Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 172 din 4 noiembrie 1997 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord privind pregătirea Forţelor Armate Britanice în România, semnat la Bucureşti la 29 iulie 1996
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 noiembrie 1997 -
LEGE nr. 172 din 4 noiembrie 1997pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord privind pregătirea Forţelor Armate Britanice în România, semnat la Bucureşti la 29 iulie 1996 Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 noiembrie 1997

Parlamentul României adopta prezenta lege. Articolul UNICSe ratifica Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord privind pregătirea Forţelor Armate Britanice în România, semnat la Bucureşti la 29 iulie 1996.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUICRISTIAN DUMITRESCUAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 octombrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORANDREI IOAN CHILIMAN MEMORANDUM DE ÎNŢELEGEREîntre Guvernul României şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord privind pregătirea Forţelor Armate Britanice în RomâniaGuvernul României şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord,actionand în spiritul Parteneriatului pentru pace,urmărind întărirea bunelor relaţii în domeniul apărării şi înţelegerea reciprocă, deja existente între cele doua state,luând în considerare faptul ca România, prin Legea nr. 23/1996, a ratificat Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru pace cu privire la statutul forţelor lor şi Protocolul adiţional, încheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995,au convenit următoarele: Secţiunea 1 Obiectul memorandumului de înţelegerePrezentul memorandum de înţelegere stabileşte condiţiile pentru pregătirea Forţelor Armate Britanice în România. Secţiunea a 2-a DefiniţiiÎn sensul prezentului memorandum de înţelegere, se definesc următorii termeni:1. statul care trimite înseamnă Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;2. statul care primeşte înseamnă România;3. forta înseamnă personalul Forţelor Armate Britanice, care ia parte la pregătire în România, în cadrul prezentului memorandum de înţelegere, împreună cu personalul civil angajat de Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu excepţia apatrizilor sau a persoanelor rezidente ori cu cetăţenia statului care primeşte;4. personalul român înseamnă militarii şi personalul civil al Armatei României, desemnaţi sa sprijine pregătirea Forţelor Armate Britanice în cadrul prezentului memorandum de înţelegere.5. echipament militar înseamnă armamentul individual şi de grup, munitia (reală, de manevra şi de marcare a focului), explozivii, mijloacele de lupta şi de transport, aparatura tehnica şi alte materiale pentru folosinţă militară. Secţiunea a 3-a Programul pregătirii1. Cererea pentru pregătirea unităţilor britanice va fi înaintată, în forma scrisă, ministerului apărării naţionale al statului care primeşte, până la sfârşitul lunii iunie a anului care precede anul în care se va desfăşura pregătirea. Aceasta cerere va cuprinde, în mod deosebit, date referitoare la perioada planificata şi la locul de desfăşurare, precum şi la obiectivul şi scopul pregătirii. Cererea va mai cuprinde date despre tipul echipamentului militar ce va fi folosit şi despre efectele posibile ale folosirii acestuia asupra mediului înconjurător.2. Pregătirea unităţilor militare britanice se va desfăşura în conformitate cu programul stabilit de organele militare abilitate ale statului care trimite, în limitele obiectivului şi scopurile acestei pregatiri, convenite prin aranjamente cu organele militare abilitate ale statului care primeşte, cu cel puţin 6 luni înaintea datei planificate de începere a pregătirii.3. Pregătirea efectivelor militare britanice se va desfăşura pe terenurile de instrucţie, poligoanele de tragere şi în cadrul unităţilor militare puse la dispoziţie de către statul care primeşte.4. Comandantul unităţii militare britanice va conduce pregătirea forţei în limitele stabilite de prezentul memorandum de înţelegere. Secţiunea a 4-a Statutul forţei1. Membrii forţei vor respecta