Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurările şi reasigurările în România
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 303 din 30 decembrie 1995 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 136 din 29 decembrie 1995 (*actualizată*)privind asigurările şi reasigurarile în România(actualizată până la data de 22 mai 2006*)

---------------*) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 303 din 30 decembrie 1995. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 22 mai 2006, cu modificările şi completările aduse de ORDONANŢA nr. 27 din 22 august 1997 abrogată de LEGEA nr. 32 din 3 aprilie 2000; LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005; LEGEA nr. 283 din 5 octombrie 2005; LEGEA nr. 113 din 4 mai 2006; LEGEA nr. 172 din 16 mai 2006.Parlamentul României adopta prezenta lege. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1În România, activitatea de asigurare se desfăşoară sub forma asigurărilor de viaţa şi a celor generale, facultative sau obligatorii, în condiţiile legii.------------Art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 1^1În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:1. contractant al asigurării - persoana care încheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană şi se obliga faţă de asigurator sa plătească prima de asigurare;2. autovehicul - vehicul cu propulsie proprie, inclusiv remorci, semiremorci sau atase tractate ori netractate, după caz;3. persoana pagubita - persoana indreptatita sa primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;4. prejudiciu - efectul negativ suferit de persoana pagubita prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;5. Birou Naţional - organizaţie profesională, constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU, şi care grupează societăţile de asigurare care sunt autorizate într-un stat sa practice asigurarea de răspundere civilă auto;6. Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - biroul naţional din România;7. limitele teritoriale de acoperire ale asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule: a) teritoriul României; b) teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi cele aparţinând Spaţiului Economic European; c) teritoriul statelor care leagă direct doua tari membre ale Uniunii Europene în care nu exista birou naţional;8. Carte Verde - document internaţional de asigurare emis în numele biroului naţional, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU;9. fransiza - partea din prejudiciu suportată de persoana pagubita, stabilită ca valoare fixa sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare.--------------Pct. 9 al art. 1^1 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 283 din 5 octombrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 897 din 7 octombrie 2005.--------------Art. 1^1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 2În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat şi asigurator, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare. Articolul 3În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat şi asigurator, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin lege.------------Art. 3 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 4În sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie, în limitele teritoriale de acoperire.-------------Art. 4 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 5Asigurarea obligatorie se practica: a) de către societăţile de asigurare din România autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; b) de către societăţile de asigurare autorizate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene care desfăşoară activitate în România conform dreptului de stabilire şi liberei circulatii a serviciilor. Societăţile de asigurare care au dreptul sa practice asigurarea obligatorie conform alin. 1, la cererea potenţialului asigurat, încheie asigurarea eliberand un înscris doveditor.-------------Art. 5 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 6Operaţiunile de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaţa interna şi internationala de asigurări.------------Alin. 2 al art. 6 a fost abrogat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004.În operaţiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat şi reasigurator, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare.------------Art. 7 a fost abrogat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 8Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate se efectuează în condiţiile legii şi ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.------------Art. 8 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Capitolul II Contractul de asigurare Secţiunea 1 Încheierea contractului. Drepturi şi obligaţii Articolul 9Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obliga sa plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului pagubit despăgubirea ori suma asigurata, denumita în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite.-------------Art. 9 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 10Contractul de asigurare se încheie în forma scrisă. El nu poate fi probat cu martori, chiar dacă exista un început de dovada scrisă. În cazurile de forta majoră, în care documentele de asigurare au dispărut şi nu exista posibilitatea obţinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenta acestora.În contractul de asigurare se vor specifică cel puţin detaliile de identificare a părţilor contractante şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract.Contractul de asigurare va cuprinde: a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante; b) obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare, alte asigurări;-------------Litera b) a alin. 3 al art. 10 a fost modificată de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. c) riscurile ce se asigura; d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asiguratorului; e) primele de asigurare; f) sumele asigurate.Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare se stabilesc prin norme adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.------------Art. 10 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 11Încheierea contractului de asigurare se probează cu poliţa de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurator ori cu nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Documentele care atesta încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronică.-------------Art. 11 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 12Documentul de asigurare poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător. Articolul 13Persoana care încheie asigurarea este obligată sa răspundă în scris la întrebările formulate de asigurator şi, de asemenea, sa declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care sunt, în mod obiectiv, esenţiale pentru evaluarea riscului.------------Alin. 1 al art. 13 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004.Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifica în cursul executării contractului, asiguratul este obligat sa comunice în scris asiguratorului schimbarea. Articolul 14Dacă, înainte de a începe obligaţia asiguratorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibila, precum şi în cazul în care, după începerea obligaţiei asiguratorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibila, contractul se reziliază de drept, iar în eventualitatea în care asiguratul sau contractantul asigurării a plătit toată prima sau o parte din aceasta, acesta este îndreptăţit sa o recupereze proporţional cu perioada neexpirata a contractului de asigurare.Diferenţa dintre prima plătită şi cea calculată conform alin. 1 se restituie asiguratului sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.-------------Art. 14 a fost modificat de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 15Asiguratul este obligat sa plătească primele de asigurare la termenele stabilite în condiţiile de asigurare.Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în contract, conform negocierii părţilor, la sediul asiguratorului sau al imputernicitilor săi, în lipsa unei clauze diferite stabilite în contractul de asigurare de către părţi.------------Art. 15 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 16Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind poliţa de asigurare sau alt document probator al plăţii, prevăzut de legislaţia în vigoare.------------Art. 16 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 17Dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare.Asiguratorul este obligat sa îl informeze pe asigurat despre consecinţele neplatii primei la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. 1 şi sa prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare.------------Alin. 2 al art. 17 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 18Asiguratorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului. Articolul 19Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.În caz de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute la alineatul precedent asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligaţia de a face la rândul sau comunicarea către asigurator, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.------------Alin. 3 al art. 19 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 20În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asiguratorul nu datorează indemnizaţie, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat sau către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în aceasta calitate.Dispoziţiile alineatului precedent se aplică, dacă părţile convin, şi în cazul în care riscul asigurat a fost produs de către: a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul; b) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului.În cazul producerii riscului asigurat, asiguratorul va plati indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute de contractul de asigurare. În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de asigurator înainte ca acesta să se fi soluţionat prin negocieri sau de către instanţa judecătorească.------------Alin. 3 al art. 20 a fost introdus de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 20^1Denunţarea contractului de asigurare de către una dintre părţi se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte părţi, care trebuie facuta cu cel puţin 20 de zile înainte de denunţare.------------Art. 20^1 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 21În cazul în care contractul de asigurare este modificat prin acordul părţilor, denunţat sau reziliat, plata ori, după caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.------------Art. 21 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 22În limitele indemnizaţiei plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, conform art. 54 alin. 2 şi 3.Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. 1.Asiguratorul poate renunţa, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevăzut la alin. 1.------------Art. 22 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 23Asiguratorul poate opune titularului sau deţinătorului documentului de asigurare ori terţului sau beneficiarului, care invoca drepturi derivînd din acesta, toate excepţiile care sunt opozabile contractului iniţial. Secţiunea a 2-a Asigurarea de bunuri Articolul 24În asigurarea de bunuri, asiguratorul se obliga ca la producerea riscului asigurat sa plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire.------------Art. 24 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 25Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat. Articolul 26Asiguratul este obligat sa întreţină bunul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.Asiguratorul are dreptul sa verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut.În cazurile prevăzute în condiţiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este obligat sa ia, pe seama asiguratorului şi în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor. Articolul 27Despăgubirile ce se plătesc de asigurator se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea.------------Alin. 2 al art. 27 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.În contractul de asigurare poate fi stipulată o clauza conform căreia asiguratul rămâne propriul sau asigurator pentru o fransiza sau o sumă determinata care nu se despagubeste de către asigurator. Articolul 28În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurata, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract. Articolul 29În cazul existenţei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurator este obligat la plata, proporţional cu suma asigurata şi până la concurenta acesteia, fără ca asiguratul să poată incasa o despăgubire mai mare decît prejudiciul efectiv, consecinţa directa a riscului.Asiguratul are obligaţia sa declare existenta altor asigurări pentru acelaşi bun la asiguratori diferiţi, atât la încheierea contractului de asigurare, cît şi pe parcursul executării acestuia. Articolul 30Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază.------------Art. 30 a fost modificat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Secţiunea a 3-a Asigurarea de persoane Articolul 31Prevederile prezentei secţiuni se referă la categoria asigurărilor de viaţa, iar din categoria asigurărilor generale, la asigurările de accidente şi boala şi la asigurările de sănătate.În asigurările prevăzute la alin. 1 asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, definit conform condiţiilor contractului de asigurare, sa plătească o indemnizaţie de asigurare.Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare. În acest caz, persoana care a încheiat contractul de asigurare are calitatea de contractant al asigurării.Un asigurat care a încheiat un contract de asigurare de viaţa individual trebuie să aibă la dispoziţie o perioadă de 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurator, în intervalul căreia poate să denunţe acel contract. Aceste prevederi nu se aplică contractelor de acest tip cu o durată de 6 luni sau mai mica.------------Alin. 4 al art. 31 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.------------Art. 31 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 32Indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului.------------Art. 32 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 33Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declaraţia scrisă comunicată asiguratorului de către asigurat sau de contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament.------------Alin. 1 al art. 33 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004.Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executării contractului, în modul prevăzut la alineatul precedent. Articolul 34Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai mulţi beneficiari desemnaţi, aceştia au drepturi egale asupra indemnizaţiei de asigurare.------------Art. 34 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 35Asiguratorul nu datorează indemnizaţia de asigurare, dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin comiterea cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevăzute în contractul de asigurare.Dacă un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, indemnizaţia de asigurare se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau, în lipsa acestora, moştenitorilor legali ai asiguratului.------------Art. 35 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 36În asigurările la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menţine contractul la o sumă asigurata redusă sau de a-l rezilia, solicitând restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare.Orice alta plata, indiferent de forma sub care este facuta de asigurator, diferita de indemnizaţia de asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei în condiţiile alin. 1, nu va putea fi efectuată mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare.------------Alin. 2 al art. 36 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 37Asiguratul sau contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, poate să ceara repunerea în vigoare a asigurării la care se constituie rezerva tehnica, în cazurile prevăzute în contractul de asigurare.