Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 550 din 14 octombrie 2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 5 noiembrie 2002 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 550 din 14 octombrie 2002 (*actualizată*)privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local(actualizată până la data de 25 iulie 2004*)

--------------*) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 5 noiembrie 2002. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 25 iulie 2004, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 2 aprilie 2003; LEGEA nr. 306 din 8 iulie 2003; LEGEA nr. 331 din 8 iulie 2004.Parlamentul României adopta prezenta lege. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 (1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi a celor de prestări de servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, denumite în continuare spaţii comerciale sau de prestări de servicii. (2) Vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii se realizează prin negociere directa sau, după caz, prin licitaţie publică cu strigare, în condiţiile prezentei legi. Articolul 2 (1) Dispoziţiile prezentei legi sunt aplicabile şi spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii situate în imobilele reglementate de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, în următoarele cazuri: a) când fostul proprietar a primit despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România, în condiţiile prevăzute la art. 5 din Legea nr. 10/2001; b) când persoana indreptatita a pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001; c) când persoana indreptatita a optat pentru măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile legii; d) când imobilele nu se restituie persoanelor îndreptăţite şi rămân în administrarea deţinătorilor actuali, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. (2) Dispoziţiile prezentei legi sunt aplicabile şi spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii situate în imobilele aflate în zona de protecţie a unui monument istoric. Vânzarea acestor spaţii se poate face numai cu avizul conform al Ministerului Culturii şi Cultelor. Articolul 3 (1) Dispoziţiile prezentei legi nu sunt aplicabile spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii reglementate de Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările ulterioare. (2) Până la adoptarea legii speciale privind regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunităţilor minorităţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, este interzisă înstrăinarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii situate în imobilele în cauza ori schimbarea destinaţiei acestora. Articolul 3^1 (1) Spaţiile destinate creatiei artistice - ateliere, galerii, studiouri, sedii centrale şi locale ale uniunilor de creatori, precum şi altele asemenea -, aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea consiliilor judeţene, consiliilor locale sau a altor instituţii sau autorităţi publice ori în patrimoniul regiilor autonome, pentru care exista contracte de închiriere încheiate cu uniunile de creatori şi care sunt folosite de artiştii plastici sau de alte categorii de artişti şi oameni de cultura, membri ai uniunilor naţionale de creatori legal constituite în România şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, se declara spaţii culturale protejate şi nu intra sub incidenţa prezentei legi. (2) Inventarul spaţiilor prevăzute la alin. (1) se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Administraţiei Publice. (3) Pentru spaţiile prevăzute la alin. (1), actualii utilizatori încheie cu titularii drepturilor de administrare, respectiv consiliile judeţene, consiliile locale, alte instituţii sau autorităţi publice ori regiile autonome în al căror patrimoniu se afla spaţiile, contracte de închiriere în condiţii de facilităţi pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 5 ani.--------------Alin. (3) al art. 3^1 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 331 din 8 iulie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 659 din 22 iulie 2004.--------------Alin. (4) al art. 3^1 a fost abrogat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 331 din 8 iulie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 659 din 22 iulie 2004.--------------Alin. (5) al art. 3^1 a fost abrogat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 331 din 8 iulie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 659 din 22 iulie 2004.