Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 83 din 15 aprilie 1998 privind procedura falimentului băncilor
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 22 aprilie 1998 -
LEGE nr. 83 din 15 aprilie 1998privind procedura falimentului băncilor Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 22 aprilie 1998

Parlamentul României adopta prezenta lege. Capitolul 1 Dispoziţii generale Articolul 1Băncilor legal constituite în România, aflate în stare de insolvabilitate, li se aplică procedura falimentului instituită prin prezenta lege. Articolul 2O banca este considerată insolvabilă, dacă se afla într-una dintre următoarele situaţii: a) banca nu a onorat integral creanţele certe, lichide şi exigibile, de cel puţin 30 de zile; b) valoarea obligaţiilor băncii depăşeşte valoarea activului sau.Valoarea activului şi pasivului băncii se va calcula în conformitate cu normele emise de Banca Naţionala a României în acest sens. Capitolul 2 Atribuţiile organelor care aplica procedura falimentului Articolul 3Principalele atribuţii ale tribunalului, în cadrul prezentei legi, sunt: a) desemnarea judecătorului-sindic şi desemnarea, cu acordul Băncii Naţionale a României, a lichidatorului, controlul asupra activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea acestora; b) aprobarea desemnării unor experţi, autorizaţi conform legii, care să-l ajute pe judecătorul-sindic la îndeplinirea îndatoririlor sale; c) judecarea cererilor de a se ridica administratorilor băncii debitoare dreptul de a mai conduce activitatea acesteia; d) judecarea acţiunilor introduse de judecătorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive; e) judecarea contestaţiilor băncii debitoare ori ale creditorilor împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic; f) confirmarea planului de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare; g) soluţionarea obiectiilor la rapoartele semestriale şi la cel final ale judecătorului-sindic; h) darea hotărârilor de începere şi de închidere a procedurii falimentului. Articolul 4Hotărârile tribunalului sunt definitive şi executorii. În condiţiile legii ele pot fi atacate cu recurs. Articolul 5Judecătorul-sindic este desemnat de către preşedintele tribunalului, în temeiul Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Articolul 6În îndeplinirea îndatoririlor sale, care implica aplicarea unor reglementări bancare, judecătorul-sindic poate cere şi opinia Băncii Naţionale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară. Articolul 7Principalele îndatoriri ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: a) examinarea activităţii băncii debitoare, în raport cu situaţia de fapt, întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plati, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi supunerea acelui raport tribunalului, în termen de 30 de zile de la desemnarea sa; b) conducerea activităţii persoanelor pe care le-a angajat sa-l ajute; c) introducerea, la tribunal, de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate de banca debitoare în dăuna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţii comerciale încheiate de banca debitoare şi a constituirii unor garanţii acordate de aceasta; d) menţinerea sau rezilierea unor contracte încheiate de banca debitoare; e) admiterea planului de lichidare a unor bunuri din averea băncii debitoare, până la acoperirea pasivului; f) la începerea procedurii falimentului, aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor băncii debitoare şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor; g) examinarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la ele; h) urmărirea încasării creanţelor din averea băncii debitoare, rezultate din transferuri de bunuri sau de sume de bani, efectuate de aceasta înainte de înregistrarea cererii introductive; i) lichidarea bunurilor din averea băncii debitoare; j) primirea plăţilor pe seama băncii debitoare şi consemnarea sumelor, în termen de 24 de ore, într-un cont bancar deschis la Banca Naţionala a României, pe numele băncii debitoare, cu drept exclusiv de dispoziţie în interesul procedurii falimentului; k) sesizarea tribunalului despre orice problema care ar cere o soluţionare de către acesta; l) efectuarea oricăror acte de procedura cerute de prezenta lege. Articolul 8Banca debitoare şi oricare dintre creditori pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic, în cazurile expres prevăzute de prezenta lege. O astfel de contestaţie va trebui să fie înregistrată în termen de 10 zile de la data la care măsura a fost luată, iar soluţionarea acesteia se va face în maximum 30 de zile. Dacă socoteşte necesar, tribunalul va tine o şedinţa, cu citarea autorului contestaţiei, a băncii debitoare, a creditorilor şi a Băncii Naţionale a României, cu participarea judecătorului-sindic. Articolul 9În orice stadiu al procedurii falimentului, tribunalul poate înlocui pe un judecător-sindic cu altul, prin încheierea motivată, data în camera de consiliu. Articolul 10În toate cazurile de faliment, la propunerea judecătorului-sindic şi cu avizul Băncii Naţionale a României, tribunalul va desemna un lichidator. Acesta va trebui să fie persoana juridică specializată, constituită conform legii. Articolul 11Un lichidator este investit cu puteri de gestionare şi de control asupra băncii debitoare şi poate lua acele măsuri pe care le considera necesare la lichidarea activelor băncii debitoare, pentru a se obţine valorificarea optima a acestora, chiar în cazurile în care băncii debitoare i-a fost retrasă autorizaţia. Aceste măsuri privesc următoarele aspecte: a) sa continue sau sa intrerupa, în mod justificat, orice