------------Art. 37 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 38Indemnizaţia de asigurare se datorează, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum şi de sumele primite de la alţi asiguratori în temeiul altor contracte de asigurare.Creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmărească indemnizaţia de asigurare cuvenită beneficiarului sau moştenitorului legal, după caz.------------Art. 38 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004.------------Art. 39 a fost abrogat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 40Drepturile asiguraţilor asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice ce se constituie la asigurările de viaţa pentru obligaţii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripţiei.------------Art. 40 a fost modificat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 40^1Asiguratorii şi împuterniciţii lor au obligaţia de a pune la dispoziţia asiguraţilor sau contractanţilor asigurării informaţii în legătură cu contractele de asigurare, atât înaintea încheierii, cat şi pe durata derulării acestora. Aceste informaţii vor fi prezentate în scris, în limba română, vor fi redactate într-o formă clara şi vor cuprinde cel puţin următoarele elemente: a) clauzele opţionale/suplimentare şi beneficiile rezultate din fructificarea rezervelor tehnice; b) momentul începerii şi cel al încetării contractului, inclusiv modalităţile de încetare a acestuia; c) modalităţile şi termenele de plată a primelor de asigurare; d) elementele de calcul ale indemnizaţiilor de asigurare, cu indicarea sumelor de răscumpărare, a sumelor asigurate reduse, precum şi a nivelului până la care acestea sunt garantate; e) modalitatea de plată a indemnizaţiilor de asigurare; f) legea aplicabilă contractului de asigurare.În aplicarea prevederilor alin. 1, se vor adopta norme în baza legii, prin care se vor stabili şi alte informaţii pe care asiguratorii şi împuterniciţii lor au obligaţia să le pună la dispoziţia asiguraţilor sau contractanţilor asigurării.------------Art. 40^1 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Secţiunea a 4-a Asigurarea de răspundere civilă Articolul 41În asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obliga sa plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de tertele persoane pagubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decît a celei care a încheiat contractul. Articolul 42Drepturile persoanelor pagubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.Asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele pagubite în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. Articolul 43Despăgubirea se stabileşte pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana pagubita şi asigurator, potrivit contractului de asigurare ori prin hotărâre judecătorească.Pentru stabilirea despăgubirii, în cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul României, părţile sunt obligate, dacă nu ajung la înţelegere, sa supună litigiul soluţionării unui organ de jurisdicţie român. Articolul 44Asiguratorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui pagubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului.Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte ca a despăgubit pe cel pagubit. Secţiunea a 5-a Alte asigurăriAsigurări de credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare şi alte asigurări------------Titlul Secţiunii a 5-a din Cap. ÎI a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 44^1Asigurările de credite şi garanţii au ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de export (cu excepţia celor reglementate prin legi speciale), de vânzare cu plata preţului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, precum şi de garanţii directe sau indirecte.La încheierea tipurilor de contracte prevăzute la alin. 1, prin metoda folosită în evaluarea riscurilor de credit şi a riscului la subscrierea unei garanţii, trebuie să rezulte ca asiguratul îndeplineşte condiţiile necesare pentru a putea fi angajata răspunderea asiguratorului.Dacă s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directa de credite şi garanţii să se acopere riscul neplatii de către un debitor al asiguratului pentru un credit acordat acestuia, asiguratorul nu poate condiţiona acordarea indemnizaţiei de asigurare de începerea acţiunii de recuperare a prejudiciului, inclusiv prin executare silită, de la respectivul debitor.Urmărirea debitorului dintr-un contract de credit pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute în acesta, inclusiv de plată la scadenta a creditului, înainte de producerea riscului asigurat sau investirea cu formula executorie a unui contract de credit bancar, precum şi a garanţiilor reale şi personale, după producerea riscului asigurat, nu constituie acţiune de recuperare a prejudiciului în sensul prevederilor alin. 3.------------Alin. 4 al art. 44^1 a fost introdus de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.------------Art. 44^1 a fost introdus de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 44^2Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, indemnizaţia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare va cuprinde atât dăuna efectivă, cat şi pierderea de profit, precum şi cheltuielile generale şi cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat.------------Art. 44^2 a fost introdus de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 45Dispoziţiile prezentului capitol se aplică şi în cazul încheierii altor asigurări, în măsura în care, prin lege sau prin acorduri internaţionale la care România este parte, nu se prevede altfel. Secţiunea a 6-a ReasigurareaCoasigurarea, reasigurarea şi retrocesiunea------------Titlul Secţiunii a 6-a din Cap. ÎI a fost modificat de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 45^1Coasigurarea este operaţiunea prin care doi sau mai mulţi asiguratori subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cota-parte din acesta.Fiecare coasigurator răspunde faţă de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract.------------Art. 45^1 a fost introdus de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 46Reasigurarea este operaţiunea de asigurare a unui asigurator de către alt asigurator, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurator.Prin reasigurare: a) asiguratorul, în calitate de reasigurator, primeşte prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării; b) asiguratorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasiguratorul contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării; c) prin operaţiunea de retrocesiune reasiguratorul poate ceda, la rândul sau, o parte din riscul acceptat.------------Art. 46 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 47Reasigurarea nu stinge obligaţiile asiguratorului şi nu stabileşte nici un raport juridic între asigurat şi reasigurator. Capitolul IIIAsigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule-------------Titlul Cap. III a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 283 din 5 octombrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 897 din 7 octombrie 2005. Articolul 48Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule în limitele teritoriale de acoperire şi sa menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.------------Alin. 1 al art. 48 a fost modificat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.Persoanele care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în afară teritoriului României se considera asigurate, în condiţiile prezentei legi, în una dintre următoarele situaţii: a) dacă numărul de înmatriculare atesta asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat autovehiculul sau acordurilor internaţionale de asigurare valabile în România; b) dacă poseda documente internaţionale de asigurare valabile în România.