--------------Art. 3^1 a fost introdus de articolul unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 2 aprilie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 10 aprilie 2003. Articolul 4În înţelesul prezentei legi, notiunile de mai jos se definesc astfel: a) vânzător - consiliul judeţean, consiliul local al comunei, oraşului, municipiului, sectorului municipiului Bucureşti sau regia autonomă de interes local care are în administrare, respectiv în patrimoniu, spaţii comerciale sau de prestări de servicii. Vânzătorul încheie contracte de vânzare-cumpărare în numele statului sau în nume propriu, după caz, în condiţiile prezentei legi; b) cumpărător - orice persoană fizica sau juridică, română ori străină, care are calitatea de comerciant sau prestator de servicii, potrivit legii. Cumpărător nu poate fi o persoană juridică română de drept public sau o societate comercială la care statul român ori o unitate administrativ-teritorială este acţionar majoritar; c) spaţiu comercial - spaţiul destinat actelor şi faptelor de comerţ, astfel cum sunt definite la art. 3 din Codul comercial; d) spaţiu pentru prestări de servicii - spaţiul destinat prestării unor servicii către persoanele fizice sau juridice. Capitolul II Reguli comune privind vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii Articolul 5 (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi consiliile judeţene şi consiliile locale vor aproba, prin hotărârea a două treimi din numărul consilierilor, lista spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privată a statului, care se afla în administrarea lor, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora, care urmează să fie vândute potrivit dispoziţiilor prezentei legi. (2) În cazul spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, hotărârea prevăzută la alin. (1) se adoptă pe baza propunerii consiliului de administraţie al regiei autonome respective. (3) Prefectii vor veghea ca hotărârea prevăzută la alin. (1) sa cuprindă toate spaţiile comerciale sau de prestări de servicii care cad sub incidenţa prezentei legi. În acest scop hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene vor fi comunicate prefecţilor în termen de cel mult 3 zile de la adoptare şi vor fi afişate la sediul primăriei, respectiv al consiliului judeţean. Prefectul va cere completarea sau modificarea listei, dacă este cazul, iar în situaţia în care se refuza solicitarea prefectului, acesta se va putea adresa instanţei de contencios administrativ. Sesizarea şi judecata se fac în procedura de urgenta. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă. (4) În cazul municipiului Bucureşti lista spaţiilor supuse vânzării se aproba de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pe sectoare. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător. Articolul 6 (1) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în fiecare comuna, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti sau judeţ, în care exista spaţii care cad sub incidenţa prezentei legi, se constituie o comisie pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, denumita în continuare comisie. Comisia se constituie prin dispoziţie a primarului, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean, şi va fi formată din 5 membri titulari şi 2-3 membri supleanţi, după cum urmează: a) 3 reprezentanţi ai consiliului local sau, după caz, ai consiliului judeţean în a cărui administrare se afla spaţiul comercial sau de prestări de servicii ori sub a cărui autoritate se afla regia autonomă deţinătoare a spaţiului; desemnarea reprezentanţilor consiliului se face prin vot deschis cu votul a două treimi din numărul consilierilor; b) un reprezentant al regiei autonome, respectiv al regiei autonome nominalizate de primar sau de preşedintele consiliului judeţean; stabilirea reprezentantului se face de către consiliul de administraţie al regiei autonome; c) un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, desemnat de directorul general. (2) Pentru îndrumarea şi supravegherea comisiilor organizate prin dispoziţie a primarilor de sectoare se constituie, prin dispoziţie a primarului general, o comisie a municipiului Bucureşti, în componenta prevăzută la alin. (1). (3) Dacă persoanele care urmează să facă parte din comisie nu sunt nominalizate în termenul fixat de primar, acesta va stabili din oficiu componenta comisiei. (4) Membrii comisiei îşi desemnează un preşedinte. Secretariatul comisiei este asigurat prin grija secretarului unităţii administrativ-teritoriale, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti. (5) Membrii comisiei nu pot fi acţionari, asociaţi, administratori sau cenzori la persoana juridică, respectiv nu pot fi soţ/sotie, rude sau afini până la gradul al 4-lea inclusiv ai persoanei fizice care a solicitat cumpărarea spaţiului comercial sau de prestări de servicii. În caz de incompatibilitate, în termen de 5 zile comisia se completează cu alţi membri din rândul supleanţilor. (6) Pentru activitatea depusa în cadrul comisiei membrii acesteia au dreptul la o indemnizaţie al carei cuantum şi condiţii de acordare se stabilesc prin hotărâre a consiliului local sau judeţean, cu avizul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, şi se achită din fondurile realizate din vânzarea spaţiilor comerciale. (7) Încălcarea dispoziţiilor legale privind constituirea comisiilor poate fi contestată în termen de 5 zile de la constituirea acestora, de către persoanele interesate, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Instanţa soluţionează cererea în camera de consiliu, în termen de 48 de ore de la sesizare. