comercianţilor de alimente, organizarea controlului oficial al alimentelor şi sancţiunile în vederea protejării calităţii alimentelor. (2) Aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă protejează consumatorii de practici incorecte în fabricarea, depozitarea şi comercializarea alimentelor şi asigură condiţii pentru informarea lor corectă şi completă, în conformitate cu reglementările legale privind protecţia consumatorilor. Articolul 2Reglementările prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică alimentelor produse în gospodării individuale pentru consumul propriu şi nici produselor alimentare care sunt în tranzit sau care sunt depozitate temporar, ca bunuri care tranzitează ţara, dacă nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană sau pentru mediu. Articolul 3În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii folosiţi se definesc după cum urmează: a) alimente - produse în stare naturală sau prelucrate, destinate consumului uman, inclusiv apa minerală şi guma de mestecat, din care se exclud tutunul, produsele medicinale şi substanţele narcotice sau psihotrope; b) alimente de origine animală - alimente constând în sau conţinând aproape în exclusivitate produse de origine animală; c) alimente de origine vegetală - alimente constând în sau conţinând aproape în exclusivitate produse de origine vegetală; d) alimente cu destinaţie nutriţională specială - alimente care datorită compoziţiei lor speciale sau procesului de prelucrare sunt în mod clar distincte de alimentele destinate consumului normal, au o compoziţie corespunzătoare cu scopurile nutriţionale pretinse şi sunt comercializate într-o formă care indică acest obiectiv. Aceste alimente trebuie să îndeplinească cerinţele nutriţionale speciale ale anumitor categorii de persoane ale căror procese digestive sau metabolice sunt perturbate ori ale anumitor categorii de persoane care se află în condiţii fiziologice speciale şi care din această cauză pot să obţină un beneficiu special ca urmare a consumului controlat de anumite substanţe din alimente sau pentru sugari ori copii mici sănătoşi; e) alimente provenite din organisme modificate genetic şi/sau organisme modificate genetic - alimente care conţin o combinaţie nouă de material genetic obţinut prin tehnici de biotehnologie şi/sau organisme (orice entitate biologică capabilă să se reproducă sau să transfere material genetic) în care materialul genetic a fost modificat printr-un proces care nu are loc în mod natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală; f) ingrediente - orice substanţă, inclusiv aditivii, folosită în producerea sau la prepararea alimentelor şi prezentă în produsul finit ca atare sau într-o formă modificată; g) aditivi alimentari - orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau neavând o valoare nutritivă, care, adăugată intenţionat în produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăşi ori prin derivaţii săi, direct sau indirect, o componentă a acestor produse alimentare; h) contaminanţi alimentari - orice substanţă adăugată neintenţionat în alimente, prezentă în acestea ca rezultat al producţiei (inclusiv activităţile privind creşterea plantelor şi animalelor şi medicina veterinară), al fabricaţiei, prelucrării, preparării, tratamentelor, împachetării, ambalării, transportului sau manipulării acestora sau ca rezultat al contaminării mediului înconjurător. Materiile străine, cum ar fi fragmentele de insecte, părul de animale, nu sunt incluse în această definiţie; i) nutrienţi şi/sau suplimente alimentare - substanţe nutritive, respectiv protide, lipide, glucide, vitamine, macro- şi microelemente minerale şi/sau preparate prelucrate sub formă de tablete, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide care au în compoziţia lor macro- şi micronutrienţi şi/sau alte substanţe comestibile, care sunt consumate în cantităţi definite, în mod suplimentar faţă de aportul alimentar obişnuit; j) materiale în contact cu alimentele - materialele şi articolele care în formă finită vin în contact cu alimentele sau care sunt în contact cu alimentele şi sunt destinate acestui scop; k) etichetarea - orice cuvinte, mărci comerciale, mărci de fabrică, ilustrate sau simboluri referitoare la aliment şi poziţionate pe orice ambalaj, document de însoţire, notă, etichetă, banderolă sau colerată, care însoţesc sau se referă la alimentul respectiv; l) aliment preambalat - orice articol unic prezentat ca atare consumatorului final sau operatorilor economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie, constituit dintr-un aliment şi ambalajul în care acesta a fost introdus înainte de a fi oferit spre vânzare, ambalaj care acoperă produsul în întregime sau numai parţial, astfel încât conţinutul acestuia să nu poată fi deteriorat fără deschiderea sau modificarea ambalajului; m) comercializarea alimentelor - orice operaţiune de vânzare-cumpărare, import-export, al cărei scop este de a oferi alimente unei terţe părţi, cu excepţia celor destinate unor cercetări ştiinţifice şi expertize de laborator; m) igienă alimentară - toate măsurile necesare pentru a se asigura protecţia, stabilitatea şi salubritatea alimentelor, pornindu-se de la cultivare sau creştere, producţie ori fabricaţie până la consumul final; o) material de ambalare - orice tip de recipient sau orice material de învelire şi acoperire, care protejează alimentul de contaminare şi de modificarea calităţii; p) reziduuri pesticide - orice substanţă, inclusiv derivaţii şi metaboliţii