Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 418 din 18 octombrie 2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 29 octombrie 2004 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 418 din 18 octombrie 2004 (*actualizata*)privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii(actualizata până la data de 24 martie 2007*)

-------------*) Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 29 octombrie 2004. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 24 martie 2007, cu modificările şi completările aduse de LEGEA nr. 48 din 13 martie 2007.Parlamentul României adopta prezenta lege. Capitolul I Statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii Secţiunea 1 Dispozitii generale Articolul 1Functia de medic de medicina a muncii este exercitata numai de medicul specialist sau primar de medicina a muncii, cu drept de libera practica. Articolul 2Medicul de medicina a muncii este pregatit prin rezidentiat, prin parcurgerea unui program complet în pregătirea de specialitate, aprobat de Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România şi confirmat prin promovarea examenului de specialitate. Secţiunea a 2-a Ocuparea postului şi angajarea medicului de medicina a muncii Articolul 3Medicul de medicina a muncii poate ocupa un post în sectorul public şi/sau privat, conform pregatirii sale. Articolul 4În sectorul public, ocuparea posturilor de medicina a muncii se face prin concurs, conform reglementarilor emise de Ministerul Sănătăţii. Articolul 5În sectorul privat, angajarea medicului de medicina a muncii se face pe baza unui contract individual incheiat între medic şi angajator. Secţiunea a 3-a Atribuţii specifice medicului de medicina a muncii Articolul 6Medicul specialist de medicina a muncii este principalul consilier al angajatorului şi al reprezentantilor angajatilor în probleme de promovare a sănătăţii în munca şi în îmbunătăţirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătăţii în munca. Articolul 7Medicul de medicina a muncii identifica factorii de risc şi participa la actiunile de evaluare a acestora prin urmatoarele acţiuni principale: a) recomanda investigatiile adecvate necesare pentru a stabili diagnosticul bolilor profesionale şi/sau al celor legate de profesie; b) stabileste diagnosticul bolilor profesionale şi al celor legate de profesie; c) colaboreaza cu specialisti din alte domenii în stabilirea diagnosticului bolilor profesionale. Articolul 8Medicul de medicina a muncii supraveghează sănătatea angajatilor pe baza prevederilor legale şi a riscurilor profesionale pentru sănătatea angajatilor, respectand principiile de etica, astfel: a) efectueaza examinari medicale la incadrarea în munca, de adaptare, periodice, la reluarea muncii şi la încetarea activităţii profesionale în respectivul loc de muncă; b) coordonează monitorizarea biologica a expunerii profesionale şi a efectelor biologice consecutive expunerii, după o prealabila selecţie a celor mai adecvate teste, pe baza parametrilor de sensibilitate, specificitate şi a valorii lor predictive; c) tine evidenta şi supraveghează bolile profesionale, bolile legate de profesie şi supraveghează bolile cronice în relaţie cu munca; d) declara cazurile de boli profesionale, conform metodologiei aprobate de Ministerul Sănătăţii; e) înregistrează bolile legate de profesie, conform metodologiei elaborate de Ministerul Sănătăţii; f) stabileste aptitudinea în munca, cu ocazia oricarei examinari medicale. Articolul 9Medicul de medicina a muncii organizeaza supravegherea stării de sănătate a angajatilor, concordant cu particularitatile expunerii la factorii de risc. În acest scop, medicul de medicina a muncii: a) participa la evaluarea riscurilor privind bolile profesionale şi bolile legate de profesie; b) viziteaza locurile de muncă pe care le are în supraveghere. Articolul 10Medicul de medicina a muncii organizeaza primul ajutor şi tratamentul de urgenta şi instruieste angajatii cu privire la aplicarea metodelor accesibile lor de prim ajutor şi a procedurilor de urgenta, dacă are competenţa în acest sens. Articolul 11Medicul de medicina a muncii face recomandari privind organizarea muncii, amenajarea ergonomica a locului de muncă, utilizarea în condiţii de securitate a substanţelor folosite în procesul muncii, precum şi repartizarea sarcinilor de muncă, ţinând seama de capacitatea şi aptitudinile angajatilor de a le executa. Articolul 12În cadrul comitetului de sănătate şi securitate în munca, medicul de medicina a muncii participa la stabilirea programelor de sănătate la locul de muncă, prin urmatoarele acţiuni: a) consiliaza reprezentantii angajatorului şi ai angajatilor asupra programelor de sănătate şi securitate în munca; b) recomanda consultarea sistematica cu reprezentantii angajatilor în probleme de medicina şi sociologie a muncii; c) consiliaza asupra modului de alegere şi definire a programelor de sănătate, securitate şi de mediu, care se vor realiza de către