legile, organizarea militară şi obiceiurile statului care primeşte şi nu vor desfăşura nici o activitate care contravine prezentului memorandum de înţelegere, în mod deosebit activităţi comerciale sau politice pe teritoriul statului care primeşte.2. Fără a aduce prejudicii prevederilor paragrafului 1 al prezentei secţiuni, membrii forţei, în orice moment al prezentei lor pe teritoriul statului care primeşte, vor rămâne sub comanda şi controlul esaloanelor superioare ale forţei, vor respecta acele legi şi reglementări ale statului care trimite, care sunt aplicabile acestora. Secţiunea a 5-a Jurisdicţia penală şi disciplinarăÎn concordanta cu prevederile Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Londra la 19 iunie 1951, denumit în continuare NATO/SOFA, pe care România le aplica în baza Legii nr. 23/1996 pentru ratificarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru pace cu privire la statutul forţelor lor şi a Protocolului adiţional, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995, se vor aplica următoarele:1. a) Autorităţile militare ale statului care trimite vor avea dreptul sa exercite, în cadrul statului care primeşte, jurisdicţia penală şi disciplinară care le este conferita de legea statului care trimite, în privinta membrilor forţei. b) Autorităţile statului care primeşte vor exercita jurisdicţia penală şi disciplinară asupra membrilor forţei, în ceea ce priveşte infracţiunile comise pe teritoriul statului care primeşte şi incriminate de legea acestui stat.2. a) Autorităţile militare ale statului care trimite vor avea dreptul de a exercita jurisdicţia exclusiva asupra membrilor forţei, în ceea ce priveşte infracţiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea sa, ce pot fi incriminate de legea statului care trimite, dar nu şi de legea statului care primeşte. b) Autorităţile statului care primeşte vor avea dreptul de a exercita jurisdicţia exclusiva asupra membrilor forţei, în ceea ce priveşte infracţiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat, pedepsite de legea sa, dar nu şi de legea statului care trimite. c) Pentru scopurile prezentului paragraf şi ale paragrafului 3 ale prezentei secţiuni, o infracţiune împotriva securităţii statului va include:(i) trădarea de patrie;(îi) sabotajul, spionajul sau încălcarea oricărei legi referitoare la secretele oficiale ale acestui stat sau la secretele privind apărarea naţionala a acestui stat.3. În cazul în care dreptul de a exercita jurisdicţia este concurent, se vor aplica următoarele reguli: a) Autorităţile militare ale statului care trimite vor avea dreptul de exercitare, cu prioritate, a jurisdicţiei asupra unui membru al forţei, în ceea ce priveşte:(i) infracţiunile îndreptate numai împotriva proprietăţii sau securităţii acestui stat sau infracţiunile îndreptate numai împotriva persoanei sau proprietăţii unui alt membru al forţei;(îi) infracţiunile care decurg din orice fapta sau omisiune produsă în îndeplinirea îndatoririlor oficiale. b) În cazul oricărei alte infracţiuni decât cele prezentate în paragraful 3 a) al acestei secţiuni, autorităţile statului care primeşte vor avea dreptul de a exercita, cu prioritate, jurisdicţia. c) Dacă statul care are dreptul prioritar decide sa nu îşi exercite jurisdicţia, acesta va informa autorităţile celuilalt stat, de îndată ce va fi posibil.Autorităţile statului care are dreptul prioritar de jurisdicţie vor lua în considerare, cu bunavointa, cererea de renunţare la acest drept, formulată de autorităţile celuilalt stat, în cazul în care acest alt stat considera ca o astfel de renunţare este de importanţa deosebită.4. Prevederile paragrafelor 1-3 ale prezentei secţiuni nu vor implica nici un drept, pentru autorităţile militare ale statului care trimite, de a-şi exercită jurisdicţia asupra persoanelor care sunt cetăţeni ai statului care primeşte sau rezidenţi permanenţi ai acestui stat, în afară cazului când aceştia sunt membri ai forţei.5. a) Autorităţile statului care trimite şi ale statului care primeşte îşi vor acorda sprijin reciproc pentru arestarea membrilor forţei pe teritoriul statului care primeşte şi pentru predarea lor autorităţii care