săi, care în mod natural nu se găseşte în alimente, dar care poate fi regăsită ca urmare a încorporării ei în mod conştient sau accidental şi care prin depăşirea limitelor maxime admise poate constitui factor de risc pentru sănătate, şi/sau reziduurile pesticidelor şi ale metabolitelor acestora şi produsele de descompunere sau de reacţie prezente în/pe alimentele specifice; q) calitatea alimentului - totalitatea proprietăţilor întrunite de aliment care îl fac compatibil cu reglementările specifice; r) data limită de consum - data stabilită de producător pentru produsele care, din punct de vedere microbiologic, au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca, după un timp scurt, să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului şi va fi precedată de menţiunea "Expiră la data de ...", indicându-se în ordine ziua, luna şi anul, în formă necodificată; s) data durabilităţii minimale - data stabilită de producător până la care un aliment îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare şi va fi precedată de menţiunea "A se consuma, de preferinţă, înainte de ...", dacă în dată este inclusă şi ziua, sau "A se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul ...", dacă se indică luna şi anul sau numai anul; t) auxiliari (adjuvanţi) tehnologici - orice substanţă care nu este consumată ca ingredient alimentar în sine, utilizată intenţionat în procesarea materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor lor, pentru îndeplinirea unui anumit scop tehnologic în cursul tratării sau procesării şi care poate duce la prezenţa neintenţionată, dar de neevitat din punct de vedere tehnic, a reziduurilor de substanţă sau a derivatelor acesteia în produsul finit, cu menţiunea că aceste reziduuri nu prezintă vreun risc pentru sănătate şi nu au vreun efect tehnologic asupra produsului finit; u) alimente contrafăcute - alimente a căror calitate, menţionată în declaraţia de conformitate, în standardul sau specificaţia tehnică de produs şi pe etichetă, a fost modificată, intenţionat sau neintenţionat, într-un mod care ar putea constitui un risc pentru sănătatea consumatorilor, care le-ar putea leza interesele sau i-ar informa greşit; v) alimente şi ingrediente alimentare inedite - alimente şi ingrediente alimentare care nu au mai fost utilizate până în prezent în consumul uman. Capitolul II Condiţii generale Secţiunea 1 Unităţile producătoare de alimente Articolul 4 (1) Unităţile în care se produc alimente, ingrediente, aditivi alimentari şi auxiliari tehnologici se amplasează numai în acele spaţii care îndeplinesc condiţiile stabilite prin reglementările legale în vigoare. (2) Alimentele, ingredientele, aditivii alimentari şi auxiliarii tehnologici se produc în unităţi care îndeplinesc condiţiile de funcţionare stabilite prin reglementările legale în vigoare. Secţiunea a 2-a Condiţii de fabricare Articolul 5La fabricarea alimentelor se utilizează numai aditivi şi materiale de ambalare sau orice alte materiale care vin în contact cu alimentele, avizate de Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, conform reglementărilor legale în vigoare. Articolul 6Fabricarea, depozitarea şi transportul alimentelor se fac cu respectarea normelor tehnologice, igienico-sanitare şi sanitare veterinare, care să asigure îndeplinirea cerinţelor de sănătate publică, de igienă alimentară şi de calitate a alimentelor. Secţiunea a 3-a Condiţii privind personalul Articolul 7Fabricarea, depozitarea, transportul şi comercializarea alimentelor se fac numai de către persoanele care îndeplinesc condiţiile de sănătate stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi care, pentru operaţiunile pe care le execută, întrunesc calificarea necesară şi deţin cunoştinţe suficiente în domeniul sănătăţii publice, al igienei alimentelor sau igienei muncii, atestate conform reglementărilor legale în vigoare. Secţiunea a 4-a Condiţii privind compoziţia şi calitatea alimentelor Articolul 8 (1) Alimentele trebuie să aibă o compoziţie care să asigure atât calitatea acestora, cât şi sănătatea consumatorilor şi să îndeplinească condiţiile de igienă prevăzute de normele legale în vigoare. (2) Reglementările privind nivelul de admisibilitate a aditivilor alimentari şi a auxiliarilor tehnologici din compoziţia alimentelor, precum şi igiena alimentelor se stabilesc de Ministerul Sănătăţii Publice, de comun acord cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Secţiunea a 5-a Condiţii privind utilizarea aditivilor alimentari Articolul 9La fabricarea sau la manipularea alimentelor destinate comercializării sunt interzise: a) utilizarea aditivilor care nu au fost autorizaţi, fie singuri, fie în combinaţie cu alte substanţe; b) utilizarea proceselor tehnologice în vederea obţinerii de aditivi neautorizaţi în produsele alimentare; c) utilizarea peste limitele maxime admise a aditivilor autorizaţi. Articolul 10Se interzice comercializarea alimentelor dacă acestea au fost fabricate sau manipulate cu încălcarea prevederilor art. 9 ori dacă nu sunt compatibile cu alte reglementări legale în vigoare. Articolul 11Se interzice comercializarea aditivilor sau a schimbătorilor de ioni a căror utilizare este interzisă la fabricarea sau la manipularea alimentelor. Articolul 12Fac excepţie de la prevederile art. 9: a) aditivii care au fost îndepărtaţi din alimente complet sau care se regăsesc în produsul ce urmează să fie vândut în cantităţi reziduale, tehnic inevitabile şi tehnologic inactive, care nu pun în pericol sănătatea sau nu modifică