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă. Articolul 7 (1) Comisia are următoarele atribuţii: a) tine evidenta spaţiilor care cad sub incidenţa prezentei legi; b) stabileşte preţul minim de vânzare, pe baza unui raport de evaluare; c) selecteaza evaluatorul spaţiilor supuse vânzării prin licitaţie publică; d) în cazul vânzării prin negociere directa, negociaza preţul de vânzare cu solicitantul; e) organizează licitaţia publică cu strigare, dacă este cazul; f) aproba vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii cu plata în rate. (2) Hotărârile comisiei se iau cu majoritatea voturilor membrilor acesteia. Articolul 8 (1) În vederea vânzării spaţiului comercial sau de prestări de servicii, comisia stabileşte un preţ minim de vânzare, pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii. Evaluatorul va fi selectat de comisie prin licitaţie publică organizată în termen de 10 zile de la constituirea comisiei. (2) Preţul minim de vânzare, stabilit potrivit alin. (1), va fi avut în vedere ca baza de negociere, în cazul vânzării prin negociere directa, respectiv va fi cuprins în oferta de vânzare prin licitaţie publică cu strigare. (3) Raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgenta, cu citarea contestatorului, a comisiei şi a evaluatorului. Comisia este reprezentată de preşedintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă. Articolul 9 (1) La finalizarea procedurii de vânzare a fiecărui spaţiu comercial sau de prestări de servicii, potrivit prezentei legi, comisia încheie un proces-verbal cuprinzând datele cu privire la desfăşurarea procedurii de vânzare şi preţul obţinut pentru spaţiul vândut. (2) Procesul-verbal se depune la sediul vânzătorului, prin grija secretarului unităţii administrativ-teritoriale. (3) Refuzul de a încheia procesul-verbal sau încheierea nelegală şi netemeinica a acestuia poate fi contestată la secţia de contencios administrativ a tribunalului, de către partea interesată, în condiţiile art. 8 alin. (3), care se aplică în mod corespunzător. Articolul 10 (1) Contractul de vânzare-cumpărare a spaţiului comercial sau de prestări de servicii se încheie în termen de 15 zile de la data finalizarii procedurii de vânzare, potrivit prezentei legi, şi se semnează, din partea vânzătorului, de preşedintele consiliului judeţean sau de vicepreşedintele desemnat în acest scop, de primar ori, după caz, de preşedintele consiliului de administraţie al regiei autonome. (2) Refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare poate fi atacat în justiţie în condiţiile art. 8 alin. (3). Articolul 11 (1) Preţul de vânzare a spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii se poate achită în rate de către cumpărătorii comercianţi sau de către prestatorii de servicii, autorizaţi în baza Legii nr. 507/2002privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice - persoane fizice şi asociaţii familiale -, de către societăţile comerciale constituite în temeiul Legii nr. 31/1990privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se încadrează în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, în condiţiile legii, precum şi de către organizaţiile cooperatiste constituite în temeiul Decretului-lege nr. 66/1990privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, cu modificările ulterioare, şi a Legii nr. 109/1996privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum, cu modificările ulterioare.-------------Alin. (1) al art. 11 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 306 din 8 iulie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 15 iulie 2003. (2) În celelalte cazuri încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi achitarea integrală a preţului se vor face în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea negocierilor şi convenirea preţului. (3) În cazul în care un cumpărător, persoana fizica sau juridică, se afla în situaţia de a cumpara, în condiţiile prezentei legi, doua sau mai multe spaţii comerciale sau de prestări de servicii situate în aceeaşi comuna, oraş sau municipiu ori în unităţi administrativ-teritoriale diferite, comisia poate aproba vânzarea în rate doar pentru unul dintre spaţii, la alegerea cumpărătorului. (4) În acest scop cumpărătorul va semna o declaraţie pe propria răspundere, din care să rezulte că nu a beneficiat de plată în rate pentru cumpărarea unui alt spaţiu comercial sau de prestări de servicii. (5) Prevederile alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător şi în municipiul Bucureşti. (6) Dispoziţiile alin. (3), (4) şi (5) nu se aplică spaţiilor de producţie şi de prestări de servicii. Articolul 12 (1) Vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii cu plata în rate se face către cumpărătorii prevăzuţi la art. 11 alin. (1) în următoarele condiţii: a) avans de 25% din preţul de vânzare; b) rate lunare eşalonate pe un termen de până la 3 ani, fără