urmează să-şi exercite jurisdicţia în conformitate cu prevederile de mai sus. b) Autorităţile statului care primeşte vor notifica prompt autorităţilor militare ale statului care trimite despre arestarea oricărui membru al forţei. c) În cazul în care statul care primeşte urmează să-şi exercite jurisdicţia asupra unui membru al forţei, conform paragrafelor 1-3 ale prezentei secţiuni, acesta urmează sa rămână în custodia statului care trimite, până în momentul în care va fi pus sub acuzaţie de statul care primeşte.6. a) Autorităţile statului care trimite şi ale statului care primeşte îşi vor acorda sprijin reciproc pentru efectuarea tuturor investigatiilor necesare cu privire la infracţiuni, precum şi în strângerea şi administrarea probelor, inclusiv în sechestrarea şi, atunci când este cazul, în predarea obiectelor având legătură cu infracţiunea. Predarea unor astfel de obiecte poate fi facuta cu condiţia înapoierii lor într-un termen stabilit de autoritatea care le preda. b) Autorităţile statului care trimite şi ale statului care primeşte îşi vor notifica reciproc decizia luată, în toate cazurile în care exista drepturi concurente de a exercita jurisdicţia.7. Autorităţile statului care primeşte vor examina, cu bunavointa, orice cerere de sprijin din partea autorităţilor statului care trimite, privind executarea unei pedepse cu închisoarea, decisa de autorităţile statului care trimite, în conformitate cu prevederile acestei secţiuni, pe teritoriul statului care primeşte.8. Atunci când un acuzat a fost judecat, în conformitate cu prevederile acestei secţiuni, de către autorităţile statului care primeşte sau ale statului care trimite, şi a fost achitat sau a fost condamnat şi îşi executa sau şi-a executat pedeapsa sau a fost gratiat, acesta nu va putea fi judecat din nou, de către autorităţile celuilalt stat, pentru aceeaşi infracţiune pe acelaşi teritoriu. Cu toate acestea, nimic din acest paragraf nu va împiedica autorităţile militare ale statului care trimite sa judece pe un membru al forţei, pentru orice încălcare a regulilor de disciplina decurgând dintr-o acţiune sau omisiune care a constituit o infracţiune pentru care el a fost judecat de către autorităţile statului care primeşte.9. Ori de câte ori un membru al forţei este pus sub urmărire penală sub jurisdicţia statului care primeşte, el va avea dreptul: a) la o judecata prompta şi rapida; b) de a fi informat, înaintea procesului, de acuzatia sau de acuzatiile concrete care i se aduc; c) de a fi confruntat cu martorii care îl acuza; d) ca martorii, care pot depune în favoarea sa, să fie constransi să se prezinte în instanţa, dacă aceştia se afla sub jurisdicţia statului care primeşte; e) să aibă un apărător desemnat de el sau un apărător care să-i acorde asistenţa gratuita, în condiţiile legale existente la acea data în statul care primeşte; f) dacă el considera necesar, sa beneficieze de serviciile unui translator competent; şi g) sa comunice cu reprezentantul autorităţilor statului care trimite şi, când regulile de procedura permit, acesta să fie prezent la proces.10. În cazul în care, în conformitate cu prevederile acestei secţiuni, statul care primeşte are dreptul de a-şi exercită jurisdicţia asupra unui membru al forţei, aceasta jurisdicţie va fi exercitată în cadrul sistemului de drept comun, aplicabil civililor statului care primeşte, şi nu va fi exercitat în cadrul sistemului justiţiei penale, aplicabil membrilor forţelor armate ale statului care primeşte. Secţiunea a 6-a Funcţiile poliţieneşti1. Autorităţile statului care trimite vor avea dreptul de a exercita funcţii poliţieneşti asupra membrilor forţei. Aceste funcţii pot fi preluate de membrii forţei, stabiliţi de autorităţile statului care trimite pentru a le îndeplini, şi care vor fi denumiţi, în continuare, poliţie militară.2. Poliţia militară a statului care trimite va avea dreptul sa exercite funcţiile poliţieneşti descrise în paragraful 1 al acestei secţiuni, oriunde pe teritoriul statului care primeşte, unde se afla membrii forţei, în terenurile de instrucţie sau în altă parte.Autorităţile statului care trimite şi cele ale statului care primeşte vor colabora strâns