proprietăţile organoleptice ale produsului; b) apa distilată sau demineralizată, aerul, azotul ori dioxidul de carbon, pentru situaţiile în care acestea nu sunt utilizate ca presurizanţi, sau hidrogenul, dacă se foloseşte la hidrogenarea grăsimilor sau la fabricarea alcoolilor. Articolul 13În vederea protejării intereselor consumatorilor şi ţinându-se seama de cerinţele tehnologice, nutriţionale şi dietetice ale alimentelor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Sănătăţii Publice sunt abilitate să emită reglementări sau instrucţiuni comune referitoare la: a) aprobarea utilizării aditivilor în general sau numai pentru anumite alimente ori pentru anumite scopuri; b) specificarea aditivilor admişi şi a limitelor maxime pentru aditivi şi produşii lor de reacţie conţinuţi în alimente, precum şi a condiţiilor de puritate pentru aditivi şi schimbătorii de ioni; c) fabricarea, manipularea şi comercializarea aditivilor şi a schimbătorilor de ioni; d) interzicerea sau restricţionarea utilizării anumitor aditivi şi schimbători de ioni la fabricarea alimentelor; e) reactualizarea aditivilor admişi, în funcţie de condiţiile de folosire şi de informaţiile ştiinţifice. Secţiunea a 6-a Condiţii privind contaminanţii în general, radiaţiile sau utilizarea materialelor radioactive Articolul 14 (1) Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să adopte reglementări comune privind prezenţa contaminanţilor în alimente. (2) Reglementările trebuie să se bazeze pe principiul conform căruia alimentul care conţine un contaminant într-o cantitate neacceptată din punct de vedere al sănătăţii publice, respectiv la un nivel de toxicitate care depăşeşte limitele maxime admise, să nu fie fabricat şi distribuit în vederea comercializării. Articolul 15 (1) Tratamentul alimentelor cu radiaţii ionizante se face numai: a) în unităţi de iradiere autorizate din punct de vedere al securităţii nucleare de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi din punct de vedere sanitar, de către Ministerul Sănătăţii Publice; b) cu asigurarea mijloacelor de protecţie şi de securitate a sănătăţii consumatorilor, după avizarea produsului de Ministerul Sănătăţii Publice. (2) Iradierea alimentelor poate fi autorizată doar în cazul în care: a) este justificată şi necesară din punct de vedere tehnologic; b) nu prezintă riscuri pentru sănătate şi este realizată în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare; c) este în beneficiul consumatorului; d) nu este utilizată ca înlocuitor al practicilor de igienă şi sănătate sau al bunelor practici de fabricaţie ori de cultivare. (3) Iradierea alimentelor poate fi utilizată numai în următoarele scopuri: a) pentru reducerea riscului bolilor provocate de organismele patogene din alimente, prin distrugerea acestora; b) reducerea procesului de alterare a alimentelor prin distrugerea organismelor dăunătoare şi stoparea proceselor de deteriorare; c) reducerea pierderilor alimentare prin maturarea, germinarea sau încolţirea prematură; d) îndepărtarea din alimente a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor din plante. (4) În momentul supunerii la iradiere alimentele trebuie să fie într-o formă corespunzătoare de salubritate. Utilizarea tratamentului cu radiaţii ionizante ca substituent al practicilor de igienă sau sănătate ori al bunei practici de producţie sau de cultivare agricolă este interzisă. (5) Materialele utilizate la ambalarea alimentelor ce urmează să fie iradiate trebuie să corespundă acestui scop şi să fie avizate de Ministerul Sănătăţii Publice. (6) Tratarea prin iradiere nu poate fi utilizată în combinaţie cu alte metode chimice de tratare folosite în acelaşi scop. (7) Iradierea poate fi realizată numai prin sursele autorizate de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare. (8) Etichetarea alimentelor tratate cu radiaţii ionizante se face prin înscrierea pe etichete a expresiilor "Tratat prin ionizare" sau "Tratat cu radiaţii ionizante". (9) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii Publice şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare sunt abilitate să emită reglementări comune cu privire la tratarea cu radiaţii ionizante a produselor alimentare pentru consumul uman. Secţiunea a 7-a Condiţii privind reziduurile de pesticide şi alte produse care se regăsesc în alimente Articolul 16 (1) Se interzice comercializarea alimentelor care conţin: a) reziduuri ale substanţelor utilizate pentru protecţia plantelor, fertilizatori, astfel cum sunt definite în reglementările legale specifice, sau alte produse pentru tratarea plantelor şi solului, produse pentru protejarea depozitării ori produsele lor de degradare sau de reacţie, peste limitele prevăzute în reglementările legale în vigoare; b) reziduuri ale substanţelor utilizate pentru protecţia plantelor, astfel cum sunt definite în reglementările legale specifice, care nu au fost autorizate şi care sunt interzise să fie folosite pentru alimente sau pentru materiile lor prime. (2) Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să emită reglementări comune pentru: a) stabilirea limitelor maxime admise de reziduuri sau de alte substanţe în/pe alimente; b) interzicerea comercializării alimentelor al căror conţinut în reziduuri sau în alte substanţe depăşeşte limita maximă admisă; c) stabilirea măsurilor pentru dezinfectarea, decontaminarea şi dezinfestarea camerelor sau a echipamentelor în care ori cu care au fost fabricate, manipulate sau comercializate alimentele, precum şi