acordarea unor termene de graţie; c) perceperea unei dobânzi anuale de 10%. (2) Comisia va solicita cumpărătorului constituirea de garanţii pentru asigurarea plăţii ratelor, cum ar fi: a) scrisoare de garanţie emisă de o banca comercială română sau de o banca comercială străină cu care o banca română are relaţii de corespondent; b) constituirea unei ipoteci pe spaţiul care face obiectul vânzării; c) garanţia personală a unui fidejusor, persoana fizica sau juridică de cetăţenie, respectiv de naţionalitate română, în condiţiile Codului comercial, constând într-o obligaţie unilaterala şi necondiţionată de plată a ratei, dacă aceasta nu a fost achitată la termen, parţial ori integral, de către debitor. (3) Vânzătorul va comunică cumpărătorului, cu 15 zile înainte de scadenta fiecărei rate, cuantumul sumei datorate cu titlu de dobânda. (4) În cazul în care cumpărătorul nu plăteşte la scadenta doua rate succesive, respectiv în cazul nerespectării prevederilor art. 11 alin. (2), după caz, contractul de vânzare-cumpărare se considera rezolvit de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără alta formalitate.-------------Alin. (4) al art. 12 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 306 din 8 iulie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 15 iulie 2003. Articolul 13 (1) Terenul aferent spaţiului comercial sau de prestări de servicii se vinde o dată cu acesta, dacă este clarificata situaţia sa juridică şi dacă sunt îndeplinite condiţiile legale. Preţul de vânzare al terenului aferent se determina pornind de la valoarea de circulaţie a terenului, determinata pe baza următoarelor criterii: a) situarea terenului în localitate; b) categoria localităţii şi zona în cadrul localităţii, stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 69/1993*) privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultura sau silvicultura, cu modificările ulterioare. (2) Terenul a cărui situaţie juridică se clarifica după data vânzării spaţiului comercial sau de prestări de servicii, cu excepţia celor care sunt proprietate publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale, va fi vândut cumpărătorului spaţiului, la cererea acestuia, prin negociere directa, avându-se în vedere valoarea de circulaţie a terenului, stabilită potrivit alin. (1). (3) Terenul proprietate publică, aferent spaţiului care se vinde, se atribuie direct cumpărătorului printr-un contract de concesiune. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, concesiunea se face prin negociere directa între concedent şi concesionar, fără întocmirea unui studiu de oportunitate sau caiet de sarcini şi fără nici o formă de publicitate. (4) Dreptul de proprietate asupra terenurilor poate fi dobândit numai de persoane fizice şi juridice române. Cumpărătorul spaţiului comercial sau de prestări de servicii, persoana fizica ori juridică străină, are dreptul de a i se concesiona terenul aferent în condiţiile prevăzute la alin. (3).-------------*) Legea nr. 69/1993 a fost abrogată de ORDONANTA nr. 36 din 30 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 2 februarie 2002. Articolul 14Cheltuielile ocazionate de organizarea şi desfăşurarea procedurilor de vânzare a spaţiului comercial sau de prestări de servicii, inclusiv publicitatea şi întocmirea raportului de evaluare, sunt suportate de vânzător din bugetul propriu şi, în cazul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cheltuielile se deduc din încasările obţinute. Articolul 15Sumele obţinute din vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii în condiţiile prezentei legi se fac venit la bugetul de stat în cota de 15%, diferenţa fiind virata la bugetele locale respective, într-un cont special, şi va fi utilizata pentru realizarea unor proiecte de interes public, aprobate de consiliile judeţene sau de consiliile locale vanzatoare. Capitolul III Vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii prin negociere directa Articolul 16Vânzarea spaţiilor comerciale, de prestări de servicii şi de producţie către comercianţii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii şi valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restante la plata chiriei cel puţin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subinchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum şi persoanele fizice sau juridice care au obligaţii neachitate faţă de stat la data vânzării spaţiului. Articolul 17 (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele prevăzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului. (2) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spaţiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitaţie publică cu strigare, în condiţiile prezentei legi. Articolul 18 (1) Comisia comunică solicitantului decizia sa de admitere sau de respingere a cererii, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii. (2) Dacă solicitantul se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 4 lit. b) şi la art. 16, se trece la negocierea