în privinta modului în care funcţiile poliţieneşti vor fi exercitate.3. În exercitarea funcţiilor poliţieneşti prevăzute în paragrafele 1 şi 2 ale prezentei secţiuni, poliţia militară poate lua toate măsurile adecvate pentru a menţine ordinea, disciplina şi securitatea în rândul membrilor forţei.4. Poliţia militară, în conformitate cu aranjamentele convenite, decurgând din prevederile secţiunii a 3-a paragraful 2 al prezentului memorandum de înţelegere, va avea dreptul sa întreprindă măsuri adecvate de protejare a persoanei şi bunurilor membrilor forţei, precum şi a proprietăţii aparţinând statului care trimite, şi care au fost aduse pe teritoriul statului care primeşte, în scopuri legate de prezentul memorandum de înţelegere. Autorităţile statului care trimite şi cele ale statului care primeşte vor colabora strâns în legătură cu modul în care acest drept este exercitat.5. Poliţia militară şi organele de ordine publică ale ministerului de interne al statului care primeşte sunt, de asemenea, autorizate sa îndeplinească funcţii poliţieneşti, referitoare la forta, potrivit aranjamentelor convenite în prealabil.6. Dacă cetăţenii români sunt prinsi în flagrant într-o acţiune împotriva membrilor sau echipamentului militar al forţei şi sunt reţinuţi de poliţia militară a forţei, aceştia vor fi transferati, fără întârziere, autorităţilor statului care primeşte. Secţiunea a 7-a Trecerea frontierei naţionale1. Membrii forţei vor fi scutiţi de îndeplinirea cerinţelor referitoare la vize şi controlul imigratiei, la intrarea sau ieşirea în şi de pe teritoriul statului care primeşte, în conformitate cu art. III al NATO/SOFA.2. La trecerea frontierei şi pe timpul şederii pe teritoriul statului care primeşte, membrilor forţei li se cere să aibă asupra lor un pasaport valabil şi un act personal de identitate, emis de statul care trimite, care să cuprindă numele şi prenumele, data naşterii, gradul, numărul de înmatriculare pe care orice membru al forţei îl are, funcţia şi o fotografie. Actul de identitate sau pasaportul trebuie prezentat la cererea organelor autorizate ale statului care primeşte.3. Membrii forţei vor fi exceptaţi de la reglementările statului care primeşte, referitoare la înregistrarea şi controlul străinilor. Membrii forţei nu pot obţine dreptul de rezidenţă permanenta în statul care primeşte.4. Echipamentul militar şi celelalte materiale aduse de statul care trimite, pe teritoriul statului care primeşte, în scopuri conexe pregătirii membrilor forţei, trebuie declarate autorităţilor abilitate ale statului care primeşte cu cel puţin 30 de zile înaintea datelor de sosire planificate. O astfel de declaraţie va conţine o definire a tipurilor şi cantităţilor de armament, muniţii, tehnica militară şi alte materiale, datele de sosire şi de plecare, planificate conform aranjamentelor convenite.5. Echipamentul militar şi alte materiale aduse de statul care trimite, pe teritoriul statului care primeşte, în scopuri conexe cu pregătirea membrilor forţei, vor fi scutite de orice formă de vama sau taxa, la intrarea sau ieşirea în şi de pe teritoriul statului care primeşte.6. Bunurile personale, în cantităţi rezonabile şi numai pentru uz personal, aduse/scoase pe/de pe teritoriul statului care primeşte, de către membrii forţei, vor fi scutite de orice formă de vama sau taxa.7. Echipamentul militar şi alte materiale aduse de statul care trimite, pe teritoriul statului care primeşte, care nu au fost folosite pe perioada pregătirii, trebuie scoase de pe teritoriul statului care primeşte, pe durata perioadei specificate în paragraful 4 al acestei secţiuni, nu mai târziu de 30 de zile de la ultima zi de pregătire.8. Echipamentul militar care nu a fost scos conform paragrafului anterior va fi supus plăţilor, taxelor şi costurilor conform legislaţiei statului care primeşte. Face excepţie de la prevederile acestui paragraf echipamentul militar transferat statului care primeşte. Secţiunea a 8-a TaxeleMembrii forţei vor fi exceptaţi, în statul care primeşte, de la orice formă de taxa pe salariu şi alte venituri primite ca membri ai forţei sau pe bunurile mobile aflate în proprietate, a căror prezenta în statul