operaţiune; b) sa imprumute bani, garantand cu activele băncii debitoare sau fără garanţie; c) sa stabilească din nou ratele dobânzilor aferente pasivelor băncii debitoare, cu condiţia ca, totuşi, orice nou nivel al ratei dobânzilor sa nu fie mai mic decât cel mai scăzut nivel practicat pe piaţa bancară; d) sa angajeze personalul necesar lichidării; e) sa încheie orice document în numele băncii debitoare, sa initieze sau sa apere şi sa coordoneze, în numele acesteia, orice acţiune sau procedura legală.Lichidatorul va întocmi un raport lunar asupra evoluţiei procedurii falimentului, pe care îl va prezenta spre aprobare judecătorului-sindic, după care îl va transmite şi Băncii Naţionale a României. Un astfel de raport va include informaţii referitoare la valoarea totală a creanţelor asupra băncii debitoare şi la valoarea totală a activelor băncii debitoare care au fost vândute. Capitolul 3 Procedura de sesizare a tribunalului Articolul 12Procedura falimentului va începe pe baza unei cereri introduse de către banca debitoare sau de către creditori ai acesteia ori de către Banca Naţionala a României.Tribunalul competent să soluţioneze cererea este cel în a cărui jurisdicţie se afla sediul central al băncii debitoare. Articolul 13Procedura falimentului unei bănci se porneşte, de regula, după constatarea de către Banca Naţionala a României ca aplicarea măsurilor de supraveghere specială, desfăşurate în scopul redresarii băncii respective, nu a condus la evitarea stării de insolvabilitate. Articolul 14Banca debitoare, care nu mai poate face faţa în totalitate datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supusă dispoziţiilor prezentei legi.Cererea băncii va fi semnată de persoanele care, potrivit prevederilor legii, au calitatea de a o reprezenta. Articolul 15Cererea băncii debitoare va trebui să fie însoţită de următoarele acte: a) bilanţul contabil şi copii de pe registrele contabile curente; b) o lista a tuturor bunurilor; pentru imobile se vor trece datele din registrele de publicitate imobiliară; c) o lista a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora - certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate -, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinta; d) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii. Articolul 16Orice creditor, care are o creanta certa, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unei bănci debitoare, care, timp de cel puţin 30 de zile, se afla în încetare de plati.Creditorul nu va putea introduce cererea fără să facă dovada ca, în prealabil, ca urmare a introducerii unei acţiuni de executare silită asupra contului băncii debitoare, Banca Naţionala a României, în calitate de terţ poprit, a comunicat ca banca respectiva se afla în încetare de plati de peste 30 de zile. Articolul 17Banca Naţionala a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, va putea introduce cerere împotriva băncii faţă de care s-au aplicat măsuri de supraveghere şi administrare specială şi care nu au condus la redresarea băncii aflate în situaţia de a nu onora integral plăţile. Articolul 18În urma înregistrării cererii, introdusă conform art. 14, 16 şi 17, tribunalul va notifica aceasta părţilor interesate şi oficiului registrului comerţului unde banca debitoare este înmatriculată, pentru efectuarea menţiunii.Toate cheltuielile pentru aceste măsuri vor fi suportate din averea băncii debitoare. Articolul 19La primul termen de judecată, tribunalul va analiza cererea şi, în cazul în care banca debitoare nu contesta situaţia de insolvabilitate, va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului băncii debitoare.Contestaţia împotriva cererii de declansare a procedurii falimentului se poate face în termen de 5 zile de la data înregistrării acestei cereri.Tribunalul se va pronunţa asupra contestaţiei, în termen de 10 zile, termen care poate fi prelungit o singură dată, cu încă 10 zile.Hotărârea judecătorească privind începerea procedurii falimentului băncii debitoare va fi comunicată de îndată Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în vederea aplicării reglementărilor privind plata depozitelor garantate. Articolul 20Tribunalul va comunică Băncii Naţionale a României hotărârea sa privind începerea procedurii falimentului băncii debitoare. Banca Naţionala a României va închide de îndată conturile băncii debitoare, deschise la Banca Naţionala a României, şi va deschide un nou cont, cu menţiunea "banca în faliment". În acest cont se vor vira sumele de bani existente până la acea data în conturile băncii. În continuare, operaţiunile financiare ale băncii în faliment se vor desfăşura exclusiv prin acest cont. Articolul 21Celelalte proceduri de derulare a operaţiunilor de lichidare sunt prevăzute de Legea nr. 64/1995 privind producerea reorganizării judiciare şi a falimentului, cu modificările ulterioare, Capitolul III, Secţiunea a 6-a "Falimentul", care se vor aplica corespunzător şi procedurii falimentului băncilor. Capitolul 4 Răspunderea organelor de conducere şi a cenzorilor băncii ajunse în stare de faliment Articolul 22Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul băncii, ajunsă în stare de faliment, să fie suportat de către membrii organelor de conducere - administratori, directori şi, după caz, cenzori, dacă au contribuit la falimentul acesteia, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele băncii în folosul propriu; b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea băncii; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vadit banca la încetarea de plati; d) au ţinut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul băncii sau