directa a vânzării spaţiului. Articolul 19 (1) Preţul de vânzare al spaţiului comercial sau de prestări de servicii se stabileşte prin negociere directa între cumpărător şi comisie, pornindu-se de la preţul minim de vânzare al spaţiului, determinat potrivit art. 8. (2) Pentru stabilirea preţului minim de vânzare al spaţiilor raportul de evaluare va evidenţia valoarea investiţiilor efectuate de către solicitant. (3) Deducerea valorii investiţiilor efectuate, indiferent de natura acestora, se face numai dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au fost efectuate cu acordul proprietarului sau al titularului dreptului de administrare a spaţiului; b) au fost executate pe baza unei autorizaţii de construire, în condiţiile legii. (4) Valoarea investiţiilor deduse în condiţiile alin. (3) nu poate depăşi jumătate din valoarea stabilită prin raportul de evaluare. (5) Dispoziţiile art. 8, 9 şi 10 privind contestaţia în justiţie se aplică în mod corespunzător. Capitolul IV Vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii prin licitaţie publică cu strigare Articolul 20Vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, cu excepţia celor care se vand prin negociere directa în condiţiile prezentei legi, se realizează prin licitaţie publică cu strigare, cu adjudecare la cel mai mare preţ obţinut. Articolul 21 (1) Comisia va face public anunţul de vânzare a spaţiilor prevăzute în lista aprobată potrivit art. 5, în termen de 15 zile de la aprobarea listei. (2) Anunţul de vânzare va cuprinde: a) denumirea şi sediul vânzătorului, precum şi individualizarea spaţiului supus vânzării; b) locul, data şi ora începerii licitaţiei; c) numele, prenumele şi numărul de telefon ale persoanei desemnate sa dea relaţii suplimentare; d) documentele necesare pentru participarea la licitaţie; e) garanţia de participare la licitaţie, constituită potrivit legii; garanţia de participare la licitaţie nu poate fi mai mica decât suma cheltuielilor ocazionate de organizarea şi desfăşurarea procedurilor de vânzare a spaţiului comercial sau de prestări de servicii, inclusiv publicitatea şi întocmirea raportului de evaluare; f) taxa de participare la licitaţie. (3) Sunt considerate documente necesare pentru participarea la licitaţie: a) pentru societăţi comerciale şi organizaţii cooperatiste:-------------Partea introductivă a literei a) a alin. (3) al art. 21 a fost modificată de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 306 din 8 iulie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 15 iulie 2003.1. copie de pe certificatul de înmatriculare eliberat de oficiul registrului comerţului, de pe actul constitutiv, inclusiv de pe toate actele adiţionale relevante şi de pe certificatul de înregistrare fiscală;2. scrisoare de bonitate financiară, eliberata de o banca comercială română;3. dovada privind achitarea obligaţiilor fiscale, prin prezentarea unui certificat de atestare fiscală, eliberat de organul fiscal competent;4. declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului legal al societăţii comerciale sau al organizaţiei cooperatiste, din care să rezulte ca aceasta nu se afla în reorganizare judiciară sau faliment;------------Punctul 4 al literei a) a alin. (3) al art. 21 a fost modificat de pct. 4 al articolului unic din LEGEA nr. 306 din 8 iulie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 15 iulie 2003. b) pentru comercianţi sau prestatori de servicii, persoane fizice sau asociaţii familiale: copie de pe actul de identitate şi de pe autorizaţia de funcţionare eliberata de autoritatea competentă sau de pe actul legal de constituire, după caz, precum şi de pe certificatul de atestare fiscală eliberat de organul fiscal competent. (4) Anunţul de vânzare se publică în unul sau mai multe cotidiene locale şi naţionale de larga circulaţie şi se afişează la sediul vânzătorului, cu cel mult 30 de zile, dar nu mai puţin de 15 zile, înainte de data ţinerii licitaţiei. Articolul 22 (1) Licitaţia are loc la data stabilită în anunţul de vânzare şi este valabilă dacă s-au prezentat cel puţin 3 ofertanţi. (2) Licitaţia se desfăşoară după regula licitaţiei competitive sau olandeze, respectiv la un preţ în urcare sau în cadere, în funcţie de raportul dintre cerere şi oferta, cu pasul de licitare stabilit valoric, de 5% din preţul de pornire. (3) În cazul în care nu se oferă preţul minim de vânzare, licitaţia va fi reluată după publicarea unui nou anunţ de vânzare, în termen de 5 zile de la desfăşurarea primei licitaţii, dar nu mai puţin de 7 zile înainte de data ţinerii celei de-a doua licitaţii. (4) A doua licitaţie este valabilă dacă s-au prezentat cel puţin 2 ofertanţi. (5) În cazul în care la a doua licitaţie nu se înregistrează o ofertă de cel puţin 50% din preţul minim de vânzare, comisia de licitaţie poate solicita participanţilor formularea de oferte de cumpărare cu plata preţului în rate. Capitolul V Dispoziţii tranzitorii şi finale Articolul 23Procedurile de vânzare a spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua, cu