angajator; d) coordonează discutiile privind sănătatea în munca astfel încât sa conduca la un acord de opinii între angajator şi reprezentantii angajatilor; e) consiliaza asupra mijloacelor de monitorizare şi de evaluare a programelor de sănătate adaptate la locul de muncă. Articolul 13Medicul de medicina a muncii evalueaza aptitudinea pentru munca în relaţie cu starea de sănătate şi promovează adaptarea muncii la posibilitatile angajatilor, asigurand: a) evaluarea handicapului în relaţie cu munca; b) managementul clinic în procesul de recuperare a capacităţii de muncă; c) aplicarea principiilor ergonomiei în procesul de reabilitare; d) colaborarea cu specialistul în psihologia muncii în vederea reabilitarii angajatilor cu probleme de sănătate mentala datorate unor factori aferenti procesului muncii şi relatiilor interumane de la locul de muncă; e) masurile adecvate privind sănătatea şi securitatea în munca a angajatilor cu probleme speciale legate de utilizarea de droguri şi consumul de alcool; f) consilierea în probleme de reabilitare şi reangajare; g) consilierea cu privire la menţinerea în munca a angajatilor varstnici şi a celor cu disabilităţi; h) promovarea capacităţii de muncă, a sănătăţii, indemanarii şi antrenamentului în relaţie cu cerinţele muncii. Articolul 14Medicul de medicina a muncii consiliaza angajatorul asupra unei bune adaptari a muncii la posibilitatile angajatului în circumstantele speciale ale unor grupuri vulnerabile: femei gravide, mame în perioada de alaptare, adolescenti, varstnici şi persoane cu handicap. Articolul 15Medicul de medicina a muncii întocmeşte rapoarte cat mai precise şi mai complete către angajator, angajaţi şi autorităţile competente, conform legii. Articolul 16Medicul de medicina a muncii poate contribui prin activitatea sa la cunoasterea stiintifica în domeniul sănătăţii în munca, respectand principiile etice aplicate în cercetarea medicală. Articolul 17Medicul de medicina a muncii asigura managementul serviciilor medicale de medicina a muncii, astfel: a) evalueaza prioritatile de actiune în domeniul sănătăţii în munca; b) evalueaza calitatea serviciilor, promovand auditul cu privire la ingrijirile de sănătate în munca; c) păstrează datele medicale ale serviciului sub stricta confidentialitate; d) concepe un program de instruire pentru personalul angajat în serviciile de medicina a muncii şi de sănătate şi securitate în munca. Articolul 18Activitatea medicului de medicina a muncii în cadrul unui serviciu medical de medicina a muncii include urmatoarele aspecte: a) conducerea echipei; b) recomandari asupra implicarii altor specialisti în evaluarea riscurilor; c) coordonarea supravegherii stării de sănătate şi a monitorizarii biologice în relaţie cu mediul de muncă şi alti factori de risc evaluaţi; d) promovarea activităţii stiintifice multidisciplinare pe baza datelor colectate cu privire la expunerea la factori de risc profesionali. Secţiunea a 4-a Drepturile medicului de medicina a muncii Articolul 19Medicul de medicina a muncii are dreptul la toate facilitatile pe care angajatorul le pune la dispoziţie angajatilor. Articolul 20Medicul de medicina a muncii are dreptul sa beneficieze de toate posibilitatile care îi asigura accesul la perfectionarea profesionala prin sistemul de pregatire continua. Articolul 21Salariul medicului de medicina a muncii se stabileste prin negociere între acesta şi angajator, cu respectarea nivelurilor minime prevăzute de reglementarile legale în vigoare. Articolul 22Medicul de medicina a muncii are dreptul la concediu de odihnă anual platit, concedii de boala, concedii de maternitate, pensie şi alte drepturi de asistenţa sociala, prevăzute de legislatia în domeniu. Articolul 23Medicul de medicina a muncii are acces în toate sectiile, la toate procesele tehnologice, precum şi la datele privitoare la compozitia unor materii şi materiale utilizate în procesul muncii, sub rezerva confidentialitatii acestor date. Articolul 24Medicul de medicina a muncii este membru al Colegiului Medicilor din România şi beneficiaza de protectia şi facilitatile pe care acesta le pune la dispoziţie membrilor săi. Articolul 25Medicul de medicina a muncii colaboreaza cu specialistii de medicina a muncii atât din unităţi medicale, cat şi din alte unităţi în probleme metodologice, tehnice şi de investigatie stiintifica. Articolul 26Medicul de medicina a muncii care ocupa functii în institutii care nu furnizeaza servicii medicale are atribuţii specifice domeniului de activitate stabilite conform legii. Secţiunea a 5-a Relatiile medicului de medicina a muncii cu angajatorul Articolul 27Potrivit prevederilor convenţiilor şi recomandarilor Organizaţiei Internationale a Muncii, medicul de medicina a muncii îşi va desfăşura activitatea fără vreo ingerinta în ceea ce priveste aplicarea cunoştinţelor sale şi nu i se poate cere sa verifice veridicitatea lipsei de la serviciu a angajatilor pe motive de imbolnavire. Articolul 28Medicul de medicina a muncii