care primeşte se datorează în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor în conformitate cu prezentul memorandum de înţelegere. Secţiunea a 9-a Asistenţa medicală şi stomatologica1. Dacă forta nu dispune de facilităţi medicale ori stomatologice corespunzătoare, membrii acesteia vor beneficia de asistenţa medicală şi stomatologica, asigurata de autorităţile militare ale statului care primeşte, inclusiv de spitalizare, în aceleaşi condiţii cu personalul similar al statului care primeşte.2. Dacă un membru al forţei trebuie transportat la o clinica medicală sau stomatologica, iar statul care trimite nu dispune de mijloace de transport, statul care primeşte, la cererea statului care trimite, va asigura mijlocul de transport necesar.3. Statul care trimite va rambursa statului care primeşte toate cheltuielile efectuate în legătură cu prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestei secţiuni. Secţiunea a 10-a Uniforma, armamentul şi munitia1. Membrii forţei vor purta, de regula, uniforma lor naţionala. Unităţile şi formaţiunile constituite ale forţei vor purta uniforma la trecerea frontierei statului care primeşte.2. Pe timpul cat se afla pe terenul de instrucţie, precum şi pe timpul tranzitarii de la frontiera de stat la terenul de instrucţie, membrii forţei au dreptul să deţină asupra lor şi sa transporte armament, munitie şi explozivi, în condiţiile în care sunt autorizaţi prin reglementări proprii şi în concordanta cu aranjamentele convenite. Autorităţile statului care trimite vor lua în considerare în mod favorabil solicitarile statului care primeşte, legate de aceasta problema. Secţiunea a 11-a Siguranţa în poligoaneForta va respecta regulile referitoare la trageri, ale statului care primeşte.Comandantul forţei răspunde de respectarea acestor reguli şi este obligat să-şi informeze subordonatii asupra lor. Secţiunea a 12-a Regimul autovehiculelor1. În conformitate cu paragraful 2 al acestei secţiuni, membrii forţei vor avea dreptul sa conducă vehiculele militare ale statului care trimite şi sa conducă vehicule proprietate personală, inclusiv vehicule închiriate, pe teritoriul statului care primeşte, pentru îndeplinirea atribuţiilor lor pe durata pregătirii.2. Statul care primeşte va considera valabil, fără alt test sau taxa, orice permis de conducere emis unui membru al forţei de către statul care trimite.3. Statul care trimite îşi va asigura propriile vehicule militare ce vor fi prezente pe teritoriul statului care primeşte.4. Legea statului care primeşte, referitoare la asigurarea autovehiculelor particulare, se va aplica pentru folosirea de către un membru al forţei a autovehiculelor proprietate personală, inclusiv a celor închiriate pe teritoriul statului care primeşte.5. Vehiculele militare ale forţei şi vehiculele menţionate în paragraful 4 al acestei secţiuni vor respecta reglementările privind deplasarea vehiculelor militare ale statului care primeşte.6. Transportul rutier, feroviar, aerian şi naval al forţei pe teritoriul statului care primeşte, inclusiv al echipamentului militar, în scopurile prezentului memorandum de înţelegere, se va desfăşura în conformitate cu acordurile internaţionale la care ambele state sunt părţi. Secţiunea a 13-a Reclamaţii1. Statul care trimite şi statul care primeşte vor renunţa la orice reclamaţie, unul împotriva celuilalt, în cazul unei daune provocate, ca stat, prin decesul sau ranirea unui militar ori a unui salariat civil, folosit de armata, dacă decesul sau ranirea a fost provocată de un militar al armatei celuilalt stat sau de un salariat civil al acelui stat, care însoţeşte armata, dacă militarul sau civilul acţiona pentru îndeplinirea atribuţiilor lui, legate de pregătirea membrilor forţei. Dacă, în condiţiile de mai sus, se provoacă pagube proprietăţilor statului care primeşte ori celor ale statului care trimite, sau mediului înconjurător al statului care primeşte, orice reclamaţie va fi înaintată în forma prezentată în secţiunea a 16-a.2. Statul care primeşte va prelua, adjudeca şi rezolva, în concordanta cu legile proprii, reclamaţiile unei a treia părţi (altele decât reclamaţiile contractuale şi cele pentru care