specificarea, interzicerea sau restricţionarea utilizării de mijloace, echipamente ori metode, în vederea protejării intereselor consumatorilor. Secţiunea a 8-a Condiţii privind prezenţa în alimente a substanţelor active farmacologic Articolul 17 (1) Se interzic fabricarea şi comercializarea alimentelor de origine animală, dacă ele conţin reziduuri de substanţe active farmacologic sau produsele lor de metabolism: a) a căror utilizare a fost interzisă la aceste animale prin reglementări legale specifice; b) care depăşesc limitele maxime admise de reziduuri de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, prevăzute de reglementările specifice legale în vigoare; c) care nu au fost autorizate sau înregistrate ca medicamente pentru tratamentul animalelor sau a căror utilizare a fost interzisă prin alte reglementări legale în vigoare ori care nu sunt autorizate pentru utilizare ca aditivi în hrana animalelor. (2) În situaţiile în care substanţele active farmacologic sunt autorizate şi înregistrate ca medicamente ori sunt autorizate ca aditivi în hrana animalelor, se pot fabrica alimente de origine animală, care pot fi comercializate dacă sunt respectate perioadele de aşteptare stabilite în reglementările specifice legale în vigoare. (3) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Sănătăţii Publice sunt abilitate să emită ordine comune care: a) să stabilească limitele maxime pentru substanţele farmacologic active şi produsele lor de reacţie, care nu pot fi depăşite în/pe alimentele comercializate; b) să excludă din tratamentul animalelor, în totalitate sau pentru anumite scopuri, acele substanţe farmacologic active care ar conduce la depăşirea conţinutului de reziduuri admis în alimentele de origine animală sau să stabilească perioade de aşteptare pentru aceste substanţe şi să interzică comercializarea alimentelor care au fost produse cu încălcarea acestor reglementări; c) să stabilească limitele maxime pentru reziduurile de antibiotice, substanţe medicamentoase, hormoni, substanţe anabolizante, ca rezultat al folosirii acestora în practica zootehnică pentru stimularea creşterii animalelor şi în practica sanitară veterinară pentru tratarea animalelor bolnave; d) să stabilească limitele maxime pentru metalele grele sau alte substanţe nocive care poluează mediul şi care provin în principal din sfera industrială şi a transportului; e) să stabilească limitele maxime pentru toxinele care provin din dezvoltarea mucegaiurilor toxigene pe materiile prime sau pe produsele finite. Secţiunea a 9-a Condiţii privind alimentele cu destinaţie nutriţională specială, suplimentele nutritive, alimentele fortificate şi cele modificate genetic Articolul 18Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să adopte reglementări pentru specificarea condiţiilor de fabricare şi manipulare aplicabile alimentelor destinate unor cerinţe speciale de nutriţie, precum şi a condiţiilor privind comercializarea acestor produse. Reglementările se vor baza pe principiul comercializării numai a alimentelor destinate unor cerinţe speciale de nutriţie, care nu sunt periculoase pentru sănătatea publică şi pentru care se asigură o informare corespunzătoare a consumatorilor privind proprietăţile şi caracteristicile acestora. Articolul 19Se autorizează Ministerul Sănătăţii Publice să elaboreze legislaţia care reglementează alimentele cu destinaţie nutriţională specifică şi alimentele şi ingredientele alimentare inedite. Articolul 20 (1) Ministerul Sănătăţii Publice este abilitat să emită reglementări privind suplimentele nutritive şi fortificarea alimentelor. (2) Reglementarea trebuie să stabilească reguli privind fortificarea, restaurarea cu nutrienţi a alimentelor, precum şi reguli privind fabricarea şi comercializarea suplimentelor de hrană care conţin nutrienţi. Această reglementare trebuie să prevadă doza zilnică recomandată de nutrienţi. Articolul 21Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, împreună cu Institutul Naţional de Statistică, au obligaţia să verifice trimestrial datele privind nutriţia pe diferite segmente ale populaţiei, precum şi datele privind securitatea alimentară, pe care trebuie să se bazeze recomandările privind coşul minim de consum zilnic, respectiv cantitatea minimă de produse necesare, şi să informeze Guvernul asupra concluziilor. Capitolul III Condiţii privind producţia, igiena şi ambalarea alimentelor. Responsabilităţile producătorilor de alimente Articolul 22Producătorii de alimente, persoane fizice sau juridice, vor comercializa numai alimentele care prezintă siguranţă, sunt salubre şi apte pentru consum. Articolul 23 (1) Producătorii de alimente sunt obligaţi să respecte parametrii privind proprietăţile organoleptice, fizice, chimice, microbiologice şi toxicologice ale alimentelor conform reglementărilor legale în vigoare. (2) Producătorii de alimente sunt obligaţi să organizeze şi să aplice controlul calităţii alimentelor, fabricate sau manipulate, în laboratoare proprii sau în laboratoare autorizate. (3) Fabricarea şi comercializarea alimentelor contrafăcute sunt interzise. Articolul 24Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Sănătăţii Publice adoptă prin ordin comun reglementări prin care se stabilesc condiţiile privind igiena alimentelor şi alte cerinţe obligatorii privind fabricarea şi manipularea alimentelor, precum şi procedurile de verificare a conformităţii cu aceste cerinţe. Articolul 25Reglementările vor stabili prevederi pentru fabricarea şi manipularea alimentelor în mod