------------Alin. 2 al art. 48 a fost modificat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.Fac excepţie de la dispoziţiile prezentului articol persoanele fizice şi juridice, pe timpul utilizării autovehiculelor pentru cursele de intreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri. Articolul 48^1La înscrierea în circulaţie, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a unui autovehicul şi la efectuarea verificărilor tehnice periodice, este obligatorie prezentarea dovezii existenţei unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, în condiţiile prezentei legi.Contractul de asigurare atesta existenta asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedeşte cu poliţa de asigurare/documentul Carte Verde.------------Art. 48^1 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 49Asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu: a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectiva şi cel prevăzut în contractul de asigurare; b) legislaţia românească în vigoare, în cazul în care persoanele pagubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct doua teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu exista birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.------------Art. 49 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 50Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor pagubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afară autovehiculului care a produs accidentul, cat şi pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excepţia conducătorului autovehiculului respectiv.------------Alin. 2 al art. 50 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.Se acorda despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (sotia) sau persoane care se afla în întreţinerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afară autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul autovehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului autovehiculului răspunzător de producerea accidentului.------------Alin. 4 al art. 50 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.------------Art. 50 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 51Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decît asiguratul.Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele pagubite nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în România.În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat. Articolul 52În cazul în care, pentru acelaşi proprietar de autovehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suporta în părţi egale de către toţi asiguratorii. Despăgubirea se va plati integral de către asiguratorul la care s-a adresat persoana pagubita, urmând ca ulterior asiguratorul în cauza să se îndrepte împotriva celorlalţi asiguratori pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora.------------Alin. 1 al art. 52 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.Asiguratul are obligaţia de a informa asiguratorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asiguratori. Articolul 53Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiţiile de plată, durata asigurării, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor, criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei, persoanele care au obligaţia sa încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asiguratorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum şi alte informaţii referitoare la acest tip de asigurare.------------Art. 53 a fost modificat de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 54Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 49 pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana pagubita şi asigurator ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească.În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi fortati.Drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse pe teritoriul României de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asiguratorului prin reprezentantele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2.Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane pagubite şi asiguratori se da: a) de către proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei sau de conducătorul acestuia - numai în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58, pe actele eliberate de autorităţile publice competente să constate şi sa cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator. Aceasta încuviinţare constituie şi avizare de dăuna pentru asiguratorul de răspundere civilă; b) de către persoana fizica sau de reprezentantul legal al persoanei juridice pagubite, după caz, pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator în dublu exemplar.În situaţiile prevăzute la alin. 4, în cazul persoanelor fizice încuviinţarea poate fi data de sotia (soţul) asiguratului, respectiv a persoanei pagubite, ori, în caz de imposibilitate temeinic motivată a ambilor soţi, cum ar fi: spitalizare, deces, detenţie, lipsa îndelungată din localitate, de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei pagubite ori ai sotiei (soţului) acestora.------------Art. 54 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 55Despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite.Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc ca au despăgubit persoanele pagubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele pagubite vor declara în scris ca au fost despagubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nici o pretentie de la asiguratorul de răspundere civilă şi asigurat (persoana vinovata) în legătură cu paguba respectiva.În situaţia efectuării plăţii de către asiguratorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei pagubite, aceasta se considera a fi integral despagubita dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul sau bancar nu a notificat asiguratorului de răspundere civilă eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii.În cazul în care în drepturile persoanei pagubite s-a subrogat asiguratorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferenţa de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovata), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita maxima a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurator pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare.------------Art. 55 a fost modificat de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 56Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în străinătate şi neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expira pe durata şederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.Personalul poliţiei de frontieră nu va verifica documentele de asigurare pentru autovehiculele înmatriculate în statele membre ale Uniunii Europene, pentru acestea numerele de înmatriculare fiind garanţia asigurării.-------------Alin. 2 al art. 56 a fost modificat de pct. 3 al articolul unic din LEGEA nr. 283 din 5 octombrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 897 din 7 octombrie 2005.La intrarea sau ieşirea din ţara, personalul poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare şi va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului autovehiculului înmatriculat în state terţe dovada plăţii primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu pot face dovada asigurării ori a plăţii acesteia vor fi obligate sa încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi sa achite prima de asigurare la entitatile desemnate în acest sens de către asiguratorii care au dreptul sa practice asigurarea obligatorie conform art. 5 alin. 1.Autovehiculele înmatriculate în state terţe care intra pe teritoriul României de pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu vor fi supuse controlului privind documentele de asigurare, acest control putând fi efectuat numai prin sondaj.------------Art. 56 a fost modificat de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.------------Art. 57 a fost abrogat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 58Asiguratorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri: a) accidentul a fost produs cu intenţie; b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie; c) accidentul a fost produc în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie incearca să se sustragă de la urmărire; d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţământul asiguratului.