este subordonat angajatorului pe linie administrativa, iar activitatea sa este în concordanta cu principiile de etica şi deontologie medicală. Medicul de medicina a muncii apara interesele unităţii, ale angajatilor şi nu i se poate cere sa foloseasca concluziile medicale în scopuri care prejudiciaza angajatul. Articolul 29Medicul de medicina a muncii colaboreaza cu angajatorul, reprezentantii angajatilor şi comitetul de sănătate şi securitate în munca, al cărui membru de drept este, în toate cazurile în care starea de sănătate a angajatului impune schimbarea locului de muncă, a felului muncii ori adoptarea unor alte solutii. Secţiunea a 6-a Principii de etica şi deontologie în practica medicinei muncii Articolul 30Prin întreaga sa activitate medicul de medicina a muncii promovează sănătatea, bunastarea şi securitatea angajatilor la nivel individual şi colectiv şi contribuie la sănătatea mediului şi a comunităţii. Articolul 31Activitatea medicului de medicina a muncii se desfăşoară în conformitate cu cele mai inalte standarde profesionale, prin respectarea demnitatii umane şi promovarea celor mai inalte principii etice în cadrul politicilor şi programelor de sănătate în munca. Articolul 32În exercitarea atribuţiilor sale medicul de medicina a muncii este total independent profesional, dovedind integritate şi imparţialitate. Medicul de medicina a muncii adopta o relaţie bazata pe incredere, confidentialitate şi echitate cu persoanele cărora le furnizeaza servicii medicale de sănătate şi securitate în munca. Articolul 33Medicul de medicina a muncii respecta secretul profesional promovat prin codul deontologic medical. Rezultatele examinarilor medicale efectuate angajatilor se comunică angajatorilor numai în termeni de aptitudine sau inaptitudine, exceptandu-se cazurile prevăzute de lege, respectiv declararea accidentelor de muncă şi a bolilor infectioase şi parazitare cu risc de transmitere în colectivitate. Articolul 34Orice document medical în care sunt cuprinse date clinice, rezultate ale unor investigatii şi/sau concluzii diagnostice, inclusiv certificatul medical de incapacitate temporara de muncă, se va inmana numai angajatului în cauza. Articolul 35Fisierul medical va fi inaccesibil altor persoane, cu excepţia celor care reprezinta autoritatea medicală. Medicul de familie poate obtine unele date considerate ca necesare de către medicul de medicina a muncii în domeniul ingrijirilor primare de sănătate. Articolul 36În situaţia în care starea de sănătate a unui angajat şi felul muncii pe care o presteaza pot sa puna în pericol siguranţa celorlalţi participanti în procesul muncii, angajatul şi angajatorul sunt informati asupra situaţiei. În cazul unei situaţii particulare de risc, angajatorul şi autorităţile competente sunt informate asupra masurilor necesare pentru protejarea celorlalţi angajaţi. Articolul 37Rezultatele examinarilor medicale vor fi explicate clar angajatilor. Acestia trebuie să fie informati asupra eventualelor schimbari în starea de sănătate şi în aptitudinea de muncă survenite pe parcursul procesului muncii. Articolul 38Medicul de medicina a muncii este obligat sa pastreze informaţiile confidentiale privind activitatea angajatorului. În eventualitatea în care dezvaluirea acestora este absolut necesară, aceasta se va face numai cu acordul prealabil al autorităţilor competente şi în conformitate cu reglementarile legale în vigoare. Articolul 39Litigiile sau abaterile de la etica profesionala ale medicului de medicina a muncii sunt supuse analizei Colegiului Medicilor din România, respectiv Comisiei de medicina muncii. Savarsirea unor abateri de către medicul de medicina a muncii atrage, după caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform legislaţiei în vigoare. Articolul 40Medicul de medicina a muncii contracteaza o asigurare de raspundere civila pentru greseli în activitatea medicală, potrivit legii. Capitolul II Organizarea serviciilor medicale de medicina a muncii Articolul 41În centrele universitare medicale activitatea de medicina a muncii este coordonata şi indrumata din punct de vedere ştiinţific, profesional şi metodologic de către seful clinicii de medicina muncii şi boli profesionale, care se numeste prin ordin al ministrului sănătăţii, coordonator zonal. Articolul 42Competentele şi atribuţiile coordonatorului zonal în medicina muncii şi boli profesionale, precum şi arondarea judetelor pe centre universitare medicale se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii. Articolul 43 (1) În oraşele reşedinţa de judet se organizeaza sectii sau compartimente de medicina a muncii şi boli profesionale, în functie de datele de morbiditate şi mortalitate prin boli profesionale şi ale expunerii la factorii de risc profesionali, la propunerea direcţiilor de sănătate publică şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii. (2) Sectiile şi compartimentele de medicina a muncii şi boli profesionale prevăzute la alin. (1) se afla în subordinea spitalelor. (3) Medicii de medicina a muncii din sectiile, clinicile, compartimentele de medicina a muncii/boli profesionale şi cabinetele de medicina a muncii din ambulatoriul de specialitate aflate în subordinea spitalelor desfăşoară activităţi profilactice, diagnostice, curative şi de reabilitare medicală în caz de boli profesionale, boli legate de profesie şi boli asociate pe perioada internarii şi după, precum şi alte activităţi de reabilitare medicală şi dispensarizare şi prescriu recomandari care includ tratamente medicale.