igienic, iar operatorii din industria alimentară trebuie să identifice şi să corecteze orice fază critică, pentru asigurarea securităţii alimentare. Aceste reglementări vor stabili prevederi pentru identificarea, implementarea, menţinerea şi îmbunătăţirea procedurilor adecvate ale securităţii alimentare, prin dezvoltarea sistemului propriu de analiză a riscurilor punctelor critice de control. Articolul 26 (1) Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Economiei şi Finanţelor şi cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să adopte reglementări privind materialele care vin în contact cu alimentele. (2) Reglementările trebuie să includă condiţii generale pentru toate materialele care vin în contact cu alimentele şi să indice măsuri şi proceduri specifice pentru categorii diferite de materiale care vin în contact cu alimentele. (3) Materialele şi obiectele care vin în contact cu alimentele se produc conform bunelor practici de fabricaţie, astfel încât, în condiţiile lor normale şi prevăzute de utilizare, să nu transfere alimentelor constituenţi în cantităţi care ar putea periclita sănătatea umană sau care ar putea aduce o schimbare inacceptabilă, potrivit legii, în compoziţia alimentelor sau o deteriorare a caracteristicilor organoleptice ale acestora. Articolul 27Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să adopte reglementări privind etichetarea alimentelor. Articolul 28Etichetarea alimentelor trebuie să ofere consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, care să permită acestora să aleagă produsul corespunzător exigenţelor şi posibilităţilor lor financiare, să cunoască eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi, astfel încât să nu fie induşi în eroare. Articolul 29Informaţiile de pe etichetele alimentelor trebuie să fie înscrise în limba română, indiferent de ţara producătoare, fără a se exclude prezentarea lor în alte limbi, să fie vizibile, lizibile şi inscripţionate într-un mod care să nu permită ştergerea lor. Capitolul IV Comercializarea alimentelor Secţiunea 1 Condiţii pentru oferirea alimentelor spre vânzare Articolul 30 (1) Alimentele pot fi comercializate numai în spaţii special amenajate şi destinate acestui scop, în condiţii de igienă adecvate şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale sunt abilitate să adopte reglementări specifice comune privind comercializarea alimentelor pe pieţele organizate sau în afara acestora. Articolul 31Alimentele oferite spre comercializare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie fabricate conform prevederilor legale, în scopul protecţiei sănătăţii publice, protecţiei igienei alimentului şi protecţiei calităţii produsului; b) să se încadreze în nivelurile maxime admise de contaminare fizică, chimică, microbiologică, toxicologică sau radiologică, stabilite prin reglementări speciale; c) să fie ambalate, etichetate şi marcate conform reglementărilor specifice, iar inscripţionarea etichetelor să fie vizibilă, lizibilă şi corectă. Secţiunea a 2-a Restricţii privind comercializarea alimentelor Articolul 32 (1) Se interzice comercializarea alimentelor care: a) nu sunt însoţite de documente care le atestă originea, provenienţa şi securitatea; b) sunt manipulate şi comercializate în condiţii necorespunzătoare de igienă, care pun în pericol sănătatea consumatorilor; c) afectează sănătatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substanţe drept alimente. (2) Se interzice comercializarea drept alimente a unor produse care le imită, nu sunt alimente şi care prezintă riscul de a pune în pericol sănătatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementărilor legale în vigoare. Articolul 33 (1) În scopul evitării daunelor asupra sănătăţii cauzate de alimente Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să emită reglementări comune pentru: a) interzicerea sau restricţionarea utilizării anumitor produse, substanţe, obiecte ori procese tehnologice; b) specificarea utilizării anumitor procese de fabricare sau manipulare a alimentelor; c) impunerea unor cerinţe la fabricarea, manipularea sau comercializarea anumitor alimente; d) indicarea utilizării avertismentelor, a altor prezentări cu efect de avertizare şi precauţii de siguranţă pentru anumite substanţe; e) interzicerea sau restricţionarea fabricării ori manipulării anumitor substanţe dăunătoare din punct de vedere fiziologic în fabricile de procesare a alimentelor, precum şi introducerea lor în astfel de fabrici. (2) Alimentele care au fost fabricate sau manipulate cu încălcarea prevederilor alin. (1) lit. a) şi b) sunt interzise la vânzare. Secţiunea a 3-a Măsuri privind protecţia consumatorilor împotriva practicilor incorecte Articolul 34Pentru protejarea consumatorilor împotriva practicilor incorecte şi în scopul informării lor corecte Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Ministerul Sănătăţii Publice şi cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să emită ordine comune care să reglementeze: a) informarea privind natura, conţinutul, originea, fabricantul sau participantul la vânzarea alimentelor; b) condiţiile privind ambalarea, etichetarea, marcarea şi păstrarea alimentelor până la consumatorul final; c) condiţiile privind fabricarea, respectiv calitatea materiilor prime şi a ingredientelor folosite în producerea sau la prepararea alimentelor, operaţiunile tehnologice obligatorii pentru fiecare categorie de alimente, compoziţia sau calitatea anumitor alimente, inclusiv a celor cu destinaţie