------------Art. 59 a fost abrogat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Capitolul III^1Asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională pentru medici, farmacisti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale------------Cap. III^1 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 172 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 19 mai 2006. Articolul 59^1Asigurarea de răspundere civilă profesională pentru medici, farmacisti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale, denumita în continuare asigurare de răspundere civilă medicală, este obligatorie.Persoanele fizice care poseda o calificare atestata privind furnizarea de servicii medicale, direct sau indirect, sunt obligate sa încheie o asigurare de răspundere civilă medicală, în scopul despăgubirii persoanelor pe care le-au prejudiciat ca urmare a furnizarii de servicii de asistenţa medicală neadecvata.Prin asistenţa medicală adecvată se înţelege folosirea cunoştinţelor, echipamentelor medicale, a întregului instrumentar, a medicamentelor şi urmarea întocmai a procedurilor specifice fiecărui caz care necesita aceasta asistenţa, asa cum sunt stabilite conform instrucţiunilor de folosire, a prescripţiilor sau prin standardele privind acordarea de asistenţa medicală.------------Art. 59^1 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 172 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 19 mai 2006. Articolul 59^2Asiguratorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane care se constată că au fost supuse unei asistente medicale neadecvate, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanei sau persoanelor pagubite prin aplicarea unei asistente medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vătămarea corporală sau decesul, indiferent de locul unde a fost acordată asistenţa medicală.În caz de deces, despăgubirile se vor acorda moştenitorilor pacientului care a initiat acţiunea de constatare privind acordarea asistenţei medicale neadecvate.Despăgubirile se acordă şi atunci când asistenţa medicală nu s-a acordat, deşi starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenţa medicală impunea aceasta intervenţie.Drepturile persoanelor vătămate sau decedate prin aplicarea unei asistente medicale neadecvate se exercită împotriva celor implicaţi direct sau indirect în asistenţa medicală.Aceste drepturi se pot exercita şi împotriva persoanelor juridice care furnizează echipamente, instrumentar medical sau medicamente, cu condiţia ca acestea sa fi fost folosite conform instrucţiunilor de utilizare sau, după caz, conform prospectului.------------Art. 59^2 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 172 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 19 mai 2006. Articolul 59^3Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele vătămate sau decedate nu au domiciliul ori reşedinţa în România.------------Art. 59^3 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 172 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 19 mai 2006. Articolul 59^4În cazul în care, pentru acelaşi asigurat exista mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suporta în mod proporţional cu suma asigurata de către toţi asiguratorii.Asiguratul are obligaţia de a informa asiguratorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asiguratori.------------Art. 59^4 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 172 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 19 mai 2006. Articolul 59^5Nivelul primelor de asigurare, limita maxima a despăgubirilor, termenele de plată, sancţiunile şi alte elemente cu privire la aplicarea acestei asigurări se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după consultarea asociaţiilor profesionale de specialitate şi cu avizul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.------------Art. 59^5 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 172 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 19 mai 2006. Articolul 59^6Despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana pagubita sau moştenitorii acestuia, în caz de deces, şi asigurator ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească pronunţată în România.Citarea în proces a asiguratorului este obligatorie.------------Art. 59^6 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 172 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 19 mai 2006. Articolul 59^7Despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice, în măsura în care acestea nu au fost despagubite de asigurat.Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.Despăgubirile se plătesc asiguraţilor, dacă aceştia dovedesc ca i-au despăgubit pe cei pagubiti şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 59^8.------------Art. 59^7 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 172 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 19 mai 2006. Articolul 59^8Asiguratorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri: a) vătămarea sau decesul este urmare a încălcării intenţionate a standardelor de asistenţa medicală; b) vătămarea sau decesul se datorează unor vicii ascunse ale echipamentului, ale instrumentarului medical sau unor efecte secundare ale medicamentelor administrate şi de care asiguratul nu poate fi ţinut răspunzător; c) atunci când vătămarea sau decesul se datorează atât persoanei asigurate, cat şi unor deficiente administrative de care se face vinovata unitatea medicală în care s-a acordat asistenţa medicală ori ca urmare a neacordarii tratamentului adecvat stabilit prin acte normative, asiguratorul este îndreptăţit sa recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la cei vinovaţi, alţii decât persoana asigurata, proporţional cu partea de vina ce revine acestora; d) asistenţa medicală a părţii vătămate sau a decedatului s-a făcut fără consimţământul acestuia, dar în alte împrejurări decât cele descrise la alin. 2.Asiguratorul nu recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei când asistenţa medicală s-a făcut în interesul părţii vătămate sau a decedatului în lipsa unei investigaţii complete ori a necunoasterii datelor anamnezice ale acestuia datorită situaţiei de urgenta, iar partea vătămată sau decedatul nu a fost capabil, datorită circumstanţelor, sa coopereze când i s-a acordat asistenţa.------------Art. 59^8 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 172 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 19 mai 2006. Articolul 59^9Asiguratul, direct sau prin reprezentanţii săi, este obligat sa notifice asiguratorul sau, dacă este cazul, asiguratorii despre existenta unei cereri de despăgubire, în termen de 7 zile lucrătoare de la data la care a luat cunoştinţa de aceasta.------------Art. 59^9 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 172 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 19 mai 2006. Capitolul IV Fonduri de protecţie Articolul 60În vederea protejării asiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţelor persoane pagubite, prin contribuţia asigurătorilor se constituie Fondul de garantare, destinat plăţilor de indemnizaţii rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile prezentei legi, în cazul constatării insolvabilitatii asiguratorului, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.Fondul de garantare se va constitui, administra şi utiliza de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care va stabili anual o cota de maximum 10% ce se va aplica asupra volumului primelor brute încasate de asiguratori din activitatea de asigurări directe.Contribuţia la Fondul de garantare se va calcula, evidenţia, achită şi se va raporta de către asiguratori separat pentru asigurările generale şi, respectiv, pentru asigurările de viaţa. (Alin. 2^1)------------Alin. 2^1 al art. 60 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.Disponibilităţile Fondului de garantare astfel constituite vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobânda, la instituţii de credit, în instrumente ale pieţei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administraţiei publice locale, precum şi în alte plasamente sau alocari stabilite prin legislaţia în vigoare.