---------------Alin. (3) al art. 43 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 48 din 13 martie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 194 din 21 martie 2007. Articolul 44Serviciile de medicina a muncii sunt furnizate şi de cabinetele medicale organizate conform legii şi de cabinetele de medicina muncii de intreprindere organizate de către angajator. Articolul 45Modul de organizare, functionare şi încadrare cu personal a serviciilor medicale de medicina a muncii este stabilit prin norme elaborate de Ministerul Sănătăţii. Capitolul III Dispozitii finale Articolul 46---------------Alin. (1) al art. 46 a fost abrogat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 48 din 13 martie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 194 din 21 martie 2007. (2) Numărul posturilor de medic de medicina a muncii şi distributia teritoriala a acestor posturi se aproba de către ministrul sănătăţii, la propunerea direcţiilor de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti. Articolul 47În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei vor elabora norme metodologice de aplicare.Această lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILORVALER DORNEANUp. PRESEDINTELE SENATULUI,MARIN DINUBucureşti, 18 octombrie 2004.Nr. 418.

Noutăți

  • LEGE nr. 126 din 19 aprilie 2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 101 din 16 noiembrie 2004 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a unor creanţe fiscale asupra societăţilor comerciale "RAFO" - S.A. Oneşti şi "CAROM" - S.A. Oneşti
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 8 din 3 aprilie 2012 pentru stabilirea unor măsuri financiare
  • LEGE nr. 12 din 19 ianuarie 2016 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2015 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul "Cooperare teritorială europeană", în perioada 2014-2020
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 67 din 13 septembrie 2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat
  • LEGE nr. 21 din 6 februarie 1924 pentru PERSOANELE JURIDICE (Asociaţii şi Fundaţii)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 45 din 16 aprilie 2008 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 24 din 10 aprilie 2013 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat"
  • LEGE nr. 37 din 7 martie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 162 din 13 octombrie 2000 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 101/1998 privind reglementarea plăţii unor tarife pentru serviciile prestate de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi oficiile judeţene de cadastru, geodezie şi cartografie
  • LEGE nr. 476 din 24 septembrie 2001 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 141/2000 pentru prorogarea termenelor prevăzute la art. 111 şi 112 din Ordonanţa Guvernului nr. 118/1999 privind achiziţiile publice
  • COD DE PROCEDURA PENALĂ
  • LEGE nr. 137 din 29 decembrie 1995*) (*republicată*) privind protecţia mediului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 28 din 17 martie 2011 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2010 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii
  • LEGE nr. 405 din 9 noiembrie 2006 privind modificarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 5 din 2 aprilie 2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice
  • LEGE nr. 567 din 9 decembrie 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 76 din 19 iulie 2018 privind aprobarea Programului de investiţii în domeniul culturii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 164 din 20 noiembrie 2002 privind plata obligaţiilor bugetare scadente la data de 25 decembrie 2002
  • LEGE nr. 145 din 17 mai 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2004 pentru aprobarea unor măsuri financiare privind reglementarea unor obligaţii de plată ale societăţilor comerciale desprinse din Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice şi Termice "Termoelectrica" - S.A. în urma procesului de restructurare
  • LEGE nr. 92 din 10 aprilie 2007 serviciilor de transport public local
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 90 din 18 septembrie 2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi reglementări în domeniul cheltuielilor de personal