recunoaşterea valabilităţii actelor şi a etapelor consumate până la această dată, potrivit dispoziţiilor legale anterioare. Articolul 24 (1) În cazul spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii trecute în proprietatea statului în condiţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, procedurile de vânzare sunt suspendate de drept până la data încheierii procedurilor de restituire, prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia dreptului de a depune o solicitare în condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1). (2) Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) sunt nule. Articolul 25Preşedinţii consiliilor judeţene şi primării vor comunică lunar Ministerului Administraţiei Publice, prin intermediul prefectului, stadiul procesului de vânzare a spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea lor, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local. Articolul 26Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală. Articolul 27Alte litigii decât cele prevăzute la art. 8, 9 şi 10, cu privire la desfăşurarea procedurilor de vânzare a spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor judeţene, a consiliilor locale sau a regiilor autonome de sub autoritatea acestora, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, nefiind obligatorie procedura prealabilă. Articolul 28Spaţiile comerciale sau de prestări de servicii cumpărate în condiţiile prezentei legi nu pot fi înstrăinate prin acte între vii şi nu pot fi folosite decât pentru activităţi de producţie, de comerţ şi de prestări de servicii, timp de 3 ani de la data dobândirii. Articolul 29Pe data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abroga.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 5 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 145 şi 74 alin. (1) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUI,DORU IOAN TARACILAAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 23 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 145 şi 74 alin. (1) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,OVIDIU CAMELIU PETRESCUBucureşti, 14 octombrie 2002.Nr. 550.──────────────

Noutăți

  • LEGE nr. 341 din 12 iulie 2004 recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989
  • LEGE nr. 232 din 22 noiembrie 2016 privind industria naţională de apărare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • LEGE nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
  • LEGE nr. 384 din 30 septembrie 2003 privind înfiinţarea comunei Tomeşti prin reorganizarea comunei Carta, judeţul Harghita
  • LEGE nr. 62 din 11 martie 2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 161/2002 pentru modificarea art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 125/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului
  • LEGE nr. 16 din 28 februarie 2014 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2013 privind completarea art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 62 din 1 octombrie 2014 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului
  • ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 198 din 22 decembrie 2005 privind constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii serviciilor publice care beneficiază de asistenţă financiară nerambursabila din partea Uniunii Europene
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă
  • LEGE nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 45 din 26 martie 1999 privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Georgiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 12 decembrie 1997
  • LEGE nr. 68 din 16 aprilie 2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România
  • LEGE nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor
  • LEGE nr. 178 din 9 octombrie 1998 pentru modificarea art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 63 din 12 iulie 2018 privind compensarea unor creanţe reciproce între statul român şi persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietăţii, precum şi pentru prorogarea unui termen
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 73 din 11 iunie 2008 pentru prorogarea termenelor de intrare în vigoare a Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 120 din 25 septembrie 2002 (*republicată*) privind aprobarea Sistemului de susţinere şi promovare a exportului cu finanţare de la bugetul de stat
  • LEGE-CADRU nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 90 din 24 iunie 2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate
  • LEGE nr. 618 din 13 noiembrie 2002 pentru respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor
  • LEGE nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 85 din 17 decembrie 1971 pentru aprobarea Decretului nr. 378/1971 pentru modificarea Decretului nr. 542/1969 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, aprobat prin Legea nr. 34/1969
  • LEGE nr. 48 din 30 mai 1995 privind proclamarea Zilei Eroilor