-------------Alin. 3 al art. 60 a fost modificat de pct. 4 al articolului unic din LEGEA nr. 283 din 5 octombrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 897 din 7 octombrie 2005.În aplicarea prevederilor alin. 2, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va adopta în baza legii norme prin care va stabili: a) modul de constituire şi reprezentare; b) modul de constituire, administrare, structura bugetului de venituri şi cheltuieli a Fondului de garantare.------------Litera b) a alin. 4 al art. 60 a fost modificată de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. c) procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor de la şi către Fondul de garantare; d) recuperarea plăţilor avansate din Fondul de garantare; e) alte aspecte referitoare la Fondul de garantare.În caz de deficit al Fondului de garantare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea obligaţiilor Fondului de garantare, poate majoră în cursul anului contribuţia stabilită prin norme.------------Alin. 6 al art. 60 a fost abrogat de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.------------Art. 60 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 61Se constituie Fondul de protecţie a victimelor strazii, în vederea protejării persoanelor pagubite prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării, precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.------------Alin. 1 al art. 61 a fost modificat de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.Asiguratorii care practica asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule conform art. 5 sunt obligaţi să contribuie la constituirea fondului prevăzut la alin. 1 proporţional cu volumul primelor încasate pentru aceasta asigurare, până la acoperirea obligaţiilor de plată ale acestuia. Aceasta contribuţie nu va depăşi 5% din volumul primelor brute încasate pentru aceasta asigurare.------------Alin. 2 al art. 61 a fost modificat de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.Fondul de protecţie a victimelor strazii este destinat plăţilor de despăgubiri pentru vătămări corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat, respectiv plăţilor de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri şi vătămări corporale sau decese, dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, a fost neasigurat.În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor prin accidente produse de autovehicule, respectiv tramvaie, neasigurate, rămâne în sarcina persoanei pagubite o fransiza stabilită prin normele adoptate în baza prezentei legi.-------------Alin. 4 al art. 61 a fost modificat de pct. 5 al articolului unic din LEGEA nr. 283 din 5 octombrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 897 din 7 octombrie 2005.Fondul de protecţie a victimelor strazii se va constitui, administra, utiliza şi prelua, în condiţiile normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.Disponibilităţile Fondului de protecţie a victimelor strazii, astfel constituite, vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobânda, la instituţii de credit, în instrumente ale pieţei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administraţiei publice locale.-------------Alin. 6 al art. 61 a fost modificat de pct. 6 al articolului unic din LEGEA nr. 283 din 5 octombrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 897 din 7 octombrie 2005.În caz de deficit al Fondului de protecţie a victimelor strazii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea obligaţiilor acestuia, poate majoră în cursul anului contribuţia stabilită prin norme.În caz de litigiu, drepturile persoanelor pagubite prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării, precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, se exercită împotriva administratorului Fondului de protecţie a victimelor strazii, desemnat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile alin. 5.------------Alin. 8 al art. 61 a fost introdus de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.------------Art. 61 a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004.------------*) NOTA C.T.C.E S.A. Piatra-Neamt:Art. IV din LEGEA nr. 113 din 4 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 16 mai 2006 prevede:"Art. IV (1) Fondul de protecţie a victimelor strazii se constituie cel mai târziu la data de 31 octombrie 2006. (2) În termen de 60 de zile de la înscrierea Fondului de protecţie a victimelor strazii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, acesta va prelua întreaga activitate, bunurile mobile şi imobile afectate activităţii, precum şi disponibilităţile financiare de la administratorul Fondului de protecţie a victimelor strazii, numit în baza art. 2 alin. (1) din Normele privind constituirea, administrarea şi utilizarea Fondului de protecţie a victimelor strazii, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.108/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 24 iunie 2005. (3) La data preluării, art. 61 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare, se abroga. (4) De la data preluării, prevederile art. 61^1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, cu modificările şi completările ulterioare, se vor interpreta ca vizează numai Fondul de garantare. (5) Prevederile art. 25^1 din Legea nr. 32/2000, care implica statutul de stat membru pentru România, intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană." Articolul 61^1Cheltuielile de constituire, administrare şi utilizare se vor acoperi din disponibilităţile fondurilor prevăzute la art. 60 şi 61.Excedentul bugetelor fondurilor prevăzute la art. 60 şi 61 la finele exerciţiului financiar se reportează în exerciţiul financiar următor cu aceeaşi destinaţie.Actul prin care se constata şi se individualizează obligaţia de plată a unui asigurator la fondurile prevăzute la art. 60 şi 61, întocmit sau emis, după caz, de organele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau de administratorul fondurilor, constituie, potrivit legii, titlu de creanta.La data scadentei titlul de creanta devine titlu executoriu, în baza căruia Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau administratorul fondului, după caz, va declansa procedura silită de recuperare a creanţelor, conform dispoziţiilor Codului de procedura civilă.Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi administratorul fondului au legitimare procesuala activa, în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relaţie juridică cu fondurile prevăzute la art. 60 şi 61, pentru obligaţiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de către fonduri.În vederea recuperării sumelor cheltuite din fondurile respective, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi administratorul fondurilor au drept de regres împotriva entitatii care a determinat prejudiciul.Sumele depuse la fondurile de protecţie pot fi urmărite silit numai în vederea executării obligaţiilor pentru care au fost constituite.------------Alin. 7 al art. 61^1 a fost introdus de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.------------Art. 61^1 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004.------------*) A se vedea nota de la art. 61. Capitolul V Sancţiuni Articolul 62Pentru neplata la termen a sumelor datorate fondurilor constituite conform prevederilor art. 60 şi 61 se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate în conformitate cu reglementările legale în vigoare, aplicabile la colectarea creanţelor bugetare. Dobânzile şi penalităţile vor fi virate în conturile fondurilor respective.------------Art. 62 a fost modificat de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 63Constituie contravenţie săvârşirea următoarelor fapte: a) neplata la termen a despăgubirilor datorate din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, către persoanele pagubite sau către asiguraţi, în condiţiile normelor emise în baza art. 53; b) neplata la termen a sumelor destinate fondurilor de protecţie, precum şi a contribuţiei procentuale din valoarea primelor brute încasate aferente asigurărilor obligatorii; c) nedepunerea la asiguratori de către intermediarii de asigurări a sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare, dacă fapta nu constituie infracţiune.