specială; d) interzicerea vânzării alimentelor sub anumite denumiri, informaţii sau prezentări care pot induce în eroare, precum şi interzicerea publicităţii produselor pentru care se utilizează anumite prezentări grafice sau alte informaţii care pot induce în eroare; e) interzicerea vânzării alimentelor care conţin substanţe sau obiecte nealimentare, ambalate separat sau împreună cu alimentul, în acelaşi ambalaj, dacă acestea nu sunt necesare pentru prepararea, manipularea sau consumarea alimentului; f) interzicerea vânzării anumitor alimente drept medicamente. Articolul 35Pentru protejarea intereselor consumatorilor Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Ministerul Sănătăţii Publice şi cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să emită ordine comune care să reglementeze: a) condiţiile privind autorizarea unităţilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează alimente; b) condiţiile privind avizarea alimentelor pentru a fi declarate apte pentru consumul uman; c) condiţiile privind controlul unităţilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează alimente. Secţiunea a 4-a Dispoziţii privind utilizarea alimentelor şi a produselor alimentare interzise sau periculoase Articolul 36Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să adopte reglementări comune privind retragerea de pe piaţă, interzicerea comercializării şi modalităţile de distrugere sau de folosire în alte scopuri a alimentelor care prezintă un risc pentru sănătate. Capitolul V Controlul oficial al alimentelor Secţiunea 1 Organizarea controlului oficial al alimentelor Articolul 37 (1) Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să adopte reglementări comune privind controlul oficial al alimentelor. (2) Controlul oficial al alimentelor urmăreşte dacă unităţile care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimentele, auxiliarii "adjuvanţi" tehnologici, aditivii alimentari, vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele şi alţi aditivi destinaţi vânzării ca atare, personalul implicat, obiectele sau materialele care vin în contact cu alimentele în timpul fabricaţiei, manipulării sau comercializării sunt conforme cu reglementările legale în vigoare, respectă tehnologiile de fabricaţie, inclusiv calitatea utilajelor de fabricaţie. Scopul principal al controlului oficial al alimentelor este de a asigura că alimentele destinate pieţei interne sau exportului prezintă siguranţă, sunt salubre şi apte pentru consum. (3) Autorităţile competente controlează alimentele pe întregul lor circuit, de la producere până la comercializare, conform atribuţiilor şi competenţelor legale în vigoare. Articolul 38 (1) Autorităţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor sunt: a) autorităţile sanitare veterinare, fitosanitare şi de control tehnologic, desemnate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; b) autorităţile sanitare desemnate de Ministerul Sănătăţii Publice; c) autorităţile pentru protecţia consumatorilor desemnate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. (2) Controlul alimentelor se realizează prin inspecţiile efectuate de către inspectorii de stat pentru controlul alimentelor stabilite la alin. (1), care au obligaţia să păstreze secretele de fabricaţie sau datele pe care le cunosc despre unităţile controlate. (3) Inspecţia cuprinde verificarea materiilor prime, ingredientelor, auxiliarilor tehnologici şi a altor produse utilizate pentru prepararea şi producţia alimentelor, produselor semifabricate, produselor finite, metodelor de conservare, condiţiilor de amplasare şi de igienă a unităţilor în care alimentele sunt procesate, asigurarea apei potabile, verificarea mijloacelor de transport, a echipamentelor şi mijloacelor tehnologice utilizate în procesarea alimentelor, etichetarea, materialele utilizate în contact cu alimentele, mijloacele, procedurile şi materialele folosite pentru igienizarea unităţilor şi echipamentelor şi îndepărtarea reziduurilor. (4) În scopul verificării securităţii şi/sau a calităţii alimentelor prin analize de laborator, inspectorii autorizaţi să exercite controlul pot preleva probe de alimente, materiale în contact cu alimentele, substanţe utilizate pentru curăţenie şi orice alte substanţe care pot afecta caracteristicile alimentelor. Analizele trebuie efectuate numai de laboratoarele oficiale ale autorităţilor competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor, iar contravaloarea analizelor efectuate pe probele prelevate se taxează conform actelor normative în vigoare. (5) Inspecţia cuprinde verificarea persoanelor care lucrează în unităţile care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimente, pentru a stabili dacă ele îndeplinesc condiţiile de sănătate şi igienă. (6) Inspecţia cuprinde verificarea securităţii şi/sau a calităţii alimentelor prin analize de laborator. (7) Inspecţiile trebuie efectuate regulat şi/sau atunci când se suspectează o neconformitate, prin utilizarea unor mijloace proporţionale cu scopul urmărit. Ca regulă generală, inspecţiile vor fi efectuate fără avertisment prealabil. (8) Inspecţia poate fi suplimentată, dacă este cazul, cu interviuri cu conducerea unităţii inspectate şi cu persoanele care lucrează pentru această unitate, cu citirea valorilor înregistrate cu instrumentele de măsură instalate de unitatea respectivă şi cu inspecţii realizate cu propriile instrumente asupra măsurătorilor realizate cu instrumentele instalate de unitatea