  • LEGE nr. 67 din 25 martie 2004 (*republicată*) pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale*)
  • LEGE nr. 157 din 12 octombrie 1999 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/1998 privind unele măsuri pentru restructurarea Guvernului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 205 din 22 decembrie 2005 pentru modificarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000
  • LEGE nr. 6 din 8 ianuarie 2014 privind stabilirea unor măsuri de contractare şi/sau garantare de finanţări rambursabile de către municipiul Bucureşti
  • LEGE nr. 101 din 19 mai 2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor
  • LEGE nr. 29 din 31 martie 2000 (*republicată*) privind sistemul naţional de decoraţii al României
  • LEGE nr. 52 din 15 aprilie 2011 (*republicată*) privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri
  • LEGE nr. 74 din 12 martie 2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 132/2002 pentru punerea în aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 34 din 4 iunie 2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • LEGE nr. 48 din 19 martie 2008 privind autorizarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului pentru finanţarea cheltuielilor cu asigurarea pazei societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat aflate în proces de lichidare voluntară
  • LEGE nr. 288 din 7 iulie 2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe
  • LEGE nr. 254 din 16 iunie 2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 81 din 18 septembrie 2003 pentru modificarea unor reglementări privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei şi asigurarea fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice şi gazelor naturale pentru populaţie, precum şi unele măsuri pentru întărirea disciplinei financiare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice
  • LEGE nr. 129 din 17 mai 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului din administraţia publică centrală
  • LEGE nr. 227 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 34 din 12 noiembrie 1998 privind reorganizarea Departamentului pentru Protecţia Copilului
  • LEGE nr. 562 din 7 decembrie 2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare
  • LEGE nr. 130 din 3 aprilie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi ajutoarelor care se acordă personalului militar
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 151 din 15 noiembrie 2001 privind unele măsuri de reorganizare a pieţei RASDAQ şi acordarea unei finanţări rambursabile de către Ministerul Finanţelor Publice
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 134 din 1 iulie 2010 (*republicată*) privind Codul de procedură civilă*)
  • LEGE nr. 250 din 9 iunie 2004 privind ratificarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. pentru finanţarea Proiectului de construire a autostrăzii Arad-Timişoara-Lugoj, etapa I, semnat la Bucureşti la 24 decembrie 2003 şi la Luxemburg la 17 decembrie 2003
  • LEGE nr. 80 din 17 decembrie 1971 pentru aprobarea Decretului nr. 370/1969 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Industriei Materialelor de Construcţii, devenit Legea nr. 49/1969
  • LEGE nr. 189 din 9 decembrie 1999 (*republicată*) privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 105 din 24 octombrie 2003 privind alocaţia familială complementara şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentala
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 22 din 24 iunie 2015 privind acordarea unui ajutor de stat individual pentru salvare Societăţii "Complexul Energetic Hunedoara" - S.A.
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 140 din 6 decembrie 2007 pentru modificarea anexelor nr. 1 şi 2 la Legea nr. 495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate
  • LEGE nr. 96 din 2 iunie 2000 (*republicată*) privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A.*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 109 din 14 iulie 2005 privind transporturile rutiere
  • LEGE nr. 346 din 5 iunie 2002 (*republicată*) privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale*)
  • LEGE nr. 49 din 29 iulie 1991 privind acordarea de indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 73 din 26 iunie 2013 privind ratificarea Scrisorii de intenţie semnate de autorităţile române la Bucureşti la 10 iunie 2013, aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 26 iunie 2013
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 39 din 10 iulie 1997 privind modificarea şi completarea Legii contractului de management nr. 66/1993
  • LEGE nr. 205 din 20 iulie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii parteneriatului public-privat nr. 178/2010
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 149 din 19 decembrie 2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanţelor publice
  • CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (Legea nr. 135)
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020