-------------Litera c) a alin. 1 al art. 63 a fost modificată de pct. 7 al articolului unic din LEGEA nr. 283 din 5 octombrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 897 din 7 octombrie 2005. d) nerespectarea de către asiguratori a obligaţiilor prevăzute la art. 36 alin. 2; e) nerespectarea de către asiguratori a obligaţiilor prevăzute la art. 49; f) neluarea de către asiguratori a declaraţiei de despăgubire prevăzute la art. 55 alin. 4; g) nerespectarea de către asiguratori a interdicţiei de recuperare a diferenţei de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, în condiţiile art. 55 alin. 6; h) necomunicarea de către brokerul de asigurare către asigurator a producerii riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare, în condiţiile art. 19 alin. 3.------------Alin. 1 al art. 63 a fost modificat de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.Contravenţiile prevăzute la alin. 1 se sancţionează după cum urmează: a) pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON) şi cu limitarea operaţiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asiguratori a exercitării activităţii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaţiei asigurătorilor; b) pentru faptele administratorilor, directorilor sau directorilor executivi, prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g), cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON); c) pentru faptele agenţilor de asigurare, prevăzute la alin. 1 lit. c), cu amendă de la 500 lei (RON) la 1.000 lei (RON); d) pentru faptele brokerilor, prevăzute la alin. 1 lit. c) şi h), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 2.500 lei (RON) şi cu interzicerea temporară sau definitivă a activităţii definite la art. 2 lit. C pct. 62 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaţiei; e) pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g) ori pentru faptele brokerilor prevăzute la alin. 1 lit. c) şi h), săvârşite în mod repetat sau cu rea-credinţa, cu limitarea operaţiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asiguratori a exercitării activităţii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaţiei asigurătorilor.-------------Alin. 2 al art. 63 a fost modificat de pct. 7 al articolului unic din LEGEA nr. 283 din 5 octombrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 897 din 7 octombrie 2005.Sancţiunile pentru faptele prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f) şi g) se aplică fie asigurătorilor prevăzuţi la alin. 2 lit. a), fie persoanelor prevăzute la alin. 2 lit. b).------------Alin. 3 al art. 63 a fost modificat de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi şi a normelor adoptate în aplicarea acesteia se constata de către persoanele anume împuternicite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi se sancţionează de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.Decizia de sancţionare este semnată de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi produce efecte la data comunicării ei persoanei sancţionate.------------Art. 63 a fost modificat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 64Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute la art. 48 şi 56 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.------------Alin. 1 al art. 64 a fost modificat de pct. 35 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005.Constatarea şi aplicarea acestora se fac de către personalul Poliţiei.------------Art. 64 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004.------------Art. 65 a fost abrogat de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 66Pentru sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 63 şi 64, plângerile se depun la instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii.------------Art. 66 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 67Nivelul amenzilor prevăzute la art. 63 şi 64 se va actualiza prin hotărâri ale Guvernului, în corelatie cu evoluţia indicelui preţurilor de consum.------------Art. 67 a fost modificat de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 68Contravenţiilor prevăzute la art. 63 şi 64 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, în măsura în care acestea nu sunt contrare prevederilor prezentei legi.------------Art. 68 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Capitolul VI Dispoziţii tranzitorii şi finale Articolul 69Unităţile de poliţie, unităţile de pompieri, unităţile medicale din cadrul sistemului medical public şi privat, medicii de familie şi celelalte autorităţi publice competente sa cerceteze accidente de autovehicule sau alte evenimente, după caz, vor comunică, la cererea asigurătorilor, în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare, actele şi datele cu privire la cauzele şi împrejurările producerii riscurilor asigurate şi la pagubele provocate, în vederea stabilirii şi plăţii de către asiguratori a indemnizaţiilor de asigurare.------------Art. 69 a fost modificat de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 61 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 30 iunie 2005. Articolul 69^1În toate problemele privind asigurările şi reasigurarile în România se aplică prevederile prezentei legi.Pentru situaţiile nereglementate în prezenta lege, aceasta se completează cu Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu alte prevederi legale, aplicabile după caz.------------Art. 69^1 a fost introdus de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 69^2Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adopta norme obligatorii în aplicarea prevederilor prezentei legi.------------Art. 69^2 a fost introdus de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 172 din 14 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 26 mai 2004. Articolul 70Prezenta lege intră în vigoare începând cu data de 1 februarie 1996.Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga: Titlul XIII, Cartea I "Despre contractul de asigurare", din Codul comercial, Decretul nr. 471/1971 cu privire la asigurările de stat, republicat în 1988, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.715/1971 pentru stabilirea unor măsuri în executarea Decretului nr. 471/1971, Hotărârea Guvernului nr. 387/1990 privind unele măsuri în legătură cu asigurarea autovehiculelor, precum şi orice alte dispoziţii contrare.Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORADRIAN NASTASEAceastă lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.PREŞEDINTELE SENATULUIprof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN------------------

Noutăți

  • LEGE nr. 297 din 24 octombrie 2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2005 privind desemnarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Spiridon" Iaşi ca operator medical al unui elicopter aflat în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi aprobarea modului de operare, funcţionare şi finanţare a asistenţei de urgenţă acordate cu acest elicopter
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 128 din 10 octombrie 2002 pentru modificarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 40/2000 privind acreditarea agenţiilor de credit în vederea administrării fondurilor pentru acordarea de microcredite
  • LEGE nr. 56 din 18 decembrie 1970 pentru aprobarea Decretului nr. 505/1970 pentru modificarea Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor
  • LEGE nr. 214 din 20 aprilie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 136/2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantina dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România
  • LEGE nr. 201 din 22 octombrie 2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării poliţieneşti internaţionale
  • LEGE nr. 19 din 16 decembrie 1971 *** Republicată cu privire la regimul preţurilor şi tarifelor