respectivă. (9) Autorităţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor, desemnate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, sunt abilitate să emită ordine comune care să reglementeze: a) dreptul tuturor celor care au făcut subiectul inspecţiei să ceară şi altă opinie, fără a exclude dreptul de a contesta modalitatea în care inspecţia a fost realizată, conform reglementărilor legale în vigoare; b) procedura de prelevare şi testare a eşantioanelor, inclusiv prevederile ce reglementează procedura de contraexpertiză. Secţiunea a 2-a Drepturile şi îndatoririle inspectorilor de stat pentru controlul alimentelor Articolul 39 (1) Inspecţiile sunt efectuate de inspectorii autorizaţi ai autorităţilor stabilite la art. 38 alin. (1) lit. a)-c), conform competenţelor specifice. (2) Inspectorii sunt autorizaţi să facă copii de pe materialele şi documentele care se află în posesia celor inspectaţi sau referinţe despre acestea. (3) Inspectorii sunt obligaţi să păstreze secretul profesional şi să nu divulge unei terţe părţi secretele comerciale sau alte informaţii confidenţiale ori particulare obţinute în timpul sau în legătură cu inspecţia, dacă nu li se cere să facă aceasta de către o autoritate judecătorească sau de către partea inspectată. (4) Inspectorii care descoperă sau suspectează neconformarea cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă sau cu alte acte normative în vigoare vor lua măsuri în conformitate cu prevederile acestora. (5) Inspectorii de stat pot solicita pe timpul controlului, după caz, protecţia personală şi sprijinul organelor de poliţie. Secţiunea a 3-a Măsuri dispuse de autorităţile competente Articolul 40 (1) Autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor, în toate cazurile în care constată nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale altor acte normative în vigoare, este împuternicită: a) să interzică funcţionarea unităţilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimente, precum şi folosirea unor materii prime, aditivi, adjuvanţi, materiale de ambalare, echipamente, ustensile, utilaje şi substanţe de decontaminare; b) să declare alimentele ca fiind improprii consumului sau necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, să limiteze sau să interzică utilizarea şi comercializarea acestora, să le dirijeze pentru consum condiţionat pentru utilizarea sau comercializarea în alte scopuri şi să ordone distrugerea lor în conformitate cu reglementările legale în vigoare; c) să retragă autorizaţia de funcţionare a unităţilor producătoare şi de comercializare a alimentelor; d) să sesizeze organele de cercetare penală în cazul în care faptele constatate pot constitui infracţiuni; e) să interzică temporar comercializarea loturilor de alimente suspecte sub aspect calitativ. Deţinătorul alimentelor interzise temporar de la comercializare trebuie să asigure condiţii de păstrare şi de conservare adecvate până la clarificarea situaţiei acestora. (2) Autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor poate aplica amenzi pentru contravenţii, în conformitate cu prevederile reglementărilor legale în vigoare. Secţiunea a 4-a Sancţiuni Articolul 41Încălcarea prevederilor legale în vigoare, inclusiv cele prevăzute în ordinele emise de ministerele abilitate potrivit prevederilor prezentei reglementări privind alimentele, atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz. Articolul 42Abrogat.------------Art. 42 a fost abrogat de art. 96 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Articolul 43Faptele care constituie contravenţii şi valoarea amenzilor aplicate se stabilesc în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare. Capitolul VI Dispoziţii finale Articolul 44Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 113/1999 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 31 august 1999.-----------

Noutăți

  • LEGE nr. 38 din 20 ianuarie 2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere
  • LEGE nr. 59 din 29 martie 2012 privind înfiinţarea Universităţii Agora din municipiul Oradea, judeţul Bihor
  • LEGE nr. 238 din 31 octombrie 2008 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, şi pentru acordarea unor creşteri salariale pentru funcţionarii publici în anul 2008
  • LEGE nr. 273 din 3 octombrie 2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 54 din 27 mai 2009 privind stabilirea unor măsuri temporare în domeniul gazelor naturale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 89 din 4 noiembrie 2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar-veterinară
  • LEGE nr. 129 din 29 decembrie 1992 (*republicată*) privind protecţia desenelor şi modelelor*)
  • LEGE nr. 66 din 23 martie 2005 privind acceptarea Codului pentru efectuarea în siguranţă a transportului mărfurilor şi persoanelor de către navele de aprovizionare (Codul OSV), adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Internaţionale prin Rezoluţia A.863(20) la Londra la 27 noiembrie 1997
  • LEGE nr. 435 din 27 noiembrie 2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar
  • LEGE nr. 17 din 17 martie 2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe
  • LEGE nr. 744 din 6 decembrie 2001 bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002
  • LEGE nr. 48 din 17 aprilie 2014 privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic
  • LEGE nr. 199 din 4 noiembrie 1998 privind dreptul absolvenţilor învăţământului particular liceal, profesional şi postliceal de a susţine examenul de finalizare a studiilor la unităţi similare din învăţământul de stat