au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare, pentru a procura băncii fonduri, în scopul întârzierii încetării de plati; g) în luna precedenta încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească, cu preferinta, unui creditor, în dăuna celorlalţi creditori.Aplicarea dispoziţiilor alin. 1 nu inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni. Articolul 23Sumele plătite potrivit art. 22 alin. 1 vor intra în averea băncii debitoare şi vor fi destinate plăţii datoriilor. Articolul 24În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 22 alin. 1, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de către oricare dintre creditori, de către Banca Naţionala a României sau se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, şi va dispune măsuri asiguratorii. Articolul 25Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 22 alin. 1 se efectuează potrivit prevederilor Codului de procedura civilă. Articolul 26Procedura falimentului va fi închisă atunci când tribunalul a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea băncii ajunse în stare de faliment au fost distribuite şi fondurile nereclamate au fost depuse la Banca Naţionala a României. În urma unei cereri a judecătorului-sindic, tribunalul va da o hotărâre, închizând procedura falimentului. Hotărârea va fi comunicată, în scris, tuturor creditorilor, băncii debitoare şi Băncii Naţionale a României, care va închide contul "banca în faliment" existenta la aceasta şi va vira eventualele sume rămase în cont la bugetul de stat. Aceste sume pot fi solicitate de persoanele îndreptăţite, în termenul legal de prescripţie. Capitolul 5 Dispoziţii tranzitorii şi finale Articolul 27Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitatii lor cu cele ale Codului de procedura civilă. Articolul 28Procedurile de reorganizare şi de lichidare judiciară a băncilor, deschise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi continuate şi închise în condiţiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 29Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 30Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga orice dispoziţii contrare.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 30 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUIRADU VASILEAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVASILE LUPU---------------------

Noutăți

  • LEGE nr. 50 din 13 martie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici
  • LEGE nr. 26 din 28 decembrie 1967 privind concediul de odihnă al angajaţilor
  • LEGE nr. 755 din 27 decembrie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România
  • LEGE nr. 78 din 17 decembrie 1971 pentru aprobarea Decretului nr. 368/1971 privind reorganizarea aviaţiei civile şi modificarea unor prevederi ale Decretului nr. 87/1971 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române
  • LEGE nr. 219 din 25 noiembrie 1998 privind regimul concesiunilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 196 din 22 decembrie 2005 privind Fondul pentru mediu
  • LEGE nr. 79 din 6 mai 2010 pentru completarea Programului naţional privind sprijinirea construirii de locuinţe proprietate personală, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2006
  • LEGE nr. 15 din 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
  • LEGE nr. 215 din 23 aprilie 2001 (*republicată*) administraţiei publice locale
  • CODUL PENAL din 21 iunie 1968 (*republicat*)
  • LEGE nr. 134 din 1 iulie 2010 (*republicată*) privind Codul de procedură civilă*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 108 din 30 noiembrie 2011 privind ratificarea Acordului-cadru de împrumut dintre Uniunea Europeană, în calitate de Împrumutător, România, în calitate de Împrumutat, şi Banca Naţională a României, în calitate de Agent al Împrumutatului, în valoare de maximum 1.400.000.000 euro, semnat la Bucureşti la 28 iunie 2011 şi la Luxemburg la 30 iunie 2011, şi a Memorandumului de înţelegere dintre Uniunea Europeană şi România, semnat la Bucureşti la 28 iunie 2011 şi la Bruxelles la 29 iunie 2011
  • LEGE nr. 443 din 1 noiembrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 51 din 28 iunie 2006 pentru aprobarea Programului naţional privind sprijinirea construirii de locuinţe proprietate personală
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 69 din 14 august 2003 privind modificarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 223 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare
  • LEGE nr. 660 din 20 noiembrie 2001 pentru ratificarea Tratatului de prietenie şi colaborare dintre România şi Republica Macedonia, semnat la Bucureşti la 30 aprilie 2001
  • LEGE nr. 320 din 13 octombrie 2009 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2005 privind mandatarea Ministerului Finanţelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituţii publice în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii
  • LEGE nr. 738 din 4 decembrie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2001 pentru completarea art. 152 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001
  • LEGE nr. 443 din 27 noiembrie 2006 privind răspunderea coordonatorilor pe aeroporturile civile
  • LEGE nr. 164 din 7 aprilie 2001 (*republicată*) privind pensiile militare de stat
  • LEGE nr. 211 din 24 mai 2006 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului de modernizare a reţelei energetice feroviare, semnat la Bucureşti la 19 decembrie 2005
  • LEGE nr. 196 din 22 mai 2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului European din România
  • LEGE nr. 218 din 14 noiembrie 2019 pentru ratificarea Acordului de parteneriat strategic dintre Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Japonia, pe de altă parte, semnat la 17 iulie 2018 la Tokyo