  • LEGE nr. 154 din 18 iunie 2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă
  • LEGE nr. 281 din 17 octombrie 2007 pentru modificarea alin. (3) al art. 17 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
  • LEGE nr. 267 din 22 decembrie 2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive
  • LEGE nr. 304 din 7 iunie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 227/2000 pentru modificarea anexei nr. 2 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţă naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 75 din 12 iulie 2005 privind asigurarea calităţii educaţiei
  • LEGE nr. 192 din 24 iulie 2017 pentru modificarea Legii nr. 88/2016 privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum şi a produselor lactate
  • LEGE nr. 297 din 15 mai 2002 pentru ratificarea Acordului privind crearea Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului, adoptat la Paris la 3 aprilie 2001
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 60 din 13 mai 1999 pentru modificarea alin. 4 al art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse din tutun şi băuturi alcoolice
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 96 din 8 decembrie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii
  • LEGE nr. 64 din 22 iunie 1995 (*republicată*) privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului
  • LEGE nr. 200 din 24 decembrie 1999 pentru ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind recunoaşterea şi echivalarea reciprocă a actelor de studii şi a titlurilor ştiinţifice eliberate în România şi în Ucraina, semnată la Bucureşti la 19 februarie 1999
  • LEGE nr. 138 din 4 iulie 2008 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Consiliul de Miniştri din Bosnia şi Herţegovina privind cooperarea în combaterea terorismului şi a crimei organizate, semnat la Bucureşti la 4 iunie 2007
  • LEGE nr. 69 din 11 martie 2003 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Norvegiei privind readmisia propriilor cetăţeni şi a străinilor, semnat la Bucureşti la 17 iulie 2002
  • LEGE nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
  • LEGE nr. 244 din 29 aprilie 2002 viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole
  • LEGE nr. 53 din 24 ianuarie 2003 (*republicată*) Codul muncii*)
  • LEGE nr. 220 din 28 noiembrie 2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
  • LEGE nr. 112 din 14 mai 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, precum şi pentru modificarea unor acte normative
  • LEGE nr. 486 din 25 septembrie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 225/2000 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv
  • LEGE nr. 46 din 19 martie 2008 (*republicată*) Codul silvic
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 61 din 14 mai 2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii
  • LEGE nr. 5 din 6 ianuarie 2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2011 pentru instituirea unor măsuri în domeniul gazelor naturale
  • LEGE nr. 131 din 12 mai 2006 pentru modificarea alineatului 2 al articolului 173 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 106 din 7 octombrie 2009 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice
  • LEGE nr. 426 din 27 iunie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 175/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
  • LEGE nr. 503 din 11 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie
  • LEGE nr. 604 din 31 octombrie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/1999 pentru completarea art. 25 din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar
  • LEGE nr. 385 din 28 septembrie 2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2004 pentru modificarea alin. (2) al art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 8 din 27 februarie 2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat
  • CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (Legea nr. 287/2009)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 133 din 22 septembrie 2005 privind achiziţionarea de către Ministerul Administraţiei şi Internelor a unor nave maritime de patrulare şi supraveghere de tipul P-157 şi a pieselor de schimb aferente de la Ministerul Federal de Interne din Republica Federală Germania, precum şi a serviciului de transport al acestora până în Portul Constanţa
  • LEGE nr. 179 din 11 aprilie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 167/2000 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului din sectorul producţiei de apărare
  • LEGE nr. 160 din 3 noiembrie 1999 pentru ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi certificatelor de studii eliberate de instituţii de învăţământ şi a titlurilor ştiinţifice din cele doua state, semnată la Bucureşti la 22 ianuarie 1999
  • LEGE nr. 184 din 12 aprilie 2001 (*republicată*) privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect*)
  • LEGE nr. 297 din 7 iunie 2001 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 108/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/1999 privind stimularea plăţii obligaţiilor fata de bugetul de stat
  • LEGE nr. 20 din 11 ianuarie 2012 pentru modificarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
  • LEGE nr. 249 din 30 iunie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie
  • LEGE nr. 343 din 17 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 262 din 13 iunie 2003 pentru înfiinţarea comunei Poiana Ilvei prin reorganizarea comunei Măgura Ilvei, judeţul Bistriţa-Năsăud
  • LEGE nr. 205 din 11 noiembrie 1998 privind declararea ca municipiu a oraşului Tarnaveni, judeţul Mureş
  • LEGE nr. 122 din 29 martie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 210/2000 privind recapitalizarea Băncii Agricole - S.A. în vederea privatizării
  • LEGE nr. 104 din 27 martie 2003 (*republicată*) privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului*)
  • LEGE nr. 25 din 17 decembrie 1969 ***Republicată privind regimul străinilor în Republica Socialistă România
  • LEGE nr. 12 din 6 august 1990 (*republicată*) privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite*)
  • LEGE nr. 138 din 27 aprilie 2004 (*republicată*) îmbunătăţirilor funciare*)
  • LEGE nr. 388 din 10 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2001 privind acordarea în anul 2001 a unui sprijin direct de un milion lei producătorilor agricoli pentru fiecare hectar de teren cultivat, cu finanţare de la bugetul de stat
  • LEGE nr. 88 din 26 februarie 2002 pentru respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 88/2000 privind finanţarea centrelor de consultanţa şi informare a consumatorilor
  • LEGE nr. 115 din 3 iulie 1997 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind serviciile aeriene, semnat la Bucureşti la 12 septembrie 1995
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 57 din 7 mai 2008 pentru modificarea Legii locuinţei nr. 114/1996 şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2007 privind asigurarea fondului de locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din locuinţele retrocedate foştilor proprietari
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 81 din 18 septembrie 2003 pentru modificarea unor reglementări privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei şi asigurarea fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice şi gazelor naturale pentru populaţie, precum şi unele măsuri pentru întărirea disciplinei financiare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 48 din 20 mai 2009 privind modificarea şi completarea art. 5 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 114 din 23 decembrie 2009 privind unele măsuri financiar-bugetare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 67 din 19 septembrie 2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., precum şi a Ordonanţei Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 172 din 13 decembrie 2001 privind unele măsuri pentru relansarea economică a Societăţii Comerciale "Combinatul Siderurgic Reşita" - S.A.
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021