  • LEGE nr. 526 din 25 noiembrie 2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor
  • LEGE nr. 62 din 15 aprilie 2019 privind activitatea consulară
  • LEGE nr. 105 din 4 iulie 2012 privind detaşarea experţilor naţionali la instituţiile şi organismele Uniunii Europene
  • LEGE nr. 326 din 8 iulie 2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2004 privind repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10%, potrivit legii, în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2004
  • LEGE nr. 47 din 7 iulie 1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 77 din 24 iunie 2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc
  • LEGE nr. 269 din 16 iunie 2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 116 din 21 decembrie 2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale
  • LEGE nr. 15 din 25 martie 1993 pentru aderarea României la Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967
  • COD DE PROCEDURA PENALĂ
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 30 din 12 aprilie 2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică
  • LEGE nr. 255 din 14 decembrie 2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local
  • LEGE nr. 85 din 22 iulie 1992 *** Republicată privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat
  • LEGE nr. 51 din 7 iulie 1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952
  • LEGE nr. 525 din 17 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate
  • LEGE nr. 78 din 6 mai 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate
  • LEGE nr. 197 din 1 noiembrie 2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale
  • LEGE nr. 182 din 17 mai 2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 4/2004 pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 9 din 11 ianuarie 2001 privind unele măsuri în domeniile culturii şi artei, cultelor, cinematografiei şi dreptului de autor
  • LEGE nr. 268 din 28 mai 2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 98 din 3 noiembrie 2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 37 din 26 martie 2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar
  • LEGE nr. 517 din 28 noiembrie 2003 privind conferirea decoraţiilor de război
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 72 din 17 iunie 2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
  • LEGE nr. 119 din 4 iulie 2012 privind aderarea Curţii Constituţionale a României la Conferinţa Mondială a Justiţiei Constituţionale, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte
  • LEGE nr. 222 din 15 iulie 2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2013 privind unele măsuri în domeniul instrumentelor structurale care privesc beneficiarii direcţi finanţaţi din fonduri externe nerambursabile, precum şi unele măsuri financiare în domeniul ex-ISPA din sectorul transporturi
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 54 din 16 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru anul 2011
  • LEGEA educaţiei naţionale nr. 1 din 5 ianuarie 2011
  • LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (*republicată*) privind reforma în domeniul sănătăţii
  • LEGE nr. 230 din 6 iulie 2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 20 din 7 aprilie 2004 pentru completarea anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte şi pentru aprobarea plăţii cotizaţiei României ca membru fondator la Reţeaua Internaţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (I.N.S.M.E.)
  • LEGE nr. 111 din 16 mai 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 72 din 16 iulie 1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe
  • LEGE nr. 491 din 18 noiembrie 2003 (*republicată*) privind plantele medicinale şi aromatice, precum şi produsele stupului*)
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 82 din 7 iunie 2001 privind scutirea de la plata drepturilor de import a bunurilor achiziţionate în cadrul proiectului "Geothermie Călimăneşti"
  • LEGE nr. 348 din 27 decembrie 2018 privind instituirea zilei de 2 aprilie - Ziua Instituţiei Prefectului
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 100 din 27 iunie 2001 privind acumularea cantităţii de 3 milioane tone de cărbune energetic de către Administraţia Naţionala a Rezervelor de Stat în anul 2001
  • LEGE nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
  • LEGE nr. 378 din 10 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional
  • LEGE nr. 165 din 22 aprilie 2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 160/2002 privind suspendarea aplicării unor dispoziţii din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991
  • LEGE nr. 192 din 7 iulie 2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
  • LEGE nr. 261 din 5 octombrie 2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2005 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului
  • LEGE nr. 191 din 14 octombrie 2010 privind darea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Tulcea, judeţul Tulcea, a unor bunuri aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", prin Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral
  • LEGE nr. 384 din 10 decembrie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2009 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995
  • LEGE nr. 293 din 28 iunie 2004 (*republicată*) privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 54 din 30 aprilie 2002 privind constituirea şi menţinerea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021