  • LEGE nr. 189 din 16 aprilie 2002 privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 132/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
  • LEGEA MINELOR nr. 85 din 18 martie 2003
  • LEGE nr. 21 din 6 februarie 1924 pentru PERSOANELE JURIDICE (Asociaţii şi Fundaţii)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 30 din 12 aprilie 2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică
  • LEGE nr. 135 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 77 din 26 octombrie 2017 privind înfiinţarea Centrului Naţional pentru Informaţii Financiare
  • LEGE nr. 131 din 29 aprilie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2008 pentru acordarea unui ajutor suplimentar familiilor şi persoanelor singure cu venituri reduse, care utilizează gaze naturale pentru încălzirea locuinţei
  • LEGE nr. 140 din 29 iunie 1998 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 105/1957 privind abolirea muncii forţate
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 97 din 21 iunie 2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor
  • LEGE nr. 304 din 28 iunie 2004 (*republicată*) privind organizarea judiciară
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 19 din 23 aprilie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 191 din 26 iunie 2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în vederea eficientizării unor instituţii şi activităţi în acest domeniu
  • LEGE nr. 16 din 6 ianuarie 2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi a altor prevederi financiar-fiscale
  • LEGE nr. 58 din 3 iulie 1996 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Tunisiene privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Tunis la 16 octombrie 1995
  • LEGE nr. 68 din 28 aprilie 2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 91/1999 pentru ratificarea Convenţiei europene privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război, adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1974
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 73 din 11 iunie 2008 pentru prorogarea termenelor de intrare în vigoare a Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
  • LEGEA nr. 35 din 13 martie 1997 (*republicată*) privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului
  • LEGE nr. 575 din 14 decembrie 2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2004 pentru completarea art. 209 din Codul de procedură penală
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 264 din 7 decembrie 2000 privind aprobarea participării României la Fondul internaţional pentru deblocarea şenalului Dunării
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 81 din 10 decembrie 2014 pentru prorogarea unor termene privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea facilităţilor la transport pentru anumite categorii de persoane
  • LEGE nr. 68 din 16 ianuarie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2001 privind reglementarea situaţiei juridice a rezervoarelor, conductelor de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, a staţiilor de pompare şi a celorlalte instalaţii şi echipamente aferente
  • LEGE nr. 99 din 9 mai 2017 privind ratificarea Acordului dintre România şi Republica Populară Chineză pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor, semnat la Bucureşti la 4 iulie 2016
  • LEGE nr. 566 din 9 decembrie 2004 a cooperaţiei agricole
  • LEGE nr. 218 din 31 mai 2006 pentru ratificarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii privind Proiectul de reconstrucţie a drumurilor afectate de inundaţii, semnat la Bucureşti la 22 decembrie 2005 şi la Luxemburg la 27 decembrie 2005
  • LEGE nr. 94 din 12 aprilie 2013 privind modificarea art. 3 din Legea nr. 133/2010 pentru aprobarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii aferent Proiectului de modernizare a metroului din Bucureşti - etapa a IV-a, Magistrala 5 Drumul Taberei - Pantelimon, tronsonul Drumul Taberei - Universitate, semnat la Bucureşti la 12 noiembrie 2009
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 20 din 8 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (Legea nr. 135)
  • LEGE nr. 235 din 12 octombrie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice
  • LEGE nr. 276 din 24 octombrie 2013 privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Orientală a Uruguayului pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 14 septembrie 2012
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 21 din 28 martie 2007 privind aprobarea unor măsuri financiar-bugetare pe anul 2007
  • LEGE nr. 281 din 5 octombrie 2005 pentru aprobarea Amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Beijing la 3 decembrie 1999
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 151 din 14 octombrie 1999 privind stingerea unor obligaţii bugetare
  • LEGE nr. 11 din 17 februarie 2009 pentru ratificarea Protocolului adiţional dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Maroc, semnat la Rabat la 26 ianuarie 2008, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Maroc privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Rabat la 28 ianuarie 1994
  • LEGE nr. 61 din 31 martie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială
  • LEGE nr. 73 din 17 decembrie 1971 pentru aprobarea Decretului nr. 314/1971 pentru modificarea Decretului nr. 125/1970 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Investiţii, aprobat prin Legea nr. 22/1970, şi pentru aprobarea Statutului Băncii de Investiţii
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021