se aplică paragraful 4 al acestei secţiuni), provocate de acţiuni sau omisiuni ale membrilor forţei, în îndeplinirea sarcinilor oficiale, sau de oricare alta acţiune, omisiune sau eveniment, pentru care statul care trimite răspunde legal pentru provocare de deces, ranire ori pagube pe teritoriul statului care primeşte. În sensul acestui paragraf, o a treia parte nu va fi statul care trimite, statul care primeşte sau alt membru al forţei. Un membru al forţei nu va fi subiect al vreunei proceduri de impunere a vreunei sentinţe împotriva sa, în statul care primeşte, în cazuri provocate de executarea atribuţiilor sale oficiale.3. Reclamaţiile apărute în legătură cu prevederile paragrafului 2 al acestei secţiuni vor fi aduse la cunoştinţa autorităţilor statului care trimite, imediat după primire, de către autorităţile statului care primeşte. Statul care primeşte nu va accepta rezolvarea finala a acestor reclamaţii, fără a se consulta în prealabil cu statul care trimite. Orice diferende în legătură cu răspunderea legală şi mărirea compensaţiilor vor fi rezolvate în modul stabilit în secţiunea a 16-a.4. Fără a prejudicia competenţa tribunalului statului care primeşte, intentarea unei acţiuni împotriva unui membru al forţei, în cazul unor reclamaţii apărute în urma unor acţiuni deturnate de la scopurile activităţii sau a unor omisiuni, în statul care primeşte, dar nu pe timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, autorităţile statului care trimite pot oferi o plata ex gratia pentru a închide cazul. Secţiunea a 14-a Proceduri de notificare a pagubelor1. Dacă un membru al forţei este rănit sau decedează, în condiţii în care ranirea sau decesul nu este evident imediat pentru autorităţile statului care trimite, autorităţile statului care primeşte vor notifica acest caz, fără întârziere, atasatului apărării al statului care trimite.2. Autorităţile statului care trimite şi ale statului care primeşte îşi vor transmite unele altora, imediat, un raport asupra oricărui accident soldat cu ranirea sau decesul oricărui membru al forţei. Autorităţile statului care trimite şi ale statului care primeşte îşi vor transmite, de asemenea, unele altora, cat mai repede posibil, copii de pe rapoartele privind accidentele militare şi declaraţiile martorilor, referitoare la asemenea accidente, şi vor coopera în elaborarea şi finalizarea rapoartelor menţionate. Secţiunea a 15-a Aspecte financiarePlata pentru pregătirea forţei în statul care primeşte va fi în sarcina statului care trimite. Statul care primeşte şi statul care trimite vor conveni asupra aspectelor financiare, pentru fiecare perioada de pregătire în parte. Secţiunea a 16-a Soluţionarea diferendelorOrice diferend de interpretare sau de aplicare a prezentului memorandum de înţelegere va fi rezolvat prin consultări directe între statul care trimite şi statul care primeşte. Secţiunea a 17-a Durata, expirare şi amendamente1. Prezentul memorandum de înţelegere va fi ratificat în conformitate cu legile statului care trimite şi ale statului care primeşte.2. Fiecare stat poate aduce oricând amendamente prezentului memorandum de înţelegere. Amendamentele sunt parte integrantă a prezentului memorandum de înţelegere şi vor intra în vigoare conform paragrafului 4 al prezentei secţiuni.3. Prezentul memorandum de înţelegere se încheie pe o perioadă nedeterminată, până când unul dintre state va notifica, în scris, pe canale diplomatice, cu cel puţin 6 (şase) luni înainte de încetarea valabilităţii, intenţia sa de a-l denunta.4. Prezentul memorandum de înţelegere va intra în vigoare la data ultimei notificări transmise pe canale diplomatice, prin care statul care primeşte şi statul care trimite se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne cu privire la intrarea în vigoare a memorandumului de înţelegere.Semnat la Bucureşti la 29 iulie 1996, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română şi engleza, ambele texte fiind egal autentice.Pentru Guvernul României,Gheorghe Tinca,ministrul apărării naţionalePentru Guvernul RegatuluiUnit al Marii Britaniişi Irlandei de Nord,Michael Portillo,secretar de stat pentru apărare-----------------

Noutăți