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 292 din 29 decembrie 2000 pentru stabilirea unor măsuri privind reorganizarea şi funcţionarea Secretariatului General al Guvernului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 37 din 27 iunie 2012 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea absolvenţilor promoţiilor 2012 ale instituţiilor de formare profesională iniţială din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională
  • LEGE nr. 380 din 10 decembrie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate
  • LEGE nr. 674 din 19 decembrie 2002 privind declararea ca oraş a comunei Ghimbav, judeţul Braşov
  • LEGE nr. 376 din 30 septembrie 2003 pentru înfiinţarea comunei Cazasu prin reorganizarea comunei Tudor Vladimirescu, judeţul Brăila
  • LEGE nr. 227 din 7 iunie 2006 (*republicată*) privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport*)
  • LEGE nr. 218 din 30 aprilie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 85/1998 privind plata colaboratorilor externi folosiţi de ministere pentru elaborarea proiectelor de coduri şi a altor acte normative
  • LEGE nr. 364 din 15 septembrie 2004 (*republicată*) privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare*)
  • LEGEA calului nr. 389 din 16 decembrie 2005
  • LEGE nr. 135 din 5 iulie 2011 pentru modificarea art. 908 din Codul de comerţ
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 18 din 20 februarie 2002 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2000 privind sprijinul acordat producătorilor de lapte
  • LEGE nr. 117 din 30 iunie 1999 privind taxele extrajudiciare de timbru
  • LEGE nr. 484 din 19 decembrie 2006 pentru ratificarea Acordului dintre România şi Comunitatea Europeană privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene, semnat la Salzburg la 5 mai 2006
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 193 din 12 decembrie 2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată
  • LEGE nr. 26 din 17 martie 2016 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Emiratelor Arabe Unite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la Dubai la 4 mai 2015
  • LEGE nr. 66 din 17 decembrie 1971 pentru aprobarea Decretului nr. 307/1971 privind stabilirea domiciliului în oraşele care, potrivit legii, sînt declarate oraşe mari
  • LEGE nr. 74 din 26 martie 2004 privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 86/1998 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse din tutun şi băuturi alcoolice
  • LEGE nr. 113 din 9 noiembrie 1992 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Finlanda privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Helsinki la 26 martie 1992
  • LEGE nr. 514 din 9 octombrie 2001 privind respingerea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 25/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 56 din 10 septembrie 2014 privind trecerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură din subordinea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
  • LEGE nr. 323 din 14 iulie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică
  • LEGE nr. 716 din 4 decembrie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2001 privind scutirea de la plata drepturilor de import a bunurilor achiziţionate în cadrul proiectului "Geothermie Călimăneşti"
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 36 din 15 aprilie 2009 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991
  • LEGE nr. 87 din 18 martie 2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 198/2002 pentru completarea Legii nr. 4/1991 privind încheierea şi ratificarea tratatelor
  • LEGE nr. 119 din 4 iulie 2012 privind aderarea Curţii Constituţionale a României la Conferinţa Mondială a Justiţiei Constituţionale, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte
  • LEGE nr. 411 din 18 octombrie 2004 privind fondurile de pensii administrate privat
  • LEGE nr. 514 din 23 noiembrie 2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 82/2004 privind măsurile necesare pentru accesibilizarea fondului forestier prin construirea de drumuri forestiere
  • LEGE nr. 237 din 10 octombrie 2018 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice
  • LEGE nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice
  • LEGE nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
  • LEGE nr. 76 din 17 iulie 1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar
  • COD DE PROCEDURA PENALĂ
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 111 din 23 august 2001 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 6 iulie 2001
  • CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (Legea nr. 135)
  • LEGE nr. 12 din 1 decembrie 1988 Legea Planului de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare, silviculturii şi gospodăririi apelor al Republicii Socialiste România pe anul 1989
  • CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ din 24 decembrie 2003 (Ordonanţa nr. 92/2003)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 58 din 26 iunie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020