  • LEGE nr. 243 din 7 decembrie 2010 pentru modificarea Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare
  • LEGE nr. 143 din 20 iunie 2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu
  • LEGE nr. 162 din 1 octombrie 2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2008 privind reluarea pentru anul 2008 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional
  • LEGE nr. 268 din 7 noiembrie 2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor
  • LEGE nr. 135 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 108 din 14 iulie 2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală
  • LEGE nr. 384 din 24 decembrie 2013 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
  • LEGE nr. 33 din 29 aprilie 1995 pentru ratificarea Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995
  • LEGE nr. 40 din 1 iunie 1991 *** Republicată cu privire la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României, precum şi a personalului Preşedinţiei, Guvernului şi al celorlalte organe ale puterii executive
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 31 din 20 aprilie 2017 privind stabilirea unor măsuri necesare organizării de către Parlamentul României a celei de-a 63-a Sesiuni anuale a Adunării Parlamentare a NATO la Bucureşti, în perioada 6-9 octombrie 2017
  • LEGE nr. 334 din 31 mai 2002 (*republicată*) legea bibliotecilor
  • LEGE nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
  • LEGE nr. 295 din 30 iunie 2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 29/2003 pentru prorogarea unor termene prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2002 privind acordarea gratuita, în anul 2003, a unui ajutor în îngrăşăminte chimice producătorilor agricoli care au în proprietate teren arabil în extravilan, în suprafaţa totală de până la 2,5 ha
  • LEGE nr. 264 din 20 decembrie 2017 privind stabilirea cerinţelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea benzinei şi din distribuţia acesteia de la terminale la staţiile de distribuţie a benzinei, precum şi în timpul alimentării autovehiculelor la staţiile de benzină
  • LEGE nr. 504 din 11 iulie 2002 Legea audiovizualului
  • LEGE nr. 27 din 9 decembrie 1982 privind aprobarea Decretului Consiliului de Stat nr. 260/1982 pentru sancţionarea unor fapte privind bunurile încredinţate spre transport unităţilor socialiste
  • LEGE nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente
  • LEGE nr. 597 din 29 octombrie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor
  • LEGE nr. 137 din 15 octombrie 2014 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 1/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în România şi a Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie sau un drept de şedere în România, precum şi a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European
  • LEGE nr. 69 din 22 aprilie 2019 privind înfiinţarea Consiliului naţional pentru dezvoltarea resurselor umane din administraţia publică
  • LEGE nr. 88 din 4 aprilie 2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii
  • LEGE nr. 478 din 12 noiembrie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive
  • LEGE nr. 609 din 31 octombrie 2001 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/1999 pentru modificarea Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 98 din 24 iunie 1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective
  • LEGE nr. 62 din 3 iulie 1996 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea culturală, semnat la Bucureşti la 16 mai 1995
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 93 din 6 decembrie 2017 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile oficiilor teritoriale ale Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 36 din 27 iunie 2012 privind unele măsuri de reorganizare şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României
  • LEGE nr. 227 din 15 iulie 2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc
  • LEGE nr. 481 din 8 noiembrie 2004 (*republicată*) privind protecţia civilă*)
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 82 din 19 iunie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici
  • LEGE nr. 16 din 4 martie 2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative
  • LEGE nr. 40 din 1 iunie 1991 cu privire la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României, precum şi a personalului Preşedinţiei, Guvernului şi al celorlalte organe ale puterii executive
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 48 din 30 iunie 2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 40 din 23 septembrie 2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020
  • LEGE nr. 212 din 9 noiembrie 2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2016 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi pentru înfiinţarea funcţiei de ataşat agricol
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 106 din 14 iulie 2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2001 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii "C.N.I." - S.A.
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială
  • LEGE nr. 160 din 2 octombrie 2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004
  • LEGE nr. 149 din 15 iulie 1998 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/1997 pentru completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 78 din 16 noiembrie 2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • LEGE nr. 4 din 9 ianuarie 2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive
  • LEGE nr. 277 din 24 decembrie 2010 (*republicată*) privind alocaţia pentru susţinerea familiei*)
  • LEGE nr. 349 din 23 decembrie 2015 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Kazahstan privind transferarea persoanelor condamnate, semnat la Bucureşti la 14 noiembrie 2014
  • LEGE nr. 167 din 8 mai 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2008 pentru modificarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii
  • LEGE nr. 90 din 8 aprilie 2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2007 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale
  • LEGE nr. 202 din 22 mai 2006 (*republicată*) privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 16 din 23 februarie 2017 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură
  • LEGEA nr. 114 din 11 octombrie 1996 *** Republicată privind locuintele
  • CODUL MUNCII din 2003 (LEGE nr. 53 din 24 ianuarie 2003)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 98 din 18 octombrie 2013 privind reglementarea situaţiei juridice a unui imobil şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2013 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat"
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 78 din 3 decembrie 2014 privind modificarea art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare
  • LEGE nr. 42 din 22 martie 2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul feroviar
  • LEGE nr. 22 din 10 aprilie 1996 pentru modificarea Legii nr. 78/1995 privind protecţia personalului şi a patrimoniului din sectorul producţiei de apărare
  • LEGE nr. 25 din 27 februarie 2009 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 132/2004 privind atribuirea în concesiune directă Companiei Naţionale "Administraţia Porturilor Maritime" - S.A. Constanţa a unui teren aflat în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 18 din 4 martie 2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe
  • LEGE nr. 180 din 17 mai 2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 95/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violentei în familie
  • LEGE nr. 28 din 26 ianuarie 1999 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 50/1998 privind aprobarea primei de 200 lei/kg la cumpărarea graului din recolta anului 1998 pentru panificaţie, destinat consumului intern, societăţilor comerciale de morărit şi/sau de panificaţie
  • ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 30 iunie 2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 65/1998 privind salarizarea diplomaţilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 90 din 18 septembrie 2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi reglementări în domeniul cheltuielilor de personal
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020